Decizia penală nr. 659/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.659/R/2011
Ședința publică din 28 aprilie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : M. B., judecător
JUDECĂTORI : V. G.
: C. I. G. : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. O. A. C., împotriva încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T. M., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.S. B., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.C. M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Apărătorul inculpatului solicită amânarea cauzei și efectuarea unei adrese la Tribunalul Maramureș pentru a comunica întregul dosar privind pe inculpat, deoarece s-a înaintat instanței de recurs, doar o urmă de dosar în care există copii după unele acte, fără a fi trimise toate încheierile de amânare, încheierile anterioare de menținere a măsurii arestării preventive și raportul de expertiză medico-legală. Cu privire la acest raport, solicită a se constata că, potrivit programului E., a fost depus la dosar la data de 18 aprilie 2011 și cu toate acestea, nu a fost trimis instanței de recurs, dosarul fiind înaintat la Curtea de A. C. la data de 19 aprilie 2011.
Reprezentantul Parchetului nu se opune cererii formulate de apărător. Din motive obiective instanța de fond nu a trimis întregul dosar și anume din cauza faptului că are termen tot pentru data de astăzi la Tribunalul Maramureș, astfel că nu putea fi în același timp în două locuri diferite.
Apărătorul inculpatului arată că dosarul trebuia trimis instanței de recurs, pentru că are prioritate.
I. suspendă dezbaterile timp de 15 minute pentru a verifica aspectele menționate de apărătorul inculpatului.
La reluarea dezbaterilor, se constată că raportul de expertiză medico-legală a fost înaintat instanței de fond la data de 18 aprilie 2011, motiv pentru care s-a luat legătura cu Tribunalul Maramureș și s-a comunicat prin fax, o copie după acest raport. Cu privire la încheierile anterioare de amânare și de menținere a măsurii arestării preventive care nu ar exista în dosarul trimis instanței de recurs, se vor face demersuri pentru a fi depuse la dosar, Curtea având acces la programul E. al T. M.. Față de aceste aspecte, apreciază că nu se mai impune amânareajudecării cauzei și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În mod greșit în motivarea hotărârii se face referire la infracțiunea de omor, cât timp inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. G. faptei trebuie raportată la această infracțiune și nu la infracțiunea de omor. Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală depus la dosar, concluziile sunt contradictorii, însă apreciază că se poate reține infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, faptă pe care inculpatul a recunoaște. Solicită a se avea în vedere circumstanțele în care s-a comis fapta și anume că victima era în stare de ebrietate și enervat de atitudinea sa, inculpatul l-a lovit cu pumnul, victima a căzut și s-a lovit de bordură. Inculpatul nu avea nici un motiv să ucidă victima, ori trebuie să existe și o intenție pentru a se reține infracțiunea de omor. În speță, inculpatul este arestat de 1 an și 4 luni, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este de la 1 la 5 ani închisoare. Cauza suferă amânări repetate pentru lipsa unui martor și pentru lipsa raportului de expertiză medico-legală, care în cele din urmă s-a depus la dosar. În mai 2010, s-a spus că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, dar suntem deja în luna mai
2011 și încă dosarul nu este finalizat. Se susține că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, dar nu destul pentru punerea în libertate a inculpatului. I. evită să facă vreo referire la situația personală a inculpatului și are în vedere doar gravitatea faptei. Inculpatul nu poate fi ținut în arest doar pentru a acoperi o culpă medicală sau greșeli cu privire la tratamentul acordat victimei. De asemenea, se face referire la împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, însă acesta este reabilitat de vreo 3 ani și sunt fapte care nu au nicio legătură între ele, fiind vorba de o infracțiune la legea circulației. În opinia sa, fapta comisă nu este gravă pentru a justifica menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care acesta a executat deja 1 an și 4 luni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de la 1 la 5 ani închisoare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă toate temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea sa în libertate, deoarece este arestat deja de 1 an și 4 luni, are probleme familiale, a recunoscut comiterea faptei, a colaborat, iar reacția sa a fost pe fondul fricii, victima fiind cea care a pătruns fără drept în locuința sa.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 14 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T. M., s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul F. O. A. C.
