Decizia penală nr. 795/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR.795/R/2011

Ședința publică din 18 aprilie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M. - judecător JUDECĂTOR : ANA C.

M. R. GREFIER : M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Zalău, asigurătorul S. R. A. prin S. T. N., S. U. R. C., departamentul C. TC Z. și părțile civile P. V. și P. S. împotriva sentinței penale nr.103 din (...) a J. Z., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul B. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 C., și vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2 și 4 C., în concurs ideal prev.art.33 lit.b C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. D. asistat de apărător ales av.Tudor C. din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar, apărătorul părții civile C. A. G. - av.Mircea P. din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar și apărătorul părților civile P. V. și P. S. av.Coibzaș V. din cadrul Baroului S. cu delegație la dosar, lipsă fiind partea responsabilă civilmente S. R. A., părțile civile S. J. de U. Z. S. C. J. de U. C., S. J. de A. S., S. D. C. TC Z., C. A. G., părțile vătămate P. V. și P. S. și partea responsabilă civilmente S. Z.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul M.ui P., susține recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău, apreciind că este fondată calea de atac promovată de către parchet și în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate, deopotrivă în latura penală care vizează netemeinicia hotărârii din punctul de vedere al pedepsei aplicate și netemeinicia modalității de executare stabilită de prima instanță precum și în latura civilă, pe care o critică din punctul de vedere al nelegalității, respectiv pentru greșita admitere a constituirii de parte civilă formulată de S., care apreciază că este inadmisibilă și de asemenea cu privire la greșita obligare a asigurătorului alături de inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Așadar, recursul parchetului vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei. În ce privește latura penală a cauzei, respectiv asupra netemeiniciei pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, și reținute și de către instanța de judecată a fondului ca fiind comisă cu vinovăție de către inculpat, respectiv infracțiunea de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 și cea de vătămare corporală din culpă gravă prev.de art.184 al.2 și 4 cu aplicarea concursului ideal de infracțiuni prev.de art.33 lit.b C.

Susține că instanța fondului a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev.de art.74 lit.a și art.74 lit.c C., pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, motiv pentru care a coborât pedepsele sublimita legală prevăzută de textele la care a făcut referire, ajungând la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, respectiv de 5 luni pentru vătămare corporală gravă din culpă, iar pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni s-a dispus a fi executată în condițiile suspendării condiționate prev.de art.81 C.

Consideră că instanța de fond a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepselor aplicate, ignorând prev.art.72 C., respectiv neținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei și întrucât se analizează infracțiuni comise din culpă, consideră că ceea ce trebuie să primeze este gradul și întinderea culpei, respectiv, în cauză în mod indubitabil accidentul s-a soldat cu decesul unei persoane și vătămarea corporală gravă a părții vătămate C. A. A. s-a produs din culpa gravă și exclusivă a inculpatului, care constă în încălcarea mai multor reguli dintre cele cuprinse în OUG nr.195/2002 și Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe, în principal o viteză excesivă neadaptată la condițiile de trafic ceea ce a determinat la abordarea unei curbe pierderea controlului volanului, pătrunderea pe contrasens, intrarea în impact cu un autoturism care circula regulamentar. Aceste aspecte sunt absolut esențiale în analizarea vinovăției inculpatului, a gravității infracțiunii și trebuie reflectate potrivit art.72 în pedeapsa ce este aplicată. Dimpotrivă instanța de judecată a considerat că aceste elemente nu au un efect deosebit și le-a înlăturat, reținând în favoarea inculpatului în plus și circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și c C., circumstanțe atenuante pe care consideră că instanța fondului le-a reținut în mod greșit, nejustificat în prezenta cauză. Dincolo de împrejurarea că aceste circumstanțe au un caracter facultativ și potrivit întregii literaturi judiciare dar și a practicii judiciare constante, chiar constatând existența unor împrejurări ce pot fi apreciate ca și circumstanțe atenuante și ce se încadrează în textele exemplificative ale art.74 lit.a,c C., în prezenta speță, instanța desigur nu este obligată să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege decât dacă analizând toate circumstanțele unei spețe ajunge la concluzia că aceste circumstanțe atenuante au o asemenea pondere raportat la fapta comisă, încât impun cu necesitate coborârea pedepsei sub minimul special. Aplicarea de circumstanțe atenuante are caracter de excepție așa cum se poate deduce din interpretarea art.74 C., și în întreaga practică judiciară. Ori, în prezenta cauză consideră că simpla împrejurare că inculpatul nu are antecedente penale nu este suficientă pentru a atribui circumstanțe atenuante și a determina coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în detrimentul circumstanțelor reale ale faptelor. In principal, subliniază care sunt urmările produse de către inculpat prin grava neglijență cu care acesta a înțeles să exercite o activitate, aceea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, respectiv decesul unei persoane și lezarea gravă a integrității corporale a părții vătămate, leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale și au avut și consecința punerii în primejdie a vieții persoanei. Așadar au fost lezate principalele valori ocrotite prin legea penală, este adevărat că prin săvârșirea unei infracțiuni din culpă, dar așa cum a arătat apreciază că ne aflăm în prezența unei culpe grave și exclusive, viteza excesivă cu care inculpatul s-a deplasat pe drumurile publice este dovedită inclusiv din modul în care s-a produs acest accident rutier, din faptul că după impactul cu un autovehicul acesta a intrat în impact și cu un stâlp aparținând SC";Romteleom"; pe care l-a distrus, ceea ce înseamnă că viteza a fost extrem de ridicată. Desigur că pericolul pe care îl reprezintă o astfel de conduită pe drumurile publice s-a și materializat în prezenta speță și acest pericol trebuie avut în vedere la momentul la care instanța de judecată analizează în procesul individualizării pedeapsa ce o va aplica. Din acest motiv, consideră că în mod greșit s-a procedat la aplicarea unei pedepse sub minimul special, aceste pedepse nefiind apte să îndeplinească scopurile prevăzutede art.52 C., și nici acela de sancționare și prevenție mai ales în condițiile în care este evident că fenomenul încălcării normelor de circulație cu consecința vătămării corporale grave sau chiar a decesului persoanelor în acest proces, este într-o vădită creștere, ceea ce impune o sancționare fermă a unor evenimente de acest gen. Așadar, solicită instanței de recurs să procedeze la o nouă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, să se înlăture circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestuia, întrucât nu se impune un astfel de procedeu juridic în cauză și să stabilească pedepse în limitele speciale prevăzute de textele de lege pentru fiecare dintre cele două infracțiuni. De asemenea, critică și modalitatea de executare stabilită de prima instanță, considerând că o modalitate corespunzătoare ar fi cea prevăzută de art.86/1 C., de asemenea neprivativă de libertate dar modalitate care permite instanței de judecată pe de o parte, stabilirea unui termen de încercare mai îndelungat precum și stabilirea unor obligații suplimentare în sarcina inculpatului, inclusiv interdicția de a conduce pe durata termenului de încercare de vehicule în condițiile în care se dovedește că acesta prezintă un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. In consecință, pedeapsa rezultantă care se va aplica după reindividualizarea pedepselor pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, solicită a fi executată în condițiile art.86/1 C., modificând astfel modalitatea de executare stabilită de către prima instanță.

