Decizia penală nr. 523/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.523/R/2011

Ședința din 07 aprilie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: M. B.

D. P. GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul T. T. A. împotriva sentinței penale nr.60 din (...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr.(...), trimis in judecată pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 85 alin. 1 din

OUG 195/2002, art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 și art. 89 alin. 1 din OUG

195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Tudor Crihan, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.L. K., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Apărătorul inculpatului solicită în probațiune efectuarea unei expertize medico-legale de către IML C. care să lămurească în ce măsură leziunile prezentate de victima accidentului de circulație puteau să se producă exclusiv urmare a căderii pe un plan dur. Medicul legist de la Z. are 4 variante legate de modul cum se puteau produce aceste leziuni, așa încât trebuie să se clarifice această situație. Se impune efectuarea expertizei, deoarece pretinsa victimă, la

4 ore după acel accident avea o îmbibație alcoolică de 1,45 g%o, iar după 5 ore, avea 1,30 g%o. Solicită efectuarea unei expertize care să stabilească gradul de alcoolemie al victimei la momentul producerii leziunilor, pentru că deși acesta a susținut că a consumat doar un pahar de țuică, la momentul accidentului era în stare avansată de ebrietate. V. susține că a fost lovită de inculpat, însă acesta din urmă susține că victima ar fi căzut singură și și-ar fi fracturat piciorul. Se ridică serioase întrebări cu privire la sinceritatea victimei.

Reprezentantul Parchetului arată că nu consideră necesară administrarea probelor solicitate. De altfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni la legea circulației, care nu au legătură de cauzalitate cu modul în care s-au produs leziunile victimei, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală.

Apărătorul inculpatului arată că medicul legist a susținut că leziunile se puteau produce și prin căderea victimei pe un plan dur. Medicul legist are 4 opinii, astfel că se impune clarificarea acestei situații. Nu este exclusă posibilitatea ca victima să-și fi rupt piciorul fără să fi fost atinsă de cineva, ci datorită căderii.

Deliberând, instanța respinge probele solicitate, având în vedere că în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală din care rezultă mecanismul de producere a leziunilor, iar expertul a fost citat în instanță și a explicat mecanismul de producere a leziunilor. De altfel, din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată era sub influența băuturilor alcoolice, apreciind că nu este necesară efectuarea expertizei de calcul retroactiv al alcoolemiei.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru toate cele trei infracțiuni care i se rețin în sarcină.

Cu privire la infracțiunile prev.de art.85 alin.1 și art.85 alin.2 din OUG

195/2002, raportat la practica constantă a instanțelor din județul S., se putea aplica art.18/1 C.pen. Solicită achitarea în baza art.10 lit.b/1 C.pr.pen. și aplicarea disp.art.18/1 C.pen. având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei și nu are antecedente penale, astfel că o sancțiune administrativă ar fi suficientă.

Referitor la infracțiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, nu se poate reține că a fost un accident de circulație, astfel că nu poate fi vorba nici de infracțiunea de părăsire a locului accidentului. Inculpatul nu a acroșat victima, ci acesta se afla în stare avansată de ebrietate, astfel că putea să-și rupă piciorul în orice fel de împrejurări. În afară de declarațiile victimei, nu există alte probe la dosar din care să rezulte că a fost un accident. Orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului, conform principiului in dubio pro reo. V. are vârsta de 66 ani și era în stare avansată de ebrietate, alcoolemia fiind în jurul valorii de 2., pentru că altfel după 5 ore nu putea avea 1,30 g%o alcool în sânge. Solicită a se avea în vedere că inculpatul deține permis de conducere din anul 1998, fiind șofer profesionist și nu a fost implicat în vreun accident de circulație.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Din declarația părții vătămate dată în faza de urmărire penală rezultă că a fost acroșat cu mașina de către inculpat, iar din declarația martorei B. V. dată în fața instanței rezultă că a fost căutată de inculpat să se înțeleagă să fie bine pentru el. Prin urmare, vinovăția este pe deplin dovedită, iar pedeapsa este pe măsura gravității faptei comise.

