Decizia penală nr. 491/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.491/R/2011
Ședința publică din data de 05 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. - judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă J. C. N., inculpații R. E. și L. M. și avocatul C. A. D. M., împotriva sentinței penale nr.1000/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., privind pe inculpații L. S., R. E. și L. M., trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de :
L. S. - prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C.en., cu aplic.art.99 alin.3
C.en.
L. M. - prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C., cu aplic.art.75 lit.c C.en. și art.37 lit.a C.en.
R. E. - prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C., cu aplic.art.75 lit.c C.en.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. E., aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Paul Purcărin, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul L. M. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Ploscar L., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. S., av.O. T., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă N. M., lipsă fiind inculpatul L. S., partea civilă S. D. A., părțile responsabile civilmente L. G.,L. M. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului minor L. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și reținerea circumstanței agravante prev.de art.75 lit.c C.en. pentru inculpații R. E. și L. M. A., faptul că inculpatul L. S. nu recunoaște săvârșirea faptei, nu conduce la concluzia că acesta nu a participat la comiterea ei chiar dacă această declarație este susținută de ceilalți inculpați. R. este declarația martorului M. M. F. care susține că cel care l-a contactat telefonic și care l-a întrebat dacă nu dorește să cumpere un televizor LCD a fost inculpatul R. E. și nu inculpatul L. S. după cum susține acesta. Acest martor îi cunoștea pe toți cei trei inculpați și prin urmare susținerile inculpatului L. S. că nu a făcut altceva decât să-i pună în legătură pe ceilalți doi inculpați cu martorul M. pentru a cumpăra televizorul este neîntemeiată. R. este și declarația părții vătămate S. D. care a declarat că în momentul în care i-a văzut pe inculpații L. M. și R. E. în boxă, și-a amintit că înainte cu o săptămână de comiterea faptei, cei doi inculpați însoțiți de o a treia persoană au sunat la poarta locuinței și când a deschis și au văzut că este acasă, au întrebat-o dacă la adresa respectivă locuiește Alin, de unde rezultă că inculpații au urmărit și au pregătit săvârșirea infracțiunii. Referitor la recursul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații L. M. și R. E., av. C. A. D. M., solicită admiterea lui.
Apărătorul inculpatului L. M., solicită respingerea recursului parchetului canefondat, apreciind că instanța de fond, analizând probele dosarului, în mod temeinic și legal a dispus achitarea inculpatului minor L. S. și nu a reținut nici o circumstanță agravantă în favoarea acestui inculpat. În ceea ce privește recursul inculpatului, solicită admiterea lui, casarea sentinței penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se stabilească o pedeapsă sub cuantum stabilit de prima instanță având în vedere că instanța de fond nu a individualizat în mod corect pedeapsa. Inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața instanței de judecată motiv pentru care ar putea să beneficieze de o eficiență mai mare a circumstanțelor atenuante în favoarea sa. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului R. E., raportat la recuperarea prejudiciului și atitudinii sincere pe care inculpatul a avut-o, să se rețină în favoarea lui circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului parchetului. Apreciază că soluția de achitare a inculpatului minor L. S. este temeinică și legală pentru că s-a dat eficiență principiului in dubio pro reo. Ca probe în acuzare sunt doar o declarație de parte vătămată care vede o persoană dând târcoale domiciliului său și o altă declarație de martor care a cumpărat un televizor de la cele trei persoane. Ori, consideră că aceste probe nu pot duce cu certitudine la concluzia vinovăției inculpatului. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului L. S., solicită a se constata că din actele dosarului nu există dovezi concrete, certe în sensul participării inculpatului împreună cu ceilalți inculpați la acțiunea de luare a bunului părții vătămate. P. face referire la faptul că cei trei inculpați au fost văzuți împreună atât anterior cât și ulterior săvârșirii infracțiunii, însă, nu există nici o dovadă în sensul participării celor trei la momentul comiterii furtului. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, în acest sens fiind și declarațiile coinculpaților, nefiind nici o probă care să înlăture susținerile acestora. Cu onorar din FMJ.