În latura civilă a cauzei, înțelege să atace hotărârea J. Z. pentru admiterea acțiunii formulate de partea civilă S. întrucât acțiunea formulată de către această parte civilă este inadmisibilă. Apreciază că în mod greșit instanța fondului a făcut referire la decizia nr.1/20004 a I., decizie pronunțată în recurs în interesul legii, cu referire la admisibilitatea acțiunii civile promovate de către părțile vătămate atunci când ea vizează repararea unor prejudicii ce nu au legătură cu vătămarea corporală și care constă în reparații ale unor vehicule, ale vestimentației, distrugerea unor obiecte care s-au realizat în cursul unui accident rutier. Sigur acea decizie are un anumit scop și o anumită justificare și motivare și de altfel o motivare procedurală, părțile vătămate într-o cauză pot să alăture acțiunea civilă celei penale. Având în vedere că în ceea ce privește societatea R. această societate nu are calitate de parte vătămată, nu are așadar o acțiune penală căreia să-și alăture acțiunea civilă, motiv pentru care acțiunea sa civilă pare inadmisibilă. Aceleași au fost și concluziile formulate de către reprezentantul M.ui P. la judecarea în fond a cauzei, nu au fost împărtășite de către instanța de fond, însă așa cum a arătat, consideră că argumentele instanței de fond nu sunt în conformitate nici cu dispozițiile codului de procedură penală și nici cu decizia nr.1/2004 a I., greșit invocată.

De asemenea, ultimul aspect de nelegalitate vizează greșita obligare a asigurătorului A. alături de inculpat și de partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare. E. invocat în cuprinsul motivelor de recurs temeiul care justifică poziția P. de pe lângă Judecătoria Zalău, respectiv art.50 din Legea nr.136/1995, astfel cum ea este modificată, și din acest motiv solicită să se înlăture din dispozitivul hotărârii obligarea asigurătorului alături de inculpat la plata cheltuielilor judiciare ale părților.

Față de disp.art.362 lit.a C.pr.pen., și față de decizia nr.190/2008 a C. C., apreciază că din partea inculpatului nu a fost făcută o poziție expresă cu privire la constituirea de parte civilă, aceasta este formulată doar de cele două părți civile, apreciind admisibilă formularea recursului sub acest aspect. Pe de altă parte partea este în măsură să-și însușească chiar și în parte o cale de atac declarată în favoarea acesteia.

Apărătorul inculpatului arată că își însușește acest aspect invocat de reprezentantul parchetului.

Apărătorul părților civile P. V. și P. S. av.Cobzaș V., în ce privește latura penală susține că instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa raportat la conduita inculpatului, prin modul în care a condus autocamionul iar cu privire la conduita sa în timpul anchetei arată că acesta a încercat să se absolve de răspundere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei apreciază că în compensarea sprijinului pe care l-ar fi primit de la fiul lor, se includ sumele solicitate ca daune morale.

Referitor la recursul declarat se asigurător solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Apărătorul inculpatului B. D., av.Tudor C. raportat la recursul parchetului și al părților civile, în ce privește latura penală a acestor recursuri în mare este de acord, însă dorește să facă câteva precizări.

A., arată că inculpatul conducea un camion cu remorcă cu o viteză de 71 km/h pe o porțiune de drum, limita fiind 90 km/h, în ziua respectivă. Această curbă a fost la limita cazului fortuit, însă a fost în imposibilitate de a demonstra acest caz, datorită faptului că de la fața locului polița judiciară a recoltat probe din asfaltul respectiv, polițistului părându-i-se suspect de alunecoasă, însă acea probă menționată în procesul verbal încheiat la fața locului a dispărut. Poliția nu mai depune respectiva mostră de asfalt, parchetul și poliția mulțumindu-se să spună doar că s-a datorat condițiilor meteo.

Apreciază că în cauză culpa inculpatului nu este atât de gravă. Inculpatul este șofer profesionist, este un om responsabil și cu familie.

Susține că inculpatul a fost sincer pe parcursul procesului penal, acesta nu a negat fapta, însă a menționat că nu știe ce s-a întâmplat.

În privința modului de executare, lasă la aprecierea instanței.

Referitor la obligația de a nu mai conduce inculpatului, solicită a nu se institui această obligație în sarcina inculpatului întrucât este șofer profesionist, apreciind că sancțiunea aplicată este suficientă în acest caz.

In ce privește latura civilă solicită respingerea recursului asigurătorului în privința cuantumului acordat părților civile.

Solicită admiterea recursului părților civile în privința laturii civile și să se majoreze cuantumul daunelor acordate.

Inculpatul arată că este de acord cu sumele solicitate de părțile civile, urmând ca acestea să fie plătite de asigurător.

Susține că își însușește motivele de recurs ale parchetului în ce privește partea civilă R. și cheltuielile judiciare către stat.

Apărătorul părții civile C. A. G. - av.Mircea P., susține că practica C. de apel este de a înlătura solidaritatea dintre inculpat și asigurător, inclusiv obligareainculpatului alături de asigurator. A., hotărârile modificate sunt imposibil de pus în executare. Susține că în realitate asigurătorul nu critică hotărârea atacată sub aspectul obligării sale alături de inculpat, la pct.2 al recursului menționând că daunele materiale acordate părții civile nu au fost stabilite corect, nefiind dovedite.

