Decizia penală nr. 962/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.962/R/2011

Ședința publică din 8 iunie 2011

Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: L. M.

ANA C. GREFIER: M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -

A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva sentinței penale nr.160 din (...) a J. Z., privind pe inculpații C. B. C., M. V. I., J. C. I. și R. C. I. trimiși în judecată astfel :

- inculpații C. B. C. și M. V. I. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev.de art.208 al.1 C., rap.la art.209 al.1 lit.a,e,g,i C., cu aplic.art.41 al.2 C. și art.99 al.3 C.

- inculpații J. C. I. și R. C. I., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată prev.de art.26 C., rap.la art.208 al.1 C., art.209 al.1 lit.a,e,g și i C., cu aplic.art.41 al.2 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av.Țicudean E., desemnată din oficiu pentru inculpatul R. C. I. și în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul J. C. I. - av.Timonea A., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. V. I. - av.Urs L. M. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. B. C. - av.Albu N. M., toți avocații din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar, lipsă fiind inculpații C. B. C., M. V. I., J. C. I. și R. C. I., precum și părțile responsabile civilmente M. V., M. L., C. V., C. M., partea civilă V. V. și S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului declarat de P. depe lângă Judecătoria Zalău care vizează exclusiv o chestiune de nelegalitate a sentinței penale atacate.

În susținerea recursului, arată că pedepsele accesorii, în situația în care inculpații sunt minori, se dispun a fi executate doar după împlinirea vârstei majoratului. Ne aflăm în situația din speță, și, cu toate că problema apare ca superfluă, nu putem ignora dispozițiile deciziei nr.51/2007 a I., care este obligatorie.

Din acest motiv, susține recursul declarat de P. de pe lângă

Judecătoria Zalău, iar în ceea ce privește motivarea aplicării pedepselor accesorii, respectiv cele prev.de ar.64 lit.a teza II-a și lit.b C., consideră că și acest aspect poate fi remediat cu ușurință de către instanța de recurs, făcând precizările cuvenite în ce privește necesitatea aplicării acestor pedepse accesorii, în hotărârea atacată fiind motivată doar neaplicarea celorlalte interdicții de la art.64 C.

Așadar, consideră că este admisibil recursul declarat. În baza art.385/15 pct.2 lit.d C., solicită ca prin rejudecare să se remedieze omisiunea ce se regăsește în cuprinsul sentinței penale, cu privire la data de la care se execută pedepsele accesorii pentru inculpații minori și, respectiv, cu privire la motivarea aplicării pedepselor accesorii pentru toți inculpații. C. judiciare solicită a se dispune să rămână în sarcina statului.

Apărătorul inculpatului C. B. C. solicită respingerea recursului formulatde parchet.

Cu privire la primul motiv de recurs, consideră că instanța în mod corect a individualizat pedeapsa și în considerentele hotărârii a arătat că raportat la art.71 al.5 C., în cazul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată inculpatului minor, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În aceste condiții, instanța a arătat că executarea pedepsei accesorii va începe la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, consideră că într-adevăr nu a fost motivată în mod concret, aplicarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a și b C. și raportat și la decizia I., care impune arătarea în mod concret a necesității aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a și b C., raportat la faptă și la făptuitor, consideră că s-ar putea remedia această lipsă de către instanța de recurs.

Solicită respingerea recursului parchetului.

La întrebarea instanței, susține că în mod expres, într-adevăr, instanța nu a arătat de ce a aplicat pedepsele prev. de art.64 lit.a și b C., dar a arătat că potrivit legislației și jurisprudenței naționale și jurisprudenței CEDO, nu se impune aplicarea pedepselor prev. de art. 64 lit.c,d și e C., ci numai aplicarea celor prev.de art.64 lit.a și b C.

Apărătorul inculpatului M. V. I. solicită respingerea recursuluiparchetului.

În susținerea poziției procesuale arată că motivele invocate sunt nefondate cu privire la primul aspect. C. că în dispozitiv nu s-a prevăzut expres că executarea pedepsei accesorii va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru inculpații minori, dar tocmai pentru faptul că executarea pedepsei principale a fost suspendată, potrivit art.71 al.5 C., pe cale de consecință, și executarea pedepsei accesorii a fost implicit suspendată.

