Decizia penală nr. 547/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. 35041/211/201O

DECIZIA PENALĂ NR. 547/R/2011

Ședința publică din 11 aprilie 2011

I. constituită din: PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător

JUDECĂTORI : A. D. L.

M. Ș.

GREFIER : M. N.

V. T.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -

S-au luat spre pronunțare recursurile declarate de către inculpatul

M. S. și partea civilă G. ANA împotriva sentinței penale nr. 143 din 17 februarie 2011, onunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 4 aprilie

2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11 aprilie

2011.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 143 din data de (...) a J. C.-N. a fost condamnat inculpatul M. S., fiul lui I. si S., născut la data de (...), în C.-N., domiciliat in municipiul C.-N., A. D. nr. 5, ap. 31, posesor al CI seria KX nr.

2., C. 1., de cetățenie română, divorțat, studii superioare, director vânzări la SC „AM&DD C." SRL, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de: 1 an închisoare.

In baza art.71 alin.2 C. s-a interzis inculpatului ca și pedepse accesorii exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua pe durata stabilită in art.71 alin.2 C..

In temeiul art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 C., iar în baza art.71 alin.5 C. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

In baza art.359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

S-a admis in parte acțiunea civilă formulată in cauză de partea civilă

G. Ana și in temeiul art.14 C. rap. la art.346 C. combinat cu art.998 și urm.

C.civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei sau echivalentul în euro calculat la cursul BNR din ziua plătii cu titlu de daune morale in favoarea părții civile, cu dobânda legala aferentă începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la data plătii integrale a sumei și s-au respins restul pretentiilor civile ca neîntemeiate.

In temeiul art.191 alin.1 C. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 900 lei.

In baza art.193 alin 1,2 C. proc.penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.650 lei către partea civilă G. Ana cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales justificat cu chitanțele de la dosar.

Conform art.189 C. onorariul av. oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ d-nei av C. M. R. B..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis in dosar nr.614/P/2008 la data de (...) și inregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. de mai sus la data de (...), a fost trimis in judecată inculpatul M. S., fiul lui I. si S., născut la data de (...), în C.-N., domiciliat in municipiul C.-N., A. D. nr.

5, ap. 31, C. 1., de cetățenie română, divorțat, studii superioare, director vânzări la SC „AM&DD C." SRL, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal

Sub aspectul învinuirii s-a retinut pe scurt în actul de sesizare al instanței aceea că în noaptea de 25/(...), inculpatul a inscripționat cu vopsea de culoare neagră, pe gardul împrejmuitor al școlii generale "S. Bărnuțiu", situat pe str. N. din mun. C.-N., în imediata apropiere a locuinței părții vătămate G. ANA, textul "ANA G. TÂRFĂ", aducând astfel atingere bunelor moravuri, după care, în ziua de (...), i-a expediat părții vătămate un mesaj de amenințare, cu conținutul „Curvă, am să-ți iau gâtul. Pa.", de natură să o alarmeze pe aceasta,

Audiat pe parcursul derulării procesului penal, in urmărire penală inculpatul a negat constant săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat.

Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale in materie, instanța de fond a reținut următoarele:

IN FAPT:

La începutul anului 2007, partea vătămată G. ANA 1-a cunoscut pe inculpatul M. S. T. de aproximativ jumătate de an, cei doi s-au întâlnit de mai multe ori, până în cursul lunii septembrie 2007, când partea vătămată, care intrase într-o relație cu o altă persoană de sex masculin, i-a spus inculpatului că nu dorește să continue relația lor. D. ce a văzut că inculpatul nu este dispus să renunțe așa ușor la relația cu partea vătămată, devenind tot mai insistent, aceasta din urmă i-a cerut să nu o mai caute deloc.

La data de (...), lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului

C.-N., Secția nr. 2 Poliție au fost sesizați de către numita G. Ana din C.-N., str. N. nr. 6, ap. 36 cu privire la faptul că in noaptea de 11/(...) persoane necunoscute au distrus ușile de la intrarea în imobilul cu nr. de mai sus, prin înscrierea cu vopsea neagra a unor cuvinte jignitoare și calomnioase la adresa sa. De asemenea, la data de (...) a fost înregistrat dosarul penal nr.

2748/P/2008, în care aceeași G. Ana reclama faptul ca in repetate rânduri a primit apeluri de pe numere necunoscute de telefon și mesaje de amenințare cu moartea de pe nr. de telefon 0746189032, bănuind că persoana care o amenință este numitul M. S. A mai reținut instanța de fondfaptul că într-un singur mesaj telefonic, trimis numitei G. Ana de pe nr. de telefon 0744557243 aparținând numitului M. S., există un text conținând amenințarea cu moartea la adresa acesteia, însă pentru această faptă nu există plângere înregistrată în termen.

In loc să dea curs solicitării părții vătămate, în perioada septembrie

2007 - martie 2009, inculpatul a început să o hărțuiască în mod repetat și intens partea vătămată, prin apelarea repetată a telefonului său mobil, expedierea a numeroase mesaje de tip SMS, pândirea părții vătămate, abordarea acesteia în diferite împrejurări și prezența repetată în apropierea locuinței părții vătămate, situate pe str. N. nr. 6 din C.-N., ocazie cu care a fost observat în repetate rânduri, de mai multe ori solicitându-se sprijinul organelor de poliție. În cvasitotalitatea lor, mesajele expediate de inculpat părții vătămate conțineau un limbaj trivial, defăimător și denigrator la adresa părții vătămate.

Totodată, sub pretextul că este interesat de cariera sa profesională, inculpatul, atribuindu-și identitatea falsă de „. Ț." a reușit să se întâlnească cu martorul G. G., fostul soț al părții vătămate, de la care a urmărit însă obținerea de date suplimentare referitoare la viața particulară a părții vătămate și a martorului. In aceeași perioadă, pe diferite clădiri din mun. C.-N., inclusiv pe cea în care se află locuința părții vătămate, au început să apară o serie de mesaje în care apărea numele părții vătămate și aprecieri cu caracter ofensator, denigrator la adresa acesteia. Mesajele inscripționate pe pereți sau ușile de acces ale imobilului au fost difuzate în presa locală, sporind exponențial sentimentul de disconfort al părții vătămate, ale cărei onoare și reputație au fost grav prejudiciate.

Aceste fapte au determinat partea vătămată să depună nenumărate sesizări la organele de poliție, în care descria amănunțit modul în care este hărțuită de inculpat și prin care cerea luarea unor măsuri pentru stoparea acțiunilor inculpatului. Ca atare, urmare a cererii exprese a părții vătămate, s-a solicitat și obținut autorizație pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată și, de asemenea, înregistrarea audio-video în mediul ambiental. Cu această ocazie, au fost interceptate și înregistrate o serie de apeluri și mesaje telefonice, prin care inculpatul continua să înjosească partea vătămată, exprimându-și totodată, prin folosirea unui limbaj licențios, indignarea față de relația acesteia cu numitul M. M. (inclusiv prin referiri tendențioase la profesia acestuia). Concomitent, a fost organizată pânda operativă și supravegherea locuinței părții vătămate, pentru depistarea autorului scrierilor defăimătoare de pe pereții clădirilor.

Ulterior, reclamațiilor menționate mai sus, inculpatul a perseverat în activitatea infracțională în sensul că a proferat telefonic amenințări la adresa părții vătămate și de asemenea a scris cu vopsea neagră expresii și alte cuvinte jignitoare la adresa acesteia pe mai multe clădiri din municipiul C.-N., situate în imediata apropiere a locului de muncă cât și a domiciliului numitei G. A.