Partea civilă N. M., arată că are aceleași solicitări ca la instanța de fond. S. ca pe lângă suma de 5.000 lei la care au fost obligați inculpații să se adauge contravaloarea unei pături noi în valoare de 50 lei, două uși în valoare de 1.000 lei și un telefon Nokia.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor inculpaților apreciind că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora ținând cont de nesinceritatea acestora și având în vedere că nu sunt la prima abatere.
Inculpatul R. E., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă.
Inculpatul L. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 1000/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., a fost respinsă ca nefondată cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a inc. R. E., fiul lui natural și C., născut la data de (...), în municipiul C.-N., jud.C., domiciliat in comuna B., nr.616, jud.C., cetățean român, CNP
1., studii 3 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale în sensul reținerii art. 40 C..
În baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,i C. a fost condamnat inculpatul R. E. la 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C. revoca liberarea condiționata a restului de 474 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicata prin sent.pen. 631/(...) Județul C.-N., rest pe care îl contopește cu pedeapsa în cauza stabilind pedeapsa cea mai grea - aceea de 3 ani închisoare pe care inculpatul R. E. o va executa cu aplic art. 71-art 64 lit. a teza II C.
În baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, i C. cu aplic art. 37 lit. a C. a fost condamnat inculpatul L. M., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în municipiul C.-N., jud.C., domiciliat în C.-N., str. O.B., nr.20, jud.C., cetățean român, CNP 1., studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale la 3 ani închisoare.
În baza art. 86 ind. 5 C. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de
3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen. nr. 5. (...) a Jud. C.-N., pedeapsa pe care o contopește cu pedeapsa în cauza stabilind pedeapsa de 3 ani închisoare pe care inculpatul L. M. o va executa cu aplic art. 71-art 64 lit. a teza II C..
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. raportat la art. 10 lit. d C. a fost achitat inculpatul L. S., fiul lui G. și M. G., născut la data de (...) in municipiul C.-N., domiciliat in C.-N., str. O.B., nr.20, jud.C., fără forme legale in C.-N., B-dul M., nr.47, jud.C., cetățenie română, CNP 1., studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,i C. cu aplic 99 și urm C..
În baza art. 14/346 a fost admisă acțiunea civila exercitata de părțile civile N. M., cu domiciliul în C.-N., str.Semenicului, nr.9, ap.2, jud.C. și S. D. A., cu domiciliul în C.- N., str. Horea, nr.38, ap.5, jud.C., f.f.legale in C.-N., str. Semenicului, nr.9, ap.1, jud.C. și au fost obligați inculpatii R. E. și L. M., în solidar, la plata către acestea a sumelor de
5000 lei respectiv 5500 lei daune materiale.
În baza art. 191 alin.2 C. și art. 192 alin. 3 C. au fost obligați inculpații R. E. si L. M. la cate 500 lei cheltuieli de judecată către stat, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului. Onorariul avocaților din oficiu în sumă de 300 lei pentru fiecare, s-a avansat din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin R. nr. 6. din data de (...) P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților R. E., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. a,i, C. cu aplic. art. 75 lit. c C.en., L. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a,i cu aplic. art. 99 alin. 3
C., L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a,i cu aplic. art. 75 lit. c C. și art. 37 lit. a C.en., în fapt reținându-se ca la data de
17.VII.2009, cei trei, au pătruns prin efracție, în locuințele numitelor N. M. și S. D.-A. din
C.-N. sustrăgând bunuri din interiorul acestora.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: proces-verbal de consemnare a plângerii sau a denunțului oral (f.5); plângerile și declarațiile persoanelor vătămate (f. 5, 19, 34-40); declarațiile părților vătămate (f. 6-18, 20-31); dovada de ridicare-predare a bunurilor sustrase de învinuiți (f. 41, 42);declarațiile învinuitului R. E. (f. 50, 66); declarațiile învinuitului L. M. (f. 56, 58); declarațiile învinuitului L. S. (f. 61-62,
64)
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale.