Ca atare, nu era necesar să se prevadă când va începe executarea pedepsei accesorii, întrucât și aceasta a fost suspendată. În cuprinsul considerentelor, instanța în mod expres face referire la decizia nr.51/2007 a Î., invocată în motivele de recurs ale parchetului și reține aceste dispoziții respectiv faptul că, în ipoteza suspendării executării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii va începe la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.

Referitor la al doilea motiv de recurs, apreciază că este nefondat raportat la faptul că s-a dispus interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b C., motivându-se practic de ce nu trebuie interzise celelalte drepturi.

Apărătorul inculpaților R. C. I. și J. C. I. solicită admiterea recursuluiparchetului. Apreciază consecința admiterii acestuia ca fiind casarea cu rejudecare. C. că este nemotivată hotărârea atacată, luând în considerare decizia I.

Reprezentantul M.ui P., în replică, arată că nu a solicitat acest lucru,adică casarea cu trimitere spre rejudecare. C. că aceste neregularități pot firemediate de către instanța de recurs, dacă se admite recursul pentru solicitarea principală, respectiv în ceea ce privește pedeapsa accesorie pentru inculpații minori. În condițiile în care se respinge recursul sub acest aspect, desigur că, susținând cel de-al doilea motiv, aceasta ar fi consecința directă, respectiv a trimiterii cauzei spre rejudecare pentru motivarea aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a,b C.

În opinia sa, dacă se admite prezentul recurs pentru ambele motive, cel de-al doilea motiv poate fi remediat de către instanța de recurs prin precizările făcute de aceasta cu privire la motivul pentru care aplică sau nu pedepse accesorii.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 160 din (...) a J. Z. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților J. C. A. și R.

C. I. din infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C. rap. la art. 208 al. 1 C.,art. 209 al. 1 lit. a),e),g), și i) Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C. rap. la art. 208 al. 1 C.,209 al. 1 lit. a),e),g), și i) Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal.

I. În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a), e), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.3 Cod penal, art. 320/1 al. 7

Cp.p., a fost condamnat inculpatul C. B. C., fiul lui V. și M., născut la data de (...), în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii-7 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.I. N., bl.F 2, ap.3, jud.S., CNP 1., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În baza art.110^{1 raportat la art.86^{1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.110 Cod penal și s-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.}}

În baza art.86^{3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul}

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.110^{1 alin.3 și art.86^{4 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.}}

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat șiexecutarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b)

Cod penal.

II. În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a), e), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.3 Cod penal, art. 320/1 al. 7

Cp.p., a fost condamnat inculpatul M. V. I., fiul lui V. și L., născut la data de

(...), în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii-9 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.V. D., nr. 31, bl.G 2/B,sc.A, ap.11, jud. S., CNP 1., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În baza art.110^{1 raportat la art.86^{1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 110 Cod penal.}}

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

III. În baza art. 26 C. rap. la art. 208 alin.1 raportat la art. 209 alin.1 lit.a),e),g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,art. 75 al.1 lit. c) Cod penal, art. 3201 al. 7 C., a fost condamnat inculpatul J. C. A., fiul lui I. și F., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., str.I. N. nr.16, bl.F-21, ap.18, jud. S., CNP 1., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, în formă continuată.

În baza art.86^{1 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului J. C. A. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 86^{2 alin.1 Cod penal.}}

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86^{4 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.}

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

IV. În baza art. 26 C. rap. la art. 208 alin.1 raportat la art. 209 alin.1 lit.a),e),g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,art. 75 al.1 lit. c) Cod penal, art. 320/1 al. 7 C., a fost condamnat inculpatul R. C. I., fiul lui N. și R., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., str.Lt.Col.Pretorian, nr.26, bl.N-97, ap. 12, jud. S., CNP 1., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, în formă continuată.

În baza art.86^{1 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului R. C. I. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.86^{2 alin.1 Cod penal.}}

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

S-a luat act că părțile vătămate M. Ș., H. P., F. V. L., S. V., A. E., J. I.,

C. Ana-M. și S. A. P. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul total, în cuantum de 1400 lei, fiind integral recuperat.

