Decizia penală nr. 519/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.519/R/2011
Ședința publică din 07 aprilie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : V. G. judecător
JUDECĂTORI : M. B.
D. P.
G. : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpata I. (P.) V. și P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.20 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr.(...), trimisă în judecată pentru infracțiunea de punere în circulație de produse ce poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată prev. de art. 83 alin.1 lit. b din L. nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice modif. prin L. nr. 6..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av.Chindriș O., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata, partea civilă C. A. S. și partea resp.civilmente SC V. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul inculpatei pune în discuție calea de atac promovată în cauză, considerând că este vorba de apel și nu de recurs, astfel că ar trebui soluționată de un complet format din doi judecători. În susținerea cererii, arată că după intrarea în vigoare a Legii 202/2010, competența de judecată revine judecătoriei și nu tribunalului. În speță, instanța a fost sesizată înainte de intrarea în vigoare a legii, astfel încât cauza s-a judecat la Tribunalul Maramureș. Având în vedere că hotărârile pronunțate în primă instanță de tribunal se judecă în apel de către Curtea de A., calea de atac promovată în cauză nu poate fi decât apelul, nicidecum recursul. Curtea de A. judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și apelurile împotriva hotărârilor date de tribunal.
Reprezentantul P. achiesează concluziilor formulate de apărătorul inculpatei.
Curtea a rămas în pronunțare pe excepția invocată de apărătorul inculpatei.
După deliberare, Curtea a respins excepția invocată de apărătorul inculpatei, apreciind că Tribunalul Maramureș în mod corect a constatat că este vorba de recurs și nu de apel, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii 202/2010.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate
și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispunăcondamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.83 alin.1 lit.b din L. 84/1998 și obligarea acesteia la plata despăgubirilor către partea civilă C. A. S. AG. I. de fond a apreciat în mod greșit că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Motivele invocate de inculpată în aplicarea unei sancțiuni de natură administrativă puteau fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, la reținerea unor eventuale circumstanțe atenuante, nefiind de natură să ducă la concluzia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Orice încălcare a dreptului la marcă prin deținerea de produse purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată, pentru produse similare este întotdeauna păgubitoare pentru titularul mărcii, astfel că în mod cert i s-a cauzat un prejudiciu acestuia. Prin urmare, se impune condamnarea inculpatei și obligarea acesteia la despăgubiri către partea civilă.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea inculpatei de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev.de art.83 alin.1 lit.b din L. 84/1998, constatând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, mai exact lipsa laturii subiective și a conținutului infracțiunii. Astfel, infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata se comite cu intenție directă sau indirectă. În speță, inculpata a achiziționat produse de îmbrăcăminte de la C. C. E. din B., pentru care a primit factură. Reprezentarea inculpatei a fost că marfa este legal expusă spre vânzare, cu atât mai mult cu cât și alți comercianți au cumpărat de la acel en-gros. I. i s-a spus că datorită unor defecțiuni, prețul produselor este mai mic decât cel care ar fi trebuit să fie. De altfel, aceasta nu avea cunoștințe de specialitate pentru a aprecia dacă produsele erau sau nu originale. De la momentul achiziționării mărfii și până la efectuarea controlului a trecut doar o zi, respectiv timpul necesar deplasării de la B. la V. de S. S. a se reține că la momentul la care inculpata a achiziționat produsele de îmbrăcăminte, marfa era deja în comerț, fiind pusă în circulație de alte persoane. Cu toate acestea, persoanele de la care a cumpărat produsele nu au fost sancționate.
Cu privire la recursul P., solicită respingerea acestuia ca nefondat. P. instanță a avut în vedere că marfa nu era însoțită de un certificat de originalitate, motiv pentru care a apreciat că nu se poate dispune achitarea în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., dar a apreciat că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, soluție, pe care în subsidiar, o consideră ca fiind legală și temeinică. Prin decizia penală nr.216/R/2009 a Curții de A. C. s- a respins ca nefondat recursul P., menținându-se hotărârea de achitare dispusă de instanța de fond în temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen., fiind vorba de o speță similară.
