Decizia penală nr. 224/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.224/R/2011
Ședința publică din 22 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: I. M. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. R., împotriva deciziei penale nr.470/A/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.239 alin.1 și 5 C. cu aplic.art.37 lit.b C., art.239 alin.1 și 5 C. cu aplic.art.37 lit.b C., cu aplicarea art.33 lit.a C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. R. aflat în stare de arest asistat de av.Urcan I. C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu,av. P.escu R. Mihnea, din cadrul Baroului Bistrița Năsăud, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul arată că a primit copia după dispozitivul deciziei în data de 14 ianuarie, fiind la Penitenciarul Bistrița.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. d C., întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru această infracțiune deoarece lipsește atât latura subiectivă cât și cea obiectivă. Din dosar nu reiese că inculpatul ar fi amenințat pe ofițerii de poliție ci din contră, declarațiile martorilor se coroborează cu declarațiile inculpatului în sensul că dorea să se omoare cu acel ciob și nu să omoare pe cineva. Nu există nici un act material din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să agreseze vreo persoană. Solicită a se avea în vedere și contextul în care s-a produs incidentul și anume că inculpatul se afla singur în fața a cinci lucrători de poliție. P. toate acestea solicită admiterea recursului în sensul celor arătate. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că decizia pronunțată de Tribunalul Cluj este temeinică și legală. S-a admis apelul inculpatului și i s-a redus sporul aplicat pentru cele două infracțiuni de ultraj. P. administrate în dosar demonstrează că inculpatul i-a amenințat pe cei doi polițiști și acest lucru este demonstrat cu rapoartele și declarațiile polițiștilor audiați în cauză. Apreciază că și pedepsele aplicate au fost corect individualizate.
Inculpatul L. R., având ultimul cuvânt, solicită punerea lui în libertate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.705 din data de (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în baza art. 239 al. 1 și 5 C. cu aplicarea art. 37 lit. b C. a fost condamnatinculpatul L. R. fiul lui V. si E., născut la data de 5 iulie 1972 în C.-N., cetățean roman, domiciliat in C.-N., str. Republicii, nr. 7, ap. 19, jud. C., CNP 1., studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/9 aprilie
2004 pronunțată de către Judecătoria Gherla.
În baza art. 239 al. 1 și 5 C. cu aplicarea art. 37 lit. b C. a fost condamnat inculpatul L. R. fiul lui V. si E., născut la data de 5 iulie 1972 in C.-N., cetățean român, domiciliat in C.-N., str. Republicii, nr. 7, ap. 19, jud. C., CNP 1., studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/9 aprilie
2004 pronunțată de către Judecătoria Gherla.
În baza art. 33 lit. aC. s-a constatat că cele două infracțiuni de ultraj pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință și infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 423/27 aprilie 2010 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare, au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. aC.
În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 34 lit. bC. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentință și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 423/27 aprilie 2010 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin neapelare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul executând în final
3 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 423/27 aprilie 2010 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare.
S-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii de 3 ani aplicată prin prezenta sentință.
S-a dedus perioada arestării începând cu data de 15 iunie 2010 până la zi.
În temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. cu aplicarea art. 998-999 din C.civ. s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Onorariile avocaților din oficiu au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul L. R. pentru săvârșirea a două infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 1 și 5 C. cu aplicarea art. 37 lit. b C., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția procurorului din data de 7 decembrie 2009.
În fața instanței inculpatul a declarat că la data de 27 octombrie 2008 a fost citat la Secția 5 P. C.-N. pentru a fi audiat cu privire la sustragerea unui moped, că unul dintre cei trei polițiști care erau de față l-ar fi lovit pe inculpat cu piciorul în zona feței cerându-i să recunoască fapta pentru care era audiat, că apoi a fost lovit cu pumnii, iar inculpatul a solicitat să fie lăsat să meargă la baie unde, disperat fiind, a spart o oglindă, a luat un ciob în mână și le-a cerut polițiștilor să fie lăsat în pace altfel se va tăia. După ce a primit asigurări că nu va fi bătut a lăsat ciobul din mână, însă imediat după aceea a fost agresat din nou în prezența unei persoane de sex feminin care făcea curățenie.