În baza art.346 al.1 Cod procedură penală rap. la art.14 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, art.1000 alin.2 cod civil și art. 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă V. V. și a fost obligat inculpatul C. B. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. V. și C. M., la plata sumei de 170 lei, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. B. C. - în solidar cu părțile responsabile civilmente C. V. și C. M.- și pe inculpatul M. V. I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 700 lei, din care câte 600 lei avansați din fondul M.ui

Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu ( câte 300 lei - pentru av. Demjen Attila, care a asigurat asistența juridică în faza de urmărire penală; 300 lei pentru av. Mateș M. și 300 lei pentru av. Mureșan Dumitru, care au asigurat asistența juridică în faza de judecată).

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații J. C. A. și R. C. I. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 500 lei, din care câte 300 lei avansați din fondul M.ui Justiției către

Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu Negrean Dalia și Opriș Anastasia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul din data de (...) al P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr. 3019/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C. B. C. și M. V. I. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal și art. 99 al. 3 C.penal și a inculpaților J. C. A. și R. C. I., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr. (...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:

Învinuiții M. V., C. B. C., M. V. I., J. C. A., R. C. I., se cunosc, fiind prieteni. A., în două rânduri sub diferite forme de participație și în baza unei rezoluții infracționale unice au comis mai multe acte materiale ale infracțiunii de furt calificat (acumulatori auto din autoturisme parcate pe raza loc. Z.), după cum urmează:

1. În cursul lunii octombrie 2010, într-o seară, învinuiții M. V. și C. B. C. s-au întâlnit și s-au hotărât să sustragă bunuri din autoturisme pentru a face rost de bani. În acest sens învinuiții s-au deplasat pe strada I. N., în fața blocului F 2 din Z., unde era parcat autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) aparținând părții vătămate V. V., au deschis una din portierele neasigurate ale autoturismului ,iar învinuitul M. V. a deblocat capota acestuia. Cu ajutorul unei șurubelnițe, învinuitul C. B. C. a desfăcut bornele acumulatorului, a luat acumulatorul și l-a pus în portbagajul autoturismului tatălui său, aflat în aceiași parcare. În ziua următoare învinuitul a predate acumulatorul la centrul de colectare a fierului vechi din O.

2. În după-masa zilei de (...) învinuiții C. B. C., M. V. I., J. C. A. și R.

C. I. s-au întâlnit și la propunerea primului s-au hotărât ca în cursul nopții ce urma să sustragă acumulatori auto pe care să-i vândă la centru de colectare a fierului vechi din cartierul O. D. lăsarea întunericului învinuitul C. B. C. a luat din autoturismul familiei sale o șurubelniță, o cheie și un patent, apoi împreună cu ceilalți învinuiți au început să sustragă acumulatori din autoturisme. Învinuiții minori C. B. și M. V. I. sustrăgeau acumulatorii în timp ce învinuiții majori J. C. și R. C. I. asigurau paza locului.

Astfel, în această modalitate, începând cu orele 23.00, învinuiții au sustras opt acumulatori din următoarele autoturisme: autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate M. Ș., parcat lângă centrala de pe str. I. N. nr. 34; autoturismul marca Dacia (...), parcat pe trotuar în apropierea blocului N.102 proprietatea părții vătămate H. P. Din acest autoturism învinuiții au sustras și un radio casetofon; autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate F. V. L., parcat pe str. S. B. nr. 77; autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate S. V., parcat pe str. I. N. nr. 38; autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate S. A., parcat în garajul amenajat pe str. I. N. nr.

5; autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate A. E., parcat în pe str. I. N. nr. 34; autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate J. I., parcat sub copertina amenajată nr. 3043 pe str. I. N. autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea părții vătămate C. Ana-M., parcat pe spațiul verde de lângă blocul SB 34 de pe str. S. B. nr. 50.

A. au fost predați la SC I. GMC SRL Z. în schimbul sumei de 250 lei. Adeverința a fost întocmită pe numele învinuitului J. C. A. B. obținuți au fost împărțiți de către învinuiți și cheltuiți în interes personal.