În consecință, solicită achitarea inculpatei în baza art.10 lit.d C.pr.pen., iar în subsidiar, menținerea soluției primei instanțe de achitare în baza art.10 lit.b/1 C.pr.pen.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.20 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și art. 181 Cod penal a fost achitată inculpata P. V. (nume anterior I.) fiica lui I. și I., născută la (...) în Rona de Sus,studii 10 clase, căsătorită, fără antecedente penale, CNP 2., domiciliată în V. de Sus str. 22 D. T 17 scara B ap.22, jud. M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 al.1 lit.b din L.84/98 modificată prin L. nr. 6. și în temeiul art. 91 Cod penal s-a aplicat acesteia amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei. În temeiul art. 118 lit. f Cod penal s-a confiscat obiectele de îmbrăcăminte contrafăcute enumerate și identificate în dovada seria P nr. 450 315 încheiată la 4 sept. 2009 de I. M., bunuri aflate în prezent în camera de corpuri delicte a acestei instituții. Au fost respinse pretențiile civile formulate de C. A. S. AG H. G., reprezentată de S. de A. F. P. SRL B. sect.2 Bd. C. I nr.54,ap.5. În temeiul art. 192 pct.1 lit. d Cod procedură penală a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului 400 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpata este administrator la S. V. S., cu sediul în V. de Sus, societate care are ca obiect de activitate comerțul cu produse nealimentare. La data de 1 septembrie 2009, în vederea aprovizionării magazinului, inculpata a achiziționat din B., de la S. F. S. cu factura nr. 0091081 din aceiași dată, obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 4.300 lei. Imediat în ziua următoare, când inculpata a descărcat marfa la sediul societății au ajuns lucrătorii de poliție de la I. J. al P. de F. M.. Cu ocazia efectuării controlului, printre alte obiecte de îmbrăcăminte au fost identificate și obiectele de îmbrăcăminte achiziționate de inculpată de la B. și care purtau însemnele unei mărci înregistrate, respectiv A. T. acele obiecte de îmbrăcăminte au fost ridicate de organele de poliție în vederea examinării lor, existând bănuiala că sunt contrafăcute, raportat la prețul de vânzare, calitatea lor și susținerea inculpatei că au fost achiziționate din C. C. E.. Fiind transmise imaginile foto de detaliu pentru obiectele ridicate, reprezentantul legal al titularului mărcii în România, S. F.&P. S. a precizat urmare a examinării imaginilor transmise, că obiectele de îmbrăcăminte găsite sunt contrafăcute, iar prin punerea lor în circulație i-a fost cauzat Companiei A. un prejudiciu de 6.000 euro. Partea civilă prin reprezentantul legal a comunicat instanței că prejudiciul cauzat reprezintă valoarea reală a produselor originale similare celor expuse spre vânzare de către inculpată. Potrivit dispozițiilor legale, constituie infracțiune și se pedepsește punerea în circulație a produselor purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, iar prin punerea în circulație în sensul aceleiași legi, se înțelege oferirea produselor sau comercializarea acestora ori deținerea lor în acest scop. Raportat la această stare de fapt, tribunalul a apreciat că elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este incriminată inculpata subzistă în speță însă aceasta nu constituie infracțiune, pentru că în concret fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, drept urmare, i-a aplicat inculpatei o amendă administrativă, sancțiune apreciată de instanță ca suficientă în reeducarea inculpatei. La aprecierea în concret a măsurii în care fapta prezintă sau nu pericolul social al unei infracțiuni se are în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmarea produsă, pericolul concret creat precum și aspectele legate de persoana și conduita inculpatei, care nu are antecedente penale și este la primul conflict cu legea penală. Inculpata a recunoscut că a achiziționat acele produse, însă susține în apărare, apărare confirmată de actele de la dosar, că au fost achiziționate dintr-un magazin care funcționa legal, aflat într-un mare complex comercial, cu documente legale de proveniență, așa că nu a realizat că sunt contrafăcute. T. aceste elemente în circumstanțiere expuse dar și cele în considerarea persoanei inculpatei și poziției ei procesuale au condus la adoptarea soluției pronunțate de instanță. Cum prețul stabilit pentru produsele originale, similare celor achiziționate, comunicate de către partea civilă nu a fost dovedit, neexistând nici un minim demers în acest sens, tribunalul a respins pretențiile civile formulate ca nedovedite. În schimb, fiind vorba de produse contrafăcute, instanța, în temeiul art. 118 Cod penal a dispus confiscarea și distrugerea obiectelor de îmbrăcăminte identificate în dovada seria P nr. 450 315 încheiată la 4 sept. 2009 de I. M., bunuri aflate în prezent în camera de corpuri delicte a acestei instituții. De altfel, prin această dispoziție de distrugere a bunurilor contrafăcute confiscate de la inculpată s-a și realizat o reparație judicioasă a prejudiciului material cauza părții civile, așa că nu ar fi justificată o reparație și sub forma sumelor solicitate, care oricum nu au fost dovedite. Ca o consecință a hotărârii pronunțate, tribunalul, în baza art. 192 pct. 1 lit.d Cod procedură penală a obligat inculpata și la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.83 alin1 lit.b din L. nr.84/1998 și obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile către partea civilă C. A. În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar motivele invocate de inculpată în aplicarea unei sancțiuni de natură administrativă, puteau fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, la reținerea unor eventuale circumstanțe atenuante, nefiind de natură să ducă la concluzia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Orice încălcare a dreptului la marcă prin deținerea de produse purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată pentru produse similare este întotdeauna păgubitoare pentru titularul mărcii, astfel că în mod cert i s-a cauzat un prejudiciu părții civile, sens în care se impune condamnarea inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcina acesteia și obligarea la despăgubiri către partea civilă. Inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul artl.