Decizia penală nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.64/2011

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. - judecător

JUDECĂTORI : V. G.

G. : M. B.

M. B.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul P. G. și partea civilă P. I. împotriva deciziei penale nr.223/A din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4

C.pen. și art.89 alin.1 din OUG 195/2002.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. G., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Gânscă Iulia, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărător ales av.Traiszta Appolonia M., lipsă fiind partea responsabilă civilmente SC A. R. A. B. și părțile civile P. I. și S. J. de U. D. O. B. M.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că partea civilă P. I., prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se constată că inculpatul P. G. a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de (...), motivele recursului său.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul inculpatului P. G. solicită, în principal, în baza art.385¹⁵ pct.2 lit.c și e C.pr.pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv J. T. L..

În subsidiar, în temeiul art.385^{15 pct.2 lit.b C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând cauza, pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c C.pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2 și 4 C.pen.}

De asemenea, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a C.pr.pen., solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 cu modificările ulterioare.

Solicită a se respinge despăgubirile civile solicitate de partea civilă P. I. precum și pretențiile formulate de partea civilă S. J. de U. D.-tin O.. Solicită obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 700 lei.

În al doilea subsidiar, solicită în baza art.385^{15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea deciziei împreună cu sentința instanței de fond și rejudecând cauza pronunțarea unei hotărâri prin care să fiereapreciată culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație, reținând în sarcina acestuia o culpă în proporție de 50% și de 50% în sarcina martorului L. V. G. și a se dispune condamnarea recurentului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă prev.de art.184 al.2 și 4}

C.pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C.pen., coroborat cu art.76 lit.e C.pen., cu consecința aplicării unei amenzi penale care să fie suspendată condiționat în temeiul art.81 C.pen.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a C.pr.pen., solicită achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 cu modificările ulterioare.

Sub aspectul laturii civile solicită a se reaprecia cuantumul despăgubirilor acordate, urmând ca după diminuarea acestora să se dea eficiență juridică procentului de culpă stabilit în funcție de gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului și a-l obliga pe acesta la plata despăgubirilor într-un cuantum de 50% din totalul daunelor morale și maeriale și a cheltuielilor de spitalizare. Cu obligarea părții civile în cuantum de 700 lei.

În susținerea recursului, cu privire la primul motiv de recurs, arată că instanțele nu au realizat o cercetare judecătorească astfel cum cer dispozițiile art.322 și urm. C.pr.pen., respectiv art.378 C.pr.pen., în cadrul căreia să se administreze probe și în favoarea inculpatului.

A., pe parcursul procesului inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil conform art.6 paragraf 1 din CEDO. În acest sens, solicită a se impune instanțelor în rejudecare a efectua o expertiză și a constata tehnico- științific numărul de zile de îngrijiri medicale ale părții civile.

Referitor la al doilea motiv de recurs susține că din actele și lucrările dosarului rezultă culpa în exclusivitate a martorului L. V. G., care rula cu o viteză superioară celei maxime permise de lege și fără să o adapteze la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Cât privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 cu modificările ulterioare, consideră că această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, întrucât acesta nu a părăsit nici un moment locul accidentului, aflându-se la circa 20-

30 m de locul impactului, lângă o claie de fân, unde a rămas la pământ după ce și-a pierdut cunoștința, ceea ce nu echivalează cu o părăsire a locului accidentului.

În ce privește latura civilă a cauzei apreciază că față de soluțiile de achitare propuse, se impune respingerea cererilor formulate.

Raportat la al treilea motiv de recurs consideră că se impune a fi reținută și culpa concretă a martorului L. V. G. la producerea accidentului rutier și a urmărilor acestuia. Aceasta este evidențiată și prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.R. R. care a stabilit că martorul L. a condus premergător producerii accidentului cu o viteză mai mare de cel puțin 20-30km/h, respectiv 9. km/h, putându-se deduce că acesta a creat o stare de pericol prin deplasarea cu o viteză excesivă. A., solicită a se reaprecia gradul de culpă de 50% pentru inculpat și de 50% pentru martorul L. V. G., având în vedere că între viteza excesivă cu care se deplasa martorul și rezultatul produs există o legătură directă de cauzalitate.