A., la data de (...) administratorul imobilului de pe str. N. nr. 6 a reclamat faptul că în dimineața zilei respective a observat că pe peretele din spatele imobilului este scris cu vopsea de culoare neagră un mesaj denigrator la adresa numitei G. Ana, locatara de la ap. nr. 32 din imobil.

Eforturile nu au fost zadarnice, astfel că, în seara de (...), în jurul orei

21.10, lucrătorii operativi din cadrul DGIPI l-au observat pe inculpatul M.

S. la volanul autoturismului marca „Dacia Logan" cu numărul de înmatriculare (...), având inscripțiile firmei de taximetrie „.", la intersecțiastrăzilor Bistriței cu N. Titulescu. Inculpatul a efectuat mai multe curse taxi, după care, la ora 22.37, a oprit același autoturism pe str. N., lângă imobilul părții vătămate, unde, după ce a luat cupola taxi, a privit timp de aproximativ 20 minute înspre locuința acesteia, după care și-a reluat activitatea până în jurul orei 01.30, când, împreună cu un coleg, a servit cafea și băuturi răcoritoare pe terasa din spetele benzinăriei „Mol", situată pe b-dul D. D. aceea, inculpatul s-a deplasat la domiciliu.

In seara următoare, (...), inculpatul s-a deplasat din nou, la volanul aceluiași autoturism arătat mai sus, pe str. N., unde a privit insistent spre locuința părții vătămate, după care a desfășurat activități de transport persoane în regim taxi. In jurul orei 21.00, inculpatul a revenit pe str. N., unde a oprit autoturismul lângă imobilul în care este situată locuința părții vătămate. A., inculpatul a demontat cupola de taxi și s-a așezat pe scaunul dreapta față a autoturismului, unde a așteptat până la ora 23.35, în tot acest timp privind insistent spre domiciliul părți vătămate. La ora 23.36, inculpatul a coborât din autoturism, a pus cupola taxi și s-a deplasat cu autoturismul pe str. N., pe o distanță de circa 50 metri, apoi a oprit autoturismul și a coborât. D. ce a privit în jur, pentru a se asigura că nu este văzut, inculpatul a deschis portbagajul autoturismului, de unde a luat un tub de vopsea, cu care, pe gardul împrejmuitor al școlii generale "S. Bărnuțiu", situată pe str. N., în imediata apropiere a locuinței părții vătămate, a inscripționat textul „ANA G. TÎRFĂ", apoi a revenit la autoturism, a pus tubul în portbagaj și a pornit cu autoturismul în direcția P-ța Unirii. Aspectele descrise au fost înregistrate audio-video și se regăsesc pe suport cd, la dosar și, de asemenea, au fost consemnate în nota întocmită de lucrătorii D.

Inculpatul nu a negat niciun moment faptul că a folosit autoturismul în noaptea de 25/(...), dimpotrivă, arătând că a efectuat mai multe curse în regim taxi. De asemenea, acesta nu a susținut că ar fi împrumutat autoturismul vreunei alte persoane în noaptea respectivă.

Imediat după finalizarea activității inculpatului, un echipaj de poliție din cadrul Secției 2 Poliție C.-N. a încercat oprirea autoturismului în trafic, nereușind însă acest lucru. În consecință, împreună cu alte echipaje, lucrătorii de poliție, au început căutarea inculpatului în trafic. In jurul orei

01.30 ((...)) l-au observat din nou la volanul aceluiași autoturism în apropierea străzii N., astfel că au pornit în urmărirea lui, reușind să-l oprească la intersecția străzilor G-ral M. cu P-ța Ștefan cel Mare.

A., după sosirea apărătorului său ales, inculpatul a fost de acord să deschidă portbagajul autoturismului său anterior refuzând acest lucru, aici fiind găsite două tuburi de vopsea, unul de culoare albă, iar celălalt de culoare neagră, acesta din urmă neavând capacul pus. A. din urmă a fost ridicat de la inculpat de către polițiști. Cu privire la toate aspectele s-a încheiat proces-verbal, semnat de inculpat și apărătorul său. In același timp, de pe gardul școlii generale "S. Bărnuțiu" au fost ridicate urme de materie provenite din vopseaua cu care fusese inscripționat textul „ANA G. TÎRFĂ".

În urma constatării tehnico-științifice fizico-chimice, s-a concluzionat în sensul că vopseaua ridicată de pe gardul școlii generale amintite prezintă aspect, culoare și compoziție chimică asemănătoare cu cele ale vopselei provenite din tubul ridicat de la învinuit, existând posibilitatea ca acestea să provină din același tub.

In cursul aceleiași zile, (...), probabil iritat de evenimentele din noaptea precedentă, inculpatul i-a trimis părții vătămate un mesaj deamenințare cu textul „Curvă, am să-ți iau gâtul. Pa." În perioada următoare, hărțuirea părții vătămate a continuat, prin mesaje cu conținut denigrator, apeluri repetate. De asemenea, texte cu conținut similar celui amintit au apărut și pe pereții altor clădiri.

In cursul lunilor ianuarie și februarie 2008 au mai apărut astfel de texte scrise cu vopsea de culoare neagră, texte cu un conținut trivial și defăimător la adresa numitei G. Ana, respectiv pe aleea D. nr. 11, pe str. N. nr. 6, pe str. A. nr. 15, pe pereții unui garaj situat pe str. N., lângă zidul Ș. Generale S. Bărnuțiu, pe pereții imobilului situat vis-a vis de sediul SC E. de pe str. T. nr. 20 din C.-N., unde G. Ana, lucrează. In dimineața zilei de (...), astfel de înscrisuri triviale au fost descoperite pe un garaj de lângă școala menționată anterior, garajul aparținând numitului P. G. În noaptea de (...) același gen de înscrisuri au fost găsite pe peretele unui depozit de medicamente de pe str. N., în zonă fiind semnalată prezența auto (...) și (...), în care se aflau M. S. și un coleg de-al acestuia. La începutul lunii octombrie 2008 mesajele cu conținut trivial și defăimător la adresa numitei G. Ana s-au înmulțit, fiind scrise pe mai multe imobile de pe străzile G-ral T. M., C-tin B., T., D., pe gardul împrejmuitor al SC A. SA, etc.

In perioada sărbătorilor de iarna 2008, respectiv în zilele de 26.12 și respectiv (...) numita G. Ana a primit din nou zeci de apeluri telefonice de pe număr necunoscut, iar în (...) au reapărut alte înscrisuri cu mesaje triviale la adresa numitei G. Ana pe pereții mai multor imobile de pe str. T. din C.-N., iar în data de (...) astfel de înscrisuri au mai apărut atât pe str. T. și str. N., cât și în alte zone din oraș și de asemenea în (...).

Fiind audiat, inculpatul a negat constant comiterea faptei, arătând că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele care i se impută. A., cu ocazia opririi în trafic în dimineața de (...), inculpatul a declarat faptul că, între orele 23.30 și 23.50 nu a fost prezent pe str. N., fiind în fața clubului

„Obsession", în cartierul „.". De asemenea, inculpatul a declarat că, anterior, în seara de (...), a fost în cafeneaua „Atena", de pe str. O. împreună cu mai mulți colegi, între care și martorii M. S. și M. A., după care a efectuat activități de taximetrie, până în jurul orei 01.00, când urma să se reîntâlnească cu colegii săi la benzinăria situată pe C. D.

