Încheierea penală nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 147/2011
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: LUMINNIȚA H. - judecător
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR- A. MĂRINICEAN Pe rol fiind soluționarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de apărătorul ales al inculpatului S. C. (CNP 1., fiul lui I. și N. S., născut la 2 mai 1968, în Focșani, domiciliat în C.-N., str Ion Reteganu Pop nr. 26 județul C., în prezent arestat preventiv, aflat în Arestul Inspectoratului de P. al J. C.).
La apelul nominal se prezintă, în stare de arest, inculpatul S. C. asistat de apărătorii aleși avocat B. S. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar și avocat R. T., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al inculpatului, avocat S. B. depune dovada cauțiunii în sumă de
1.000.000 lei în contul curent (...)L013010A993066XX deschis la B. T.
Reprezentantul parchetului învederează instanței că, din punctul său de vedere, cererea formulată de inculpat, în temeiul art. 1602 alin.2 Cod procedură penală, nu este admisibilă în principiu. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu se acordă atunci când există date din care rezultă, pe de-o parte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, iar, pe de altă parte, să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte. Se mai arată că inculpatul a fost arestat în temeiul dispozițiilor art. 148 lit.b, c și f Cod procedură penală, hotărârea de arestare fiind încă în vigoare. În final, reprezentantul parchetului arată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare pe cauțiune formulată de inculpat. Apărătorul inculpatului S. B. depune la dosar decizia nr. 17 din 2011 privind recursul în interesul legii, în vederea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 1608 alin.2 teza a -II a și alin.6 teza a II-a din Codul de procedură penală, respectiv dacă, cu ocazia examenului de temeinicie efectuat în baza textelor anterior indicate, simpla constatare a subzistenței temeiurilor este o condiție prealabilă, suficientă sau, dimpotrivă, subzistența temeiurilor este o condiție prealabilă, după verificarea căreia se impune un examen de oportunitate având a determina dacă buna desfășurare a procesului penal, ca scop al măsurii preventive, se poate realiza și prin liberarea provizorie. Se mai arată de apărătorul inculpatului că, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestareapreventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului. C. dacă temeiurile subzistă în continuare, nu înseamnă că nu poate fi admisă cererea de liberare provizorie, garanțiile subzistă pentru cercetarea judecării în stare de libertate. În sensul celor de mai sus, apărătorul inculpatului depune la dosar jurisprudență constând în: decizia penală nr. 821 din 15 noiembrie 2009; decizia nr. 1720 din 17 martie 2006 a ÎCCJ; Apărătorul inculpatului, avocat T. R. achiesează la concluziile colegului său. Curtea, deliberând constată că cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat în temeiul art. 1608 alin.2 Cod procedură penală, îndeplinește condițiile de admisibilitate și o admite în principiu. Nefiind alte cereri de formulat sau exceptii de ridicat, Curtea acordă cuvântul pe fond pentru dezbaterea temeiniciei cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Apărătorul inculpatului, avocat S. B., solicită admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, în temeiul art. 1608a alin.2 și 3 Cod procedură penală, cu consecința dispunerii punerii în libertate provizorie a inculpatului, stabilindu-i obligațiile ce urmează a fi respectate. La momentul luării măsurii, instanța a considerat că din actele de urmărire penală efectuate rezultă că există probe și indicii temeinice că în perioada 2010-2011, inculpatul S. C. în calitate de administrator al companiei de salubrizare SC B. V. SA, a remis inculpatului A. S., primar al municipiului C.-N., suma totală de 188.760 lei, echivalentul a 45.000 euro, cu titlu de mită pentru ca acesta să îi favorizeze firma în obținerea contractului de salubrizare a municipiului C.