De asemenea, instanțele de fond și apel nu au făcut aplicarea disp.art.72 C.pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepsei deși inculpatul nu are antecedente penale și s-a prezentat în fața autorităților ori de câte ori a fost chemat, astfel că s-a aplicat o pedeapsă greșitindividualizată. Așa fiind, solicită a se reține incidența disp.art.74 lit.a și c C.pen. și a se face aplicarea art.76 lit.e C.pen., aplicându-i-se inculpatului pedeapsa amenzii în limitele prev.de art.63 și art.76 lit.e C.pen., pedeapsă care în final să fie suspendată condiționat în temeiul art.81 C.pen.

În ce privește latura civilă apreciază că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale întrucât instanțele nu au reținut culpa comună, iar despăgubirile materiale au fost acordate într-un cuantum exagerat.

Solicită a se avea în vedere că partea civilă P. I., anterior producerii accidentului, nu era încadrat în muncă iar veniturile pe care le obținea ocazional erau între 40 și 100 lei pe zi. A. fiind, apreciază că suma cuvenită părții civile este de 4.500 lei.

Raportat la daunele morale și cheltuielile de spitalizare solicită a fi reapreciate în funcție de culpa de 50% reținută în sarcina inculpatului.

Reprezentantul M.ui P. apreciază soluțiile recurate ca fiind temeinice și legale motiv pentru care solicită respingerea recursurilor.

În susținerea poziției procesuale arată că instanțele în baza probelor administrate în cauză au reținut o corectă stare de fapt dându-se faptelor comise de inculpat o încadrare juridică corect dozată și individualizată, fiind stabilită înafara oricărui dubiu vinovăția inculpatului.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 41/(...), pronunțată de J. T. L. în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul P. G. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare și pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane fără încuviințarea poliției, prevăzută de art.89 alin.1 din O. nr. 195/2002 republicată prin O. nr. 6. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, iar în temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.998 Cod civil, și art.49 și art.50 din L. 136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I. și a fost obligat inculpatul P. G., alături de asiguratorul S. A. - R. A. S. la plata către partea civilă P. I. a sumei de 12.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art.14 și art.346 C., raportat la art.998 Cod civil, și art.49 și art.50 din L. 136/1995, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. „. C. O. B. M. și a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul S. A.

- R. A. S. la plata către partea civilă a sumei de 5852,24 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul P. G. locuiește în localitatea V. comuna C. județul M. și este posesor al permisului de conducere categoria B din cursul anului 1981.

La data de (...) inculpatul P. G. s-a aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea numitului H. F. - ginerele său, pe care îl conducea pe DN 18B pe direcția C. - C. M., județul M.. La un moment dat, ajungând între localitățile mai sus arătate, fără să se asigure corespunzător, a efectuat un viraj la stânga, intenționând să pătrundă la o stație Peco situată pe partea stângă a direcției sale de deplasare, intrând pe contrasens, situație în care a fost lovit de autoturismul cu numărul de înmatriculare (...), condus din sens opus de către martorul L. V. G.

În urma accidentului produs, partea vătămată P. I., pasager în autoturismul condus de către inculpatul P. G., a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.703/(...) (fila 37 dosar u.p.). Din cuprinsul aceluiași act mai reiese că partea vătămată P. I. a fost internată la S. J. de U.

„. C-tin O. B. M., secția Ortopedie Traumatologie în perioada 27.09-(...), conform biletului de ieșire din spital și scrisorii medicale FO nr.(...).

De asemenea, și martorii G. Ion și N. M.-pasageri în același autoturism condus de inculpat au suferit unele leziuni corporale care au necesitat zile de îngrijiri medicale.

La scurt timp la fața locului s-au prezentat organele de poliție care au fost sesizate despre producerea accidentului de circulație și care au procedat la efectuarea măsurătorilor care se impuneau în cauză. Cu ocazia cercetării la fața locului martorul L. V. G., a fost găsit la fața locului și a fost testat cu aparatul marca Drager alcotest printer, rezultatul testării fiind de 0,0 mg/l alcool pur în aerul expirat (ora 21⁴⁹), timp în care inculpatul P. G. nu a fost găsit la fața locului, părăsind locul accidentului fără autoturismul pe care l-a condus și fără încuviințarea organelor de poliție, fiind identificați cei trei pasageri aflați în autoturismul condus de către inculpat în persoana părții vătămate P. I. și a martorilor G. Ion și N. M.