Învinuiții au recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în sarcina lor.

În privința infracțiunii de la pct. 1 din starea de fapt reținută în sarcina învinuitului M. V., întrucât fapta, aducând o atingere minimă valorii ocrotite de legea penală și fiind lipsită de importanță prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Pentru dovedirea stării de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații părți vătămate (f. 11-

12, 14-15, 17-18, 20, 21-22, 24, 25, 27, 35-37,40, 46, 54-55, 65-67), procese-verbale de cercetare la fața locului și fotografii judiciare (f. 29-34,

41-45¹, 49-53, 59-63),declarații învinuiți (f. 74, 77, 78, 79, 83, 84-85, 90,

94-97, 101, 102-104, 108),dovezi de ridicare-predare a bunurilor (f. 16, 19,

23, 26, 38, 47, 57, 69, 71, 80, 86-87, 98, 105),cazier judiciar învinuiți (f. 81,

88, 99, 106).

La termenul de judecată din (...), V. V., prezent în instanță, a declarat că își menține cererea de constituire de parte civilă formulată anterior, solicitând a fi despăgubit cu suma de 170 lei, valoarea prejudiciului ce i-a fost creat.

La același termen de judecată, inculpaților li s-au adus la cunoștință prevederile art.320^{1 C. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, C. B. C., M. V. I., J. C. A. și R. C. I. declarând că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc. De asemenea, date fiind prevederile art. 16^{1 alin. 2 C., aducându-i-se la cunoștință suma cu care s-a constituit parte civilă V. V., inculpatul C. B. C. a recunoscut în tot aceste pretenții .Această recunoaștere a avut loc însă în lipsa părților responsabile civilmente,care, deși au fost legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței.}}

În cauză, tribunalul a precizat că declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și confirmate în fața instanței (f. . 74, 77, 78, 79, 83, 84-

85, 90, 94-97, 101, 102-104, 108,188-191) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor,respectiv cu declarații părți vătămate (f. 11-12, 14-15, 17-18, 20, 21-22, 24,

25, 27, 35-37,40, 46, 54-55, 65-67), procese-verbale de cercetare la fața locului și fotografii judiciare (f. 29-34, 41-45¹, 49-53, 59-63) ,dovezi de ridicare-predare a bunurilor (f. 16, 19, 23, 26, 38, 47, 57, 69, 71, 80, 86-87,

98, 105), astfel că starea de fapt este probată dincolo de orice dubiu: în cursul lunii octombrie 2010, după o prealabilă înțelegere, C. B. C. și M. V. s- au deplasat pe strada I. N., în fața blocului F 2 din Z., unde era parcat autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) aparținând părții vătămate V. V. și cu ajutorul unei șurubelnițe, au sustras un acumulator auto, pe care a doua zi l-au vândut la centrul de colectare a fierului vechi din O. În noaptea de 3/(...), după o prealabilă înțelegere, în timp ce J. C. A. și R. C. I. asigurau paza, C. B. C. și M. V. I., cu ajutorul unei șurubelnițe, a unei chei și a unui patent aparținând familiei inculpatului C., au sustras opt acumulatori auto și un radiocasetofon din autoturismele parcate în locuri publice, aparținând părților vătămate M. Ș., H. P., F. V. L., S. V., A. E., J. I.,C. Ana-M. și S. A. P. A. au fost predați la SC I. GMC SRL Z. în schimbul sumei de 250 lei, bani împărțiți de către inculpați și cheltuiți în interes personal. Întrucât acumulatorii și radio - casetofonul au fost recuperați și restituiți părților vătămate în cursul urmăririi penale, acestea nu se mai constituie părți civile în cauză.

Față de inculpații J. C. A. și R. C. I. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. rap. la art. 208 alin.1,

209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal. La termenul din data de (...), întrucât acești inculpați au declarat că, deși nu au cunoscut exact vârsta inculpaților C. B. C. și M. V. I., au știut că aceștia erau minori la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina lor, reprezentantul M.ui P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților J. C. A. și R. C. I., în sensul reținerii și a agravantei prev. de art. 75 lit.c) C.penal.

