Decizia penală nr. 115/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 115/A/2011
Ședința publică din data de 30 mai 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție
JUDECĂTOR : A. D. L.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI
T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul D. N. împotriva sentinței penale nr. 103 din 4 martie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1, 2 lit.1 din Legea nr. 678/201, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărătorul ales avocat R. S. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat D. I. A., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul ales al inculpatului învederează faptul că inculpatul nu își însușește cererea de renunțare la apelul formulat în cauză, depusă prin serviciul registratură la data de 13 aprilie 2011, întrucât aceasta nu a fost formulată de inculpat, acesta menținându-și în continuare apelul formulat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună aplicarea unei pedepse de până la 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal și nu suspendare sub supraveghere, motivat de faptul că inculpatul muncește în străinătate.
În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicată de instanța de fond, considerând-o prea mare. Se mai învederează instanței de apel faptul că, în R. inculpatul nu găsește loc de muncă raportat la împrejurările că are tije în picioare, deplasându-se greu și întâmpină greutăți în privința găsirii ofertelor de muncă, acesta fiind în situație să caute în străinătate loc de muncă. Se consideră că, sumele la plata cărora a fost obligat inculpatul, respectiv cheltuielile judiciare sunt în cuantum prea mare, sens în care solicită reducerea acestora în măsura în care sunt dovedite.
În final, apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere, la individualizarea pedepsei, atitudinea sinceră și vârsta inculpatului care poate fi o circumstanță atenuantă care să ducă la aplicarea prevederilor art. 74 Cod penal cu consecințele prevăzute de art.76 din Codul penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de cătreinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de către reprezentantul parchetului că, fapta inculpatului care în cursul lunilor aprilie și mai 2010 împreună cu învinuitul F. S. i-a racolat pe părțile vătămate și pe martori, organizând în două tranșe transportul acestora în S., cu scopul exploatării acestor persoane prin muncă în alte condiții decât cele legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1, alin.2 lit.a din legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de ar.t 72 Cod penal, reținând în acest scop împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul punând în practică un plan minuțios organizat în scopul de a da credibilitate spuselor sale privind condițiile de muncă și renumerația oferită în S., dând dovadă de ingeniozitate prin schimbarea locului de plecare tocmai pentru a putea organiza și cel de-al doilea transport de persoane după ce ecourile adevăratelor condiții de muncă au începută să se facă auzite, inculpatul fiind motivat de scopul obținerii pentru sine a comisionului negociat cu învinuiții L., B. și T.
Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului, ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale- care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la existențele acesteia.
În final se arată de reprezentantul parchetului că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului explicitate mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea acestuia efectivă de libertate, simpla aplicare a unei pedepse penale fiind de natură a conduce la reeducarea inculpatului în spiritul respectării legii penale.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.103 din 04 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) în baza art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin. 2 C., art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. N., fiul lui N. și S., născut la data de 16 martie 1971 în sat F., comuna F., jud. C., domiciliat în comuna F., sat F., str. N. Bălcescu nr. 11, jud. C., CNP 1., în prezent arestat preventiv la Penitenciarul Gherla, la 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În baza art. 65 alin. 2 C., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C. pe o durată de 2 ani,care se calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C.
În baza art. 71 C., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 ind. 1 C., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani, calculat în condițiile art. 86 ind. 2 C.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C., s-au impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare: să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice orice informații de natură a fi putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 C., s-aimpus inculpatului obligația ca pe durata termenului de încercare să nu ia legătura cu învinuiții F. S., L. D., B. M. și
T. N.
În baza art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pedurata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 alin. 1 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la (...) la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b C.pr.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul D. N. a sumei de 570 euro, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999
C.civ., a fost obligat inculpatul D. N. la plata în favoarea părților civile a despăgubirilor pentru daune materiale, după cum urmează; către partea civilă B.