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p. achitarea acesteia cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, constatând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă. În motivele de recurs inculpata prin apărătorul ales al acesteia a arătat că infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată se comite cu intenție directă sau indirectă. Inculpata a achiziționat produse de îmbrăcăminte de la C. C. E. din B. pentru care a primit factură, iar reprezentarea acesteia a fost că marfa este legal expusă spre vânzare, cu atât mai mult cu cât și alți comercianți au cumpărat de la acel magazin astfel de produse. I. i s-a spus că datorită unei defecțiuni, prețul produselor este mai mic decât cel care ar fi trebuit să fie și că aceasta nu avea cunoștințe de specialitate pentru a aprecia dacă produsele erau sau nu originale. De la momentul achiziționării mărfii și până la efectuarea controlului a trecut doar o zi, iar în momentul în care inculpata a achiziționat produsele de îmbrăcăminte, acestea erau deja în comerț, fiind puse în circulație și cumpărate de mai multe persoane. Recursurile formulate în cauză nu sunt întemeiate: I. de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpată, în sensul că la data de 1 septembrie 2009 inculpata P. (I.) V. în calitatea de administrator al S. V. SRL cu sediul în V. de Sus, având ca obiect de activitate comerțul cu produse nealimentare, s-a deplasat în B. la magazinul aparținând S. F. SRL de a unde a achiziționat produse de îmbrăcăminte în valoare de 4300 lei pentru care a primit factura cu nr.0091081, iar în ziua următoare după descărcarea mărfii, la sediul societății pe care o administra inculpata s-au prezentat organele de poliție, care au identificat produsele de îmbrăcăminte având inscripționate marca A., produse care au fost ridicate de la inculpată. Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpată întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.83 alin.1 lit.b din L. nr.84/1998, modificată prin L. nr.6.. I. de fond în mod întemeiat a apreciat că fapta comisă de inculpată nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni , sens în care în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.p.p. și art.181 C.p. aceasta a fost achitată, iar în baza art.91 C.p. s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei. S.rea parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș de a fi condamnată inculpata pentru infracțiunea reținută în sarcina acesteia nu este întemeiată, raportat la modalitatea de comitere a faptei , respectiv inculpata a achiziționat produsele dintr-un magazin „E."; care funcționează legal, iar pentru produsele achiziționate i s-a înmânat o factură, produse care au fost confiscate de către organele de poliție a doua zi, fără ca inculpata să înstrăineze din produsele achiziționate. Tot neîntemeiată este solicitarea parchetului de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile în sumă de 6000 euro către partea civilă firma A. , întrucât instanța de fond în baza art.118 C.p. a dispus confiscarea și distrugerea obiectelor de îmbrăcăminte, ridicate de organele de poliție de la aceasta, sens în care prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat în natură prin confiscarea și distrugerea bunurilor contrafăcute, motive pentru care nu se impune obligarea inculpatei la plata contravalorii produselor originale, așa cum solicită partea civilă, deoarece în această situație ar fi vorba de o dublă reparare a prejudiciului. S.rea inculpatei de a fi achitată, pe motiv că fapta comisă de aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv latura subiectivă nu este întemeiată, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpata putea să-și dea seama că produsele achiziționate nu sunt originale, raportat la prețul acestora și la calitateaproduselor, care este mult inferioară celor originale, împrejurări care pot fi constatate de orice persoană cu o minimă diligență, mai ales de inculpată care se ocupa cu comercializarea de produse de îmbrăcăminte. Având în vedere că nu se impune condamnarea inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcina acesteia și obligarea la despăgubiri civile față de partea civilă, apreciem că sancțiunea administrativă aplicată de instanța de fond la limita maximă prevăzută de lege este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei, la fel nu se impune achitarea acesteia, pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus recursurile formulate de inculpata P. V. și P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.20 din (...) a T.ui M. urmează să fie respinse ca nefondate. În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpata urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata P. V. (fostă I.) si PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr. 20 din 13 ianuarie 2011 a T.ui M.. Obligă pe inculpata P. V. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. M. B. D. P. G. D. S. Red.V.G./S.M.D. 2 ex./(...). Jud.fond.G. R.M.
| ← Decizia penală nr. 173/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