Apărătorul inculpatului solicită a se reține că martora B. V. este chiar soția victimei.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu s-a dus acasă la pretinsa victimă pentru a se împăca pentru că nu avea de ce să se împace, ci să-i spună ce s-a întâmplat. Achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales și arată că nu se face vinovat de infracțiunea de părăsire a locului accidentului.

C U R T E A

Prin Rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr. 3640/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. T. A. pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 85 alin.

2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr. (...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în după-amiaza zilei (...), martorul B. T. se deplasa pe partea stângă a carosabilului pe drumul județean 108 N, în localitatea M. când, în zona imobilului cu nr. 164, a observat că din față se apropia un autoturism cu farurile aprinse care se îndrepta spre el. M. a încercat să se tragă spre marginea carosabilului dar totuși a fost acroșat la nivelul genunchiului drept și a căzut la pământ. A. a oprit lângă el, iar din acesta a coborât învinuitul T. T.- A., care l-a ajutat pe martorul B. T. să se urce în autoturism și l-a transportat la domiciliul acestuia, l-a ajutat să se deplaseze până în curte, deoarece acesta nu putea să meargă singur, moment în care a apărut și martorul B. L. căruia martorul B. T. i-a spus că învinuitul l-a lovit cu mașina și i-a rupt piciorul, fiind contrazis de învinuit care a spus că nu el l-a lovit ci martorul B. T. s-a aruncat în fața mașinii, fiind contrazis însă de martorul B. T. Î. și martorul B. L. l-au ajutat apoi pe B. T. să intre în casă, apoi învinuitul a plecat acasă. M. B. prin intermediul fiicei sale martora P. V., a sunat la serviciul 112, relatând cele întâmplate. Organele de poliție care au sosit la fața locului au constatat că autoturismul condus de învinuit în data de (...) avea montate numerele provizorii SJ-0., cărora le-a încetat valabilitatea în data de (...), iar autoturismul nu era înmatriculat.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului (f.19-23), procesul- verbal de cercetare la fața locului (f.11-20), declarațiile învinuitului T. T.-A. (f.23-24, 26-28, 126-129), adresele 35063/(...) și 35356/(...) (f.32,33) declarațiile martorului B. T. (f.34,36, 44-45, 96-97, 118-119); proces-verbal de confruntare între B. T. și T. T. (f.120-121); declarațiile martorei P. V. (f.46); declarațiile martorului B. L. (f.98-100); proces-verbal de confruntare între B. L. și T. T. (f.101-102); declarațiile martorului asistent M. C.-Valeriu (f.47, 103-

104); declarațiile martorei T. L. (f.48, 105); declarațiile martorului M. A.-I. (f.111-114); declarațiile martorului L. R.-A. (f.107-110); declarațiile martorului

R. I.-F. (f.115); declarațiile martorului N. I. (f.117); declarațiile martorei B. V. (f.122-123); proces-verbal de confruntare între B. V. și T. T. (f.124-125); Raport de C. M.-legală 4. din (...) (f.43); Completare la R. de C. (f.94); Raport de E. nr.

29089/(...) (f.133-138); acte medicale privind pe martorul B. T. (f.62-92); proces-verbal de constatare tehnică auto (f.56); proces-verbal de verificare acte

(f.57); fișă cazier judiciar învinuit (f.25); adresa nr. S. din (...) a S.ui de T. S.,precum și CD-ul atașat, cu nr. S631-572/(...); proces-verbal de prezentare al materialului de urmărire penală (f.140-142, 144-145);

Prin Rezoluția din data de (...) organul de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul T. T. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare prevăzute de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Prin referatul de terminare a urmăririi penale din data de (...), organul de cercetare penală a formulat propunerea de trimitere în judecată a învinuitului pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare prevăzute de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a dispus restituirea cauzei la organul de cercetare penală în vederea efectuării de acte premergătoare împotriva făptuitorului T. T. A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.