I. de fond a considerat că este important de precizat faptul că, deși în declarația inculpatului se face referire la data de (...), în realitate, este vorba despre data de (...), așa cum rezultă din raportul și procesul-verbal întocmite de lucrătorii de poliție din cadrul Secției 2 Poliție C.-N. și din nota întocmită de lucrătorii D. De altfel, inculpatul precizează că în aceeași noapte a fost oprit de organele de poliție, eveniment ce a avut loc la data de

(...), ora 01.40. Martorii amintiți, audiați la propunerea inculpatului, au declarat însă că inculpatul a petrecut foarte puțin timp în compania lor, arătându-se grăbit să plece, temându-se să nu fie reperat de partea vătămată sau de membrii familiei acesteia în zonă. In strategia sa de apărare, atent și minuțios pusă la punct, inculpatul a încercat să inoculeze ideea că el ar fi cel hărțuit de către partea vătămată, povestind acest aspect prietenilor și colegilor săi de serviciu. Cu toate acestea, din comportamentul inculpatului, este lesne de observat faptul că acesta este autorul, iar nu victima hărțuirii. A., inculpatul le spune martorilor M. A. și M. S. că este hărțuit de apropiați ai părții vătămate, astfel că, fiind poliție în preajmă, „nu dorește să iasă cu scandal" sau că „nu este bine să fie văzut pe-acolo ", deși, în mod firesc, orice persoană hărțuită apelează, în principiu cu excepția unor situații de constrângere sau alte situații excepționale, cu privire la care nu există însă indicii în speță la organele de poliție și nu seascunde de acestea. În acest sens, a mai precizat instanța de fond, este de remarcat faptul că inculpatul este cel care s-a aflat frecvent în preajma locuinței părții vătămate, i-a expediat mesaje și a amenințat-o, partea vătămată apelând de mai multe ori la poliție pentru îndepărtarea inculpatului, comportament specific victimei.

Intr-un caz, inculpatul în încercarea de a se disculpa și de a ocoli explicația prezenței sale în apropierea locuinței părții vătămate la sosirea organelor de poliție, a trecut la ofensivă, acuzându-i pe martora G. A., fiica părții vătămate, și pe prietenul acesteia, R. A., că vor să-i sustragă bunuri din autoturism, explicație nu doar necredibilă, dar și puerilă, explicabilă totuși prin lipsa unui timp suficient pentru găsirea unei explicații plauzibile. La fel se prezintă lucrurile și în cazul opririi inculpatului în trafic în dimineața de (...), ocazie cu care acesta a refuzat deschiderea portbagajului și și-a contactat imediat apărătorul. O astfel de conduită trădează însă faptul că inculpatul se simțea vinovat. Altminteri, nu exista suport pertinent ca o persoană sa refuze deschiderea portbagajului autoturismului până la prezentarea apărătorului ales, dacă, în portbagaj, nu avea, după cum susține, altceva decât două tuburi cu vopsea, pe care le folosește pentru remedierea micilor imperfecțiuni care ar putea apărea la autoturism. I., a apreciat judecătoria, este de asemenea și faptul că, după ce a fost audiat și întrebat cu privire la nr. de telefon 0746.189.032, de pe care au fost expediate mesajele de amenințare la adresa părții vătămate, ocazie cu care a negat că i-ar aparține, partea vătămată a continuat să primească mesaje izbitor de asemănătoare ca formă și conținut cu cele anterioare, însă de această dată de pe un număr ascuns.

Un argument în plus care poate fi valorificat, a mai arătat instanța de fond, este și faptul că inculpatul a refuzat să fie testat poligraf, ceea ce dovedește, o dată în plus nesinceritatea acestuia.

În acest context, instanța de fond a apreciat că fiind grăitoare pentru conturarea profilului moral al inculpatului și declarațiile martorilor M. M. și G. G., care au arătat că inculpatul nu este la primul comportament prin care hărțuiește, jignește și denigrează persoane care i-au căzut în dizgrație.

IN DREPT:

Faptele inculpatului M. S., care, în noaptea de 25/(...), a inscripționat cu vopsea de culoare neagră, pe gardul împrejmuitor al școlii generale "S. Bărnuțiu", situat pe str. N. din mun. C.-N., în imediata apropiere a locuinței părții vătămate G. ANA, textul "ANA G. TÂRFĂ", aducând astfel atingere bunelor moravuri, după care, în ziua de (...), i-a expediat părții vătămate un mesaj de amenințare, cu conținutul „Curvă, am să-ți iau gâtul. Pa.", de natură să o alarmeze pe aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri șl tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 C. pen.

In ceea ce privește infr. prev. de art. 321 al. 1 C. pen., textul de incriminare prevede, în structura laturii obiective, trei urmări alternative, respectiv: să se aducă atingere bunelor moravuri, să se producă scandal public ori să se tulbure, în alt mod, liniștea publică. Este suficientă producerea unei singure astfel de urmări pentru a se putea reține existența infracțiunii. În speță, urmarea imediată a constat în atingerea adusă bunelor moravuri prin conținutul obscen al mesajului inscripționat de către învinuit, cu atât mai mult cu cât textul a fost inscripționat pe gardul unei școli generale, putând fi văzut nu doar de trecători, dar și de profesori, părinți și elevi. Ca atare, este nerelevant dacă s-a produs scandal public sau s-a tulburat, în alt mod, liniștea publică (deși s-a apreciat, prin prismaacelorași elemente învederate anterior, că C. se constată că in speță este întrunit conținutul constitutiv al acesteia cu privire la alin.1

Latura obiectivă se realizează printr-o acțiune care poate consta in săvârșirea in public de acte sau gesturi, in profanarea de cuvinte ori expresii, sau in orice alte manifestări, acțiune care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public, făptuitorul având față de aceste din urmă rezultate poziția psihică cerută de lege. R. pe care legea le prevede, la fel ca și modalitățile de atingere a bunelor moravuri, sunt alternative, fiind suficient ca pentru existența infracțiunii să se reproducă numai unul dintre aceste rezultate.

Actele, gesturile, cuvintele, expresiile sau manifestările de orice fel aduc atingere bunelor moravuri, atunci când ele contravin obiceiurilor, deprinderilor, comportărilor care sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței, in cuvinte ori atitudine. Pe de altă parte scandalul public, cel de-al doilea rezultat, care atribuie faptei caracter penal, presupune zarvă, vâlvă, indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. In speță scandalul public s-a realizat prin cuvintele, expresiile triviale scrise de către inculpat pe zidurile unui loc de educație, învățământ si unde au putut fi văzute fără a avea importanță ca la aceea data elevii se aflau in timpul vacantei de vara din contra locul a fost anume ales de către inculpat si inclusiv prin aceasta a fost de natura a aduce atingere bunurilor moravuri nefiind permis ca pe zidurile unei asemenea instituții să apară scrise expresii indecente ce lezează demnitatea umana si intriga prin indecenta lor comunitatea cât și prin mesajele anterior scrise, și care au fost de natură a crea, o indignare și revoltă.In condițiile unui stat democratic astfel de manifestări nu se poate susține că ar putea conduce doar la o indignare izolată a unei persoane, la o revoltă cu caracter singular, ci se ajunge la sentimentul de indignare colectivă.

Cu privire la infracțiunea de ultraj, instanta de fond a apreciat că a existat o tulburare a liniștii și ordinii publice, atât timp cât prin tulburare se înțelege „a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea, a se emoționa, a se îngrijora";. Fără îndoiala, instanța de fond a apreciat că trebuie avut in vedere ca prin liniște se înțelege calm, tihnă, pace etc., iar prin ordine publică, se înțeleg printre altele, menținerea liniștii cetățenilor, a respectării drepturilor acestora și paza proprietății publice.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a apreciat că inculpatul a săvârșit cu intenție directă fapta cunoscând de la început reacția ce va urma in rândul comunității, iar pentru existența acestei infracțiuni nu interesează mobilul sau scopul urmărit de autor. R. la vinovăția inculpatului ca element al laturii subiective, instanța a arătat că luând în considerare atitudinea psihică a inculpatului ce rezultă din împrejurările în care fapta a fost săvârșită, voința de a săvârși fapta, urmărirea rezultatului (motivația săvârșirii), se poate trage concluzia certă că acesta a prevăzut rezultatul faptei, a urmărit rezultatul prin săvârșirea faptei, prin urmare a comis fapta cu intenție directă, fiind îndeplinită astfel condiția cerută de legiuitor pentru angajarea răspunderii penale în cazul infracțiunii reținuta în sarcina inculpatului.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că este suficient pentru a exista scandal public faptul că s-a ajuns la revoltă și indignarea membrilor comunității și față de alți cetățeni deoarece mesajele scrise aveau legătură directă cu o persoană cunoscuta ce locuia in acelasi imobil sau in vecinătate, astfel încât instanța de fond a apreciat că și prin această prismă trebuie analizată infracțiunea prev. de art.321 alin.1 C..