-N. și pentru ca acest contract să se deruleze fără incidente. La momentul arestării, judecătorul a reținut ca temeiuri de arestare lit b și c a art. 148 Cod procedură penală. Se învederează instanței de apărătorul inculpatului că procedura liberării provizorii pe cauțiunii este reglementată distinct, aceasta operând chiar și atunci când motivele arestării au fost cele menționate anterior, întrucât este un principiu recunoscut cel potrivit căruia Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. În cauză, nu există date cu privire la necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni. Nu este deloc neglijabil faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că acesta nu a fost implicat în derularea vreunei proceduri judiciare finalizate cu o soluție de netrimitere în judecată. Conduita inculpatului înainte de comiterea pretinsei fapte, precum și situația personală și familială a acestuia constituie argumente în favoarea dispunerii liberării provizorii pe cauțiune. Inculpatul este administrator delegat al unei societăți comerciale cu o cifră de afaceri anuală de aproximativ 20 milioane euro. Mai solicită a se avea în vedere și starea de sănătate a acestuia, care trebuie luată în calcul în contextul acestei analize având în vedere că, în cazul unui inculpat cu o stare de sănătate precară o măsură privativă de libertate se poate dovedi a fi disproporțională. Inculpatul suferă de spondiloză cervico-lombară, acesta având nevoie de tratament conservator balneo-fizio-kinetoterapeutic și de o reevaluare lunară neurochirurgicală. In abstracto, este clar că se poate susține faptul că toate acestea pot fi luate chiar și în sistemul ANP, însă este clar că in concreto măsurile medicale prescrise nu vor fi realizate conform indicațiilor medicale. Zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte nu poate fi luată în considerare ca și piedică reală a acordării beneficiului acestei măsuri. Astfel, CEDO a arătat că, în aprecierea privind existența și actualitatea pericolului de zădărnicire a adevărului, se impune o analiză a modalității în care mai poate fi în mod efectiv zădărnicit adevărul printr-o activitate ilicită de denaturare desfășurare de cel în cauză. Având în vedere că s-a reținut ca temei de arestare art. 148 lit.b fundamentat pe ideea eronată a judecătorului că inculpatul ar fi dorit să schimbe hard disk-ul calculatorului cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului ori să șteargă datele de pe acesta, consideră apărătorul inculpatului că este important de menționat că inculpatul s- a oferit să pună la dispoziția organelor de urmărire penală vechiul hard disk, astfel încât nici pe departe nu se poate susține că acesta dorește zădărnicirea adevărului. În final, solicită admiterea cererii și dispunerea punerii în libertate provizorie a inculpatului, stabilindu-i obligațiile ce urmează a fi respectate. Apărătorul inculpatului, avocat T. R., arată că temeiul acestei cereri formulată de inculpat este alin.2 al art. 1602 Cod procedură penală. Se arată că, suma destinată ca și cauțiune a fost strânsă într-un timp record, de la mai multe persoane. Achiesează la concluziile colegului său. Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune ca neîntemeiată, cu restituirea cauțiunii achitate în cauză, către acesta. Se arată că, simpla depunere a cauțiunii nu trebuie să atragă și admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. A. pe care le-a auzit în susținerea cererii de apărătorii inculpatului nu sunt cele care să facă posibilă admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Se mai arată că, există date certe că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin ascunderea de informații, respectiv a dorit să șteargă de pe calculatorul personal date importante. Mai există date că inculpatul intervenea pe lângă inculpatul A. S. pentru servicii pentru prieteni și cunoștințe ale acestuia. În final se arată de reprezentantul parchetului că, există suficiente date din care să rezulte că temeiurile care au stat la baza arestării subzistă în continuare. Apărătorul inculpatului avocat S. B. în replică, arată că, cauțiunea este o garanție suplimentară, menționând totodată și faptul că la momentul deliberării să fie avută în considerare și interceptarea telefonică din data de 9 septembrie 2011, de unde reiese că inculpatul a solicitat reinstalarea programelor pe calculatorul nou, de pe vechiul hard disk. Inculpatul S. C. având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, așa cum a formulat-o și cum au susținut-o oral apărătorii săi. Se arată în continuare de către inculpat că este arestat de 20 de zile, considerând arestarea netemeinică, motivat de faptul că la dosar nu sunt probe care să justifice această măsură. Mai arată că dacă avea intenția să distrugă hard-disku avea timp să o facă, însă nu a dorit acest lucru. Singurul lucru care a dorit să îl facă a fost acela de a transfera datele de pe calculatorul vechi pe calculatorul nou. Mai învederează instanței faptul că își va da demisia din toate funcțiile, pentru a se ocupa o perioadă îndelungată doar de familie, având 3 copii. În continuare se mai arată de inculpat că suferă de spondiloză cervico-lombară, care necesită un tratament conservator balneo-fizio- kinetoterapeutic și o reevaluare lunară neurochirurgicală, aceasta agravându-se