C., plata sumei de 70 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă T. M., plata sumei de 70 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă N. M., plata sumei de 50 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă N. A. M., plata sumei de 50 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă L. A., plata sumei de 200 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă P. I. S., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă G. A. F., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă B. B., plata sumei de 180 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă T. M., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă F. M. V., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă A. C. C., plata sumei de
300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă U. A. A., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă U. D. N., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă E. G., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; către partea civilă C. I., plata sumei de 300 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen., rap. la art. 163 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea reparării pagubei și a confiscării speciale prin O. nr. 1. din (...) a DIICOT, S. T. C. asupra sumelor de
510 E. consemnată pe numele inculpatului D. N., la dispoziția instanței, prin chitanța nr. 6. din (...), eliberată de CEC B. SA, S. C. (f. 54-55 vol. IV u.p) și 412 lei consemnată pe numele inculpatului D. N., prin chitanța seria TS6 nr. 1913599 din (...), eliberată de T. C.-N. (f. 56 vol. IV u.p).
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru faza de urmărire penală, av. Oproae I., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul D. N. la plata în favoarea statului a sumei de 5300 lei reprezentând cheltuieli judiciare, sumă care include și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de criminalitate O. și T. - S. T. C. înregistrat sub nr.130/D//2010 din data de 5 ianuarie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul D. N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic. art.41 al.2
C.
La termenul de judecată de la data de (...), inculpatul a arătat că recunoaște în întregime faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, prevalându-se de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, instituită de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen., cu precizarea că în condițiile dispozițiilor art. 300 alin. 2 C.pr.pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de criminalitate O. și T. - S. T. C. a înlăturat eroarea materială conținută în cuprinsul actului de sesizare, învederând instanței faptul că actul material referitor la martora M. P. nu urmează a fi reținut în sarcina inculpatului D..
Starea de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței și însușită ca atare de inculpat, este următoarea:
Inculpatul D. N. este plecat de mai mulți ani în S. Acolo inculpatul i-a cunoscut pe învinuiții L.. D., B. M. și T. N. Cei trei învinuiți sunt implicați în activități de exploatare a muncii unor persoane aflându-se și în atenția autorităților spaniole. In cursul lunii aprilie 2010, inculpatul D. N. s-a deplasat în R. pentru a racola persoane în scopul exploatării muncii acestora de către învinuiții L. D., B. M. și T. N.
În acest sens inculpatul l-a contactat pe învinuitul F. S. și împreuna cu acesta a dat doua anunțuri în ziarul regional Piața de la A la Z privind oferirea unor locuri de munca cu contract și asigurare medicala în agricultură ca șoferi profesioniști și un post de contabilă. La rubrica privind datele de identificare ale persoanei inculpatul a notat nume și adrese fictive astfel: în primul anunțul Paplo N. str. Primăverii nr. 26 ap.2 jud. C., telefon nr. 0753-6., 0., iar în cel de al doilea anunț Stan I. comuna F. str. B. Lăutaru, nr. de telefon 0753-6.. Din cercetările efectuate de către organele de politie rezultă ca aceste nume și adrese sunt fictive neexistând nici o persoana care sa corespundă datelor completate de inculpat. În ce privesc numerele de telefon, cele două posturi telefonice din R. sunt aferente unor cartele, iar postul telefonic din S. a fost identificat ca aparținând concubinei inculpatului aflata în S., numita C. M.
În cursul lunii aprilie 2010, părțile vătămate și martorii B. C. L., T. M., N.