P. prevederilor art. 75 al. 1 lit. c) Cod penal, constituie circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor. D. fiind precizările făcute de J. C. A. și R. C. I., privind cunoașterea stării de minoritate a inculpaților C. B. C. și M. V. I., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților J. C. A. și R. C. I. din infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C. rap. la art. 208 al. 1 C.,209 al. 1 lit. a),e),g), și i) Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C. rap. la art. 208 al. 1 C.,209 al. 1 lit. a),e),g), și i) Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal.

I. În drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului minor C. B. C., care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada octombrie -

3/(...), împreună cu M. V., M. V. I., J. C. A. și R. C. I. a sustras pe timp de noapte, din locuri publice, prin efracție, nouă acumulatori auto și un radiocasetofon, prejudiciul total cauzat fiind de 1570 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal și art. 99 al. 3 C..

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de însușire a bunurilor din autoturismele celor nouă părți vătămate, fără consimțământul acestora.

Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor ce le aparțineau și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciile cauzate părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C. B. C. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea acțiunilor sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora.

Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal. Formele agravate ale infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită împreună cu alte persoane, din loc public în accepțiunea art.152 Cod penal, pe timp de noapte și prin efracție.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin. 1, art.209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 17 ani și nu este cunoscut cu antecedente penale, dar nu se află la prima confruntare cu legea penală. P. referatului de evaluare realizat de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, C. B. C. locuiește cu părinții săi și în prezent nu are nicio ocupație. Până în urmă cu trei ani a fost elev în clasa a VII-a la Ș. cu clasele

I-VIII „Corneliu Coposu"; din Z., pe care a repetat-o de două ori, iar în final a avut situația școlară neîncheiată la patru materii, motiv pentru care a fost exmatriculat. Ulterior, i s-a oferit șansa de a-și continua studiile prin înscrierea într-un program de ajutorare organizat de I. Ș. S., dar elevul nu a fost interesat de definitivarea pregătirii sale școlare și profesionale. În perioada în care a fost elev nu a avut abateri comportamentale în cadrul unității școlare, cu excepția absențelor nemotivate, dar în ultimii ani s-a obișnuit să intre în curtea școlii și să amenințe copii din diverse motive nejustificate, fapt pentru care a fost sancționat contravențional de organele de poliție. Inculpatul nu are antecedente penale, dar a mai fost cercetat pentru comiterea de infracțiuni (lovire și furt), pentru care a fost sancționat cu amenzi care nu au fost achitate până în prezent. Reprezentantul Polițieide P. a precizat că tânărul are o atitudine neadecvată și rebelă, nu se conformează regulilor de conviețuire socială și nu este supravegheat de părinți. În urmă cu câteva luni a fost, de asemenea, sancționat cu amendă pentru distrugerea unei uși termopan de la un imobil din vecinătatea domiciliului său. În ceea ce privește faptele reținute în prezenta cauză, din relatările celorlalți inculpați tribunalul a constatat că reiese faptul că ideea comiterii infracțiunii i-a aparținut minorului C. B. C., care cunoștea date despre locul în care puteau fi predați acumulatorii și prețul pe care îl pot obține. S-a conchis că inculpatul a adoptat comportamentul infracțional ca urmare a ignorării consecințelor negative a faptelor cu caracter penal, a indiferenței față de urmările acestora și a conduitei anti-sociale care îl caracterizează. S-a considerat că în viitor minorul va avea unele dificultăți de reintegrare socială, ținând cont de mai multe aspecte, cum ar fi lipsa unei ocupații stabile, abandonarea cursurilor școlare, lipsa de supraveghere și autoritatea scăzută din partea părinților săi și faptul că nu are nici un plan concret de viitor (f.155-156).

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.

În ceea ce privește pedeapsa care a fost aplicată lui C. B. C., instanța de fond a avut în vedere atât faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, cât și împrejurarea că inculpatul a comis infracțiuni similare și anterior celor pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, aspect ce denotă un grad de pericol social sporit, astfel că s-a apreciat că nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative.