195/2002, prin rezoluția din data de (...), deci la aproximativ 9 luni de la data faptei, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul T. T. A. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 iar prin referatul de terminare a urmăririi penale din data de (...), organul de cercetare penală a formulat propunerea de trimitere în judecată a învinuitului și pentru comiterea infracțiunii de infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din

O.U.G. nr. 195/2002

2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

La termenul de judecată din data de (...) s-a depus la dosarul cauzei referatul de evaluare cu privire la inculpat, întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Persoana vătămată B. T. a declarat în cursul urmăririi penale că nu depune plângere penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și nu are pretenții materiale față de acesta, în prezenta cauză acesta fiind audiat în calitate de martor.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art. 322 C., în baza art. 323 raportat la art. 70 C., la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpatului T. T. A.

(f.153), care a arătat că își menține declarația dată în fața procurorului la data de (...), învederând instanței că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului deoarece nu l-a accidentat pe martorul B. T., acesta căzând lângă mașină datorită și stării avansate de ebrietate în care se afla.

La termenul de judecată din data de (...), au fost audiați martorii B. T. și

B. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele

168-169. În fața instanței de judecată martorul B. T. a declarat că își menține toate declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, arătând că a fost lovit cu mașina de către inculpat, rupându-i piciorul, după care a fost transportat de acesta acasă, fără a fi întrebat dacă are nevoie de îngrijiri medicale, martorul aducându-i acestuia la cunoștință faptul că are piciorul rupt.

La termenul de judecată din data de (...) au fost audiați martorii B. L., N. I., R. I. F., M. A., L. A. R., M. C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 191-196. La același termen de judecată instanța a omis audierea martorei T. L., mama inculpatului, care a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 80 alin. 1 C. și a martorei P. V.

În cursul urmăririi penale s-a întocmit R. de constatare medico-legală nr. 4. din (...) (f. 13) din care rezultă că numitul B. T. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier necesitând 50-55 zile îngrijiri medicale și nu au pus în pericol viața victimei. În faza de urmărire penală s-a solicitat o completarea la R. de constatare medico- legală nr. 4. din (...) (f.94), completare ce concluzionează că numitul B. T. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin căderea victimei pe capota unui autoturism, rotația internă a genunchiului drept și cădere pe un plan dur. În cursul judecății s-a încuviințat o nouă completare la R. de constatare medico-legală nr. 4. care a fost întocmită la data de (...) și concluzionează că leziunile traumatice suferite de numitul B. T. s-au putut produce și prin cădere, fără ca partea vătămată să fi fost implicat într-un accident rutier.

La termenul de judecată din (...), dl. expert O. L. a dat lămuriri instanței și părților cu privire la mecanismul de producere a leziunilor numitului B. T. și a arătat că, reevaluând în totalitate cazul, apreciază că șoferul în încercarea de a evita victima a acroșat-o astfel că leziunea s-ar fi putut produce prin acroșarea respectivă, fără a se exclude posibilitatea ca leziunea să se fi produs printr-o simplă cădere pe un plan dur având în vedere fragilitatea oaselor victimei și consumul de alcool de către victimă.

La termenul de judecată din data de (...) a fost audiat martorul R. S. S.

Prin sentința penală nr. 60/(...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), în baza art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și art.76 alin.1 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. T.-A., fiul lui T. și L., născut la data de (...) în municipiul Z., jud. S., cetățean român, studii primare, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, conducător auto, fără antecedente penale, domiciliat în comuna A., sat M., nr. 1. jud. S., CNP 1. la pedeapsa de 6 (șase) luniînchisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și art.76 alin.1 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. T.-A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și art.76 alin.1 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. T.-A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.