M., N. A.-M., L. A., P. I.-S., I. A., G. A., H. E., P. P., B. B. și A. N., T. M., F. M. V., A. C. C., U. A. A., U. D. N., E. G., C. I., B. I., dar si alte persoane au apelat la numerele de telefon 0753-6. și 0753-6. publicate în anunțuri, la care au răspuns inculpatul D. N. zis N. si învinuitul F. S. D. telefonice au fost purtate in principal de către inculpat care a explicat persoanelor interesate de găsirea unui loc de munca în străinătate, ca ar fi vorba despre un loc de muncă cu contract, cu program de lucru de 8 maxim 10 ore pe zi, urmând a fi plătiți cu 45-50 euro pe zi, inculpatul le-a asigurat pe aceste persoane ca vor avea cazarea asigurată de către angajator, in condiții decente, cu utilități asigurate, urmând a plăti o chirie de
100 euro pe luna. Inculpatul îi întreba pe cei care doreau obținerea unui loc de munca daca au mai lucrat în S., iar persoanelor care se deplasau pentru prima oara la munca în străinătate, le solicita suma de 30 euro pentru a le da un formular în limba spaniola despre care le spunea ca este necesar pentru obținerea dreptului de munca în acea țară. Totodată, inculpatul solicita suma de 70 de euro ca și comision pentru intermedierea locului de munca și suma de 100 euro pentru transport, urmând ca el să se ocupe de organizarea transportului in S. Persoanele care după aceasta prima convorbire erau interesate să plece, erau chemat de către inculpat și învinuitul F. S. la o întâlnire, în cadrul căreia se discuta pe larg condițiile de munca și cazare arătate mai sus. Cu ocazia întâlnirilor pe care inculpatul și învinuitul le-au stabilit, au încasat comisioane de la părțile vătămate și martorii arătați mai sus, iar inculpatul D. N. le-a completat un formular tipizat în limba spaniola, în schimbul căruia a perceput de fiecare suma de 30 euro. Pe parcursul acestor întâlniri, învinuitul F. S. intervenea în discuții asigurând persoanele participante ca oferta este serioasa, ca a fost deja în S. pentru a munci la persoana la care vor fi și ele angajate, și ca totul va merge bine; ca vor câștiga sume importante din munca lor. Din declarațiile părților vătămate, martorilor și din procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice, rezulta ca majoritatea persoanelor care au apelat la inculpat și la învinuitul F. S. pentru obținerea unui loc de munca în S., aveau o situație materiala precara, multe dintre acestea luând bani împrumut pentru a putea plăti sumele solicitate de către inculpat ca și comisioane și transport. Cu toate ca cunoșteau ca persoanele racolate urmau sa fie exploatate și sa nu fie plătite pentru munca lor, inculpatul a încasat de la fiecare dintre ele 100 euro ca și comision.
Inculpatul D. N. a contactat societatea K. T. și a rezervat locuri pentru persoanele astfel racolate, organizând plecarea lor în S. Un prim grup de persoane constituit din părțile vătămate T. M., F. M. V., A. C. C., U. A. A., U. D. N., E. G., C. I. și martorul B. I., a fost organizat în vederea plecării la data de 29 aprilie 2010, persoanele fiind chemate în parcarea din fața magazinului Billa unde s-au deplasat și inculpatul, învinuitul și martora D. S. L., fiica inculpatului în vârsta de 17 ani. La cererea inculpatului martora D. S. L. a întocmit lista persoanelorracolate de către inculpat și a atașat de la fiecare dintre aceștia suma de 100 euro reprezentând transportul. Din declarația martorului K. V. - administratorul SC K. T. SRL, precum și din chitanțele depuse de acesta la dosarul cauzei, rezulta ca prețul fiecărei călătorii din C.-N. în S. practicat de firma K. T. era de 80 euro de persoana iar firma avea o oferta pentru grupuri de minim 10 persoane unul din bilete era gratuit. Prin urmare, inculpatul și-a însușit diferența dintre suma de
100 euro încasate de la fiecare din persoanele racolate și suma de 70 euro care era costul real, iar învinuitul F. S. a beneficiat de oferta societății de transport deplasându-se gratuit în S. împreuna cu grupul de 9 persoane racolate împreună cu inculpatul.
Învinuitul F. S. avea numărul de telefon al învinuitului L. D. și a ținut legătura cu acesta pe toata durata transportului, anunțându-i ora la care grupul urma sa sosească în orășelul Rochetas del Mar din S. Învinuitul L., D. a așteptat grupul cu doua mașini și i-a transportat mai întâi într-o casă unde au rămas pentru o noapte. Imediat după sosire, învinuitul B. M. a încasat de la fiecare dintre persoanele trimise de inculpatul D. N. suma de 100 euro reprezentând chiria pentru prima lună. Văzând condițiile de cazare, unele persoane au refuzat inițial să achite aceasta suma, însă învinuitul B. M. a făcut presiuni asupra lor amenințându-le ca le arunca în strada în toiul nopții. De asemenea, învinuiții B.