de când este arestat. Mai nou, s-a constatat că are și o viroză respiratorie. În final, arată că va respecta toate obligațiile impuse de către instanță, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune. C U R T E A : Deliberând reține că prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. de mai sus, inculpatul S. C., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal, a solicitat pronunțarea unei hotărâri princare să se dispună liberarea sa provizorie pe cauțiune arătând, în esență, că cererea este întemeiată și sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia. Cererea formulată prin apărător ales a fost însușită de inculpat în ședința publică din 25 noiembrie 2011, arătând că îi sunt cunoscute dispozițiile legale referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar. Examinând cererea formulată în baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale, tribunalul a constatat următoarele: Prin încheierea penală nr. 131 din 10 noiembrie 2011 a Curții de A. C. în baza art 149 ind.1 alin.9 Cod procedură penală s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului S. C. M. pe o durată de 29 zile, cu începere de la 11 noiembrie 2011 ora 00:30 și până la 9 decembrie 2011 ora 00:30, sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal. Prin aceeași încheiere, în temeiul acelorași texte legale, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și față inculpatul A. S. În fapt, în sarcina inculpatului S. C. M. se reține că în perioada 2010-2011 a remis inculpatului A. S., primar al municipiului C. N., prin intermediul cabinetului de avocatură al soției acestuia din urmă, o sumă echivalentă cu 45.000 euro pentru a interveni în favoarea societății B. V., în sensul încheierii și derulării fără incidente a unui contract de salubrizare, contract ce a fost încheiat în 2010 pe o durată de 8 ani. Ca temeiuri ale arestării s-a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. b, c și f C. În acest sens s-a reținut că, în înțelegere cu inculpatul A. S. și cu soția acestuia, învinuita A. M. U., a încercat să disimuleze actele de corupție săvârșite, prin crearea unei aparențe de legalitate sub forma unor contracte de consultanță juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, în cursul zilei de 9 noiembrie 2011, în contextul în care pe media au apărut date privind activitățile judiciare ce se derulau față de inculpatul A. S., inculpatul S. C. M. a făcut eforturi în a ascunde, de urgență, informații conținute în calculatorul său de la birou, luând măsuri privind schimbarea hardului calculatorului sau ștergerea datelor conținute în acesta de către o firmă de IT. S-a mai reținut că inculpatul S. C. M., prevalându-se de buna relație pe care o avea cu inculpatul A. S., intervenea la acesta pentru rezolvarea unor acte/autorizații și în beneficiul unor apropiați ai săi, indicând în acest sens discuțiile purtate cu numitul B. H., căruia îi promite că va interveni la inculpatul A. pentru obținerea de urgență a unei autorizații, intervenție care a și făcut-o la data de (...). În final, s-a reținut că inculpatul S. C. M. pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni de corupție, prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcții de decizie pentru rezolvarea alocării unor sume de bani pentru contracte la construcții de drumuri, în scopul obținerii unor foloase necuvenite, respectiv că la datele 25 și 28 august 2011, inculpatul S. C. M. îi promite om de afaceri din județul Argeș că va interveni la persoane din anturajul G. României pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al G., în favoarea unei societăți de construcții de drumuri. P. această intervenție, inculpatul S. C. M. pretinde remiterea unui procent de 10% din suma alocată de la G. Conform art.1601 C. în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acestava încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art.1602 alin.1 și 2 C. În plus, în cazul formulării unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, trebuie depusă și cauțiunea stabilită de către instanță, care, potrivit art.1605 alin.1 C., garantează respectarea de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe timpul liberării provizorii. Totodată, instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, constatând că sunt îndeplinite aceste cerințe, va proceda la analizarea cererii și sub aspectul temeiniciei sale, deoarece simpla constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1604 alin.1 C. nu obligă instanța la a-l pune în libertate provizorie pe inculpat. Astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 17 din (...) pronunțată în interesul legii, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedecată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a inculpatului. Deși inculpatul a negat vreo implicare în săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind probele și indiciile temeinice prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, respectiv: procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de către judecător (f. 225-251, f. 253- 292, f. 293-434 dos.u.p. vol III), procesele verbale de supraveghere operativă a inculpatului S. C. (f. 64-74 vol II dos.u.p.), declarația învinuitei A. M. (f. 69 dos.u.p.) declarația inculpatului A. S. (f. 25-27 dos. nr. (...), f. 18-20 vol I dos.u.p.), declarațiile inculpatului S. C. M. (f. 44-52, vol I dos.u.p. f. 28-30 din dosar nr.