Declarația inculpatului s-a coroborat numai parțial cu declarațiile martorilor B. M., P. V. și M. I.
Martorii B. și P. au declarat că inculpatul a fost citat la audieri în legătură cu o infracțiune de furt. În cursul audierilor inculpatul a folosind un limbaj violent și a strigat la cei doi martori cine ești tu sa-mi spui sa tac că eu am mai mulți ani de pușcărie decât tu de viață (fila 33). Întrucât exista o urmă papilară lăsată de către prezumtivul autor pe suprafața bunului sustras i s-a cerut inculpatului să se supună prelevării impresiilor papilar, iar în acest sens i s-a solicitat să-și spele mâinile la grupul social aflat în imediata vecinătate a camerei pentru audieri. Cei doi martori l-au urmat pe inculpat până la baie, și în timp ce se spăla pe mâini inculpatul a spart cu pumnul oglinda și a luat de jos un ciob de sticlă pe care și l-a pus la gât. C. martorul P. s-a apropiat de inculpat acesta a încercat să-l lovească cu bucata de sticlă. Martora M. I., persoana care asigura curățenia în incinta a declarat că se afla în apropierea camerei de baie și l- a auzit pe inculpat strigând lăsați-mă în pace că mă omor, mă tai și vă omor și pe voi. M. B. a declarat că inculpatul s-ar fi adresat "că ne aranjează el"; (fila 31). T. martora M. a declarat că nu a văzut ca martorii să fi exercitat violențe asupra inculpatului și nici ca acesta să le fi cerut să nu mai fie bătut.
Profitând de neatenția inculpatului, martorul P. ajutat Sabău A., B. M., I. Cristian și U. I., toți lucrători din cadrul S. 5 P. C.-N. a reușit să-i ia ciobul din mână și să treacă la imobilizarea inculpatului cu forța și prin încătușare. S-a constatat că inculpatul prezenta multiple tăieturi la nivelul degetelor mâinilor cauzate prin manipularea cioburilor de sticlă. La fața locului s-a deplasat un echipaj din cadrul UPU 1 C.-N. care a acordat inculpatului primul ajutor și a fost condus la sediul unității de spitalizare.
În urma cercetării la fața locului de către procuror au fost descoperite cioburile provenind de la oglinda de la baie spartă de către inculpat.
Prin certificatul medico-legal nr. 8024/I/a/1852/30 octombrie 2007, avându-se în vedere adeverința medicală eliberată la data de 29 octombrie 2008 de C. de C. M.-F. C.-N., s-a constatat că inculpatului i s-au acordat îngrijiri medicale pentru câte o plagă de 3 cm la nivelul degetelor III și IV ale mâinii drepte și pentru mici leziuni la nivelul obrazului stâng (fila 39).
Avându-se în vedere plângerea penală formulată de către inculpat împotriva lui B. M., I. D., P. V. și U. I., analizându-se certificatul medico-legal mai sus amintit precum și alte date, s-a emis rezoluția procurorului din data de 26 mai 2009 în dosarul P. de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 1. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor patru făptuitori sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare abuzivă și cercetare abuzivă prev. de art. 250 al. 3 și art. 266 al. 3C. întrucât nu s-au exercitat violențe asupra inculpatului, iar fapta nu există.