M. și L. D. au recuperat de la aceste persoane formularele în limba spaniola completate de către inculpatul D. N., sub pretextul ca le vor folosi pentru încheierea contractelor de munca.
A doua zi persoanele au fost mutate într-un grajd care avea improvizate camere din ziduri despărțitoare și în care se mai aflau alte zeci de persoane exploatare de către suspecți. Persoanele racolate de către inculpat au fost repartizate în camere împreuna cu alte persoane, în fiecare camera fiind înghesuite câte 8 persoane. Camerele erau mobilate doar cu paturi suprapuse, iar la bucătăria dotată doar cu o plita cu două ochiuri alimentata cu o butelie, trebuiau sa gătească cca 16 persoane. In curte era improvizată o baie cu dus, wc și chiuveta pe care o împărțeau 40 de persoane, fiind dificila păstrarea igienei și satisfacerea nevoilor biologice.
In unele camere erau cazate familii amestecate astfel ca în același dormitor erau cazați femei și bărbați împreuna, neexistând nici o intimitate.
P. vătămate și martorii au fost ținute în condiții de aservire și obligate sa muncească în folosul suspecților arătați mai sus, fără a li se plăti contravaloarea muncii. Persoanele racolate au fost cazate în condiții improprii și nu li s-au asigurat alimente, fiind nevoite sa trăiască de pe o zi pe alta. P. vătămate și martorii au fost transportați zilnic de la locul de cazare pe diferite plantații din zona unde au fost obligate să culeagă fructe. Pe durata muncii victimele erau supravegheate.
Astfel, după câteva zile de la sosirea în S., o parte din persoanele racolate de către inculpat, au fost duse de către învinuiții B. M., L. D. și de către șoferii angajați de către aceștia, pe diferite plantații pentru a culege fructe. Aceștia au constatat ca pe aceeași plantație munceau cca 100 de persoane din care o parte pentru învinuiții B. M., T. N. și L. D., iar o alta parte pentru alte persoane implicate în activitatea de exploatare a muncii lor. In ciuda promisiunilor, părților vătămate și martorilor nu li s-au întocmit contracte de munca, aceștia lucrând și fiind plătite la negru cu sume mai mici de bani decât cele promise în tara. In plus, din discuțiile cu cetățeni spanioli, părțile vătămate și martorii au aflat caproprietarii plantațiilor plăteau salarii mai mari decât cele primite de ei, diferența fiind însușită de către învinuiți. P. vătămate și martorii erau instruiți să se ascundă în cazul în care autoritățile vor efectua controale, sau să declare alte nume ale unor persoane care aveau contracte. In ce privește ziua de munca, părțile vătămate și martorii erau obligați să muncească zi lumină, chiar și pe canicula.
Din declarațiile părților vătămate și martorilor rezulta ca învinuiții au dezvoltat un sistem de a menține persoanele exploatate într-o stare de dependență. Astfel, în prima luna, persoanele racolate erau scoase la munca doar atâtea zile câte erau necesare pentru a câștiga echivalentul chiriei și a transportului zilnic (pentru care învinuitul B. M. percepea 2 euro pe zi de persoana) și eventual mici sume de bani de 10, 20 euro pentru alimente, insuficiente pentru a~și asigura nevoile de subzistenta. U. persoane erau împrumutate cu mici sume de bani de către învinuiți, dar altele erau lăsate sa se descurce, fiind astfel persoane care erau nevoite să fure alimente de pe câmp și în magazine pentru a se hrăni. In lunile următoare, persoanele exploatate munceau doar pentru a plăti sumele pretinse de învinuiți ca și chirie sau transport, în restul timpului fiind ținute fără mijloace de existenta în grajdul în care erau cazate. O parte din persoane erau trimise la muncă însă nu erau plătite, învinuiții datorându-le salariul pe mai multe luni. Persoanele aflate de mai mult timp acolo, s-au plâns persoanelor vătămate și martorilor cu privire la faptul ca învinuiții le datorează sume de bani pentru munca depusă însă refuză să le plătească. Constatând ca persoanele ajunse la învinuiți sunt exploatare de aceștia, ca sunt obligate să lucreze la negru, fiind plătite cu sume mai mici de bani decât cele cuvenite, și au ajuns să depindă de învinuiți pentru a-și putea asigura subzistenta, mai multe dintre părțile vătămate și martorii racolați de către inculpatul D. N. au încercat să-1 contacteze pe acesta, și-au contactat rudele din țară pentru a le comunica în ce situație au ajuns.