Solicită respingerea recursului asigurătorului în ce privește partea civilă C.

A. G.

Referitor la recursul parchetului, susține că acesta este admisibil în ceea ce privește despăgubirile civile și cheltuielile judiciare. L. la aprecierea instanței latura penală a cauzei.

Față de recursul vizând S. arată că raportul de cauzalitate este clar pentru toată lumea.

Referitor la recursul părților civile, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

Reprezentantul M.ui P., față de poziția părților civile și de inculpat în ce privește latura civilă, solicită admiterea recursului declarat atât în latura penală cât și în latura civilă, ținând seama de împrejurarea că inculpatul a achiesat la pretențiile integrale ale părților civile P. V. și P. S., azi în fața instanței de recurs, motiv pentru care se impune reformarea hotărârii primei instanțe și sub aspectul laturii civile în sensul acordării integrale a sumei pretinse de către aceste părți.

În privința recursului declarat de asigurător, cu singura excepție în care și prin recursul P. J. Z. se solită înlăturarea acelei greșite obligări a asigurătorului alături de inculpat la cheltuielile judiciare avansate de către stat, solicită respingerea recursului asigurătorului A. ca fiind neîntemeiat mai cu seama având în vedere poziția inculpatului de a achiesa la pretențiile părților civile iar în privința părții civile C. A. G. apreciază că atât daunele materiale cât și cele morale solicitate de către prima instanță de fond sunt și justificate și întemeiate raportat la probele administrate și la suferința pe care aceasta a îndurat-o de la momentul accidentului rutier până în prezent, în ce privește daunele morale.

Așadar, solicită admiterea integrală a recursurilor părților civile și doar în parte a recursului asigurătorului A., în sensul recursului parchetului de pe lângă

Judecătoria Zalău.

Inculpatul B. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.103 din (...) a J. Z. în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 alin.1 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul B. D., fiul lui V. și L., născut la data de (...) în Municipiul Z., jud. S., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str. I. N., nr.15A, bl.F., sc.A, ap.13, jud. S., CNP 1. la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii ucidere din culpă a victimei P. D..

În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c și art.76 alin.1 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. D. la pedeapsa de 5

(cinci) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate C. A. G.

În baza art.33 lit.b Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 1 (un) an și

3 (trei) luni închisoare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 3 luni care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC M. SRL deține polițele de asigurare seria RO/05/M3/NP cu nr. 000699304 și seria RO/05/M3/NP cu nr.

000699303 cu perioade de valabilitate (...)-(...) încheiate cu SC A.-R. A. S.-A. Z. iar societatea de asigurare răspunde în limitele legale și contractuale.

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. V. și P. S. și a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.- R. A. S. în limita plafonului legal la plata de despăgubiri morale în sumă de 80 000

EUR după cum urmează: 40 000 EUR pentru P. Vasie, tatăl victimei și 40 000

EUR pentru P. S., mama victimei și la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 11 100 lei către părțile civile (câte 5550 lei pentru fiecare parte civilă).

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil și art. 1000 alin 3 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. G. și a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S. în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri morale în sumă de 30 000 EUR și despăgubiri materiale în sumă 10 000 lei, către partea civilă C. A. G.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.- R. A. S. în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 258,81 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A. G.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. de U. C. și obligă pe inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. C. J. de U. C., în cuantum de 4712,56 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A. G.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. și a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.- R. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 366,32 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport și echipaj.

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil, coroborat cu art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a admis acțiunea civilă formulată de R. S.-U. regională C. și a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către R. S.-U. regională C. în cuantum de 521,2 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.

În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, coroborat cu art. 50 alin.4 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 alin.1, 2 și 4 Cod procedură penală, coroborat cu art. 50 alin.4 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P. V.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin R. din data de (...) al P. de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1790/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. D. pentru comiterea a infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr. (...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de (...), în jurul orelor 17.15 , învinuitul B. D. conducea autocamionul marca MAN cu numărul de înmatriculare (...), care tracta remorca cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC M. SRL Z., pe D. 1 H din direcția localității J. către Z. La km.

85+400 m învinuitul, datorita vitezei cu care circula și care era neadaptată la condițiile de drum, pe un carosabil umed, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, a pierdut controlul remorcii tractate, care a derapat înspre stânga , intrând în întregime pe contrasens și ocupând, într-o poziție înclinată față de axul drumului, întreg sensul opus de circulație. În urma pătrunderii pe contrasens, remorca a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare (...), condus regulamentar din sens opus de către victima P. D.. În autoturismul VW Transporter se mai găsea - în calitate de pasager pe locul din dreapta față - partea vătămată C. A.-G. D. coliziunea cu autoturismul marca VW, remorca cu nr. De înmatriculare (...) a intrat în șantul din partea dreaptă în directia de mers către Z. unde a rupt un stâlp de susținere a rețelei de telefonie, după care în șantul din partea stângă și apoi a revenit pe partea carosabilă, acroșând autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), care se deplasa regulamentar din sens opus. În urma accidentului, conducatorul auto P. D. a decedat pe loc, iar C. A.-G. a suferit răni grave, fiind transportat cu ambulanța la S. J. Z., pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1105/III/94/(...) întocmit de S.

J. de M. L. S. (f. 83) rezultă că moartea numitului P. D. este violentă și a fost cauzată de leziunile menignocerebrale cu fractură de boltă craniană. Leziunile s-au putut produce prin decelerație bruscă, în cadrul unui accident rutier, iar decesul poate data din (...).

Învinuitului B. D. i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar în urma analizei de laborator s-a concluzionat că acesta avea alcoolemia zero (f. 89).