În baza art.33 lit. a) și b) Cod penal raportat la art.34 lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.191 alin.1 C., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, J. a reținut următoarele:

În după-amiaza zilei (...), în jurul orei 17.00, martorul B. T. se deplasa spre domiciliu pe drumul județean 108 N, în localitatea M., în zona imobilului cu nr. 164. A. se deplasa pe partea stângă a carosabilului pe sensul său de mers, înspre axul drumului, adică pe banda pe care circula regulamentar din sens opus inculpatul. A. se lăsase întunericul, carosabilul era înghețat, iar iluminatul stradal era slab. Când au ajuns față în față, văzându-l pe martorul

B. T. că era în stare de ebrietate, inculpatul a redus viteza și a încercat să evite victima pe partea dreaptă, intrând pe contrasens, în momentul respectiv acroșând-o ușor pe partea vătămată care avea un mers dezordonat, producându-se astfel leziunea, respectiv fractură platou tibial extern drept. Faptul că inculpatul circula cu viteză redusă este susținut și de lipsa urmelor de frânare la fața locului și a avariilor mașinii, așa cum rezultă și din procesul- verbal de cercetare la fața locului (f.11-20). Inculpatul a oprit autoturismul lângă persoana vătămată, l-a ajutat pe acesta să se urce în autoturism și l-a transportat la domiciliul acestuia. L-a ajutat pe martor să se deplaseze până în curte, deoarece acesta nu putea să meargă singur, moment în care a apărut și martorul B. L. A. l-a întrebat pe B. T. ce a pățit, iar acesta i-a spus că inculpatul l-a lovit cu mașina și i-a rupt piciorul. Inculpatul a spus că nu el l-a lovit, ci martorul 4. T. s-a aruncat în fața mașinii, fiind contrazis însă de martorul B. T. În final, inculpatul și martorul B. L. l-au ajutat pe B. T. să intre în casă, apoi inculpatul a plecat acasă, parcând autoturismul implicat în accident în curtea locuinței sale și fără a anunța poliția despre cele întâmplate

Ulterior, organele de poliție sosite la fața locului au constatat că autoturismul condus de învinuit în data de (...) avea montate numerele provizorii SJ-0., cărora le-a încetat valabilitatea în data de (...), iar autoturismul nu era înmatriculat (f.11-19, 32).

Potrivit prevederilor art.69 C., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În prezenta cauză, declarațiile inculpatului potrivit cărora nu l-a accidentat pe martorul B. T., acesta căzând lângă mașină datorită stării avansate de ebrietate în care se afla, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, fiind infirmate atât de declarațiile martorilor B. T. și B. L., de lămuririle date de expert în fața instanței de judecată, de procesul-verbal de confruntare între B. T. și T. T. (f.120-121), de declarațiile martorei P. V. (f.46), de proces- verbal de confruntare între B. L. și T. T. (f.101-102), cât și de adresa nr. S. din (...) a S.ui de T. S., precum și CD-ul atașat, cu nr. S631-572/(...);

De asemenea, apărările inculpatului care a declarat că însuși martorul B.

T. i-a cerut să nu sune la poliție, deoarece nu are nimic și se simte bine vor fi înlăturate ca nesincere, deoarece sunt contrazise de ceilalți doi martori. De asemenea, instanța a considerat că inculpatul a constatat personal că martorul

B. T. nu se poate deplasa singur, motiv pentru care l-a luat în mașină, l-a condus la domiciliul acestuia și l-a ajutat să intre în casă, martorul B. T. afirmând că are piciorul rupt în prezența inculpatului și a martorului B. L., fiind astfel evident că acesta a suferit leziuni grave în urma accidentului. Mai mult, prezența mamei inculpatului în casa martorului B. T. imediat după accident în încercarea de a realiza o înțelegere întărește concluzia că a avut loc un accident între mașina condusă de inculpat și martorul B. T. Au fost, de asemenea, înlăturate declarațiile învinuitului care arată că părinții săi nu au fost acasă la B. T. (f.127).

