Încheierea penală nr. 2089/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.2089/R/2011

Ședința publică din 22 decembrie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A.

JUDECĂTORI : M. B.

: V. C.

GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de

C. O. și T. - B. T. S. - reprezentat prin P. - B. DAN

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații B. C. D. și H. D. A., împotriva încheierii penale nr.110/CC/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B. N., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de :

B. C. D. - tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc, prev. de art. 20 C., rap. la art. 3 al. (1) din legea nr. 143/2000; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C., toate cu aplicarea art. 33 lit. "a"; C.

H. D. A. - introducere de droguri de risc în țară, prev de art. 3 al. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C., trafic de droguri de risc, prev de art. 2 al. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C., toate cu aplic. art. 33 lit. "a"; din C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. C. D. aflat în stare de arrest asistat de apărător ales, av.Jîrghiuță Nandor, din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul H. D. A. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.Dacia Rubl, din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv av.Urcan C. pentru inculpatul H. D. și av.L. K. pentru inculpatul B. C., care solicită acordarea onorariilor parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului B. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. C. că instanța de judecată a tratat cu superficialitate probele administrate. Astfel, în propunerea de arestare, se indică ca și probe că au existat două elemente și anume: declarația unei persoane pe nume F. P. care a declarat că inculpatul i-ar fi vândut droguri șideclarația olografă a inculpatului dată la poliție cum că ar deține o cantitate de droguri. C. însă că aceste două elemente nu sunt temeinice și suficiente pentru a îngrădi libertatea unei persoane. S. a se avea în vedere că numitul P. F., pentru a scăpa de arest, a dat declarații cu privire la foarte multe persoane cum că ar fi consumatori, însă, unele dintre ele sunt reale iar altele nu. Acesta este consumator de droguri astfel că declarațiile lui sunt puse sub semnul întrebării. Mai mult, în propunerea de arestare se face vorbire de o activitatea infracțională intensă de trafic de droguri, această motivare fiind preluată de instanța de judecată dar care nu este probată cu nimic. Nu s-a dovedit teritorialitatea și perioada faptelor săvârșite de inculpat. S. că declarația olografă a inculpatului nu este cuprinsă ca probă în sistemul de probe stabilite de instanță, inculpatul arătând la instanța de fond de ce a susținut împrejurarea că deține droguri și vrea să le treacă granița, respectiv că acea cantitate de droguri era pentru consum propriu. Arată că pericolul pentru ordinea publică trebuie dovedit în concret iar organele de urmărire penală nu au arătat în concret în ce a constat activitatea infracțională a inculpatului. pentru toate acestea, solicită admiterea recursului.