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului A., s-a apreciat întinderea pericolului social concret apărut prin comiterea faptelor din întregul complex de împrejurări, din realizarea tuturor modalităților cerute de normele de drept, din amploarea atingerii aduse valorilor ocrotite de lege, din importanța socială a acestor valori, raportând situația din speță la transformările ce au loc in mod obiectiv in viața socială.

Inculpatul a negat constant comiterea faptei având o atitudine procesuală cu scop de a disimula realitatea faptelor, este cunoscut ca o persoană autoritară, care nu suportă să fie refuzată sau contrazisă, răzbunătoare, care depune toate eforturile pentru a-și atinge scopul propus, indiferent de mijloacele folosite. Este o persoană inteligentă, care acționează cu grijă, își ia măsuri de precauție, construiește alibiuri și apărări, pozând chiar în victimă.

A mai precizat instanța de fond că prin atitudinea adoptata, inculpatul nu a dovedit o înțelegere a rezultatelor faptei sale ceea ce denotă că recuperarea sa socială este un proces de lungă durată, continuând sa- si desfășoare activitatea chiar si după ce a fost filmat in timp ce scria pe zidurile liceului cuvinte obscene la adresa numitei G. Ana si aceasta numai in ideea si încercarea disperata a inculpatului de a demonstra ca nu este autorul faptei imputate crezând cu ușurința ca dacă mesajele continua atunci cu siguranță va fi absolvit de orice răspundere penală întrucât doar o persoana străină de el care nu cunoaște urmările produse si demersurile organelor de politie poate sa aibă aceeași atitudine viitoare, el fiind exclus din aceasta categorie. Toate eforturile făcute de inculpat au fost de natură a disimula aspectele legate de autorul faptei încercând să îndrepte atenția organelor judiciare înspre altă persoana, punând astfel în aplicare un plan conceput până în cele mai mici detalii, amănunțit elaborat, dar care nu a avut finalul scontat, dovedindu-se ca inculpatul este autorul faptei.

Judecând in aceste limite, aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.

De asemenea, în temeiul art.71 alin.2 C., s-a interzis inculpatului ca și pedepse accesorii exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a doua C. pe durata prev. in art.71 alin.2 C..

Ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind întrunite condițiile prev. de art.81 C. privind durata pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale și avertismentul ce-l constituie pentru inculpat aplicarea unei pedepse. Termenul de încercare s-a stabilit pe durata a 3 ani conform art.82 C. și s-a suspendat executarea pedepselor accesorii in temeiul art.71 alin.5 C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

In cauză, G. Ana a intervenit în proces in calitate de parte vătămată și s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Chiar daca infracțiunea prev. de art. 321 C. penal este una de pericol, care aduce atingere relațiilor privind conviețuirea socială, ea reprezintă și o faptă ilicită în sensul art. 998 C. civ., care, prin conținutul său, este denatură să cauzeze prejudicii morale părții vătămate fiind admisibilă constituirea de parte civilă pentru pretinderea de daune-interese cu acest titlu.

Împrejurarea că existența infracțiunilor prev. de art. 321 C. nu este condiționată de producerea unor vătămări materiale, nu exclude posibilitatea in fapt ca ea să fie generatoare de daune fie in mod exclusiv, fie angrenată într-o antecedență cauzală complexă și ca atare nu se poate interzice părții vătămate să exercite acțiunea civilă in cadrul procesului penal împotriva autorului, deoarece in asemenea situații acțiunea civilă își are izvorul in aceleași fapte materiale ca și acțiunea penală, iar aceste fapte materiale constituie infracțiuni.

De altfel, obiectul acțiunii civile in orice proces penal constă in obligarea inculpatului la repararea pagubelor, deci acțiunea civilă trebuie să aibă izvorul in același fapt material ca și acțiunea penală, fapt ce constituie infracțiune in speța de față, existând un raport cauzal direct intre fapta inculpatului și prejudiciu suferit de partea civilă.

A., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată și in temeiul art.14 C. rap. la art.346 C. combinat cu art.998 și urm. C.civil a obligat inculpatul la plata daunelor morale in sumă de 3.000 lei sau echivalentul în euro calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale in favoarea părții civile, cu dobânda legală aferenta începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății integrale a sumei si a respins restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate. I. de fond a considerat ca partea civilă este îndreptățită să primească alături de daunele morale si dobânda legală aferenta acesteia, din momentul in care paguba a devenit certă, lichidă si exigibilă, in situatia unor asemenea pretenții acestea devin la momentul rămânerii definitive a hotărârii întrucât prin aceasta se consfințește cuantumul sumei ce urmează a fi acordata părții civile.

In temeiul art.191 alin.1 C., instanța de fond a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 900 lei, iar conform art.189 C. onorariul av. oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ d- nei av C. M. R. B..

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, au declaratrecurs în termen legal partea civilă G. ANA și inculpatul M. S.

În recursul inculpatului M. S., s-a solicitat în principal casarea în întregime a hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea reluării în întregime a cercetăriijudecătorești, întrucât în cursul cercetării judecătorești instanța de fond a încălcat dreptul inculpatului la o apărare efectivă iar cercetarea judecătorească este incompletă în sensul că instanța nu a verificat nemijlocit, oral și contradictoriu, legalitatea și temeinicia unor probe administrate în faza de urmărire penală, probe care au avut un rol determinat în formarea convingerii instanței când a pronunțat hotărârea de condamnare a inculpatului.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare s-a arătat că potrivit art. 171 alin. 4 din Codul de procedură penală, când asistența juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, iar alin. 4 1 arată că dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat și nici nu asigură substituirea, pleacă ori refuză să efectueze apărarea,organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. Conform alin. 6 din același articol, dacă la judecarea cauzei apărătorul ales lipsește și nu poate fi înlocuit în condițiile alin. 4, cauza se amână.

Inculpatului i-a fost încălcat dreptul la o apărare efectivă prin aceea că a fost nevoit să accepte asistența juridică a unui apărător care s-a dovedit că nu cunoștea suficient de bine cauza, accept pe care și l-a dat sub presiunea creată de avertizarea primită din partea instanței privitoare la sancționare. Inculpatul nu a avut nici un fel de culpă pentru faptul că apărătorul care s-a angajat să îl asiste nu s-a putut prezenta, iar instanța ar fi trebuit să admită cererea de amânare a cauzei pentru a garanta inculpatului o exercitare efectivă a dreptului la apărare prin apărătorul ales.

S-a mai arătat că instanța de fond, în mod greșit a procedat la citarea martorilor și la emiterea de mandate de aducere înainte de verificarea și citirea actului de sesizare, înainte de punerea în discuția părților administrarea acestor probe și fără a se putea menționa în vreo încheiere de ședință măsura respectivă, cum greșit s-a pronunțat asupra unor cereri fără să pună în discuția părților cererile respective și tot greșit a hotărât asupra cererii de amânare în prezența martorilor citație în cauză.