De asemenea, atât părții vătămate P. I. cât și martorilor G. Ion și N. M. le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din cuprinsul buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr.159903/(...) reiese că partea vătămată P. I. a avut o îmbibație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge, respectiv 159908/(...), martorul N. M. a avut o îmbibație alcoolică de

1,15 g/l alcool pur în sânge, respectiv nr.159904/(...) martorul G. Ion a avut o îmbibație alcoolică de 1,85 g/l alcool pur în sânge.

La solicitarea inculpatului P. G. în cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize criminalistice în specialitatea autovehicule rutiere privind dinamica producerii accidentului și culpa celor doi conducători auto, respectiv inculpatul P. G. și martorul L. V. G., la producerea accidentului de circulație descris mai sus.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul R.

R., la capitolului IX răspunsul nr.5, se arată că inculpatul nu a respectat dispozițiile art.54 alin.1, 77 alin.1, 35 alin.1 și 48 alin.1 din OUG 195/2002 republicată prin OUG 6., precum și dispozițiile art.125 alin.1 și art.77 alin.2 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002 republicată prin OUG

6., iar păgubitul (respectiv numitul L. V.) nu a respectat dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002 republicată prin

OUG 6. și ale art.48 alin.1 OUG nr.195/2002 republicată prin OUG 6..

În cadrul aceluiași raport de expertiză tehnică judiciară la același capitol, la răspunsul nr.7 s-a stabilit de către expert că „. în vedere timpii fiziologici de reacție (foarte mic TIF-0,3 sec.), numitul L. V. (conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare (...)) putea să evite impactulnumai dacă circula cu o viteză mai mică de 70 km/h (nejustificat în afara localității), dar nici atunci nu este sigur, dacă nu avea spațiu de frânare necesar și inculpatul a efectuat traversarea benzii de circulație de pe contrasens într-un timp mai lung (ca normal), având probleme cu motorul, tot avea loc tamponarea. Manevra de frânare nu era eficientă doar dacă avea experiență conducătorul auto întrerupea frânarea (avea direcție, mașina devenea manevrabilă și efectua concomitent cu frânarea intermitentă și virare spre stânga trecând chiar de axa drumului pe contrasens).

Inculpatul avea posibilitatea evitării impactului dacă nu începea manevra de virare la stânga până ce nu trecea autoturismul condus de către susnumit sau dacă nu trecea deloc, având linie continuă de separare a benzilor de circulație (se putea intra în Peco numai de la C. M., nu și din C.)";.

Ulterior, inculpatul, prin apărător ales, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, susținând că expertul nu a stabilit corect viteza de deplasare a autoturismului condus de numitul L. V. și că expertul nu a clarificat dacă acesta avea posibilitatea evitării accidentului în condițiile în care ar fi circulat cu viteză legală.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare, rezultă că accidentul s-a produs pe un sector de drum drept, în condiții și carosabil uscat. Locul producerii accidentului este în dreptul unei stații Peco, situată între localitățile C. M. și C., sector de drum pentru care viteza legală de deplasare a unui autoturism este de 90 km/h.

La capitolul IX din raportul de expertiză tehnică, expertul tehnic pe baza urmelor de frânare constatate la fața locului de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare, folosind în același timp și o formulă de calcul consacrată în manualele de specialitate, a stabilit că numitul L. V. a circulat cu o viteză de aproximativ 70 km/h. Ț. însă cont și de faptul că autoturismul nu s-a oprit după distanța de 32,30 metri (lungimea urmelor de frânare constatate la fața locului), ci a mai împins și autoturismul condus de către inculpat cu 5,9 metri, a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului a fost cu cel puțin 20-30 km/h mai mare respectiv 90-100 km/h.

Starea de fapt menționată și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu proba testimonială administrată în ambele faze ale procesului penal, cu proba cu înscrisuri, cu expertiza tehnică, cu planșele foto și cu întreg probatoriul cauzei.

Prima instanță de judecată a reținut că în raport de situația de fapt expusă, faptele inculpatului P. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrități corporale a unei persoane fără încuviințarea poliției, prevăzute de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, art.89 alin.1 din O. nr. 195/2002 modificată prin O. nr. 6..

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele, urmările acestora, dar și datele despre persoana inculpatului, astfel că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia.