Rezoluția nu a fost atacată prin plângere adresată procurorului ierarhic superior sau instanței de judecată, iar în temeiul art. 278/1 al. 11 din C.p.p. In situația prevăzuta în alin. 8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitiva, a decis ca nu este cazul sa se înceapă ori sa se redeschidă urmărirea penala nu mai poate fi urmărita pentru aceeași fapta, afara de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penala si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Instanța de fond a analizat apărarea inculpatului, însă din datele trimise de serviciul de urgență care a acordat inculpatului îngrijirile medicale nu rezultă împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de către organele judiciare la momentul emiterii rezoluției din data de 26 mai 2009. De altfel, din probele administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată nu rezultă că inculpatul ar fi fost lovit cu picioarele sau cu pumnii înainte de a sparge oglinda să a amenința cu moartea pe martorii B. și P., agenți de poliție aflați în îndeplinirea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat. T., din suplimentul de declarație a martorilor P. și U., s-a reținut că aceștia l-au însoțit pe inculpat la UPU, unde i s-a acordat primul ajutor, iar apoi la recomandarea medicilor, inculpatul a fost însoțit la neurochirurgie unde a fost supus altor investigații. Prin acestedeclarații, de altfel necontestate de către inculpat la ultimul termen de judecată, a fost înlăturată apărarea acestuia cu privire la faptul că nu i s-au acordat îngrijirile medicale necesare, pentru a fi ascunse urmele leziunilor suferite.
Instanța de fond a reținut că amenințarea unei persoane cu moartea de către o altă persoană având asupra sa un ciob de sticlă apt să producă rezultatul cu care s-a amenințat este de natură să alarmeze.
Inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/9 aprilie 2004 pronunțată de către Judecătoria Gherla, fiind eliberat la data de 13 iulie 2004 cu un rest de 294 de zile de închisoare.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care, după executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/9 aprilie 2004 pronunțată de către Judecătoria Gherla, la data de 27 octombrie 2008, în timp ce se afla în sediul S. 5 P. C.-N. și având asupra sa un ciob de sticlă de aproximativ 20-25 de cm a amenințat cu moartea pe agentul șef de poliției B. M. aflat în exercițiul ce implică exercițiul autorității de stat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 1 și 5 C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C. pen..
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/9 aprilie
2004 pronunțată de către Judecătoria Gherla.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72., s- au luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, de starea de recidivă postexecutorie, dar și de atitudinea inculpatului care, în pofida probelor aduse împotriva sa nu dorește că conștientizeze gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. În baza art. 239 al. 1 și 5C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C. pen. a fost condamnat inculpatul L. R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Fapta inculpatului care, după executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/9 aprilie 2004 pronunțată de către Judecătoria Gherla, la data de 27 octombrie 2008, în timp ce se afla în sediul S. 5 P. C.-N. și având asupra sa un ciob de sticlă de aproximativ 20-25 de cm a amenințat cu moartea pe agentul de poliție P. V. aflat în exercițiul ce implică exercițiul autorității de stat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 1 și 5 C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C. pen..
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607/9 aprilie
2004 pronunțată de către Judecătoria Gherla.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, de starea de recidivă postexecutorie, dar și de atitudinea inculpatului care, în pofida probelor aduse împotriva sa nu dorește că conștientizeze gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. În baza art. 239 al. 1 și 5 C. cu aplicarea art. 37 lit. b C. a condamnat pe inculpatul L. R. la pedeapsa de
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
S-a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 208 - 209 al.1 lit. g și i C. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pentru o faptă săvârșită în noaptea de 2. mai 2009, în jurul orei 1.00 - 1.30, prin sentința penală nr. 423/27 aprilie 2010 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare.
S-a constatat că cele două infracțiuni pentru care este judecat în prezenta cauză și infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 423/27 aprilie 2010 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C.
În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 34 lit. bC. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul executând în final 3 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 423/27 aprilie 2010 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare și concomitent s-a dispus emiterea unui nou mandatat de executare pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. rap. la art. 998-999 din C.civ. s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 189 C., onorariile avocaților din oficiu au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat în termen legal apel inculpatul L. R. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa întrucât nu este vinovat de comiterea acestei fapte iar în subsidiar să se dispună înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat întrucât este nejustificat.