În raport de dispozițiile art.109 alin. 1 Cod penal, având în vedere că inculpatul a fost minor la data comiterii infracțiunilor, limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina, acestea au fost reduse la jumătate.

P. prevederilor art. 320^{1 C., în caz de recunoaștere a faptei reținute în actul de sesizare și solicitare ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii. Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege în condițiile art. 320^{1 C.p, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare. Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Deși în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca și circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special, ținând seama de aspectele menționate anterior. În același timp, instanța nu a dat eficiență juridică art. 42 Cod penal, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.}}

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și a constatat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei subsupraveghere, prevăzute de art. 110^{1 Cod penal rap. la art.86^{1 alin.l Cod penal: pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 1 an închisoare, din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale și scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului.}}

În consecință, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.110 Cod penal și s-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

A precizat tribunalul și faptul că în Decizia nr. 51/(...) pronunțată înurma admiterii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al României, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „ Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) și b) și art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă și inculpaților minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani , atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul execu tăr ii pedepsei";. De asemenea, în jurisprudența în materie se consideră că pedepsele accesorii se pot aplica minorilor, iar dacă legiuitorul ar fi dorit ca aceste pedepse să nu fie aplicate minorilor, ar fi prevăzut acest lucru, așa cum a precizat cu privire la pedepsele complementare prin art.

109 al. 3 C. (în acest sens, decizia penală nr. 237/(...) a Curții Supreme de

Justiție, dec.pen. nr. 75/2002 a Curții de A. I.).

Instanța a apreciat că, prin raportarea prevederilor art. 71 al. 5 C. pen. la art. 71 al.1 C., în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată minorului, se suspendă și pedepsele accesorii aplicate, în cazul revocării acestei suspendări urmând ca executarea pedepselor accesorii să aibă loc după ce persoana condamnată împlinește 18 ani. Cum inculpatul C. B. C. urmează să devină major în data de (...), iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este de un an, fiind suspendată executarea, sub supraveghere, petimp de 3 ani, în baza art. 71 al. 5 Cod penal fiind suspendată și executarea pedepselor accesorii, tribunalul a precizat că este evident faptul că, în ipoteza revocării suspendării executării pedepsei pentru infracțiuni comise în cursul termenului de încercare și dispunerea unei pedepse în acord cu decizia nr. 1/(...) pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, executarea pedepselor accesorii va începe la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.

Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c),d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.

II. Fapta inculpatului minor M. V. I. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în noaptea de 3/(...), împreună cu C. B. C., J. C. A. și R.

C. I. (ultimii doi inculpați - în calitate de complici) a sustras pe timp de noapte, din locuri publice, prin efracție, nouă acumulatori auto și un radiocasetofon, prejudiciul total cauzat fiind de 1400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal și art. 99 al. 3 C..

Și în cazul acestui inculpat, sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de însușire a bunurilor din autoturismele celor opt părți vătămate, fără consimțământul acestora, momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului, urmarea imediată se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciile cauzate părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că inculpatul M. V. I. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod penal, acesta având reprezentarea acțiunilor sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, prevăzând rezultatul și urmărind producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv - gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise s-a apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat.

Având în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, instanța de fond a reținut că M. V. I. are vârsta de 16 ani și nu este cunoscut cu antecedente penale. P. referatului de evaluare realizat de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, minorul nu frecventează înprezent cursurile școlare. A absolvit clasa a VIII-a la Ș. G. nr. 8 Z. și a fost repartizat la G. școlar M. Viteazul. În primul semestru al anului școlar precedent a abandonat școala, iar în acest an a fost înscris din nou în clasa a IX-a . Din luna noiembrie, minorul refuză să mai frecventeze școala, cu toate insistențele părinților săi și a dirigintelui. Veniturile familiei sunt modeste, dar odată cu vârsta adolescenței, pretențiile minorului au crescut, acesta nefiind mulțumit cu suma oferită zilnic de mama sa ca „ bani de buzunar"; , motiv pentru care obișnuiește să ia din portmoneul mamei câte 5 lei, fără permisiunea acesteia. Mama îi reproșează că fură, comportament pe care nu l-a învățat în familie. Se apreciază că M. V. I. nu are formate deprinderi antisociale, aflându-se la prima experiență a cercetării penale. Principala motivație a conduitei sale infracționale, cea a obținerii de bani, nu a condus la dorința de a repeta un astfel de comportament, identificând ponderea majoră a pierderilor avute. Ținând cont de aspirațiile de viitor ale minorului și de susținerea din partea părinților, se consideră că pe măsură ce minorul va dobândi maturitate și va învăța o serie de abilități sociale din mediul familial sau profesional, nu va întâmpina dificultăți în procesul de integrare socială(f.159-160).