În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea civilă

P. I., a solicitat 73.829 lei despăgubiri civile, din care 51.940 lei prejudiciu material reprezentând diferența între pensia obținută și venitul care l-ar fi realizat dacă nu suferea accidentul, 1.889 lei reprezentând cheltuielispitalizare, medicamente, transport, zile pierdute de soția părții civile, la spital, plus 20.000 lei daune morale.

Raportat la împrejurarea că partea civilă a suferit vătămări multiple respectiv traumatism toracic cu fracturi coastă, traumatism gambă dreapta și alte vătămări, ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, inclusiv intervenții chirurgicale, instanța a admis în parte acțiunea civilă respectiv a acordat suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale, raportat la traumatismele fizice suferite, perioada de refacere, modul în care s-a produs accidentul, instanța apreciind rezonabilă numai suma sus menționată.

În ce privește despăgubirile materiale, prima instanța a acordat numai suma de 2.000 lei din 51.940 lei solicitată, deoarece a apreciat că venitul calculat de către partea civilă este nerealist, în contextul în care, din tot probatoriul rezultă că acesta nu desfășura o muncă constantă aducătoare de venituri. El are o pensie de invaliditate grad II în cuantum de 350 lei, la această dată, este în vârstă de 54 de ani și conform deciziei asupra capacității de muncă (fila 16 dosar fond) suferă de hepatită cronică toxică activ agresivă, situație în care, partea civilă are o capacitate de muncă mult redusă în mod obiectiv. Mai mult, este de notorietate că în astfel de situații se impune un efort fizic redus. Ca urmare, el nu putea și nici nu poate munci zi de zi pentru a obține veniturile indicate, el putând desfășura doar mici activități aducătoare de profit, așa cum de altfel a și rezultat din probatoriu, se și arată că mai face anumite activități mici de fierărie sau mici lucrări de reparații.

Față de cheltuielile efectuate de către partea civilă, instanța a apreciat ca fiind dovedite doar în parte, acordând astfel cheltuielile privind lucrarea protetică suportată de către partea civilă în sumă de 750 lei precum și suma de 38 lei taxa de reexaminare a părții civile, la care se acordă până la 1.000 lei cheltuieli de transport, medicamente și vizitare parte civilă. Nu se vor acorda cheltuieli pentru perioada cât a stat soția părții civile la spital deoarece un eventual prejudiciu suferit de către aceasta trebuie recuperat personal de ea, pentru că aceasta a suferit prejudiciul, ori atâta timp cât soția părții civile are capacitatea de exercițiu deplină și totodată ipotetic ea a suferit prejudiciul, personal trebuie să solicite despăgubiri civile, iar nu partea civilă pentru soție. Mai mult s-a reținut că nu s-a făcut dovada unor venituri stabile ale soției părții civile de care să fi fost aceasta lipsită pe perioada cât i-a oferit sprijin soțului. În total a acordat cu titlu de despăgubiri civile suma de 12.000 lei, sumă care s-a dispus a fi achitată de către inculpat alături de asiguratorul de răspundere civilă.

În aceleași condiții instanța a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de S. J. de U. „. C-tin O. reținându-se ca dovedite pretențiile acestuia, respectiv cheltuielile de spitalizare efectuate de către spital cu partea civilă P. I..

Instanța de fond a dispus ca sumele să fie plătite de către inculpat în baza prevederilor art.998-999 C., în sarcina sa reținându-se răspunderea civilă delictuală, stabilindu-se ca alături de acesta să răspundă pentru acoperirea prejudiciului și asiguratorul autoturismului implicat în accident, respectiv S. A. - R. A. S., reținându-se în sarcina asiguratorului că acesta răspunde pentru prejudiciul cauzat de inculpat în baza unei răspunderi civile contractuale ce derivă din contractul de asigurare obligatorie a autoturismului reglementat de L. nr. 1.

Ca urmare a celor de mai sus, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de către partea vătămată P. I., situație în care, în temeiul art. 14 și art. 346 C., raportat la art. 998 C. și art.49 și 50 din L. nr.