În motivare s-a arătat în esență că nu a comis fapta reținută în sarcina sa și că, în fapt, inculpatul a fost cel bătut și amenințat de către polițiști. S-a mai arătat că are 4 copii minori în întreținere precum și o soție bolnavă de diabet. S-a solicitat totodată reducerea cuantumului pedepsei aplicate și înlăturarea sporului aplicat.
Prin decizia penală nr.470 din 14 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) a T.ui C., în temeiul art.379 pct.2 lit.a C. a fost admis apelul formulat de către inculpatul L. R. împotriva Sentinței penale nr.705/(...) pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr.(...), care a fost desființată cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă aplicat pedepsei rezultante și rejudecând în aceste limite a fost menținută pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului care a fost sporită cu 6 luni închisoare, stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului din care suma de câte 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s- a avansat din fondul special al M.ui Justiției, Baroului C..
Analizând apelul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut că în mod corect s-a stabilit că la data de (...), în timp ce se afla în incita S. 5 P. C.-N., inculpatul L. R. a spart cu mâna oglinda de la baie și cu un ciob aflat în mână i-a amenințat pe agenții de poliție B. M. și P. V. M. de probă administrate atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, astfel că susținerile acestuia în sens contrar apar ca nefondate.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond în mod judicios a valorificat criteriile de individualizare prev. de art.72 C., pedepsele de câte un an închisoare aplicate inculpatului corespund gradului de pericol social concret și sunt în măsură să asigure coerciția și reeducarea inculpatului, aflat în recidivă postexecutorie. În concluzie și sub acest aspect, apelul inculpatului este nefondat.
Sentința penală apelată a fost apreciată ca fiind criticabilă sub aspectul sporirii pedepsei rezultante cu un an închisoare.
Astfel, tribunalul a reținut că în urma concursului de infracțiuni, conf. art.36 al.1, rap. la art.34 lit.b C., instanța de fond a aplicat inculpatului L. R. o pedeapsă rezultantăde 2 ani (această pedeapsă fiind aplicată printr-o altă sentință penală anterioară), la care a aplicat un spor de 1 an, spor al cărui cuantum apare însă excesiv raportat la pedeapsa rezultantă aplicată.
Astfel, sub acest aspect, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C. tribunalul a admis apelul declarat și a redus sporul de pedeapsă aplicat de la 1 an închisoare, la 6 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, cu dispozițiile art.192 al.3 C.p.p..
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs inculpatul L. R., criticând soluțiile atacate ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. d C..
În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, lipsind atât latura subiectivă, cât și cea obiectivă arătând că din probele cauzei nu reiese că recurentul ar fi amenințat pe ofițerii de poliție, ci, dimpotrivă, declarațiile martorilor confirmă susținerile inculpatului în sensul că dorea să se omoare cu acel ciob și nu să agreseze alte persoane. Solicită a se avea în vedere și contextul în care s-a produs incidentul și anume că inculpatul se afla singur în fața a cinci lucrători de poliție.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și apoi condamnat de către instanța de fond.
Potrivit art. 239 al. 1 și 5 C. constituie infracțiunea de ultraj amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii; dacă aceste fapte sunt săvârșite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, polițist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.
În cauză s-a probat faptul că în data de (...), fiind audiat de către lucrătorii de poliție S. V din C. N. în legătură cu comiterea unei infracțiuni de furt, inculpatului I s-a solicitat să se spele pe mâini în vederea amprentării deoarece de la locul comiterii furtului s-au ridicat urme papilare, că ajuns la baie inculpatul a spart oglinda, a luat în mâini cioburile rezultate și a amenințat martorii B. M. și P. V. I. -. aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu (f. 31-34 dos.fond)- că dacă se aproprie se taie și-i va ucide pe cei doi, chiar încecând să-l lovească pe martorul P. când acesta a încercat să se apropie.