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 7-10), schița locului faptei (f. 11),fotografii judiciare (f.14- 43),proces verbal consemnare acte premergătoare (f.7), fotografii depuse de către învinuit (f 62-67), declarații învinuit (f. 46-51), declarații părți vătămate ( 70-73), declarații martori (f. 77-82, 156-157), buletin de analiză toxicologica învinuit (f.89), proces verbal verificare tehnică (f. 93-

96), raport de constatare medico-legală (f.83, 86), raport de expertiză criminalistică

(f. 131-150)

În cauză s-a efectuat în cursul urmăririi penale un raport de expertiză criminalistică de către L. I. de E. C. C. care a concluzionat că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a remorcii autotrenului rutier datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum de către inculpat. De asemenea raportul de expertiză a stabilit că impactul s-a produs în planul transversal al drumului, pe sensul de mers al autoturismului marca VW, în momentul coliziunii remorca ocupând, după o poziție înclinată față de axul drumului, practic întreg sensul de mers Z.-J., iar în planul longitudinal al drumului, la o distanță de cca. 3 m în raport cu poziția roții stânga față a autoturismului marca VW având în vedere poziția de repaus a acestuia, consemnată în procesul-verbal de cercetare la fața locului. V. inițială de deplasare a autotrenului rutier a fost de 77 km/h., iar viteza din momentul impactului a fost de 71 km/h. V. probabilă a autoturismului marca VW Transporter din momentul impactului a fost de 9 km/h., viteza inițială de deplasare a autoturismului marca VW Transporter neputându-se determina. Concluzia raportului de expertiză a fost în sensul că accidentul nu putea fi evitat dar ar fi putut fi prevenit de către inculpat dacă ar fi circulat cu o viteză care să-i permită să se deplaseze pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăși axul longitudinal al acestuia.

În cursul urmăririi penale, părțile vătămate P. V. și C. A.-G. au declarat se constituie părți civile în cauză cu o suma ce urma să o precizeze în fața instanței de judecată.

În cursul urmăririi penale SC R. SA- unitatea regională C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 521,2, reprezentând contravaloarea stâlpului de lemn de susținere a cablului telefonic deteriorat.

S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 258,81 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A.-G. (f.98), cerere reiterată și în cursul judecății (f.182).

S. C. J. de U. C. N. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 4712,56 lei , cu majorări de întârziere, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A.-G. (104), cerere reiterată și în cursul judecății (f.189).

S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 366.32 lei din care 72 lei reprezentând contravaloarea kilometrilor parcurși și 294,32 lei contravaloarea echipajelor (f.102), cerere reiterată și în cursul judecății.

La termenul de judecată din (...) (f.231), partea vătămată C. A.-G. s-a constituit parte civilă solicitând: 30 000 EUR despăgubiri morale, 25 000 lei despăgubiri materiale, cheltuieli judiciare.

În cursul judecății părțile vătămate P. V. și P. S. s-au constituit parți civile în cauză cu următoarele sume: 100 000 EUR lei cu titlu de daune morale (la termenul de judecată din (...), f196) 11 100 cu titlu de despăgubiri materiale (la termenul de judecată din (...), f196) cheltuieli judiciare ( cu ocazia dezbaterilor)

În cauză a fost citat în calitate de asigurător de răspundere civilă SC A. R. A. SA., constatându-se depuse la filele 122-123 din dosarul cauzei copii după polițele de asigurare seria RO/05/M3/MP, nr. 000699303 (pentru remorcă) și seria RO/05/M3/NP, nr. 000699304 (pentru autoutilitară) cu perioada de valabilitate (...)-(...), emise de SC A. R. A. SA., accidentul rutier producându-se în data de (...).

Prin adresa nr. 28 din (...) partea responsabilă civilmente S. M. SRL, proprietara autovehiculului condus de către inculpat a depus o cerere de chemare în garanție a asiguratorului SC A. R. A. SA (f.199).

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), inculpatul (f.235), adeclarat că își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și nu dorește să dea declarație în fața instanței de judecată arătând că regretă comiterea faptei.

La termenul de judecată din data de (...), au fost audiați martorii M. S., P. D. și Mos I. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele

258-260.

La termenul de judecată din data de (...) s-a dispus efectuare unei comisii rogatorii în vederea audierii martorilor B. E. M. și R. M. E. H., comisie îndeplinită de către J. S. 6 B., declarațiile martorilor fiind atașate la dosarul cauzei la filele

286-287.

La termenul de judecată din data de (...) a fost audiată partea vătămată C.

A.-G. și martorul P. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 272-273.

La termenul de judecată din data de (...), a fost audiat martorul Rus F., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 298.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririipenale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de (...), în jurul orelor 17.15, inculpatul B. D. conducea autocamionul marca MAN cu numărul de înmatriculare (...), care tracta remorca cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC M. SRL Z., pe D. 1 H din direcția localității J. către Z., județul S.. Inculpatul nu era însoțit de pasageri iar afară era ziuă, carosabilul umed, vizibilitatea fiind bună, în condiții atmosferice de ploaie. La km.

85+400 m, datorita vitezei cu care se circula și care era neadaptată la condițiile de drum, pe un carosabil umed, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, remorca tractată a derapat înspre stânga, intrând în întregime pe contrasens și ocupând, într-o poziție înclinată față de axul drumului, întreg sensul opus de circulație. În urma pătrunderii pe contrasens, remorca a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare (...), condus regulamentar din sens opus de către victima P. D. care era însoțit de partea vătămată C. A.-G., după care a intrat în șantul din partea dreaptă în direcția de mers către Z. unde a rupt un stâlp de susținere a rețelei de telefonie, după care în șanțul din partea stângă și apoi a revenit pe partea carosabilă, acroșând autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), care se deplasa regulamentar din sens opus. În urma accidentului, conducătorul auto P. D. a decedat pe loc, iar C. A.-G. a suferit răni grave, fiind transportat cu ambulanța la S. J. Z., pentru acordarea de îngrijiri medicale

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1364/II/b/184 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea vătămată C. A.-G. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care pot data din (...) și care i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată C. A.-G. a fost internat în spital în perioada (...)-(...) cu dgs: politraumatism, comă postraumatică, chist subarahnoidian interemisferic cerebelos, fractură ambe oase gambă.

Prin declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și coroborând declarațiile inculpatului cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, cu declarațiile părții vătămate C. A.-G. și ale martorilor, cu concluziile din expertiza criminalistică instanța reține că accidentul s-a produs exclusiv din culpa inculpatului care nu a respectat prevederile art. 35 din OUG

195/2002, potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private. De asemenea inculpatul nu a respectat prevederile art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul are obligația de a respectaregimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță .

În drept, fapta inculpatului B. D. care, din culpă și nerespectând astfel dispozițiile legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice a provocat un accident de circulație soldat cu decesul victimei P. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin. 2 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin. 2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. Existența acestei agravante rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, inculpatul nerespectând prevederile art.48 alin.1 din OUG 195/2002 respectiv art.35 din OUG 195/2002.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei. U. imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și nu a suferit alte condamnări. Reținând vinovăția inculpatului B. D., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18^{1 alin. 2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.18^{1 alin.2 Cod penal, instanța apreciază că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin nerespectarea dispozițiilor legale în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice și raportat la urmarea produsă.}

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 47 de ani, este conducător auto de meserie și până la data acestui accident nu a mai fost implicat în evenimente rutiere. De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei. Pe cale de consecință instanțaapreciază că se impune reținerea în favoare inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și făcând aplicarea prevederilor art.76 lit.d Cod penal, va coborî pedeapsa sub minimul special de 2 ani prevăzut de norma de incriminare.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an și 3 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În drept, fapta inculpatului B. D. care, din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, a produs părții vătămate C. A.-G. leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv dacă fapta a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de

60 de zile sau dacă a pus în pericol viața victimei. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale și totodată a pus în pericol viața persoanei.

De asemenea, în conformitate cu art.184 alin.4 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Existența acestei agravante rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, inculpatul nerespectând prevederile art.48 alin.1 din OUG 195/2002 respectiv art.35 din OUG 195/2002.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de vătămare a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală din dosar. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice. Nu se poate reține în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s- a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 47 de ani, este conducător auto de meserie și până la data acestui accident nu a mai fost implicat în evenimente rutiere. De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei. Pe cale de consecință instanța apreciază că se impune reținerea în favoare inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) și c) Cod penal și făcând aplicarea prevederilor art.76 lit.e Cod penal, va coborî pedeapsa sub minimul special de 6 luni prevăzut de norma de incriminare.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 5 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 33 lit b) faptele fiind săvârșite în forma concursului ideal de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin 1. lit. b) va dispune contopirea acestora, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 1(un) an și 3 (trei) închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c.

Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii

Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite deinculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.d și e Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Mai mult instanța apreciază că accidentul a avut un impact deosebit de puternic asupra inculpatului, suficient pentru a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat, astfel încât nu se impune privarea de libertate a inculpatului.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l și 2 Cod penal, respectiv: pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 1 an și

3 luni, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.2; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într- un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art. 82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Latura civilă. Sub aspectul laturii civile, instanța reține că în cursul judecății SC R. SA- unitatea regională C., numiții P. V. și P. S. și partea vătămată

C. A.-G. au declarat că se constituie părți civile în cauză .

A., instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunile săvârșite, prejudiciul - decesul victimei P. D. și vătămările corporale ale părții civile C. A.-G., legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs rezultând din materialul probator, vinovăția fiind sub forma culpei.

Instanța a constatat că în cauză a fost citat în calitate de asigurător de răspundere civilă SC A. R. A. SA.

Instanța a constatat că în cursul procesului penal, înainte de citirea actului de sesizare al instanței s-au constituit părți civile în cauză numiții P. V. (tatăl victimei P. D.) și P. S. (mama victimei P. D.) cu următoarele sume:100 000 EUR leicu titlu de daune morale, 11 100 cu titlu de despăgubiri materiale, cheltuieli judiciare.

Instanța a reținut că, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părților vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Instanța a constatat că părțile civile au suferit un grav prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, victima fiind singurul copil al soților P., fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei. Părțile civile, părinții victimei P. D. sunt persoane în vârstă, iar fiul acestora, victima P. D. reprezenta, potrivit declarațiilor părților civile sprijinul lor la bătrânețe, cunoscut fiind faptul că pe măsura înaintării acestora în vârstă apar nevoi speciale legate mai ales de starea de sănătate, toate acestea accentuând și mai mult trauma psihică a acestei familii.

Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părților civile, instanța a considerat că suma de 80 000 EUR distribuită după cum urmează: 40 000 EUR pentru partea civilă P. V. și 40 000 pentru P. S. reprezintă o suficientă indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părților civile, instanța urmând să oblige inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal la plata de despăgubiri morale în cuantum total de 80 000 EUR către aceste părți civile, în modul detaliat anterior.

În privința daunelor materiale solicitate de părțile civile P. V. și P. S. în cuantum de 11 100 lei instanța a constatat că acestea au fost pe deplin dovedite cu documentele justificative aflate la filele 300-314 coroborate cu declarațiile martorilor M. S. (f 258) și P. D. (f.259), fiind vorba de cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării victimei, a meselor comemorative și a amenajării monumentului funerar dedicat victimei. A. instanța urmează să admită acțiunea civilă formulată de aceste părți civile și să oblige inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 11 100 lei lei către părțile civile P. V. și P. S. (câte 5550 lei pentru fiecare parte civilă) reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării victimei, a meselor comemorative și a ridicării monumentului funerar.

Instanța a constatat că părțile civile nu au solicitat dobânzi aferente acestor despăgubiri materiale și pe cale de consecință nu va acorda asemenea dobânzi.

Totodată instanța a reținut că partea civilă P. V. a făcut dovada cheltuielilor judiciare în cuantum de 2000 lei prin chitanța depusă la dosar la fila 316, motiv pentru care va admite cerere acestei părți civile și va obliga inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.- R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P. V.

În consecință, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. V. și P. S. și va obliga pe inculpatul inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături deasigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal la plata de despăgubiri morale în sumă 80 000 EUR după cum urmează: 40 000 EUR pentru partea civilă P. V. și 40 000 EUR pentru P. S. și la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 11 100 lei către părțile civile P. V. și P. S. (câte 5550 lei pentru fiecare parte civilă).

Instanța a constatat că partea civilă C. A.-G. s-a constituit parte civilă în cauză și solicită: 30 000 EUR cu titlu de despăgubiri morale, 25 000 reprezentând despăgubiri materiale, cheltuieli judiciare.

Sub aspectul daunelor morale, ținându-se seama și de R. C. E. din 1969 de la L., care subliniază că principiul reparațiilor daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, se va avea în vedere că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice și fizice suferite, sechele post traumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului.