Declarația inculpatului prin care recunoaște că a condus autoturismul, deși nu era înmatriculat și numerele provizorii, aveau încetată valabilitatea, se coroborează cu procesul-verbal de verificare acte și dovedesc vinovăția inculpatului.

În drept, fapta inculpatului T. T. A., care, în data de (...), a condus un autoturism neînmatriculat pe drumul public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzute de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.

În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că autovehiculul este neînmatriculat, a decis totuși să-l conducă pe drumuri publice.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzute de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18^{1 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 33 de ani, are studii primare, este conducător auto de profesie, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Totodată, instanța a reținut că din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, rezultă că inculpatul este o persoană harnică, responsabilă față de familie, dar obișnuiește să consume în mod constant alcool ceea ce îi creează probleme atât la locul de muncă, cât și în relațiile cu vecinii.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu a avut nicio condamnare fiind fără antecedente penale, reținându-se în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) C.pen.

Având în vedere aceste criterii și reținând în privința inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.pen., instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 76. al.1 lit. d C.pen., apreciind că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare care va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

De asemenea, fapta inculpatului T. T. A. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având montate numere a căror valabilitate a încetat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 85 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, deoarece autovehiculul avea montate numerele de înmatriculare provizorii SJ-0. - care au expirat în data de (...), pierzându-și deci valabilitatea, dar creau aparența falsă că autovehiculul ar fi înmatriculat.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul a căror numere și-au încetat valabilitatea, creând o aparența falsă că autovehiculul ar fi înmatriculat. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.

În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că numerele și-au încetat valabilitatea, a decis totuși să conducă autoturismul având montate aceste numere pe drumuri publice.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unuiautovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 85 alin.1 din

O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Având în vedere aceste criterii și reținând în privința inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.pen., instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 76. al. 1 lit. d C.pen., apreciind că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare care va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Fapta aceluiași inculpat, care după ce a fost implicat într-un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a martorului B. T., a părăsit locul accidentului fără a anunța organele de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Instanța a constatat că în speță a avut loc un accident de circulație, fiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002. Astfel incidentul: a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice, mai precis pe drumul județean 108 N, în localitatea M. b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale, în speță, martorul B. T. prezintă leziuni traumatice necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare, fapt ce rezultă din probatoriul administrat.

Prin urmare, în legătură cu condițiile stabilite de lege pentru existența obligației conducătorului auto implicat în eveniment, de a nu părăsi locul accidentului, textul de mai sus se referă la criterii obiective, mai sus enumerate și nu la culpa inculpatului în producerea acestui rezultat. Cum în cazul dat, martorul B. T. în mod vădit acuza producerea unor grave leziuni, inculpatul era obligat să nu părăsească locul accidentului. Nesatisfăcând această obligație, s- a impus reținerea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 al din O.U.G. nr.

195/2002

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, s-a realizat prin acțiunea de părăsire a locului accidentului, acțiune ce are ca rezultat crearea unei stăride pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege: siguranța circulației pe drumurile publice și activitatea organelor judiciare.

Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că inculpatul a conștientizat faptul că a avut loc un accident de circulație, că martorul a suferit leziuni serioase și că prin părăsirea locului accidentului s-a îngreunat activitatea organelor judiciare, fapta fiind comisă cu intenție.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art. 52 C.pen., și anume: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă), persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social fiind săvârșite cu forma de vinovăție a intenției dar fără a genera urmări grave, inculpatul oprind mașina și transportându-l pe martor la domiciliul acestuia.

Având în vedere aceste criterii și reținând în privința inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C.pen., instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 76. al.1 lit. d C.pen., apreciind că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare care va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat simulat și înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real și ideal, instanța, în baza art. 33 lit. a) și b) Cod penal raportat la art. 34 lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul T. T. A. să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu prioritate față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența uneinedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3

Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a fost interzis exercițiul acestui drept.