Apărătorul inculpatului H. D., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În ceea ce-l privește pe inculpat, este incident cazul de casare prev.de art.3. pct.9 C.pr.pen., ultima teză, respectiv dispozitivul încheierii atacate nu se înțelege. Prin lecturarea încheierii și spre finalul considerentelor se concluzionează faptul că se admite propunerea de arestare, însă nu se face nici o precizare la temeiul juridic în baza căruia se ia această măsură. În situația în care s-ar menține încheierea și s-ar emite o propunere de prelungire, se va invoca persistența temeiurilor avute la luarea măsurii arestării, ori, care sunt aceste temeiuri. Pe fondul cauzei, în subsidiar, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă ca netemeinică și nelegală. În baza art.149/8 alin.12 coroborat cu art.146 alin.11/1 și art.145/1 C.pr.pen., solicită a se lua o altă măsură neprivativă de libertate. C. că simpla săvârșire a unei infracțiuni nu impune automat luarea unei măsuri preventive privative de libertate. T. avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii și pentru a se putea discuta despre acest pericol trebuie făcută referire la starea de fapt. Se reține infracțiunea de trafic de droguri, respectiv două infracțiuni continuate. Din propunerea de arestare se reține infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, însă, în ceea ce privește probele, arată că una dintre ele este o apreciere a unui denunțător care a arătat că inculpatul ar avea drogurile din Spania iar privitor la a doua probă, acestea sunt interceptările telefonice și declarația coinculpatului. Din declarația inculpatului rezultă clar că drogurile au provenit din Spania. El a arătat pașii concreți prin care a ajuns să aducă droguri, însă, inculpatul nu a fost niciodată consumator. Din nici o probă nu rezultă că este vorba de maim ulte acte de introducere în țară de droguri. S. a se avea în vedere că inculpatul nu a mai avut droguri, a comunicat prin telefon tuturor că nu se mai ocupă de așa ceva, acest aspect rezultând din interceptările telefonice. Toate aceste convorbiri indică cu certitudine că inculpatul refuză să răspundă unor anumite persoane. De asemenea, solicită a se avea în vedere și criteriile prev.136 alin.8 C.pr.pen., respectiv că inculpatul are o vârstă tânără, respectiv 23 de ani, starea de sănătate respectiv că are probleme de natură internă fiind și internat și faptul că a avut un loc demuncă. Gradul de pericol social al faptei nu se confundă cu gradul de pericol social concret, el nu poate să fie invocat, el trebuie să fie de ordinul evidenței și dovedit prin probe. R. la motivarea hotărârii, instanța reține că săvârșirea unor astfel de fapte impune intervenția promtă a organelor de cercetare motiv pentru care s-a luat și această măsură neprivativă de libertate, însă, se pune întrebarea de ce organele judiciare au intervenit abia după 8 luni de zile ? Inculpatul, de la sfârșitul lunii aprilie nu s-a mai ocupat de droguri, el realizând în mod onest venituri din muncă. Mai mult, din caracterizările depuse rezultă că în comunitatea în care trăiește cât și la locul de muncă a fost apreciat ca fiind o persoană deosebită și un comportament ireproșabil care nu a cauzat nici un fel de probleme. De asemenea, solicită a se avea în vedere cauza Tărău contra României în care CEDO a constatat încălcarea de către instanțele naționale a art.5 paragraful 3 motivat de faptul că au refuzat să analizeze argumentele prezentate de reclamantă și situația familială și nu a luat în calcul posibilitatea luării unei alte măsuri neprivative de libertate. P. toate acestea solicită admiterea recursului astfel cum l-a susținut.

Reprezentantul Parchetului, cu privire la excepția invocată, arată că este o simplă omisiune vădită a instanței de judecată și nu este în măsură să atragă nulitatea încheierii. Cu privire la temeiurile invocate, solicită a se constata că pericolul pentru ordinea publică rezultă din ansamblul probelor administrate sens în care se impune respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond.

Inculpatul B. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul H. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că recunoaște și regretă fapta comisă.

C U R T E A :

Prin încheierea penală nr. 110 pronunțată în data de 17 decembrie 2011 de T. B.-N. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. C. D. și H. D. A., pe o durată de 29 de zile începând cu data de 18 decembrie 2011 și până la 15 ianuarie 2012.

P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Rezoluția din 15 decembrie 2011 s-a dispus față de inculpatul H. D.

A. începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 și trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, fapte pentru care ulterior a fost reținut prin ordonanța dată de procuror la data de (...)(f.76 vol. II).

Ulterior, prin ordonanța din (...) dată de procuror în dosarul nr. 16

D/P/2011 al DIICOT- B. T. B. N., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru aceleași fapte, respectiv : infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, fapta constând în aceea că în cursul anului 2011, în mai multe rânduri, a introdus fără drept în țară droguri de risc; trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2

Cod penal, constând în aceea că în perioada februarie - martie 2011, în mai multe rânduri a procurat și vândut drogul de risc cannabis și trafic dedroguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada februarie - martie 2011, în mai multe rânduri a procurat și vândut drogul de risc cannabis.

La data de 15 decembrie 2011 a fost începută urmărirea penală față de inculpatul B. C. D., zis „Reci"; sau ";Recidiva"; pentru comiterea următoarelor infracțiuni : tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc fără drept, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr.143/2000, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.

143/2000, cu aplic. art. 41alin. 2 Cod penal. P. aceste fapte, prin ordonanța dată de procuror la (...)(f.102 vol.II) inculpatul B. C. D. a fost reținut pe durata a 24 de ore, în intervalul (...), ora 2327 - (...), ora 2327.