În privința daunelor morale, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă a unor sume cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării acesteia de către autoturismul condus de inculpat și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea imobilizării timp îndelungat, prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de spitalizare și recuperare. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1364/II/b/184 din (...), întocmit de S. J. de M. L. S., partea civilă C. A.-G. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care i- au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a fost internată în perioada 19.06.-(...) cu dgs:politraumatism, comă postraumatică, chist subarahnoidian interemisferic cerebelos, fractură ambe oase gambă. Părții vătămate i s-a recomandat imobilizare timp de 6 săptămâni, a avut nevoie de cărucior aproximativ 3 luni și apoi s-a deplasat cu ajutorul cârjelor alte câteva luni. Partea vătămată a suferit în acest interval și o intervenție chirurgicală urmând ca o nouă intervenție să fie necesară în curând pentru extragerea tijelor metalice implantate victimei cu prilejul primei intervenții chirurgicale. De asemenea instanța a avut în vedere și suferința psihică a părții civile cauzată de schimbările radicale, neașteptate și nedorite intervenite în modul său de viată, partea civile având diminuată și vederea pentru o perioadă de timp, toate acestea împiedicându-l să desfășoare activități lucrative. Instanța va avea în vedere și faptul că în momentul accidentului partea civilă era pe punctul de a se angaja în calitatea de șofer la firma G., în ziua accidentului acesta se deplasa la Z. tocmai pentru a-si efectua analizele medicale necesare angajării, angajare care nu a mai fost posibilă deoarece a survenit accidentul.

În concluzie, sub acest aspect, al prejudiciului nepatrimonial, instanța a apreciat că trebuie ținut cont de faptul că în mod efectiv s-a creat un prejudiciu părții civile datorat suferințelor fizice și psihice, lipsei activităților lucrative și implicit a veniturilor aferente, la care se adaugă și lipsa de socializare pe durata mare de timp necesară pentru recuperare.

Raportat la aceste criterii, instanța a admis cererea părții civile C. A.-G. și a obligat inculpatului B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri către partea civilă C. A.-G. în sumă de 30 000 EUR cu titlu de daune morale În privința daunelor materiale solicitate de partea civilă C. A.-G. instanța a constatat că s-a încercat dovedirea acestora cu ajutorul declarației părții vătămate coroborate cu declarația martorilor P. A. (f. 273) și Rus F. (f.278), fără a se depune documente justificative la dosarul cauzei. Având în vedere că declarațiile martorilor nu coincid în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor efectuate de partea vătămată cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului și nu sunt coroborate cu înscrisuri, instanța va aprecia cuantumul acestor cheltuieli materiale la 10 000 lei, astfel că urmează să admită în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A.-G. și să oblige inculpatului B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale în sumă 10 000 lei către partea civilă C. A.-G. lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielile necesare pentru urmarea tratamentului medical până la însănătoșirea acestei părți vătămate.

Instanța a constatat că partea civilă nu a solicitat dobânzi aferente acestor despăgubiri materiale și pe cale de consecință nu va acorda dobânzi pentru acest prejudiciu efectiv constatat de către instanță.

Totodată instanța a reținut că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor judiciare solicitate și pe cale de consecință nu va dispune acordarea acestora.

În consecință, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A.-G. și s-a dispus obligarea inculpatului B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri morale în sumă de 30 000 EUR și despăgubiri materiale în sumă 10 000 lei către partea civilă C. A.-G.

Instanța a constatat că în cursul procesului penal SC R. SA- unitatea regională C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 521,2, reprezentând contravaloarea stâlpului de lemn de susținere a cablului telefonic deteriorat ca urmare a accidentului. În consecință, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA- unitatea regională C. și va obliga pe inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale în sumă 521,2, reprezentând contravaloarea stâlpului de lemn de susținere a cablului către partea civilă SC R. SA- unitatea regională C.. Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere și D. 1/2004 a Î. Currți de C. și J. dată într-un recurs în interesul legii , decizie în care se arată că

„ Cum in asemenea cazuri toate urmările păgubitoare decurg din aceeași fapta, unica, a inculpatului, deși aceasta constituie infracțiune numai in raport cu unul dintre efectele produse, cum ar fi moartea sau vătămarea integrității corporale a victimei, este rațional si echitabil ca toate pretențiile de despăgubiri sa fie soluționate in cadrul acțiunii civile alăturate celei penale.";

Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, unitățile spitalicești care au acordat îngrijiri medicale părților vătămate au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța apreciază că pretențiile civile ale acestora sunt întemeiate în privința părții vătămate, aceste unități făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul părții vătămate C. A.-G.

S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 258,81 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A.-G.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și va obliga pe inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.- R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 258,81 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A.-G.

S. C. J. de U. C. N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4712,56 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A.-G.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. de U. C. și va obliga pe inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. C. J. de U. C., în cuantum de 4712,56 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. A.-G.

S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând cu titlu de cheltuieli medicale și de transport suma globală de 366,32 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de transport (72 lei) și echipaj ( 294,32 lei) pentru partea vătămată C. A.-G.

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. și a obligat pe inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.- R. A. S.A, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 366.32 reprezentând contravaloare cheltuieli de transport echipaj pentru partea vătămată C. A.-G.

În baza art.171 alin.3 Cod pr.penală instanța a constatat că asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată prin apărătorul ales av. C.

Tudor.

În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, coroborat cu art. 50 alin.4 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a obligat pe inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 alin.1, 2 și 4 Cod procedură penală, coroborat cu art.50 alin.4 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a obligat inculpatul B. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, alături de asigurătorul SC A.-R. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P. V.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Zalău, părțile civile P. V. și P. S. și asigurătorul SC A. R. A. SA.

P. de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat admiterea recursului și majorarea pedepsei aplicate inculpatului B. D., înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Consideră că greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a

C., deoarece inculpatul nu avut o conduită sinceră și că suspendarea condiționatăa executării pedepsei nu este de natură a-l face pe inculpat să conștientizeze consecințele faptelor sale.

În latura civilă a cauzei s-a arătat că sentința este nelegală în ce privește admiterea acțiunii civile formulate de R. SA pentru stâlpul de telefonie distrus în urma accidentului. D. nr./2004 a Î. C. de C. și J. se referă la persoana vătămată în accident, care a suferit un prejudiciu multiplu, și nu la terțe persoane cărora le-au fost distruse bunuri în accident.