Analizând probatoriul instanța a reținut că în fapt la data de (...), pe timp de zi inculpatul R. E. impreuna cu inculpatul L. M. s-a deplasat la locuințele părților vătămate N. M. situată în C.-N. str. Semenicului, nr. 9, ap. 2, jud. C. si S. D.-A., situată în C.-N., str. Semenicului, nr. 9, ap. 1, jud. C., casă particulară cu două apartamente, unde au intrat printr-o spărtură a gardului împrejmuitor, au forțat ușile de acces în locuințe aupătruns în interior și au sustras un televizor LCD marca Samsung, bijuterii din aur, ceasuri, bani, pături, după care au părăsit locuința.
Numita S. D.-A. reclamă doar sustragerea de bijuterii și bani (60 de lei).
În urma audierii martorului M. M. F., în cursul urmăririi penale și al judecății, acesta a declarat că în data de 18 sau 19 iulie 2009, nemaireținand data exacta, în jurul orei 15,00, a fost contactat de către inculpatul R. E. care l-a întrebat dacă nu dorește un televizor tip plasmă, iar ulterior s-a întâlnit pe str. P., nr. 7 din C.-N. cu inculpatul R. E. care era însoțit de către inculpatul minor L. S. și inculpatul L. M., care au venit la adresa de mai sus cu un taximetru al cărui numar de inmatriculare sau indicativ nu îl poate preciza și din portbagajul taxiului au scos un televizor tip plasmă marca Samsung de culoare neagră și telecomandă aferentă. Martorul a achiziționat televizorul de la aceștia contra sumei de 300 de lei și o pereche de pantofi de culoare neagră și fară a-i întreba pe aceștia de unde dețin televizorul, l-a transportat la adresa unde locuiește fără forme legale pentru a-l folosi în interes personal. T. martorul mai precizează ca banii oferiți în schimbul televizorului i-a dat inculpatului minor L. S., iar pantofii inculpatului L. M.
Televizorul sustras a fost predat pe bază de dovadă scrisa organelor de poliție de către martor părții vătămate N. M., după ce aceasta a prezentat certificatul de garanție a televizorului și au fost comparate seriile, totodată aceasta constituindu-se parte civila împotriva autorilor cu suma de 5000 de lei.
Partea vătămată S. D.-A. s-a constituit parte civilă împotriva autorilor cu suma de
5500 de lei.
Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, i C. în privința inculpatului R. E. și ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, i C. cu aplic. art.37 lit. a C. în privința inculpatului L. M.
A fost respinsă cererea parchetului de schimbare a încadrări juridice dată faptei inculpatului R. E., nefiind întrunită ipoteza legală a art. 40 C.en., în speță fiind aplicabile prev. art. 61 C.en. - în raport de care contopirea pedepselor este facultativă, iar nu obligatorie ca în cazul pluralității intermediare.
A fost înlăturată din încadrarea juridică a inculpaților R. E. și L. M. agravanta prev. de art. 75 lit. c C. întrucât nu există dovezi de participare a inculpatului minor L. S. la comiterea infracțiunii.
Inculpatul L. S. a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b
C.proc. pen.
Aceasta deoarece din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că acesta a săvârșit, împreună cu ceilalți doi inculpați, în mod nemijlocit, acțiunea de luare a bunurilor părților vătămate (inculpatul L. S. nu recunoaște săvârșirea infracțiunii declarând în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății (f.48 dos.inst.) că nu a participat la comiterea faptei, apărare ce se coroborează cu declarațiile coinculpaților (f.49,50 dos. inst.) și care nu este înlăturată de nici un alt mijloc de dovadă). Simplul fapt că martorul M. M. F. a declarat în cursul urmăriri penale și al judecății că televizorul cumpărat de la cei trei inculpați a costat 300 de lei, bani care au fost înmânați inculpatului L. S., nu constituie o dovadă de vinovăție pentru acesta din urmă, rămânând la stadiul insuficient de presupunere.
Nu este probată nici o complicitate la infracțiunea de furt sau o tăinuire câtă vreme nu există dovezi din care să rezulte că înlesnind vânzarea televizorului sustras inculpatul L. S. a cunoscut proveniența ilicită a acestuia. Așa fiind, în raport de acesta, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat lipsind orice dovadă a existenței laturii obiective.