(...)), declarațiile martorei I. O., (f. 126-127), procesele-verbale de percheziție (percheziții efectuate în baza autorizațiilor emise de către judecător- f. 141-145, 165-170, f. 185-187, f. 200-204, f. 221- 230 vol II dos.u.p.), planșe fotografice (f.148-165 vol II dos.u.p., f. 179-183), contractul de prestări de servicii de salubrizare nr. 5. din data de (...) încheiat între C. de S. B.-V. SA și M. C.-N. (f. 281-286, vol I dos.u.p.), autorizație de funcționare emisă de M. C.-N. la data de 8 octombrie 2010 pentru C. de S. B.-V. SA (f. 293), hotărârea emisă de C. Local al M. C. emisă la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului C. de către SC R. G. SRL pe sectorul 1 și respectiv C. de S. B.-V. SA pe sectorul 2 (f. 294 vol I dos.u.p.), acte și caietul de sarcini ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare pentru M. C.- N. (f. 292-417 vol I dos.u.p.), contracte de asistență juridice încheiate între cabinetul de avocatură al învinuitei A. M. și diferite firme (f. 241-251 vol I dos.u.p.). Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și subzistă, probele administrate până în acest moment procesual neaducând modificări, sub acest aspect, în privința constatărilor instanței care a dispus arestarea inculpatului-petent. Pe de altă parte, în cazul de față se poate observa că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu depășesc 18 ani închisoare și, totodată, în cauză nu există date în sensul cerut de dispozițiile art.1602 alin.2 C. De asemenea, la dosar a fost depusă dovada de consemnare a cauțiunii în sumă de 1.000.000 lei stabilită de instanță la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2011. C. fiind îndeplinite cerințele de admisibilitate la care s-a făcut referire mai sus, este necesară examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și sub aspectul oportunității sau al temeiniciei sale, conform dispozițiilor art.1608a alin.2 și 6 C., temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social concret al faptei comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului (cu alte cuvinte, temeinicia apreciindu-se în funcție de circumstanțele ce țin de natura și gravitatea faptelor comise, precum și de circumstanțele ce privesc persoana inculpatului). Din această perspectivă, liberarea provizorie pe cauțiune este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun. În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991). În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței- s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații este cercetat, cât și din activitatea infracțională presupus desfășurată de acesta. În cauză activitatea presupus infracțională a inculpatului petent este legată de persoana inculpatului A. S., primar al localității, și atribuțiile de serviciu ale acestuia, astfel că interesul public este unul major deoarece consecințele acțiunilor acestora sunt de natura a afecta o întreagă comunitate. Din această perspectivă, metoda adoptată de către inculpatul - petent de a disimula actele de dare de mită prin întocmirea fictivă a unor contracte de consultață juridică cu cabinetul de avocatura al soției inculpatului A. S., fără ca aceasta să presteze vreo activitate juridica efectivă, sunt de natură a genera o gravă perturbare a ordinii publice atât sub aspectul respectării legii de către persoanele aflate în funcții elective, cât și cu privire onestitatea care trebuie să guverneze mediul de afaceri. Așadar, condiția pericolului public solicitată de lege există si este conturat fără dubiu, iar rezonanța faptei de genul celei presupus a fi comise de inculpat este actuală și suscită interes cel putin sub aspectul modului de actiune a organelor statului. Pe de altă parte, potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.proc.pen acordarea liberării provizorii pe cauțiune este atributul instanței care urmează a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive față de interesul public pe care îi justifică luarea măsurii arestului preventiv și care vizează, printre