Decizia penală nr. 1624/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 1624/R/2011
Ședința publică din data de 17 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial C., reprezentat prin P. D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. A. L., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 28 septembrie
2011 a T.ui B. N., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. A. L., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. T. P. E. din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului S. A. L., av. T. P. E. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara conform și în consecință punerea în libertate a inculpatului.
Apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului nu se justifică având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că faptele reținute în sarcina inculpatului nu întrunesc elemenetele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și act sexual cu un minor. În acest sens relevantă este și declarația părții vătămate din care rezultă că aceasta a întreținut relații sexuale de bună voie cu inculpatul și alte persoane, nefiind executată nicio constrângere asupra ei, iar banii obținuți au fost folosiți în interes personal de către partea vătămată.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul S. A. L. împotriva încheierii penale fără număr din 28 septembrie 2011 a T.ui B. N., prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Încheierea recurată este legală și temeinică având în vedere că temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen. și art. 148 lit.f Cod pr. pen.care au determinat luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent. În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite având în vedere că există indicii și probe cu privire că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Indiciile și probele au fost analizate în mod repetat atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs cu ocazia luării, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive. Mai arată că potrivit jurisprudenței naționale și jurisprudenței CEDO probele nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, respectiv a persoanei bănuite că săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ci doar să existe acea bănuială rezonabilă că s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a trimis pe partea vătămată fie să cerșească, fie să se prostitueze. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de minori și act sexual cu un minor sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani. De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită în cauză având în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât inculpatul are antecedente penale și există riscul ca lăsat în libertate să comită noi infracțiuni. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de inculpat. Inculpatul S. A. L., având ultimul cuvânt, arată că este grav bolnav și solicită să fie cercetat în stare de libertate. C U R T E A Prin încheierea penală din (...) pronunțată de T. B.-N. s-a dispus în temeiul disp. art. 300/2 Cod procedură penală, menținerea ca legală și temeinică a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. A. L., fiul lui A. și M., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. Constantin Dobrogeanu Gherea nr. 10, jud. B. N., CNP - 1.,în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla. Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin R. nr. 98 D. din (...) al D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial B. N., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. A. L., în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. . 13 alin.1 din Legea nr.. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. „a"; Cod penal. În sarcina inculpatului s-a reținut că în vara anului 2010 a racolat-o și găzduit-o într-o centrală termică dezafectată din mun. B. pe minora N. C.-R., căreia i-a găsit diferiți clienți cu care în mod repetat a întreținut relații sexuale contra-cost, iar banii obținuți de către aceasta erau predați inculpatului și erau folosiți pentru a cumpăra alimentele necesare traiului zilnic; - în vara anului 2010, în timp ce se afla în gara CFR B., inculpatul a cunoscut-o pe minora C. L., cu care s-a împrietenit și a început să aibă o relație de concubinaj, respectiv au locuit împreună în aceeași centrală termică dezafectată, loc în care în mai multe rânduri au întreținut relații sexuale. Înperioada următoare, respectiv până în noiembrie 2010, în mai multe rânduri a trimis-o pe minoră să cerșească pentru a obține bani cu care să se întrețină;- în vara anului 2009 inculpatul a cunoscut-o pe minora V. A. M. pe care a racolat-o în scopul exploatării prin practicarea prostituției și în două rânduri a plasat-o la doi bărbați în vederea întreținerii de relații sexuale contra-cost;- aproximativ în cursul lunii iunie 2009 inculpatul a racolat-o în scopul exploatării prin practicarea prostituției pe minora V. M. I., care a practicat prostituția în folosul său până la sfârșitul anului 2009. Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 98 D.2010 al DIICOT - Biroul Teritorial B. N., instanța a constatat următoarele: Prin Rezoluția din (...) emisă de procuror s-a dispus începerea urmării penale față de numitul S. A. L. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori și act sexual cu un minor, iar prin O. din data de (...) s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a învinuitului, după care prin O. din aceeași data s- a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de S. A. L. pentru infracțiunile mai sus menționate. Prin Încheierea penală nr. 74/CC/12 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul penal nr. (...), s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. A. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și act sexual cu un minor pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 12 noiembrie 2010, orele 15,50 și până la data de 10 decembrie 2010, orele 15,50, măsură ce a fost prelungită succesiv de către instanță. Prin Încheierea penală din data de 7 ianuarie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și a dispus menținerea acesteia, apreciind că subzistă motivele care au dus la arestarea preventivă a inculpatului. Instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat apreciindu-se relevante în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, în deosebit: declarațiile numitelor C. L. (f.10.11), N. C. R. (f.12.13), V. M. I. (f.14,15), V. A. M. (f.16), declarația martorului L. B. (f.33-35), înscrisurile intitulate „autodenunț"; (f.4,6,8), procesul verbal încheiat de poliție la data de (...) (f.24-26). S-a reținut și incidența disp. art. 148 alin.1 lit. „f"; Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru infracțiunile pretins săvârșite este închisoarea mai mare de patru ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, reprezentat de faptul că inculpatul care are în antecedentele sale o condamnare la pedeapsa amenzii și una la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată, și lipsit de resurse financiare ar continua activitatea infracțională de același gen sau de altă natură, privarea de libertate a inculpatului impunându-se și pentru evitarea sustragerii sale de la cercetările penale și pentru buna desfășurare a acesteia, respectiv evitarea oricărui fel de contact al acestuia cu părțile vătămate și martorii audiați în cauză. Prin prisma celor arătate anterior, și având în vedere actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat și că privarea sa de libertate se justifică și în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, dată fiind natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că au fost săvârșite faptele, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice în situația în care acesta ar fi cercetat în stare de libertate. Așa fiind, în baza disp.art. 300/2 Cod procedură penală, a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul S. A. L. Prin încheierea din 28 sept.2011 instanța fondului a dispus redeschiderea dezbaterilor, fixând termen de judecată la data de 19 octombrie 2011, pentru a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului. Împotriva mai sus menționatei încheieri de menținere a arestuluipreventiv a declarat recurs în termenul legal inculpatul S. A. solicitând instanței în principal revocarea măsurii preventive și în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara urmată de punerea de îndată în libertate a inculpatului. S-a învederat faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi autorul faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței deosebit de concludente fiind declarațiile părții vătămate. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat până la acest moment raportat și la prev. art.385/6 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefundat pentruurmătoarele considerente: Așa cum în mod corect a reținut instanța ierarhic inferioară în sarcina inculpatului s-au reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 alin.1 din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și cea prev. de art.198 alin.1 C.p. de asemenea cu reținerea disp.art.41 alin.2 C.p. ambele cu aplic.art.33 lit.a C.p. constând în aceea că în vara anului 2010 a racolat-o și găzduit-o într-o centrală termică dezafectată pe minora N. C. R. căreia i-a găsit clienți cu care în mod repetata a întreținut relații sexuale contra cost, iar banii obținuți de aceasta erau predați inculpatului și folosiți pentru traiul zilnic, precum și că în aceeași perioadă a cunoscut-o pe minora C. L. cu care a început o relație de concubinaj întreținând în repetate rânduri relații sexuale, determinând-o apoi pe aceasta să cerșească pentru a obține bani pentru a se întreține. M. public a reținut că inculpatul a procedat de maniera asemănătoare în cursul anului 2009 când a racolat pe minorele V. A. M. și V. M. I. în vederea practicării prostituției. La momentul luării măsurii arestului preventiv în 12 nov.2010 s-a reținut ca temei al arestării incidența disp.art.148 lit.f C.p.p. Instanțele investite cu soluționarea dosarului unde inculpații se află în arest preventiv au obligația potrivit art.300/2 coroborat cu art.160/b C.p.p. să examineze periodic dacă temeiurile ce au determinat luarea unor măsuri preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Curtea constată că în cauza dedusă judecății există suficiente probe de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul unor fapte prevăzute de legea penală. Ținem să reiterăm faptul că probele care pot sta la baza luării unor măsuri preventive nu trebuie să aibă aceeași forță și nu trebuie să conducă în mod automat la o soluție de condamnare a inculpatului pentru faptele care au fost reținute în sarcina sa. Scopul măsurilor preventive este așa cum arată art.136 C.p.p. asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Ori în speța dedusă judecății sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p. așa cum am menționat și anterior și de asemenea se menține temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f. C.p.p. În susținerea acestei din urmă afirmații aducem ca argumente gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate fațăde inculpatul S. A. L., modalitatea în care se susține că acesta a săvârșit faptele ilicite, urmările produse, faptul că în presupusa activitate infracțională a inculpatului au fost atrase patru minore, că s-a adus o gravă atingere valorilor ocrotite de legea penală, dar și persoana inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală ceea ce îndreptățește instanța să considere că odată lăsat în libertate s-ar putea reîntoarce în câmpul infracțional cu atât mai mult cu cât nu are nici un mijloc de existență. În plus, având în vedere că inculpatul nu are nici un domiciliu stabil este justificată temerea exprimată și de instanța de fond că s-ar putea sustrage de la judecată. Având în vedere cursul procesului penal care s-a redeschis pentru a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, apreciem că și dina cest motiv se imune privarea de libertate în continuare a inculpatului pentru ca acesta să participe la ședința de judecată. Pentru toate aceste considerente constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpat în conf. cu prev. art.385/15 pct.2 lit.b C.p.p. cu consecința directă a obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. L., fiul lui A. și M. născut la (...), aflat în penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din (...) a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. M. ANA C. M. Ș. M. V. G. Red.MS Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Sentința penală nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 994/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