Prin O. din (...)(f. 104) cercetările penale au fost extinse de procuror, față de ambii inculpați, pentru fiecare privitor la infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal reținându-se în sarcina inculpatului H. D. A. că a procurat și vândut în două rânduri, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, drogul de risc cannabis învinuitului P. F., cantitatea vândută fiind de fiecare dată de câte 10 gr., iar în sarcina inculpatului B. C. D. că a procurat și vândut în cca. 8 rânduri, diferite cantități din drogul de risc rezină de cannabis învinuitului P. F., cu prețul de 50 lei/gram.

În cele din urmă, prin O. din (...)(f.106) emisă de procuror în dosarul nr.

16 D/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B. C. D. pentru: tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc fără drept prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în cursul lunii martie 2011, a încercat să scoată din țară fără a avea dreptul, cantitatea de cca. 160 gr. din drogul de risc canabis, fiind împiedicat în acțiunea sa de organele de poliție, care l-au depistat în trafic pe raza orașului B. trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2

Cod penal constând în aceea că în mai multe rânduri, în cursul anului

2011, în perioada martie - mai 2011 a vândut drogul de risc cannabis; trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că în perioada cuprinsă între toamna anului 2010 și primăvara anului 2011 a procurat și a vândut în cca. 8 rânduri diferite cantități din drogul de risc rezină de cannabis ( hașiș) învinuitului P. F. cu prețul de 50 lei/gram, deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2

Cod penal, constând în aceea că a deținut fără drept, în mai multe rânduri drogul de risc cannabis pentru consum propriu.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că la dosarul nr. 16 D/P/2011 al DIICOT - B. T. B. N. există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, în modalitatea menționată succint în Ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale și pe larg în cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă înaintat de procuror.

R. la inculpatul H. D. A., sub aspectul comiterii faptelor și vinovăției acestuia, sunt relevante în deosebi următoarele probe : declarația învinuitului L. P. I., dată în dosarul penal nr. 93 D/P/2011, în data de (...)(f.

242 - 243); declarația învinuitului P. F. ( f. 79-80 și 82-84 vol. II); declarația martorului Z. R. I. (f.154- 155 vol. II); declarația inculpatului B. C. D.procesele verbale de transcrierea convorbirilor telefonice aflate în cele două dosare. Toate aceste probe se coroborează cu declarațiile inculpatului H. D. A. de recunoaștere a faptelor, în materialitatea lor (f. 73-75 vol. II) date la procuror, la care se adaugă cea dată în fața instanței.

Probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. C. D. a comis infracțiunea de tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc fără drept, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 sunt: proces -verbal întocmit de P. O. B. (f. 88-91), însoțit de procesele - verbale de control al autovehiculului, control corporal asupra inculpatului (f.93-94), planșele fotografice cuprinzând aspectele constatate și bunurile ridicate cu ocazia depistării în trafic de P. B. (f.98-100), cuprinzând fotografia cântarului electronic de precizie, cu inscripția ITEMNa TW 250; raportul de constatare tehnico - științifică nr. 3. din (...) întocmit de D. - B. C.-N. - L. de A. și P. al D. (f.105-107), declarația olografică a inculpatului B. C. D., dată organelor de poliție din B. (f.110-111), declarațiile martorilor D. R. D. (f. 112-113), Danci C. V. (f.114-115), Ghib Lidia Brighite (f.115);

Privitor la infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.

1 din Legea nr. 143/2000 reținută în sarcina inculpatului B. C. D. sunt relevante următoarele probe: denunțul făcut de numitul T. G. Dan - f. 249 vol.I și f. 156 vol. II; denunțul făcut de T. D. D. f. 256 vol.I; declarația învinuitului P. F. f. 79-80 și f. 83-84 vol. II; declarația martorului M. P. f. 88-

89 vol. II; declarația inculpatului H. D. A. declarația lui S. S. E. procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, aflate în cele două dosare, probe care se coroborează, în parte, cu declarațiile inculpatului.