Inculpatul a mai învederat că, pe de o parte, în cauza de față a avut parte de o încălcare a dreptului la o apărare efectivă în fata instanței de fond, ceea ce l-a împiedicat să invoce în fața acesteia nulitatea pe care o invocă în fața instanței de recurs, iar pe de altă parte, este important a se avea în vedere că în urma modificării legislației prin L. nr. 2. 2010, faza procesuală a apelului a fost eliminată pentru infracțiunile de natura celei pentru care este trimis in judecată, astfel că, văzând si prevederile art. 3856 alin. 3 din C.pr.penală, introdus de altfel prin legea menționată, posibilitățile de apărare în fata instanței de recurs au fost substanțial lărgite, ceea ce conduce în mod cât se poate de logic la ideea că orice apărare trebuie analizată pe fond, fiind admisibilă.

În subsidiar, în temeiul art. 38515, pct. 2 lit. b, raportat la art. 3859 pct. 171 și 18 din Codul de procedură penală s-a solicitat casarea în întregime a hotărârii atacate, și rejudecând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin.3 din același cod, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 din Codul penal, în baza art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 lit. c din Codul penal întrucât o serie de probe administrate în prezenta cauză trebuie înlăturare fiind ilegal obținute iar celelalte probe administrate în cauză sunt lipsite de temeinicie și nu fac dovada dincolo de orice dubiu că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță a fost săvârșită de acesta.

În temeiul art. 197 alin. 2 si 3, art. 301 și 302 C.pr.penală , s-a invocat pe cale de excepție, nulitatea absolută, în parte, a autorizației nr.

41/(...) emisă de Judecătoria Cluj-Napoca, aflată la fila 122 din dosarul de urmărire penală, în ceea ce privește:

- autorizarea înregistrărilor audio-video în mediul ambiental, întrucât partea vătămată nu a solicitat în mod expres acest lucru;

- interceptarea convorbirilor telefonice efectuate cu nr. de telefon

0..032, întrucât acest număr de telefon nu rezultă că a aparținut și nici nu a fost folosit de partea vătămată, astfel încât să poată fi interceptat la cererea acesteia chiar si pentru infracțiunile de amenințare si distrugere.

De asemenea, inculpatul a invocat și nulitatea absolută a următoarelor probe si mijloace materiale de proba din dosarul de UP, după cum urmează:

- înregistrarea audio-video în mediul ambiental (f.44);

- interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice redate în procesul-verbal aflate la f.124-1.

- nota privind supravegherea inculpatului de către S. C. (f.42-44).

Cu privire la nulitatea absolută, în parte a autorizației nr. 41/(...), inculpatul a arătat că așa cum rezultă din cererea procurorului din data de

(...)8. aflata la fila nr. 120 din dosarul de UP, s-a solicitat instanței de judecată să autorizeze efectuarea de înregistrări audio-video în mediul ambiental, cât și interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de la nr.de telefon 0. ce aparține părții vătămate, precum si de la nr. 0..032 de la care s-a susținut ca a primit amenințări.

Cererea a fost motivată prin aceea că, identificarea autorului celor doua infracțiuni - distrugere si amenințare - nu este posibilă prin alte mijloace de proba, iar partea vătămată G. A. a solicitat în mod expres interceptarea st înregistrarea convorbirilor ori comunicațiilor efectuate de aceasta prin intermediul postului telefonic nr.0..

Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheiere, a admis cererea si a fost emisă autorizația nr. 41/(...) pe o perioada de 30 zile, pentru activitățile de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate de la nr. de telefon 0. ce aparține părții vătămate, cât si de la numărul 0..032 , precum si efectuarea de înregistrări audio-video in mediul ambiental.

S-a concluzionat deci că autorizația emisă este legală în ceea ce privește interceptarea convorbirilor efectuate de partea vătămata prin intermediul numărului de telefon ce-i aparține, dar este nelegală, în ceea ce privește autorizarea activităților de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate de la nr. 0..032, precum si efectuarea de înregistrări audio-video în mediul ambiental.

A.. potrivit art. 911 alin. 1 din Cp.p, autorizarea interceptării si înregistrării convorbirilor telefonice ori comunicărilor prin orice mijloace electronice poate fi dată numai pentru infracțiunile pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu.

Potrivit alin. 8 din același articol, la cererea motivată a persoanei vătămare, procurorul poate solicita autorizarea interceptării si înregistrării convorbirilor efectuare de către aceasta prin telefon ori comunicărilor efectuate de către aceasta, indiferent de natura infracțiunii.

Cum cele două infracțiuni pentru care s-a solicitat interceptarea convorbirilor telefonice - amenințare si distrugere - sunt infracțiuni pentru care urmărirea penală se desfășoară la plângerea prealabilă a părții vătămate, rezultă că autorizarea interceptării si înregistrării convorbirilor se putea da numai cu privire la comunicările făcute de aceasta prin telefonul

(telefoanele) folosit de către aceasta, iar nu si asupra numărului de telefon

0..032 de la care a susținut că a primit amenințări.

Potrivit art. 914 din C.pr.penală, și înregistrările în mediul ambiental sunt supuse aceluiași regim ca si cel al interceptărilor si înregistrărilor convorbirilor efectuate prin telefon ori prin alte mijloace de comunicare, ceea ce înseamnă ca autorizarea se face în aceleași conditii.

Așa fiind, inculpatul a apreciat că înregistrările în mediul ambiental pot privi doar activitatea părții vătămate si nicidecum activitatea unui alte persoane si chiar daca nu ar fi așa, partea vătămată nu a cerut niciodată vreo astfel de înregistrare în mediul ambiental, astfel că autorizarea de cătreinstanță a acestei activități este nelegală, cele doua infracțiuni pentru care era începută urmărirea penală - amenințare si distrugere - nefiind din categoria celor pentru care urmărirea penală să se desfășoare din oficiu.

Pe cale de consecință, s-a susținut că interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de la nr.0746/l89.032, precum si efectuarea de înregistrării audio-video în mediul ambiental, fiind obținute în baza unei autorizații ce a fost emisă ilegal, sunt mijloace de probă care nu pot fi folosite potrivit art. 912 alin. 5 C.pr.penală nici pentru dovedirea infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată.

Subsidiar, s-a arătat că și în condițiile în care s-ar admite ideea că

Autorizatia nr. 41/(...) este întru-totul valabilă, totuși probele si mijloacele de probă obținute în baza acesteia sunt nelegale, întrucât la momentul efectuării acestor activități S. C. nu avea o delegare din partea procurorului, delegarea fiind dată abia prin rezoluția din (...), adică după 3 luni de la data emiterii autorizației emisă de instanță, când aceasta era expirată.

Văzând prev. art. 912 din C.p.p, este cât se poate de evident ca SPI C. nu aveau dreptul de a întreprinde toate aceste activități decât cu participarea procurorului sau în baza delegării primite de la acesta.

In lumina acestei constatări, inculpatul a apreciat că lucrătorii SIPl C., în lipsa delegării din partea procurorului, au procurat toate mijloacele de proba constând în înregistrările audio-video în mediul ambiental și interceptarea convorbirilor purtate pe cele două numere de telefon mobil, fără a avea competenta materială, ceea ce atrage nulitatea lor absolută.

Dincolo de aspectele prezentate mai sus, s-a susținut ca întreaga activitate de supraveghere efectuată de către S. C. materializată în NOTA de la filele 42 - 44 d.u.p., a fost efectuată fără orice urmă de competență materială, ceea ce atrage nulitatea ei absolută.

Cu ocazia administrării multor probe în faza de urmărire penală, au fost încălcate prevederile Codului de procedură penală încălcări care atrag, după caz, nulitatea relativă ori nulitatea absolută a unor acte de urmărire penală. Dacă nulitatea absolută poate fi invocată de către părți chiar și în fața instanței de recurs, nulitatea relativă, poate fi invocată de către părți, potrivit art. 197, alin. 4 din Codul de procedură penală doar până la primul termen de judecată, astfel că din această perspectivă s-a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.