136/1995, l-a obligat pe inculpatul P. G., alături de asigurator la plata către aceasta a sumei de 12.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art.14 și art.346 C. raportat la art.998 Cod civil, și art.49 și

50 din L. nr. 136/1995, a admis și acțiunea civilă formulată de partea civilă

S. J. de U. „. C. O. alături de asiguratorul S. A. - R. A. S. la plata către partea civilă a sumei de 5852,24 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva sentinței penale nr. 41/(...) a J.ecătoriei T. L. au declarat apelinculpatul P. G., solicitând desființarea acesteia și achitarea sa în baza art. 10 lit. c C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și respectiv art. 10 lit. a C. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, precum și partea civilă P. I., care a solicitat admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată inițial.

În susținerea apelului declarat, inculpatul P. G. a arătat că producerea rezultatului vătămător a fost cauzată exclusiv de culpa martorului L. V. care se deplasa cu o viteză mai mare decât limita legală, iar în ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului a susținut că în realitate i s-a făcut rău și a căzut lângă o claie de fân situată în apropiere și din acest motiv nu a fost găsit de organele de poliție.

La rândul său, partea civilă P. I. a arătat în susținerea apelului declarat că a depus înscrisuri pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, iar reducerea cuantumului acestora de către instanța de fond este nejustificată.

Prin decizia penală nr. 223/A/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosar nr. (...), în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat P. G., împotriva sentinței penale nr.

41/(...) a J.ecătoriei Tg. L..

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C., s-a admis apelul declarat de apelantul-parte civilă P. I., împotriva sentinței penale nr. 41/(...) a J.ecătoriei Tg. L., care a fost desființată în parte, numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile și judecând:

În temeiul art. 14 C., raportat la art. 346 C., coroborat cu art. 999 C., s- a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I., împotriva inculpatului P. G. și în contradictoriu cu asiguratorul SC A. - R. A. SA, fiind obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 41.808 lei, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale și respectiv a sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri pt. daune morale.

În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C., coroborat cu art. 313 din L. nr. 95/2002, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. „. C. O. B. M., împotriva inculpatului P. G. și în contradictoriu cu asiguratorul SC A.-R. A. SA, fiind obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de

5852,24 lei, reprezentând despăgubiri civile.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

În temeiul art. 192 alin.2 C., a fost obligat apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Conform art. 192 alin.3 C., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că în raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

A., din probele administrate a rezultat că la data de (...), în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 18B șiîn care se afla și partea vătămată P. I., inculpatul P. G. a efectuat un viraj la stânga și după ce a intrat pe contrasens a fost lovit de autoturismul marca Dacia 1310 L cu nr. de înmatriculare (...), condus de martorul L. V.

Potrivit mențiunilor procesului verbal de cercetare la fața locului, coroborate cu adresele nr. 570047/(...) a Postului de P. C. M. și nr. 432/(...) a Companiei N. de A. și D. N. din România S., accidentul a avut loc pe DN 18B, între localitățile C. M. și C., pe un sector de drum unde marcajul longitudinal era discontinuu.

Deși prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de faza de urmărire penală s-a arătat că accidentul s-a produs pe un sector de drum unde marcajul longitudinal era format dintr-o linie continuă, această constatare este infirmată de probele menționate anterior, fără însă ca acest aspect să impieteze asupra concluziilor privind dinamica producerii evenimentului rutier și posibilitățile de evitare a acestuia.

În urma producerii accidentului, partea vătămată P. I., care se afla pe bancheta din spate în partea dreaptă a autoturismului condus de inculpat, a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-

90 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.703/(...) emis de C. M.-legal S. M.

Din mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului coroborate cu declarațiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că imediat după producerea accidentului inculpatul P. G. a părăsit zona fără a aștepta sosirea organelor de poliție, martorii N. N. și G. Ș. precizând că l-au văzut coborând din autoturism după accident și plecând la scurt timp. De asemenea, martorul H. F. a precizat că imediat după ce a ajuns la locul accidentului l-a căutat pe inculpat prin împrejurimi fără a reuși să-l găsească. Ulterior, în cursul aceleiași nopți, în jurul orelor 04^{00 a.m., inculpatul P. G. a fost descoperit de martorul N. M., care a declarat că l-a găsit în autoturism la locul accidentului și că nu își amintea ce s-a întâmplat, afirmând că și-a pierdut cunoștința.}

În raport de aceste aspecte, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta inculpatului P. G., constând în aceea că la data de (...), în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 18B, a efectuat o manevră de virare la stânga fără a se asigura în mod corespunzător, fiind astfel lovit de un alt autoturism care circula din sens opus, iar în urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate P. I., acesta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2, 4 Cod penal.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că fapta aceluiași inculpat care, după producerea accidentului în condițiile descrise anterior, a părăsit locul fără încuviințarea organelor de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin.1 din O. nr. 195/2002 republicată.