La individualizarea pedepsei ce urmează să o aplice inculpatului R. E., instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C. și în acest context de poziția sincera a inculpatului, antecedența penală și de gradul mediude pericol social al infracțiunii, apreciind că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în detenție este îndestulătoare.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului L. M., instanța a ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C. și în acest context de poziția sincera a inculpatului, de antecedența penală și de gradul mediu de pericol social al infracțiunii, apreciind că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în detenție este îndestulătoare.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 C. rap. la art. 346 C. instanța i-a obligat pe cei doi inculpați găsiți vinovați, în solidar, la plata integrală a despăgubirilor exprimate de părțile civile, cu titlu de daune materiale. Văzând și prev. art. 191 al. 2 și art. 192 al. 3 C.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs P. de pe lângă J. C. N., inculpații R. E. și L. M. și avocatul C. A. D. M.
P. de pe lângă J. C. N. a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului L. S. și a omisiunii reținerii circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c C.,față de inculpații R. E. și L. M., solicitând casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună și condamnarea inculpatului L. S. și reținerea agravantei prev. de art. 75 lit. C C.pen față de coinculpați cu motivarea că probele cauzei confirmă vinovăția inculpatului minor care, alături de inculpații majori, a participat la sustragerea bunurilor, invocând declarațiile părții vătămate care a afirmat că, anterior comiterii faptei, inculpații R. E. și L. M., însoțiți de o altă persoană, au venit la domiciliul ei sub pretextând că l-ar fi căutat pe „. și declarația M. M. M. F. care a arătat că minorul a venit cu ceilalți inculpați atunci când i-ar fi fost vândut televizorul și minorul a fost cel care a luat suma de 300 lei de la martor. Pe cale de consecință, este justificată și reținerea agravantei.
Inculpații R. E. și L. M., au criticat sentința penală pronunțată de prima instanță sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând casare soluției instanței de fond și, rejudecând cauza, să se stabilească câte o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege prin acordarea unei eficiențe mai sporite efectelor circumstanțelor atenuante invocând atitudinea sinceră și recuperarea prejudiciului.
Dl. avocat C. A. D. M. a criticat sentința deoarece i s-a respins cererea de acordare a onorariului avocațial din oficiu în sumă de 300 lei pentru asistența judiciară acordată inculpatului R. E. motivând că suma de 600 lei acordată de instanța de fond reprezintă doar onorariul avocațial pentru asistența judiciară acordată inculpatului R. M. în cursul urmăririi penale potrivit art. 5 al. 1 lit. b și al. 3 din protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților din oficiu, cu referire la ora acordării asistenței juridice, respectiv
1,57 am (f. 57 dos.u.p.).
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că doar inculpații recurenți au comis infracțiunea care face obiectul cauzei și, totodată, că față de inculpatul L. S. nu se poate reține participarea acestuia la comiterea faptei.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a fi reținute cu privire la criticile aduse soluției instanței de fond următoarele:
La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțeîn privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului „in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C., se regăsește în materialul probațiunii.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu există probe indubitabile, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului L. S.
A., inculpatul L. S. a negat constant, atât in cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, participarea sa la comiterea actului de sustragere în dauna părții vătămate N. M. T., coinculpații R. E. și L. M. au infirmat în tot cursul procesului penal faptul că la comiterea infracțiunii și-ar fi adus contribuția și inculpatul L. S. La fel, martorul M. M. F. a arătat că cel care l-a contactat pentru a-i oferi televizorul spre vânzare a fost inculpatul R. E. S. prezență și a inculpatului L. S. în momentul vânzării și faptul că martorul i-a dat acestuia 300 lei nu poate conduce automat la concluzia că inculpatul L. S. a participant la comiterea actului de sustragere.
Curtea observă că nu pot fi apreciate ca neconcordante declarațiile inculpatului L. S. și ale martorului M. M. F. În acest sens, este real că inculpatul L. S. a arătat că ceilalți coinculpați i-au solicitat să identifice un potențial cumpărător pentru televizor, însă niciunul dintre inculpați și nic martorul nu a relatat că inculpatul L. S. a fost cel care i-ar fi făcut oferta martorului cumpărător.