altele, și buna administrare a justiției. Altfel spus, se impune a se verifică dacă, odată lăsat înlibertate, nu există riscul ca inculpatul să împiedice aplicarea justiției ( Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din (...)). În cauză, printre temeiurile arestării s-au aflat cazurile prev. de art 148 lit. b și c C. constând în aceea că după ce a aflat din mass-media că se derulează acte de urmărire penală față de inculpatul A. S., inculpatul S. C. a procedat la ștergerea datelor din calculatorul său, dar și din faptul că se prevala de relație de prietenie cu inculpatul A. S. pentru a facilita rezolvarea diverselor probleme de competența primarului sau a unor servicii sau compartimente ale primăriei, așa cum rezultă din procesele-verbale de redare are a interceptărilor și a proceselor-verbale de supraveghere operativă, evident că în schimbul obținerii unor foloase materiale, aspecte care conduc la concluzia că persoana inculpatului nu poate fi dincolo de orice bănuială în privința comportamentului său onest raportat la procedura ce se derulează împotriva sa. De asemenea, inculpatul nu a convins că a înțeles și și-a asumat condițiile și obligațiile prevăzute de lege în timpul liberării provizorii, existând riscul încălcării acestora în cazul admiterii cererii, concluzia fiind fundamentată pe caracterul formal al îndeplinirii de către inculpat a obligației de depunere a cauțiunii. În acest sens este de observat că art. 1. al. 1 C. statuează că prin depunerea cauțiunii se garantează de către învinuit sau inculpat respectarea obligațiilor care îi revin în timpul liberării provizorii. Această dispoziție se completează cu textul al. 3 din același articol unde se precizează că „consemnarea cauțiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului și la dispoziția instanței care a stabilit cuantumul cauțiunii";. Coroborarea acestor dispoziții conduce la concluzia că prin depunerea unei cauțiuni, inculpatul sau învinuitul își asumă benevol grevarea efectivă a propriului patrimoniu, prezent sau viitor, constituind un factor suplimentar de constrângere generat de posibilitatea pierderii cauțiunii în caz de revocare a beneficiului liberării provizorii. În cauză, inculpatul a creat doar o aparență a îndeplinirii acestei obligații deoarece suma de bani stabilită de către instanță cu titlu de cauțiune nu a fost consemnată pe numele inculpatului, ci este depusă în contul unei persoane care nu are legătură cu cauza. C. dacă această persoană a solicitat indisponibilizarea sumei cu acest titlu, există serioase dubii cu privire la o eventuală executare potrivit art. 1. al. 5 C. atâta timp cât titularul contului nu este subiect al vreunui raport juridic penal și nu are stabilite obligații de natură penală. Mai mult, nu există nicio certitudine că această sumă, chiar ridicată ca și cuantum, este de natură a asigura scopul instituit prin art. 1. al. 1 C. atâta timp cât nu este probată o contributie efectivă a inculpatului, întreaga sumă provenind din conturile acestui terț, astfel că, practic, asupra inculpatului factorul de constrângere arătat este inexistent. Toate argumentele arătate conduc la concluzia că în cauză nu sunt elemente suficiente pentru a conchide că acordarea beneficiului liberării provizorii pe cauțiune ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică și că punerea în libertate a inculpatului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice. P. aceste motive instanța conchide că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune privarea de libertate a inculpatului astfel că în temeiul art.160/4 și urm. C. cererea acestuia de liberare provizorie pe cauțiune va fi respinsă ca netemeinică. Se va dispune deblocarea sumei de 1.000.000 lei consemnată la dispoziția instanței cu titlu de cauțiune în contul curent (...)L0130120A993066XX deschis la B. T. pe numele numitei B. L. P. Potrivit art. 192 al. 2 C. inculpatul va fi obligat să achite 300 lei cheltuieli judiciar către stat. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E: Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul S. C. M. (fiul lui I. și N. S. născut la 2 mai 1968 în Sibiu, domiciliat în C.-N. str. Ion Reteganu Pop nr. 26. Dispune deblocarea sumei de 1.000.000 lei consemnată la dispoziția instanței cu titlu de cauțiune în contul curent (...)L0130120A993066XX deschis la B. T. pe numele numitei B. L. P. Obligă inculpatul să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 24 ore de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, GREFIER, L. H. M. N. Red. H.L./H.L. 3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 519/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1754/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