Instanța a apreciat, de asemenea, că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c), d) și e) Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod penal, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.1 lit. a), inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de alin.1 lit. b), experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C.pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art. 82 C.pen.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 C.pen., instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 C., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 171 (3) C., asistența juridică obligatorie a inculpatului în cursul judecății a fost asigurată prin apărător ales av. Cobzaș V. din cadrul Baroului de A. S.

În baza art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul T. T. A. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T. T. A., prinapărătorul său, solicitând efectuarea unei expertize medico-legale de către IML C., care să lămurească în ce măsură leziunile prezentate de victima accidentului de circulație puteau să se producă exclusiv urmare a căderii pe un plan dur.

Se învederează faptul că medicul legist de la Z. are 4 variante legate de modul cum se puteau produce aceste leziuni, „pretinsa victimă"; având la 4 ore după acel accident o îmbibație alcoolică de 1,45 g %o, iar după 5 ore, 1,30 g

%o. Astfel, efectuarea unei expertize se impune în vederea stabilirii gradului de alcoolemie al victimei la momentul producerii leziunilor.

În susținerea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat casarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa în temeiul art. 10 lit. b^{1 C.pen., având în vedere că a recunoscut și a regretat comiterea faptei și nu are antecedente penale.}

Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente:

Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de (...), în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, cu nr. de înmatriculare provizoriu SJ - 0., pe drumul județean 108N, inculpatul l-a accidentat pe numitul B. T., care se deplasa în calitate de pieton pe partea carosabilă a drumului. Inculpatul l-a ajutat apoi pe martorul B. T. să se urce în autoturism și să ajungă la domiciliul acestuia. Ulterior, întrucât martorul nu se simțea bine, a contactat-o pe una din fiicele sale, care a anunțat S. de A.. Conform raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, B. T. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei. S-a constatat, de asemenea, că acesta avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,45 gr. %⁰, respectiv 1,30 gr. %⁰, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie.

S-a constatat, de asemenea, că autoturismul condus de inculpat avea la data producerii accidentului montate numerele provizorii SJ - 0., numere cărora le-a încetat valabilitatea la data de (...), iar autoturismul nu era înmatriculat.

Inculpatul a susținut că a condus autoturismul neînmatriculat și cu numerele de înmatriculare expirate, însă nu a produs niciun accident de circulație și nu l-a accidentat pe martorul B. T. Din declarațiile martorilor B. L. și L. R. rezultă că inculpatul a afirmat imediat după producerea accidentului că martorul B. T. s-ar fi aruncat în fața mașinii, încercând astfel să înlăture vinovăția sa în producerea accidentului. De asemenea, imediat după sosirea organelor de poliție, inculpatul a avut o conduită recalcitrantă, nepermițând accesul organelor de poliție în curte. De asemenea, potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, leziunile suferite de martorul B. T. s-au putut produce în urma unui accident de circulație, în urma acroșăriivictimei și a căderii acesteia pe un plan dur, concluziile acestui raport coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

În mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr.

195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.

195/2002.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond în mod corect a stabilit că o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.

Solicitarea inculpatului de a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 18^{1 C.pen., în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 85 alin. 1 și art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, este neîntemeiată. Astfel, independent de atitudinea sinceră a inculpatului, de împrejurarea că acesta a recunoscut și a regretat comiterea faptelor și nu are antecedente penale, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru cele două infracțiuni nu este justificată față de faptul că, raportat la modul și la mijloacele de săvârșire a faptelor, la starea de pericol creată pentru siguranța traficului rutier, faptele săvârșite prezintă gradul de pericol social necesar pentru a fi calificate drept infracțiuni, nefiind incidente dispozițiile art. 18^{1 C.pen.}}

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. T. A., domiciliat în M., comuna A., nr. 1., jud. S. împotriva sentinței penale nr. 60 din 7 februarie 2011 a J. Z..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011 .

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER
V. G. M. B.	D. P.	D. S.

Red.MB/dact.MS

3 ex./(...) Jud.fond: R.I.R.

← Decizia penală nr. 1568/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 942/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 523/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 523/2011, Curtea de Apel Cluj