De cealaltă parte, prin recursul declarat partea civilă a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună: sub aspectul laturii penale, reindividualizarea pedepsei și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în regim de detenție sau în regimul suspendării sub supraveghere, iar sub aspectul laturii civile, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate la judecata pe fond, în ceea ce privește daunele morale.

S-a arătat în continuare de către apărătorul părții civile faptul că o perioadă de 4 ani partea vătămată a fost supusă unui supliciu moral și psihic de neimaginat, timp în care a fost batjocorită de către inculpat. S-a mai susținut de către apărătorii părții civile faptul că atitudinea inculpatului este total nedemnă, arătându-se că nu numai partea vătămată a fost grav lezată dar și opinia publică prin aceste inscripții la vedere, scrise cu majuscule, având un conținut obscen și fiind scrise în locuri ca să prejudicieze partea vătămată, respectiv să fie văzute de colegi, vecini, etc.

Pe parcursul judecării cauzei în recurs, la termenul de judecată din data de 21 martie 2011, s-a formulat de inculpat prin apărător o serie de cereri în probațiune, care au fost admise în parte, așa cum reiese din conținutul încheierii de la acea dată (f.34-35), precum și din conținutul încheierii din data de 4 aprilie 2004.

În esență, inculpatului i-a fost încuviințată probațiunea testimonială, respectiv audierea unor martori care nu au fost audiați de către prima instanță (respectiv G. G., M. M. și R. I. precum și solicitarea vizionării filmării efectuate de S. C., care nu a fost vizionată de prima instanță în prezența apărătorului). Celelalte solicitări în probațiune au fost respinse întrucât vizau mijloace de probă cu privire la care apărarea a susținut că sunt lovite de nulitate absolută, însă Curtea a apreciat că este vorba de o nulitate relativă care trebuia să fie invocată potrivit art. 197 alin. 4

C.pr.penală, în cursul efectuării actului (aici fiind vorba de momentul prezentării materialului de urmărire penală, când inculpatul asistat de apărător ales a luat cunoștință de conținutul întregului material probator administrat în cauză, moment la care nu a contestat validitatea sau valabilitatea vreunui act de urmărire, inclusiv a imaginilor înregistrate în mediul ambiental la data de 24 iulie 2008, ora 14,oo - (...) ora 3,4o - f.42-

44 d.u.p.).

Mai mult, inculpatul deși a fost asistat de apărător în fața instanței de fond, nu a invocat nici la acel termen de judecată nulitatea vreunui act efectuat în cursul urmăririi penale.

Invocarea acestor aspecte în recurs a fost apreciată de către Curte ca neintrând sub incidența dispozițiilor art. 197 alin. 4 C.pr.penală, pentru a fi în prezența vreunei nulități relative care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin refacerea actului și care astfel se convertește într-o nulitate absolută. A. cu atât mai mult cu cât aceste mijloace de probă contestate în faza procesuală a recursului nu au fost singurele care au stat la baza condamnării inculpatului în primă instanță.

În vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, așa cum și jurisprudența CEDO a statuat, nu este necesar ca acuzatul să ia cunoștință nemijlocit și contradictoriu de toate piesele dosarului și ca întreaga probațiune să fie reluată în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața instanței, ci este necesar ca apărarea să fi cunoscut conținutul tuturor mijloacelor de probă produse în acuzare și să le fi putut combate în mod real.

Tocmai pentru garantarea dreptului la un proces echitabil și al dreptului la apărare al inculpatului, în fața instanței de recurs acestuia i-a fost admisă cererea de suplimentare a probatoriului, respectiv probele testimoniale și așa cum s-a arătat, vizionarea respectivei casete video.

Cu privire la conținutul acestei casete, Curtea reține că inculpatul nu a contestat imaginile surprinse de camerele video, la momentul prezentării materialului de urmărire penală fiindu-i prezentat conținutul acelui CD, inculpatul afirmând că doar s-a aflat lângă autoturism însă nu a scris în noaptea respectivă nici o inscripție denigratoare la adresa părții vătămate, pe gardul Ș. generale „S. Bărnuțiu";.

În ceea ce privește martorii încuviințați de către instanța de apel, din totalul celor trei, nu a fost posibilă decât audierea martorului G. G. (f.58-61 dosar recurs), martorul R. I. nemaiputând fi audiat în fața instanței fiind plecat din țară (f.53-54 dosar recurs). Totodată, la ultimul termen de judecată, apărătorii inculpatului, ai părții civile și P. au renunțat la audierea martorei M. M., fosta soție a inculpatului. În aceste condiții, Curtea a făcut aplicare disp. 327 alin. 3 C.pr.penală cu privire la aceste din urmă două depoziții.

Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui vast material probat administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, chiar dacă aceasta cercetare judecătorească s-a derulat la un singur termen de judecată.

I. de fond a făcut o analiza pertinentă și amănunțită a tuturor mijloacelor de probă, astfel încât instanța de recurs, însușindu-și în totalitate starea de fapt reținută în considerentele hotărârii atacate, nu o va mai relua, urmând a se pronunța exclusiv pe motivele punctuale de recurs invocate de către inculpat și partea civilă.

Principala solicitare a fost acea de casare a hotărârii atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, pe motiv că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin încălcarea dreptului la apărare, aceasta deoarece judecata în primă instanță a avut loc la un singur termen, inculpatului nu i s-a acordat posibilitatea de a-și angaja un apărător ales, în condițiile în care apărătorul acestuia din motive obiective nu s-a putut prezenta, a fost nevoit să accepte asistență juridică din oficiu, iar martorii au fost citați cu mandat de aducere la primul termen de judecată, când au fost și audiați, fără ca utilitatea și pertinența audierii acestora să fie puse în prealabil în discuția contradictorie a părților.

Curtea consideră că potrivit disp. art. 295 C.pr.penală, instanța de fond a luat toate măsurile necesare la primul termen de judecată în vederea soluționării cu celeritate a cauzei, iar susținerile inculpatului în sensul că i- ar fi fost încălcate drepturile la apărare nu pot fi primite de către instanța de recurs. A. deoarece, urmărirea penală (incluzând și actele premergătoare) a durat aproximativ 3 ani, inculpatul cunoștea exact conținutul învinuirii care i s-a adus și așa cum s-a reținut în conținutul încheierii din data de (...), inculpatul a primit citația pentru primul termen de judecată la data de (...) (f.24), primul termen de judecată fixat în cauză fiind după 3 luni (la data de (...)). În aceeași ordine de idei, instanța de fond a reținut că apărătoarea aleasă a inculpatului face parte dintr-o societate de avocatură, astfel încât avea obligația potrivit prev. art. 171 alin. 4/1

C.pr.penală, coroborat cu art. 172 alin. 8 C.pr.penală să-și asigure substituirea.

S-a invocat faptul că apărătorul ales al inculpatului ar fi lipsit din motive personale, în sensul că mama acesteia ar fi suferit doar cu o zi înainte o intervenție chirurgicală, însă în recurs nu a fost depus nici un act doveditor în acest sens.

Dincolo de aceste împrejurări, rezultă din conținutul încheierii din data de (...) a J. C.-N. că apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat făcea parte din aceeași societate de avocați cu apărătorul ales al inculpatului, că instanța de fond i-a dat dreptul inculpatului să ia legătura cu acest apărător și să discute dacă acceptă să fie asistat de către acesta, inculpatul acceptând acest lucru după discuția cu apărătorul din oficiu și fiind, de asemenea, de acord să dea declarații în fața instanței de fond.