Inculpatul D. N. a încercat sa îi liniștească spunându-le ca este vorba de o greșeală, că au ajuns la alt angajator decât cel avut în vedere inițial, sa aibă răbdare câteva zile, că va veni în S. și va rezolva problema.
Din convorbirile telefonice de la dosarul cauzei rezulta însă ca inculpatul D.
N. la sfatul învinuitului B. M. și a învinuitului L. a continuat să racoleze persoane în același scop schimbând însă locul de întâlnire cu aceștia în parcarea magazinului Profi din cartierul M. Tot din convorbirile telefonice de la dosarul cauzei rezulta ca inculpatul a încercat să determine părțile vătămate și martorii să nu îl reclame la poliție pentru a nu avea probleme până la organizarea transportului următor, dar ca imediat după trimiterea alt grup în S. își va închide telefoanele și va pleca din țară.
In aceste împrejurări, inculpatul i-a mai racolat și pe B. C. L., T. M., N. M., N. A.-M., L. A., P. - I. S., I. A., G. A., H. E., P. P., B. B. si A. N. aceasta din urma urmând să fie trimisă la un club, inculpatul a organizat transportul primilor cu firma K. T. și transportul minorei A. N. cu firma C. T. S. Din convorbirile telefonice rezultă, de asemenea, că inculpatul a împrumutat-o pe martora A. N. cu sumele necesare pentru plata transportului, aceasta urmând a fi preluata la sosirea în S. de către concubina inculpatului, numita C. M. De la celelalte 11 persoane, inculpatul D. N. a primit un comision de 100 euro din care 30 de euro au solicitați pentru completarea formularului în limba spaniola despre care acesta a spus ca ar fi necesar pentru încheierea contractului de munca.
La data de 06 mai 2010, inculpatul D. N. împreuna cu fiica sa D. L. s-au întâlnit cu persoanele racolate pentru a fi trimise în S. în parcarea magazinului Profi. M. D. S. L., la cererea inculpatului a întocmit lista cu aceste persoane. M. D. S. L. a notat pe lista numărul de telefon al învinuitului L. D., respectiv 4., urmând ca la sosirea în S. șoferii autocarului să îl contacteze și să stabilească un loc de întâlnire pentru ca acesta să preia grupul de persoane racolat de inculpat. M. D. S. L. a încasat de la fiecare dintre aceste persoane suma de 100 euro. Din acești bani inculpatul a achitat contravaloarea transportului de 70 euro pentru
10 persoane, cea de-a 11 persoana călătorind gratuit, reținând pentru sine diferența.
După plecarea autocarului, lucrătorii de poliție delegați în cauza au procedat la oprirea acestuia în trafic, persoanele din autocar fiind audiate. De asemenea, de la persoanele racolate de inculpat, au fost ridicate formularele în limba spaniola, iar de la șoferul autocarului, martorul R. I., lista întocmita de către D. S. L. S-a procedat la audierea persoanelor racolate de inculpatul D. N. cu privire la împrejurările în care au fost racolate și destinația lor.
O parte dintre persoanele care făceau parte din transportul din 06 mai
2010, au decis totuși să își continue călătoria având încredere în promisiunile inculpatului privind oferirea unui loc de munca. A. în S. aceștia au fost găzduiți și exploatați tot de către învinuiții B. M., L. D. și T. N., în aceleași condiții ca și părțile vătămate plecate cu primul transport printre care N. A. M., N. M..