Situația arătată este confirmată și de martorii U. I. C. (f. 35 dos. fond) și M. I. (f.
30 dos.fond).
Profitând de neatenția inculpatului, martorul P. ajutat Sabău A., B. M., I. Cristian și U. I., toți lucrători din cadrul S. 5 P. C.-N. a reușit să-i ia ciobul din mână și să treacă la imobilizarea inculpatului cu forța și prin încătușare.
Susținerea inculpatului potrivit căreia ar fi fost agresat de către lucrătorii de poliție nu a fost confirmată, martora M. a declarând că nu a văzut ca susnumiții să fi exercitatviolențe asupra inculpatului și nici ca acesta să le fi cerut să nu mai fie bătut. De asemenea, urmare a plângerii inculpatului, prin rezoluția procurorului din data de 26 mai
2009 în dosarul P. de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 1. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva martorilor menționați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare abuzivă și cercetare abuzivă prev. de art. 250 al. 3 și art. 266 al. 3C. întrucât nu s-au exercitat violențe asupra inculpatului, iar fapta nu există, plângerea nefiind atacată în instanță de către susnumitul inculpat.
Mai mult, ulterior acestor evenimente, inculpatul a fost supus imediat investigațiilor medicale de specialitate, neevidențiindu-se leziuni de natura celor reclamate de acesta, respectiv leziuni rezultate în urma loviturilor cu pumnii sau picioarele. Singurele leziuni constatate au fost cele evidențiate în certificatul medico- legal nr. 8024/I/a/1852/30 octombrie 2007 pe baza adeverinței medicale eliberată la data de 29 octombrie 2008 de C. de C. M.-F. C.-N., respectiv câte o plagă de 3 cm la nivelul degetelor III și IV ale mâinii drepte și mici leziuni la nivelul obrazului stâng (fila
39).
Așa fiind, Curtea constată că în mod corect s-a concluzionat că acțiunea inculpatului care prin uzitarea unor obiecte contondente, în mod direct, a adresat amenințări cu moartea polițiștilor aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu a fost de natură a aduce atingere relațiilor sociale referitoare la respectul datorat autorității de stat și, implicit, respectului față de funcționarul care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul acestei autorități. T., s-a dovedit că inculpatul a acționat cu intenție directă deoarece a cunoscut că acțiunea sa ofensatoare este îndreptată împotriva unor funcționari care îndeplineau o funcție care implica exercițiul autorității de stat și se aflau în exercițiul funcției, iar ofensa era în legătură cu o faptă îndeplinită în exercițiul funcției.
Sub aspectul individualizării sancțiunii penale, Curtea reține că potrivit art.72 C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
În speță, inculpatul a avut o poziție nesinceră, este multirecidivist și a refuzat să conștientizeze consecințele acțiunii sale, ceea ce conduce la concluzia că sancțiunea aplicată inculpatului este în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., iar reducerea cuantumulu acesteia ar conduce la stabilrea unei pedepse în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptelor.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect s-a reținut existența concursului de infracțiuni raportat infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 208, 209 al.1 lit. g și i C. cu aplicarea art. 37 lit. b C. săvârșită în noaptea de 2. mai 2009, sancționată prin sentința penală nr. 423/27 aprilie 2010 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin neapelare, la pedeapsa închisorii de 2 ani, iar aplicarea sporului de pedeapsă s-a impus din perspectiva multitudinii sancțiunilor penale ale inculpatului, ceea ce probează că reeducarea susnumitului nu s-a produs.
P. toate aceste motive, Curtea concluzionează că recursul declarat în cauză este nefundat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C., iar soluția atacată se va menține în întregime ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C. s va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. R., împotriva deciziei penale nr. 470 din 14 decembrie 2010 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. I. M.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond.L.M.Mihăiță Jud.apel. L.Cociș și R.Mornăilă
| ← Încheierea penală nr. 2089/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1028/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