De asemenea s-a arătat că este nelegală obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurator la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, deoarece nu există temei de drept pentru obligarea asiguratorului alături de inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Părțile civile P. V. și P. S. au solicitat admiterea recursului cu consecința acordării integrale a daunelor morale solicitate, în cuantum de 100.00 euro.

A. a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile P. V., P. S. și C. A. G., înlăturarea obligației asiguratorului de a plăti alături de inculpat suma de 10.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă C. A. G., deoarece acestea nu au fost dovedite și înlăturarea obligației asiguratorului de a plăti alături de inculpat suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, deoarece aceasta nu ar temei legal.

În privința daunelor morale acordate părților civile s-a arătat că este exagerat cuantumul acestora, raportat și la practica judiciară în materie.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385^{14 C.pr.penală, curtea constată că recursul P. de pe lângă Judecătoria Zalău este fondat cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B. D. și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, recursul asigurătorului SC A. R. A. SA este fondat cu privire la greșita obligare a asigurătorului alături de inculpat la cheltuieli judiciare către stat, ambele recursuri sunt fondate cu privire la soluționarea acțiunii civile formulate de R. S., și în aceste limite vor fi admise, iar recursul părților civile P. V. și P. S. nu este fondat și va fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.}

A., se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză.

A rezultat din ansamblul probator că la data de (...), în jurul orelor 17.15, inculpatul B. D. conducea autocamionul marca MAN cu numărul de înmatriculare (...), care tracta remorca cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC M. SRL Z., pe D. 1 H din direcția localității J. către Z., iar la km. 85+400 m, datorita vitezei cu care se circula și care era neadaptată la condițiile de drum, pe un carosabil umed, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, remorca tractată a derapat înspre stânga, intrând în întregime pe contrasens și ocupând, într-o poziție înclinată față de axul drumului, întreg sensul opus de circulație. În urma pătrunderii pe contrasens, remorca a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare (...), condus regulamentar din sens opus de către victima P. D. care era însoțit de partea vătămată C. A.-G., după care a intrat în șantul din partea dreaptă în direcția de mers către Z. unde a rupt un stâlp de susținere a rețelei de telefonie, după care în șanțul din partea stângă și apoi a revenit pe partea carosabilă, acroșând autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), care se deplasa regulamentar din sens opus. În urma accidentului, conducătorul auto P. D. a decedat pe loc, iar C. A.-G. a suferit răni grave, care i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpatului B. D. în comiterea acestora, vinovăție necontestată de inculpat, punând însă în evidențăcaracterul neadecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare, inclusiv ca urmare a greșitei rețineri de circumstanțe atenuante.

Potrivit art.74 C. împrejurările enumerate la acest articol pot fi considerate circumstanțe atenuante, nefiind însă obligatorie reținerea lor cu această eficiență, dacă alte date și criterii de individualizare a pedepsei reclamă aplicarea unei sancțiuni ferme, în măsură să asigure scopul pedepsei reglementat de art.52 C., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat cât și de către membrii societății.

Curtea constată că în prezenta cauză nu se impune a se da eficiență prevederilor art.74 lit.a și c C., chiar dacă inculpatul nu posedă antecedente penale și a avut o conduită sinceră, față de gravitatea și circumstanțele comiterii faptelor, fiind vorba de uciderea din culpa exclusivă a inculpatului a unei persoane în vârstă de 25 de ani - victima P. D. - și de vătămarea corporală gravă a părții vătămate C. A. G., în vârstă de 20 de ani.

Aceste împrejurări referitoare la lipsa de antecedente penale, și conduita sinceră în cursul procesului urmează a fi avute în vedere prin orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege, acela de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, respectiv 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Coroborând toate circumstanțele, atât cele privitoare la faptă, cât și cele privind persoana inculpatului, curtea concluzionează că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare este mai în măsură să răspundă exigențelor scopului pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la specificul infracțiunii - ucidere din culpă, urmare a nerespectării unor dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice - se impune ca inculpatului, chiar dacă nu execută efectiv pedeapsa, să-i fie impuse anumite obligații care, să-l responzabilizeze mai mult și să asigure un grad mai mare de prevenire, pe viitor, a repetării unei astfel de atitudini culpabile.

Cu privire la obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat SC R.

SA curtea reține că prin D. nr.1/2004 a Î. C. de C. și J. dată în recurs în interesul legii s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art.14 din Codul de procedură penală și ale art.998 din Codul civil, stabilește că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.

În motivarea deciziei se face referire la despăgubiri generate de vătămarea integrității corporale a victimei, cât și a bunurilor acesteia, nefiind prevăzută posibilitatea unor terțe persoane, care nu au calitatea de victime ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de a fi despăgubite în cadrul procesului penal.

În cazul concret inculpatul nu este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de distrugere în dauna părții civile SC R. SA, astfel că este inadmisibilă exercitarea acțiunii civile în procesul penal de către această parte civilă, urmând ca pretențiile sale să fie valorificate pe calea unei acțiuni civile separate, la instanța civilă, cu atât mai mult cu cât inculpatul, întrebat fiind în ședința publică din data de 18 mai 2011 a declarat că nu este de acord cu despăgubirea acestei părți civile în procesul penal, însușindu-și recursul declarat de P. sub acest aspect.

Recursul P. și recursul asiguratorului sunt fondate și în ce privește greșita obligare inculpatului la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat alături de asigurator.

A., potrivit prevederilor art.50 din Legea nr.136/1995 asiguratorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate exclusiv de către inculpat, neexistând temei legal pentru obligarea asiguratorului alături de inculpat la plata acestora.

Recursul asiguratorului nu este fondat în ce privește solicitarea de reducere a cuantumului daunelor morale pentru toate părțile civile și de înlăturare a daunelor materiale acordate părții civile C.

Partea civilă C. A. G. a dovedit cu martorii P. A. f.273 și Rus F. f.298 daunele materiale pretinse. A., martorul P. A. a declarat că partea civilă a cheltuit 15.000 lei pe drumuri, medicamente, îngrijiri medicale, în perioada în care a fost internat la spital, iar martorul Rus F. a declarat că a cheltuit 20.000 lei, în perioada convalescenței.

Cu toate acestea instanța a acordat doar suma de 10.000 lei daune materiale părții civile, cu motivarea că declarațiile martorilor nu se coroborează cu înscrisuri.