Este de menționat că administrarea probațiunii în acest dosar a fost îngreunată de către inculpatul B. C. D., care a folosit numeroase telefoane și cartele SIM, evident cu scopul de a se sustrage de la cercetările penale. Potrivit declarației acestui inculpat, după depistarea lui la 16 martie 2011 de către organele de poliție B., ocazie cu care i s-au ridicat drogurile cumpărate anterior de la inculpatul H. D. A., acesta a părăsit țara o perioadă lungă de timp, potrivit susținerilor sale în intervalul aprilie - noiembrie 2011 (f.96-98 vol. II). Raportat la probele existente în dosar până în acest moment, instanța de fond a apreciat nesinceră afirmația inculpatului B. C. D., dată cu ocazia soluționării propunerii, în sensul că intenționa să se deplaseze doar până la C. și nu la V. pentru a vinde drogurile, din moment ce a recunoscut această împrejurare în fața organelor de poliție B. (care au consemnat-o în procesul - verbal f. 88), a dat o declarație în acest sens, în aceeași împrejurare, concubina inculpatului (f.115), a fost ridicat un cântar electronic de mare precizie (f.100), care nu i-ar fi fost necesar pentru consumul propriu. Faptul că inculpatul intenționa să plece la V. cu drogurile cumpărate de la inculpatul H. D. A. rezultă de altfel și din declarația olografă dată de acesta la (...) la organele de poliție B., din faptul că se deplasa la G. din C.-N. cu bagaje de voiaj voluminoase dar și modul în care au fost ascunse drogurile.

Raportat la probele administrate în cauză până la momentul de față, instanța a apreciat că sunt îndeplinite atât condițiile art. 143 Cod procedură penală dar și prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați și care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY vs UK), au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectivcă persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, această analiză urmând a fi făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.

În privința inculpaților sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. Astfel, pedepsele prevăzute de lege, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare ( între 3 și 15 ani și interzicerea unor drepturi și 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Faptele de natura celor de care sunt acuzați inculpații sunt deosebit de grave, cauzează o reală tulburare socială în comunitatea locală și justifică o intervenție promptă din partea organelor judiciare, în contextul în care infracțiunile de crimă organizată au luat amploare în ultimul timp.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul LETELLIER vs FRANȚA că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității, în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp.

În cauza de față, măsura arestării preventive este justificată între altele și de împrejurarea că activitatea infracțională care face obiectul dosarului nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte clar și fără dubii implicarea inculpaților și a altor persoane.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că există riscul ca inculpații să se sustragă de la urmărirea penală, să influențeze administrarea probelor ori să reia comiterea unor infracțiuni similare. Este de amintit că inculpatul B. C. D. a plecat în străinătate imediat după depistarea lui de către P. B. (care i-a și ridicat drogurile) și că în acest interval de timp a folosit un număr mare de telefoane și cartele SIM, reușind să îngreuneze cercetările penale, aspect sub care există numeroase dovezi la dosar.

Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că interesul public de a se afla adevărul în cauză și de a se desfășura în bune condiții procesul penal, au prioritate față de interesul particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate (în acest sens cauza LABILA c/a statului din (...), în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații B. C. D. ȘI H. D. A. solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea recursului s-a arătat că nu există probe sau indicii din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.

În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpați pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.

Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.

În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 și 148 lit. f C., iar prelungirea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea finalizării urmăririi penale.

În baza acelorași considerente, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara apare ca nefondată.

În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate.

Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit.b C.proc.penală, Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, obligându-i conform art.192 alin.2 C.proc.penală, la suma de 50 lei fiecare, în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial din oficiu.

P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații B. C. D. ȘI H. D. A., aflați în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii penale nr.110/C din 17 decembrie 2011 a T.ui B.-N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei (2 x 50 lei) onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui

Justiției.

Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. M. B. V. C.

GREFIER, L. S.

Dact.V.V.A Dact.C.H ./5 ex./( ..) Jud.fond. L. M. V.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 2089/2011, Curtea de Apel Cluj