Susținerile inculpatului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât nu a încălcat regulile de circulație pe drumurile publice sunt infirmate de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară privind dinamica producerii accidentului prin care s-a arătat că acesta nu s-a asigurat în mod corespunzător la momentul efectuării manevrei de virare la stânga, fiind surprins și accidentat de autoturismul condus de martorul L. V. În aceste condiții, în mod corect s-areținut în sarcina inculpatului nerespectarea dispozițiilor art. 54 alin.

1 din O. nr. 195/2002, republicată, conform cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

De asemenea, susținerile inculpatului privind faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, întrucât i s-a făcut rău și și-a pierdut cunoștința sunt neîntemeiate. A., din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că inculpatul, imediat după accident a coborât din autoturism și deși observase că P. I. suferise vătămări s-a îndepărtat de locul evenimentului rutier. Afirmațiile inculpatului că a căzut lângă o claie de fân situată în apropierea locului unde s-a produs accidentul sunt infirmate prin declarațiile persoanelor audiate în cauză, martorul H. F. precizând că l-a căutat prin împrejurimi fără a-l găsi. Martorul N. M., care se afla în autoturismul condus de inculpat, a arătat că după accident, acesta a coborât și a plecat imediat, aspect confirmat și de martorul N. N., aceștia fiind cei care i-au acordat primul ajutor părții vătămate P. I..

În considerarea celor expuse mai sus, T. a apreciat că prima instanță a realizat o individualizare judicioasă a pedepselor aplicate inculpatului, acesta fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

De asemenea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, în mod corect instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, scopul acesteia putând fi realizat chiar fără executarea în regim privativ de libertate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut că partea vătămată P. I. s-a constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 73.289 lei, din care 51.940 lei reprezintă diferența dintre venitul pe care l-ar fi realizat și pensia de boală, 809 lei cheltuieli cu spitalizarea și medicamentele, 1.080 lei cheltuieli de transport, iar 20.000 lei despăgubiri pentru daune morale.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar ulterior producerii accidentului, începând cu luna octombrie 2008, partea civilă P. I. a beneficiat din partea Casei J.ețene de P. M. de plata unei pensii lunare cuprinsă între 270 lei și 350 lei, acesta fiind încadrat în gradul II de invaliditate sub aspectul capacității de muncă.

Deși la data producerii accidentului, partea civilă nu era încadrată în muncă, aceasta realiza în mod constat venituri în cuantum de 100 lei pe zi. Din declarațiile martorilor P. I. și T. I. a rezultat că partea civilă lucra frecvent în construcții și fierărie, precum și ocazional în comunitate, realizând venituri în cuantumul menționat.

În aceste condiții, apare ca neîntemeiată concluzia instanței de fond că sumele precizate de partea civilă sunt nerealiste și limitarea lor în mod arbitrar la nivelul sumei de 2.000 lei aferentă unei perioade de aproximativ 2 ani.

De vreme ce din probele administrate a rezultat că partea civilă realiza în mod constat venituri de 100 lei/zi, ținând cont de faptul că o lună are 20 de zile lucrătoare, tribunalul a apreciat ca fiind rezonabilă concluzia că partea civilă realiza lunar un venit de 2.000 lei și, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, a obligat inculpatul la plata sumei globale de 39.940 lei reprezentând diferența dintre venitul pe care P. I. l-ar firealizat (8.060 lei) și pensia de boală încasată (48.000 lei) în intervalul de timp octombrie 2008-octombrie 2010.

De asemenea, tribunalul a constatat că sumele pretinse de partea civilă cu titlu de cheltuieli de transport (1.080 lei) au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și apar ca fiind rezonabile în raport de perioada de spitalizare și îngrijiri medicale necesitate de aceasta, precum și sumele solicitate cu titlu de contravaloare a unei lucrări protetice - 750 lei și taxa de reexaminare medico-legală -38 lei.