În susținerea vinovăției inculpatului L. S. s-a făcut trimitere la depoziția martorei S. D. A. (f.22 dos.fond) potrivit căreia cu o săptămână înainte de comiterea faptei inculpații L. M. și R. E., însoțiți de o a treia persoană de sex masculin, cu tenul închis și curățel, au sunat la poarta locuinței și când a deschis ușa și au văzut că este acasă au întrebat-o dacă la adresa respectivă locuiește Alin. Curtea concluzionează că declarația acestei martore nu oferă nici măcar indicii că cea de-a treia persoană ar fi inculpatul L. S., descrierea martorei fiind una generală.
T., corect s-a reținut că nu poate fi reținută forma complicității ori tăinuirii în ceea ce-l privește pe inculpatul L. S.
Potrivit art. 26 C., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din ace asta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Intenția complicelui constă în voința sa de a săvârși acte materiale caracteristice complicității, știind că ajută sau înlesnește săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, complicele cunoaște activitatea autorului și prevede rezultatul ei socialmente periculos, are conștiința că prin activitatea sa contribuie la săvârșirea de către autor a faptei prevăzute de legea penală - implicit și la producerea rezultatului - și voiește să desfășoare acea activitate.
Așa fiind, față de lipsa vreunei probe, este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia nu este dovedită nici complicitatea la infracțiunea de furt sau o tăinuire câtă vreme nu s-a probat că înlesnind vânzarea televizorului sustras inculpatul L. S. a cunoscut proveniența ilicită a acestuia.
Nefiind probată participarea inculpatului minor, nu poate fi reținută circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c C. în sarcina inculpaților L. M. și R. E.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzioneză că recursul parchetului este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților L. M. și R. E., este de observat că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72
C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpaților recurenți, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postcondamnatorie reținută față de inculpatul L. M., acesta fiind condamnat definitiv anterior pentru infracțiuni similare), iar inculpatul R. E. a fost condamnat în timpul minorității tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, dovedind astfel că reeducarea lor nu s-a realizat.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. A., „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale, ceea ce nu se verifică în situația recurenților; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece prejudiciul a fost recuperat parțial și doar ca urmare a diligențelor organelor statului;
„atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaștereasăvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.
Așa fiind, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpaților recurenți sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate și recursurile inculpaților R. E. și L. M.
Referitor la recursul dl. av. C. A. D., curtea constată că potrivit art. 2 al. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală onorariile se majorează cu 100% în cazurile în care asistența juridică din oficiu este asigurată între orele 20,00-08,00 ori în zilele nelucrătoare.
Dl. avocat a asigurat asistență juridică în cursul urmăririi penale atât inculpatului R. E. (f. 51 dos.u.p.), cât și inculpatului L. M. (f. 57 dos.u.p.), acestuia din urmă asistența juridică fiind acordată în data de (...) la orele 01,20-02,00 (f. 58 dos.u.p.).
Așa fiind, este îndreptățită solicitarea acestuia de acordare a onorariului avocațial în sumă de 300 lei pentru apărarea asigurată inculpatului R. E., fiind evident că suma stabilită de instanța de fond vizează onorariul datorat pentru asistența juridică acordată inculpatului L. M.
Pentru aceste motive se va admite în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. recursul dl. av. C. A. D., iar sentința atacată se va casa doar în ceea ce privește neacordarea onorariului in sumă de 300 lei, sumă inclusă în cheltuielile de judecată la care au fost obligați inculpații.
Potrivit art. 189 C. onorariile avocațiale din oficiu pentru apărătorii inculpaților (3) în sumă de câte 300 lei vor fi avansate din fondul M.ui Justiției
În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga pe inculpații R. E. și L. M. să plătească câte 400 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. J. C. N. și inculpații R. E. și L. M. împotriva sentinței penale nr. 1000 din 25 noiembrie 2010 a Judecătoriei C.-N..
Admite recursul declarat de avocatul C. A. D. M., formulat împotriva aceleiași sentințe, pe care o casează doar în ceea ce privește neacordarea onorariului in sumă de 300 lei, sumă inclusă în cheltuielile de judecată la care au fost obligați inculpații.
Onorariile avocațiale din oficiu pentru apărătorii inculpaților (3) în sumă de câte
300 lei vor fi avansate din fondul M.ui Justiției
Obligă pe inculpații R. E. și L. M. la câte 400 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. L. B.
| ← Decizia penală nr. 650/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2060/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