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D. N. care în cursul lunilor aprilie și mai 2010 împreuna cu învinuitul F. S. i-a racolat pe părțile vătămate și martorii B. C. L., T. M., N. M., N. A.-M., L. A., P. I.-S., I. A., G. A., H. E., P. P., B. B. și A. N., T. M., F. M. V., A. C. C., U. A. A., U. D. N., E. G., C. I., B. I., a organizat în două tranșe transportul acestora în S., cu scopul exploatării acestor
persoane prin munca în alte condiții decât cele legale de către învinuiții L. D., B. M., T. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.l, alin.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic art. 41 alin. 2 C.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., reținând în acest scop împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul punând în practică un plan minuțios organizat în scopul de a da credibilitate spuselor sale privind condițiile de muncă și remunerația oferită în S., dând dovadă de ingeniozitate prin schimbarea locului de plecare tocmai pentru a putea organiza și cel de-al doilea transport de persoane după ce ecourile adevăratelor condiții de muncă au început să se facă auzite, inculpatul fiind motivat de scopul obținerii pentru sine a comisionului negociat cu învinuiții L. D., B. M. și T. N. I. s- a raportat în egală măsură la numărul semnificativ de victime ale traficului de persoane, dar și la rolul secundar deținut de inculpat în organizarea exploatării în muncă a acestora.
Astfel, din analiza conținutului convorbirilor telefonice interceptate, transpare faptul că în realitate inculpatul a pus în practică un plan infracțional conceput de învinuiții aflați în S. (f. 133-146 vol. III d.u.p; f. 160 vol. III d.u.p, f.
162-164 vol. III d.u.p, f. 168-171 vol. III d.u.p), implicarea organelor de cercetare penală fiind de natură a descuraja activitatea infracțională în care inculpatul D. s-a lăsat antrenat în speranța obținerii unui câștig material facil. Pe de altă parte, instanța va avea în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, gradul de instruire al acestuia care a făcut cu atât mai facilă cooptarea sa în planulinfracțional, precum și atitudinea procesuală adoptată în final de inculpat, acesta prevalându-se de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen., asumându-și responsabilitatea faptelor sale.
Pe de altă parte, cuantumul pedepsei pe care instanța a aplicat inculpatului trebuie privit și din perspectiva art. 52 C., referitor la pedeapsă și scopul acesteia. Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita ". specială";), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale- care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita ". generală";). Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.
Pe baza acestor criterii cumulate, în baza art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din
Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 320 ind. 1 alin. 7
C.pr.pen., instanța a condamnat pe inculpatul D. N., în prezent arestat preventiv la Penitenciarul Gherla, la 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, conform dispozitivului.
Întrucât probele administrate în cauză sunt concordante în sensul că inculpatul D. N. a perceput un comision de 70 de euro de la persoanele recrutate care dețineau acte de muncă în S. și respectiv un comision de 100 euro de la cei care nu dețineau astfel de acte, în raport de constituirile de parte civilă din faza de urmărire penală, s-a constatat că se impune confiscarea specială de la inculpat a sumelor reprezentând comision încasat și față de care nu există constituiri de parte civilă .
Pe de altă parte, întrucât costul transportului din cursul lunii aprilie a fost de 80 euro/persoană, cu oferta unui bilet gratuit la 10 persoane transportate (de care a profitat învinuitul F. S.), iar cel din mai de 70 euro/persoană (f. 241-243 vol. I d.u.p), a rezultat un câștig încasat de inculpatul D. N. din traficul de transport de 100 euro, sumă de bani primită de la șofer și remisă fiicei inculpatului, în persoana martorei D. S. L. (f. 33-37 vol. II d.u.p), sumă care de asemenea a fost confiscată de la inculpat.
Pe cale de consecință, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, instanța a dispuw confiscarea specială de la inculpatul D. N. a sumei de 570 euro, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că declarațiile concordante ale inculpatului, ale părților vătămate și ale martorilor care au făcut obiectul traficului de persoane confirmă perceperea de către inculpatul D. a comisionului de 70 euro sau 100 euro, după caz, potrivit distincțiilor făcute în precedent, precum și a sumei de 100 euro costul transportului până în S. Inculpatul însuși, în declarația dată la termenul de judecată de la data de (...) (f. 44 fond), a arăztat că în opinia sa, a cauzat fiecăreia dintre persoanele vătămate victime ale traficului de persoane, un prejudiciu de 300 euro, din care 100 euro comisionul perceput și câte 200 euro transportul dus-întors pe ruta C.-N.- S.