Sub aspectul daunelor morale invocate de partea civilă, în raport de perioada de îngrijiri medicale, de suferințele fizice și psihice cauzate, tribunalul a apreciat că se impune majorarea sumelor stabilite de instanța de fond la nivelul de 15.000 lei, acesta constituind o reparație echitabilă și suficientă a prejudiciului provocat. T. a avut în vedere că partea civilă a necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale, iar leziunile suferite au atras diminuarea capacității sale de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate, consecințe aflate în relație de cauzalitate directă cu accidentul produs prin fapta inculpatului P. G.

În consecință, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C., T. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat P. G., împotriva sentinței penale nr. 41/(...) a J.ecătoriei Tg. L..

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C., a admis apelul declarat de apelantul- parte civilă P. I., împotriva aceleiași sentințe, care a fost desființată în parte, numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile și judecând:

În temeiul art. 14 C., raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 999 C., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I., împotriva inculpatului P. G. și în contradictoriu cu asiguratorul SC A. - R. A. SA și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 41.808 lei, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale și respectiv a sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri pt. daune morale.

În temeiul art. 14 C., raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 313 din L. nr. 95/2002, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. „.

C. O. B. M., împotriva inculpatului P. G. și în contradictoriu cu asiguratorul

SC A. - R. A. SA și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de

5852,24 lei, reprezentând despăgubiri civile.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

În temeiul art. 192 alin.2 C., a fost obligat apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, iar conform art. 192 alin.3 C., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul P. G. și partea civilă P. I.

Inculpatul P. G., prin apărătorul său, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv J. T. L., iar în subsidiar, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând cauza, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

S-a mai solicitat respingerea despăgubirile civile solicitate de partea civilă P. I., precum și pretențiile formulate de partea civilă S. J. de U. Dr. C. O., cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 700 lei.

În al doilea subsidiar, a solicitat casarea deciziei împreună cu sentința instanței de fond și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie reapreciată culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație, reținând în sarcina acestuia o culpă în proporție de 50% și de 50% în sarcina martorului L. V. G. și a se dispune condamnarea recurentului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, cu reținerea circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării unei amenzi penale care să fie suspendată condiționat.

Sub aspectul laturii civile, solicită a se reaprecia cuantumul despăgubirilor acordate, urmând ca după diminuarea acestora să se dea eficiență juridică procentului de culpă stabilit în funcție de gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului și a-l obliga pe acesta la plata despăgubirilor într-un cuantum de 50% din totalul daunelor morale și materiale și a cheltuielilor de spitalizare. Cu obligarea părții civile în cuantum de 700 lei.

În susținerea recursului, se arată că instanțele nu au realizat o cercetare judecătorească, în cadrul căreia să se administreze probe și în favoarea inculpatului, astfel că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil conform art.6 paragraf 1 din CEDO.

Cât privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, consideră că această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, întrucât acesta nu a părăsit niciun moment locul accidentului, aflându-se la circa 20-

30 m de locul impactului, lângă o claie de fân, unde a rămas la pământ după ce și-a pierdut cunoștința, ceea ce nu echivalează cu o părăsire a locului accidentului.

În ce privește latura civilă a cauzei apreciază că față de soluțiile de achitare propuse, se impune respingerea cererilor formulate.

De asemenea, instanțele de fond și apel nu au făcut aplicarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, deși inculpatul nu are antecedente penale și s-a prezentat în fața autorităților ori de câte ori a fost chemat, astfel că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată.

Inculpatul critică hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul temeiniciei și a legalității, acestea nereținând culpa comună, iar despăgubirile materiale au fost acordate într-un cuantum exagerat.

Partea civilă, în susținerea motivelor de recurs, a solicitat admiterearecursului, casarea deciziei atacate și admiterea în întregime a pretențiilor civile solicitate de partea civilă, precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate în recurs în cuantum de 500 lei.

În susținerea motivelor de recurs, partea civilă a precizat că instanța de apel a dispus obligarea inculpatului la plata prejudiciului produs pentru perioada octombrie 2008 - octombrie 2010, deși gradul de invaliditate a fostprelungit până în luna noiembrie 2011, că se impune majorarea sumelor stabilite cu titlu de daune morale la 20.000 lei, precum și acordarea cheltuielilor judiciare la instanța de apel în sumă de 1.000 lei, sumă justificată prin chitanța de la fila 23.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în data de (...), în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...) și datorită nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul P. G. a cauzat un accident rutier în urma căruia partea vătămată P. I., pasager în autoturism, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale. În aceleași împrejurări, inculpatul a părăsit locul accidentului fără a avea încuviințarea organelor de poliție. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că imediat după producerea accidentului, inculpatul P. G. a părăsit zona fără a aștepta sosirea organelor de poliție.