În consecință, curtea constată că daunele materiale au fost dovedite în cuantum chiar mai ridicat decât suma acordată de instanța de fond, recursul asiguratorului nefiind fondat sub acest aspect.

În ce privește daunele morale curtea reține că acestea au fost stabilite la un nivel rezonabil, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei, fiind vorba de suferința cauzată de inculpat unor părinți, persoane în vârstă, care și-au pierdut fiul în vârstă de 25 de ani, precum și de suferința fizică și morală cauzată părții civile C. A. G., în vârstă de 20 de ani, care a suferit leziuni vindecabile în 75-80 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acestuia.

A. a invocat acele hotărâri din practica judiciară care îi sunt favorabile, însă în practica acestei curți în situații similare (pentru că situații identice nu există) au fost acordate despăgubiri în cuantum chiar mai ridicat (dosar nr.(...), dosar nr.(...)).

Față de cele ce preced curtea constată că recursul părților civile P. V. și P. S. nu este fondat, instanța de fond cuantificând în mod corect cuantumul despăgubirilor morale ce li se cuvin pentru durerea pricinuită prin pierderea fiului lor.

Această suferință a părților civile desigur nu poate fi înlăturată, ci doar alinată printr-o sumă de bani, menită în primul rând a constitui o amendă pentru inculpat, pentru responsabilizarea acestuia. Însă această amendă nu poate fi stabilită la un nivel excesiv pentru inculpat, deoarece o amendă injustă nu este de natură a-i forma o atitudine corectă față de valorile sociale.

În ședința publică din data de 18 mai 2011, întrebat fiind în legătură cu solicitarea părților civile P. de majorarea a cuantumului daunelor morale, inculpatul a arătat că este de acord cu solicitarea, urmând ca plata efectivă să fie făcută de asigurator.

O astfel de poziție procesuală nu echivalează cu un acord necondiționat al inculpatului pentru plata despăgubirilor, astfel că nu este incident principiul disponibilității.

Pentru considerentele prezentate, în baza art.385^{15 pct.2 lit.d C.pr.pen. curtea va admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU și de către A. S. A. R. „. S. prin S. T. de N. cu sediul în Z., P-ța Iuliu M. nr.7, jud. S. - împotriva sentinței penale nr. 103 din (...) a J. Z., pe care o casează cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B. D. și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv, cu privire la soluționarea acțiunii civile formulate de R. S. - U. R. C. și greșita obligare a asigurătorului alături de inculpat la cheltuieli judiciare către stat.}

Rejudecând, în aceste limite va majora pedepsele aplicate inculpatului B. D. ( fiul lui V. și L., născut la (...), domiciliat în Z., strada I. N. nr.15 A, bl. F., sc. A, ap.

13, jud. S.): de la 1 an și 3 luni închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 C., prin înlăturarea dispoz. art.74 lit.a,c C. și art.76 lit.d C. și de la 5 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 C. prin înlăturarea dispoz. art.74 lit.a,c C. și art.76 lit.e C.

În baza art.33 lit.b C. și art.34 lit.b C. se va aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Se va face aplicarea dispoz. art.71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit.b C.

În baza art.86^{1 C. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86^{2 C.., iar în baza art.71 alin.5 C. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.}}

În baza art.86^{3 alin.1 și 3 C., se va dispune ca inculpatul B. D. , pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.}

În baza art.359 C.pr.penală se va atrage atenția inculpatului, conform art. 86^{4 alin.1 rap.la art.83, 84 C., asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei de 2 ani închisoare.}

Se va respinge ca inadmisibilă în procesul penal, acțiunea civilă formulată de

R. S. - U. R. C., D. C. TC Z. - Z., P. 1 D. 1918 nr.1, jud. S..

Se va înlătura obligarea asigurătorului S. A. R. „. S. alături de inculpat la cheltuieli judiciare către stat, menținând această obligație doar în sarcina inculpatului.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art.385^{15 pct.1 lit.b C.pr.penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile P. V. și P. S., domiciliate în loc. G. A. nr.386, jud. S., împotriva aceleași sentințe penale.}

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligate părțile civile recurente P. V. și

P. S. să plătească fiecare, câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU și de către A. S. A. R. „. S. prin S. T. de N. cu sediul în Z., P-ța Iuliu M. nr.7, jud. S. - împotriva sentinței penale nr. 103 din (...) a J. Z., pe care o casează cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B. D. și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv, cu privire la soluționarea acțiunii civile formulate de R. S. - U. R. C. și greșita obligare a asigurătorului alături de inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Rejudecând, în aceste limite:

Majorează pedepsele aplicate inculpatului B. D. ( fiul lui V. și L., născut la

(...), domiciliat în Z., strada I. N. nr.15 A, bl. F., sc. A, ap. 13, jud. S.):

- de la 1 an și 3 luni închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 C., prin înlăturarea dispoz. art.74 lit.a,c C. și art.76 lit.d C.

- de la 5 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 C. prin înlăturarea dispoz. art.74 lit.a,c C. și art.76 lit.e C.

În baza art.33 lit.b C. și art.34 lit.b C. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Face aplicarea dispoz. art.71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit.b C.

În baza art.861 C. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art.862 C.., iar în baza art.71 alin.5 C. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.863 alin.1 și 3 C., dispune ca inculpatul B. D. , pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art.359 C.pr.penală atrage atenția inculpatului, conform art. 864 alin.1 rap.la art.83, 84 C., asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei de 2 ani închisoare.

Respinge ca inadmisibilă în procesul penal, acțiunea civilă formulată de R. S.

- U. R. C., D. C. TC Z. - Z., P. 1 D. 1918 nr.1, jud. S..

Înlătură obligarea asigurătorului S. A. R. „. S. alături de inculpat la cheltuieli judiciare către stat, menținând această obligație doar în sarcina inculpatului.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile P. V. și P. S., domiciliate în loc. G. A. nr.386, jud. S., împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă părțile civile recurente P. V. și P. S. să plătească fiecare, câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTORI,	GREFIER,
M. R. L. M.	ANA C.	M. B.

red.L.M./C.A.N.

4 ex./(...) Jud.fond:R.I.R.

← Decizia penală nr. 68/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 374/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 795/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 795/2011, Curtea de Apel Cluj