Cele susținute în recurs, în sensul că inculpatul ar fi fost „forțat"; să accepte o astfel de formă de apărare, deoarece altfel ar fi fost sancționat cu amendă judiciară, nu vor fi luate în considerare de către Curte, având în vedere că instanța de fond nu a făcut altceva decât a-i aduce la cunoștințăinculpatului care sunt sancțiunile administrativ-judiciare ce pot fi aplicate în cazul exercitării abuzive a drepturilor procesuale.

În ceea ce privește citarea de la primul termen a martorilor cu mandat de aducere cu însoțitor, Curtea reține că în conformitate cu prev. art. 183 C.pr.penală, o astfel de procedură nu este sancționată în nici un fel, dimpotrivă, în prezent corespunde cerințelor de soluționare cu celeritate a proceselor penale, cerință statuată prin L. nr. 2..

S-a mai invocat faptul că prima instanță a respins cererea de amânare a inculpatului fără a o pune în discuția contradictorie a părților, însă tot din conținutul încheierii din data de (...), reiese că deși inițial cererea a fost respinsă, inculpatului i s-a acordat ulterior posibilitatea de a discuta cu apărătorul din oficiu, acesta acceptând după strigarea cauzei a doua oară, să fie asistat de acesta, condiții în care nu s-a mai pus problema formulării unei noi cereri de amânare care să nu fi fost pusă în discuția părților.

În cauză a mai fost invocat aspectul că instanța ar fi hotărât asupra cererii de amânare formulată de inculpat în prezența martorilor. Curtea constată că dreptul la un proces echitabil al reclamantului nu a fost în nici un fel încălcat printr-o astfel de procedură, deoarece prev. art. 302

C.pr.penală nu interzic prezența martorilor la momentul punerii în discuție și soluționării cererilor și excepțiilor formulate în temeiul art. 301

C.pr.penală.

Solicitarea inculpatului de casarea a hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, justificată prin faptul că cercetarea judecătorească în fața instanței de fond ar fi fost incompletă, nu poate fi de asemenea primită de către instanța de recurs, din două considerente.

A., în primul rând, prima instanță a procedat la audierea inculpatului, a părții vătămate și a unui număr de 6 martori, ale căror depoziții le-a considerat pertinente și utile cauzei, nefiind obligată, așa cum s-a arătat anterior, să administreze în contradictoriu absolut toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

În al doilea rând, potrivit prev. art. 385/5 alin. 3 C.pr.penală, așa cum acesta a fost modificat prin L. nr. 2., recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 3. C., instanța fiind obligată să examineze cauza sub toate aspectele, putând administra probe noi sau readministra probe, în situația în care consideră necesar acest lucru pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil. Acest lucru s-a întâmplat în calea de atac a recursului prin administrarea unor noi mijloace de probă, în sensul celor mai sus indicate.

Relativ la solicitarea subsidiară a apărătorului inculpatului de casare a hotărârii atacate și de pronunțare a unei hotărâri de achitare în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr.penală, Curtea apreciază că este neîntemeiată, vinovăția inculpatului fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așa cum s-a arătat anterior, s-a invocat nulitatea absolută a înregistrării ambientale efectuată în cauză, cât și a autorizației nr. 41/(...) emisă de Judecătoria Cluj-Napoca (f.122.d.u.p.) din mai multe considerente:

- s-a dispus autorizarea înregistrărilor în mediul ambiental deși partea vătămată nu solicitase în mod expres acest lucru;

- interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de la nr. de telefon 0746189032 a fost în mod nelegal dispusă deși partea vătămată nu a solicitat acest lucru;

- supravegherea și înregistrarea în mediul ambiental au fost efectuate de S. C., organ care nu are atribuții de efectuare a unor acte de cercetare penală sau a unor acte premergătoare;

- autorizația nr. 41/(...) emisă de Judecătoria Cluj-Napoca

(f.122.d.u.p.) este nulă deoarece a fost emisă în vederea strângerii de probe pentru dovedirea infracțiunilor de amenințare și distrugere, prev. de art. 193 și art. 217, alin. 1 C.pen., aspect care contravine prevederilor art. 91/1 alin. 1 C.pr.pen. care se referă la autorizarea interceptării și înregistrării numai pentru infracțiunile care se urmăresc din oficiu.

Așa cum s-a arătat anterior, Curtea a statuat în prezenta cauză că aceste aspecte trebuiau invocate în alte faze procesuale, în condițiile art. 197 alin. 3 C.pr.pen.

Chiar și pe fond însă aceste susțineri sunt neîntemeiate, deoarece nu este nevoie de solicitarea expresă a părții vătămate, dacă în cauză există indicii de săvârșire a unor alte infracțiuni (inculpatul fiind dealtfel trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 C.).

De asemenea, potrivit art. 91/1 alin. 8 C.pr.penală se poate autoriza interceptarea și înregistrarea convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infracțiunii.

R. la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și comunicărilor efectuate de la nr. de telefon 0746189032 (cartelă SIM), se poate observa cu ușurință că la dosar nu se află nicio comunicare sau convorbire efectuate de pe acest număr către alte persoane, ci doar cele către partea vătămată.

În ceea ce privește S. Independent de protecție I. (S.) care a procedat la supravegherea și înregistrarea inculpatului în mediul ambiental în perioada 25 -26 iulie 2008, se mai reține de către Curte că acesta are abilitatea de a efectua astfel de acte premergătoare în conformitate cu disp. art. 201 alin. 2 lit. b, alin. 3 C.pr.penală, acesta fiind organ de cercetare specială a cărui competență este reglementată prin lege specială.

Totuși, Curtea va reaminti din nou faptul că inculpatul nu a contestat la momentul prezentării materialului de urmărire penală valabilitatea acestei înregistrări și nici în cursul judecății în fața primei instanțe.

Dincolo de aceste nulități invocate de către apărare în susținerea cererii subsidiare, s-a mai invocat că raportul detectivului particular angajat de către partea vătămată, raport aflat la f. 74-76 d.u.p., este nelegal, întrucât vizează investigații cu privire la o cauză aflată pe rolul organelor judiciare și ca atare nu poate fi valorificat în ansamblul materialului probator.

Curtea reține că acest proces-verbal a fost întocmit la data de (...), în timp ce urmărirea penală a început în prezenta cauză prin rezoluția organelor de urmărire penală la data de (...)., prin urmare nu poate fi vorba de nici o interdicție de genul celei prev. de disp. art. 13 lit. d din L. nr.

329/2003 republicată.

Cu privire la celelalte mijloace de probă reținute de către prima instanță ca fiind apte de a sta la baza condamnării inculpatului, așa cum s- a arătat anterior, acestea au fost interpretate în mod coroborat, rezultând din această interpretare fără dubiu, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

La acestea se adaugă și depoziția orală și nemijlocită a martorului G. G. în fața instanței de recurs (f.58-61) fostul soț al părții vătămate menținându-și declarația din faza de urmărire penală și completând-o cu aspecte extrem de relevante, mai ales având în vedere că a avut contact direct, de mai multe ori, cu inculpatul. A., acesta a confirmat că a fost contactat de către inculpat în luna septembrie 2007, la locul său de muncă, inculpatul spunându-i că se numește F. Ț., prezentându-se sub o identitate falsă și încercând în acest mod să afle mai multe detalii despre partea vătămată și fiica acesteia. Primind de la martor cartea de vizită, inculpatul l-a putut urmări îndeaproape și pe acesta, lucru pe care l-a făcut și la propriu cu taximetrul personal. Martorul a mai precizat că pe lângă nr. de telefon înscris pe cărțile de vizită (nr.la care aveau acces foarte puține persoane) a început să primească același gen de mesaje scrise ca și partea vătămată, inclusiv mesaje de amenințare, cum de altfel a primit și fiica sa.