S-a reținut în mod corect că fapta inculpatului P. G., care a efectuat o manevră de virare la stânga, fără a se asigura, fiind lovit de un autoturism care circula din sens opus și cauzând vătămarea corporală a părții vătămate P. I., întrunește elementele constitutive al infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C.pen.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că fapta aceluiași inculpat, care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din O. nr.

195/2002.

Susținerea inculpatului că în cauză se impune casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât aceasta nu a realizat o cercetare judecătorească astfel cum prevăd dispozițiile art. 322 și urm. C., este infirmată de actele existente la dosarul cauzei. A., vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza depozițiilor martorilor H. F. (f.

70-71), N. N. (f. 72-73), P. I. (f. 74), T. I. (f. 75), L. V. Grigore (f. 108), L. C. A. (f.

109), Ionaș Istvan (f. 110), G. I. (f. 111), G. Ș. (f. 112), N. M. (f. 113), a raportului de expertiză tehnică-judiciară întocmit în cauză (f. 84-94 din dosarul urmărire penală), a procesului-verbal de cercetare la fața locului, probe care infirmă susținerile inculpatului că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de achitare fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. c pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2, 4 C.pen., și art. 10 lit. a pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din O. nr.

195/2002.

De asemenea, în cauză nu pot fi reținute nici susținerile inculpatului, care apreciază că în producerea accidentului de circulație se poate reține în sarcina sa doar o culpă de 50%, iar 50% în sarcina martorului L. V. G. A., în sarcina inculpatului s-a reținut în mod corect că a încălcat dispozițiile art. 54 alin. 1 din O. nr. 195/2002, raportul de expertiză tehnică concluzionând că acestuia îi revine culpa exclusivă, întrucât nu s-a asigurat în mod corespunzător în momentul efectuării manevrei de virare la stânga fiind surprins și accidentat de autoturismul condus de martorul L. V.

Soluția pronunțată este legală și temeinică și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond apreciind în mod corect că o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendareacondiționată a executării acestuia este de natură să asigure reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de apel a apreciat în mod temeinic că, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, se impune obligarea inculpatului la plata sumei de 41.808 lei, cu titlu de daune materiale, precum și la plata daunelor morale în cuantum de

10.000 lei, apreciind că acestea vor fi în măsură să asigure o justă și echitabilă dezdăunare a părții civile.

Recursul declarat în cauză de partea civilă este fondat, însă sub aspectul cuantumul cheltuieli judiciare la instanța de apel, cheltuieli în cuantum de 1000 lei, astfel cum rezultă din chitanța depusă la dosar (f. 23).

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C., recursul decalrat în cauză de partea civilă va fi admis, iar inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare la instanța de apel în sumă de 1.000 lei.

În temeiul art. 385^{15 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză de inculpatul P. G. va fi respins ca nefondat.}

În temeiul art. 193 C., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare la instanța de recurs în favoarea părții civile P. I. și se va respinge cererea inculpatului de acordare a cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă P. I., domiciliat în C., V. nr.

392 jud. M. împotriva deciziei penale nr. 223/A din 04 noiembrie 2010 a T.ui M., pe care o casează doar sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare în apel și rejudecând cauza în aceste limite:

În temeiul art.193 C., obligă pe inculpatul P. G. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la instanța de apel în favoarea părții civile P.

I..

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. G., fiul lui P. și

M., născut la (...) împotriva aceleiași decizii penale.

În temeiul art.193 C., obligă pe inculpatul P. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la instanța de recurs în favoarea părții civile

P. I..

Respinge cererea inculpatului de acordare a cheltuielilor judiciare la instanța de recurs.

Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C. în sumă de

100 lei, sumă ce se va avansa din FMJ.

Obligă pe inculpatul P. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în sumă de 300 lei din care 100 lei reprezintă onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.

V. C. V. G. M. B. M. B.

Red.MB/dact.MS

4 ex./(...)

J..fond: M.D.F.

J..apel: A.C.Rus/O.Gondor

← Decizia penală nr. 490/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1400/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 64/2011, Curtea de Apel Cluj