Pornind de la aceste premise, s-a constatat că deși unele dintre părțile civile au solicitat despăgubiri care exced sumei de 300 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, inclusiv costurile șederii pe cont propriu în S., pretențiile acestora nu au fost dovedite, astfel cum impun prevederile art. 1169 C.civ.
În aceste condiții, reținând că în persoana inculpatului sunt pe deplin întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999 C.civ., instanța a obligat pe inculpatul
D. N. la plata în favoarea părților civile a despăgubirilor pentru daune materiale.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen inculpatul D. N.
În motivarea apelului a arătat că a fost condamnat la 3 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane, pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, însă dorește să muncească în străinătate unde a găsit un loc de muncă adecvat stării sale de sănătate, astfel încât solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În acest sens a învederat că a executat în stare de arest mai mult de 5 luni și nu are un loc de muncă în R., iar înainte de săvârșirea faptei a avut o conduită bună, a recunoscut fapta în măsura săvârșirii acesteia și a regretat-o.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivului de apel invocat Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod temeinic starea de fapt constând în aceea că în lunile aprilie-mai 2010 inculpatul apelant împreună cu învinuitul F. S. a racolat prin mica publicitate mai multe persoane și a organizat în două tranșe transportul acestora în S. în scopul exploatării acestora prin muncă de către învinuiții L. D., B. M. și T. N., faptă prev.de art.12 alin.1 ,2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.p.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.43) , astfel încât nu mai este necesară analizarea stării de fapt.
În mod temeinic prima instanță a reținut când a stabilit pedeapsa principală de 3 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev.de art.64 lit.a teza II C.p. pe o durată de 2 ani , că inculpatul a pus în practică un plan minuțios în scopul de a face credibilă afirmațiile sale privind condițiile de muncă și remunerația oferită în S. persoanelor traficate, a încasat pentru sine o parte din comision, iar activitatea sa a fost întreruptă de intervenția organelor de cercetare penală.
Într-adevăr, pedeapsa aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei, în special din perspectiva urmărilor produse constând în cazarea persoanelor într- un grajd din S., compartimentată în încăperi în care stăteau câte 8 persoane, o baie improvizată în curte și neasigurarea alimentelor astfel încât persoanele erau nevoite să fure mâncare pentru a se hrăni, așa cum rezultă din declarațiile persoanelor vătămate din volumul I al urmăririi penale.
Lipsa de considerație arătată semenilor săi denotă că reținerea circumstanței atenuante constând în absența antecedentelor penale și conduita bună anterioară comiterii faptei ar fi pur formală și nu ar reflecta în realitate caracterul inculpatului.
Sub un alt aspect, în mod just prima instanță a apreciat că pedeapsa de 3 ani și 10 luni este aptă să asigure prevenția în general și descurajarea altor persoane de a comite fapte similare.
Motivul de apel al inculpatului conform căruia este necesară înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei deoarece dorește să-și găsească un loc de muncă în străinătate astfel încât i-ar fi dificil să se supună măsurilor de supraveghere instituite de către prima instanță constituie o simplă justificare pentru a evita controlul judiciar instituit tocmai în scopul împiedicării comiterii unor alte fapte de către inculpat.
Din această perspectivă nu este lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatul apelant i-a cunoscut în S. pe ceilalți învinuiți care au exploatat victimele așadar prezența sa în S. ar reprezenta o condiție favorabilă de a relua activitatea infracțională.
Solicitarea sa de reducere a cheltuielilor judiciare de 5300 lei nu poate fi primită având în vedere că în aceste cheltuieli sunt incluse cele ocazionate de urmărirea penală în cursul căreia s-a audiat un număr mare de persoane, s-au verificat transferurile sumelor de bani din S. către inculpat la mai multe instituții financiare și a fost necesară efectuarea de interceptări a convorbirilor telefonice, activități care justifică cheltuielile judiciare stabilite în sarcina sa de către prima instanță.
În consecință, în baza art. 379 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de
300 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, din care
100 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru studiul dosarului și prezența la termenul de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. N., domiciliat în F., str. N. Bălcescu, nr. 11, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 103 din 4 martie
2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER V. C. A. D. L. M. N.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 962/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