Din dorința de a-și proteja atât fiica cât și fosta soție cu care a rămas în relații amiabile, martorul l-a contactat personal pe inculpat stabilind o întâlnire, confruntându-i față în fața în încercarea de a-l determina să renunțe la acțiunile sale și spunându-i că în caz contrar îl va reclama la poliție.

Ceea ce este extrem de relevant în opinia instanței de recurs, este că martorul la modul cel mai spontan a confirmat cele percepute în mod direct de către instanța de fond, respectiv faptul că inculpatul are o atitudine duplicitară, o mare dexteritate de a se preface și minți, precum și putere de convingere, acesta negând în permanență orice acțiune de a sa și susținând că singura sa intenție a fost de a se manifesta protector la adresa fiicei părții vătămate și a acesteia din urmă.

În aceste condiții, așa cum s-a arătat anterior, Curtea apreciază că în cauză vinovăția inculpatului a fost dovedită de orice îndoială rezonabilă, iar ca atare recursul acestuia urmează a fi respins în totalitate.

În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, Curtea îl găsește fondat atât pe latura penală cât și pe latura civilă a cauzei, apreciind că în procesul de individualizare a pedepsei și a modalității de executare, prima instanță a manifestat prea multă clemență, având în vedere toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, precum și împrejurările comiterii faptei, chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru un singur act material de ultraj contra bunurilor moravuri și de tulburarea liniștii publice.

Este de precizat împrejurarea că, în opinia instanței de recurs, în cauză prima instanță ar fi trebuit să facă aplicarea art. 335 C.pr.penală și să extindă din oficiu acțiunea penală și pentru alte acte materiale, reținând forma continuată a infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal. A. operațiune juridică nu a mai fost posibilă în recurs, deoarece instanța de recurs a fost ținută de limitele sesizării sale, în lipsa recursului declarat de parchet și în prezența doar a recursului inculpatului și a părții vătămate, care nu a criticat hotărârea primei instanțe sub acest aspect, ci doar sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare.

Totuși, având în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C., ținând seama de durata lungă în timp a activităților ilicite desfășurate de inculpat față de partea vătămată, Curtea consideră că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu poate fi privită în mod izolat, ca o pură întâmplare sau un gest făcut într-un moment de furie, și că pedeapsa aplicată de către prima instanță nu este în măsură să reflecte judiciosgradul de pericol social al infracțiuni și periculozitatea inculpatului în rândul societății.

Așa cum a reținut și prima instanță, chiar dacă este vorba în cauză de infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 C.pr.penal, nu se poate nega că printr-o astfel de infracțiune pot fi cauzate prejudicii morale însemnate unor persoane fizice, lucru care în cauza de față s-a și întâmplat.

Așa cum apărătorii părții civile au susținut, partea vătămată a fost supusă unei adevărate acțiuni de hărțuire, amenințare, a fost expusă timp îndelungat unui posibil oprobriu public, elemente care sunt în stare să circumstanțieze gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea vătămată în fața primei instanțe în sumă de 10.000 lei, Curtea apreciază că acestea nu sunt deloc exagerate, raportat la prejudiciul moral pe care aceasta l-a resimțit, argumentația instanței de fond în sensul admisibilității constituirii de parte civilă a acesteia în prezenta caută fiind corectă. Curtea apreciază că pentru o justă reparare a prejudiciului moral suferit suma de 3.000 lei acordată de către prima instanță nu este suficientă, astfel încât îl va obliga pe inculpat la plata în favoarea părții civile a întregii sume solicitată de aceasta, respectiv de 10.000 lei.

În aceste condiții, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cpp, Curtea va admite recursul declarat de către partea civilă G. Ana, împotriva sentinței penale nr.143/(...) a J. C.-N. pe care o va desființa atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate și rejudecând :

Va dispune condamnarea inculpatului M. S. , fiul lui I. și S., n. la (...) în C.-N., domiciliat în C.-N., A. D. nr.5 apt. 31, CNP 1., cetățean român, studii superioare, divorțat, fără antecedente penale, sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin. 1 Cp la o pedeapsă de 2 ani (doi) închisoare.

În conformitate cu prevederile art.71 alin.2 Cp I se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit. a teza II Cp.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază, de asemenea, că suspendarea condiționată a acesteia nu este îndestulătoare pentru reeducarea sa, fiind absolut necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de reintegrare socială și supraveghere, pe care S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj i le poate asigura, în scopul ca acesta să realizeze gravitatea unor astfel de fapte și să evite pe viitor implicarea în astfel de acțiuni ilicite.

Prin urmare, potrivit art.861 și art.862 Cp, Curtea va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, iar în baza art.71 alin.5 Cp va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere : a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul

Cluj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; e) să nu intre în legătură cu partea civilă G. Ana și cu martorii

G. A. C. și G. G. .

În baza art.359 C.p.p se va atrage atenția inculpatului M. S. asupra prevederilor art.864 coroborate cu art.83 și 84 Cp a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile G. Ana , în baza art.14 alin.5 Cpp coroborat cu art.998 și următoarele C. civil, a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.

În temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cpp se va respinge ca nefundat recursul promovat de către inculpatul M. S. împotriva aceleiași sentințe.

Potrivit art.193 alin.1 Cpp, Curtea îl va obliga pe inculpat să plătească părții civile G. Ana cheltuielile judiciare avansate de aceasta în cuantum de 2000 lei (f.247 dosar recurs).

În baza art. 189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru av. C. M. ce se va achita din

FMJ.

Potrivit art. 192 alin. 2 C.p.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru soluționarea recursului, în sumă de 600 lei din care 100 lei reprezintă onorariu parțial cuvenit avocatului din oficiu, restul cheltuielilor judiciare în recurs rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art.38515 pct.2 lit.d Cpp admite recursul declarat de către partea civilă G. Ana , domiciliată în C.-N., str. N. nr.6 , apt.32, jud. C., împotriva sentinței penale nr.143/(...) a J. C. N. pe care o desființează atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate și rejudecând :

Condamnă pe inculpatul M. S. , fiul lui I. și S., n. la (...) în C.-N., domiciliat în C. N., A. D. nr.5 apt. 31, CNP 1., cetățean român, studii superioare, divorțat, fără antecedente penale, sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin. 1 Cp la o pedeapsă de 2 ani (doi) închisoare.

În conformitate cu prevederile art.71 alin.2 Cp interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit. a teza II Cp.

Potrivit art.861 și art.862 Cp dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, iar în baza art.71 alin.5 Cp dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta.

Pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere : f) să se prezinte, la datele fixate, la S. de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul

Clujg) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; h) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; i) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; j) să nu intre în legătură cu partea civilă G. Ana și cu martorii

G. A. C. și G. G. .

În baza aert.359 Cpp atrage atenția inculpatului M. S. asupra prevederilor art.864 coroborate cu art.83 și 84 Cp a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Obligă inculpatul să plătească părții civile G. Ana , în baza art.14 alin.5 Cpp coroborat cu art.998 și următoarele C. civil, suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Respinge ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b Cpp, recursul promovat de către inculpatul M. S. împotriva aceleiași sentințe.

Potrivit art.193 alin.1 Cpp obligă inculpatul să plătească părții civile

G. Ana cheltuielile judiciare avansate de aceasta în cuantum de 2000 lei.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru av. C. M. ce se va achita din FMJ.

Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru soluționarea recursului, în sumă de 600 lei din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. C. M. A. D. L. M. Ș.

GREFIER, M. N.

Red.A.D.L. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond:A.B.Birău;

← Decizia penală nr. 411/2011, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 104/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 547/2011, Curtea de Apel Cluj