În temeiul art. 3002 C. raportat la art. 1. C., s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului F. O. A. C. (fiul lui C. și M., născut la data de (...) în S. M., jud.M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Prin încheierea penală nr.1 din 1 ianuarie 2010 a T. M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. O. A. C. pe o perioadă de 29 de zile (1 ianuarie 2010-29 ianuarie 2010) pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art. 183 C.pen., în temeiul art. 148 lit.f C. Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr. 7/R/2010 a Curții de A. C. Prin încheierea penală nr. 41 din 27 ianuarie 2010 a T. M. s-a prelungit pe o perioadă de 30 de zile (30 ianuarie 2010-28 februarie 2010 inclusiv) durata arestării preventive a acestui inculpat, apoi prin mai multe încheieri penale i s-a menținut starea de arest preventiv . T. a apreciat că și în prezent temeiul care a stat la baza luării acestei măsuri se menține, neputându-se înlocui măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Raportat la ansamblul probelor aflate la dosar (o analiză în detaliu a lor în această fază a procesului penal nu este posibilă) și la împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv, tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 C., existând indicii în sensul că acesta i-a aplicat victime F. Peter mai multe lovituri în urma cărora a decedat în contextul în care se presupune că aceasta, fiind sub influența băuturilor alcoolice a intrat în curtea locuinței tatălui său unde a pătruns pentru a solicita două lumânări. Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa faptă este închisoare mai mare de 4 ani (5-15 ani) și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind dat de modalitatea în care se presupune că a fost comisă fapta (prin aplicarea de mai multe lovituri și de urmarea produsă - decesul victimei) și de împrejurarea că inculpatul a comis anterior fapte de natură penală (i s-a aplicat prin sentința penală nr. 440/1998 a Judecătoriei S. M. măsura educativă a mustrării pentru infracțiunea de furt calificat și a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prin sentința penală nr. 580/2003 a aceleiași judecătorii) chiar dacă a fost reabilitat, săvârșirea anterior a acestor fapte neputând fi ignorată. Acest pericol social s-a diminuat într- o perioadă de arest preventiv de circa 1 an și 3 luni, dar nu într-atât încât să se justifice punerea sa în libertate. În raport de acest grad de pericol social al inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi localitatea este insuficientă. Durata arestării preventive a inculpatului se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil (este arestat de circa 1 an și 3 luni) având în vedere multitudinea probelor din această cauză. Cercetarea judecătorească este aproape finalizată (raportul de expertiză este întocmit, urmând doar a fi depus la dosar, iar audierea ultimuluimartor este improbabilă având în vedere faptul că deși acesta s-a citat la mai multe termene de judecată, nu s-a prezentat, fiind plecat din țară). De asemenea, s-a fixat un termen de judecată scurt pentru data de 28 aprilie 2011. Apărările formulate cu privire la încadrarea juridică dată faptei pentru care este cercetat inculpatul se vor avea în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei, fiind apărări care țin de această etapă a procesului penal. S-au respins apărările referitoare la problemele sale familiale întrucât în raport de gravitatea presupusei fapte pentru care este cercetat inculpatul, ocrotirea intereselor societății are prioritate. Întrucât temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menține, s-a respins cererea acestuia de a se înlocui această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, nefiind îndeplinite cerințele prev.de art. 139 alin.1 C. Pentru aceste motive s-a respins cererea inculpatului de a se înlocui măsura arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea și s-a menținut starea sa de arest. Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând casarea acesteia și a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, ținându-se cont de faptul că acesta este arestat de 1 an și 4 luni, se poartă discuții asupra încadrării juridice a faptei, care în opinia inculpatului este cea de lovituri cauzatoare de moarte și nu omor, în cauză se impune completarea ultimului raport de expertiză întocmit pentru determinarea cauzei decesului victimei, inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului, că fapta reprezintă un accident, inculpatul reacționând față de starea de ebrietate în care victima s-a aflat. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță în mod corect a apreciat că în cauză temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare, iar acestea justifică și pe viitor privarea de libertate. Astfel, inculpatul este cercetat pentru o faptă de violență, care a avut ca urmare decesul unei persoane, luarea măsurii arestării preventive s-a dispus pentru infracțiunea prev.de art.183 C.pen., pentru care legea prevede pedepse între 5 și 15 ani închisoare, indiciile de comitere a faptei nu s-au schimbat, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă este încă de actualitate, chiar și după trecerea unui an și 4 luni, având în vedere gravitatea deosebită a faptei și celelalte elemente pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului le-a enunțat pentru aprecierea termenului rezonabil al arestării preventive, respectiv complexitatea cauzei, conduita inculpatului și a organelor judiciare, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății. Aspectele legate de încadrarea juridică a faptei și analiza probelor se vor aprecia odată cu dezbaterea pe fond a cauzei după finalizarea cercetării judecătorești și nu pot constitui obiect al prezentului recurs, care vizează măsura arestării preventive, decât prin prisma dispozițiilor art.143 și art.148 C. Față de cele de mai sus, se apreciază că luarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă pentru a garanta buna desfășurare a procesului, precum și protejarea ordinii publice în raport de reacția pe care fapta săvârșită de inculpat a produs-o în societate. Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. O. A. C., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2011 a T. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul F. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. B. V. G. C. I. D. S. Red.C.I./D.S. 4 ex. - (...) Jud.fond.B. C.
| ← Decizia penală nr. 272/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