În ceea ce privește pedeapsa aplicată lui M. V. I., instanța de fond a avut în vedere atât faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, cât și împrejurarea că inculpatul a comis un număr mare de acte materiale, după o prealabilă înțelegere cu coinculpații, aspect ce denotă un grad de pericol social sporit, astfel încât s-a apreciat că nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative.

D. fiind circumstanțele reale și personale ale cauzei, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege în condițiile art. 320^{1 C.p, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului M. V. I. tot la o pedeapsă de 1 an închisoare, aplicarea unei astfel de pedepse fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Deși în cauză, și în ceea ce îl privește pe M. V. I., există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal ( lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă), simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca și circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special, ținând seama de aspectele menționate anterior. Nici în acest caz instanța nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal, forma continuată a infracțiunii fiind o cauză facultativă de agravare a pedepsei.}

Instanța de fond a constatat că și în ceea ce-l privește pe M. V. I. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 110^{1 Cod penal rap. la art. 86^{1 alin.l Cod penal: respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, inculpatul nu mai fost condamnat anterior și, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, pronunțareacondamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei .}}

În baza art.86^{3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul}

Sălaj; b. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c),d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.

M. V. I. urmează să devină major în data de (...), iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este de un an, fiind suspendată executarea, sub supraveghere, pe timp de 3 ani, în baza art. 71 al. 5 fiind suspendată și executarea pedepselor accesorii, prin urmare, și în cazul acestuia, în ipoteza revocării suspendării executării pedepsei pentru infracțiuni comise în cursul termenului de încercare și dispunerea unei pedepse cu executare în regim de detenție, executarea pedepselor accesorii ar începe la împlinirea vârstei de

18 ani de către inculpat.

III. Fapta inculpatului major J. C. A., care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în noaptea de 3/(...), împreună cu R. C. I. a asigurat paza în timp ce minorii C. B. C. și M. V. I. au sustras, pe timp de noapte, din locuri publice, prin efracție, nouă acumulatori auto și un radiocasetofon, prejudiciul total cauzat fiind de 1400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal și art.75 lit. c) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în ajutorul dat de J. C. A. în acțiunea de luare, de către C. B. C. și M. V. I. a bunurilor din autoturismele celor opt părți vătămate, fără consimțământul acestora. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniile părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea autorilor faptei, apoi a inculpatului, dată fiind înțelegerea anterioară făcută în acest sens. U. imediată, caelement component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către autori, și ca efect al ajutorului dat de inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, J. C. A. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal, din probele administrate reieșind că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a înlesnit luarea bunurilor din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora.

Fapta săvârșită de inculpat este complicitate la furt calificat în condițiile 26 C. rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a), e),g) și i) Cod penal, art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 al. 1 lit. c) Cod penal. Formele agravate ale infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită de cel puțin patru persoane împreună, dintre care două - minore, în timpul nopții, din locuri publice și prin efracție.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, cu atât mai mult cu cât a fost comisă împreună cu inculpați minori, în mod repetat.

Instanța a avut, totodată, în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 20 ani, nu are ocupație ori loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale. P. referatului de evaluare realizat de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj,în ce privește fapta reținută în prezenta cauză, inculpatul a acceptat să o comită deoarece modul în care urma să acționeze l-a încurajat, adică împreună cu alte persoane familiare, astfel că a acceptat fără să problematizeze. Inculpatul s-a bazat într-o oarecare măsură și pe faptul că știa despre C. că a mai recurs la acțiuni penale și acestuia nu i s-a întâmplat nimic (nu a fost tras la răspundere). Fapta pe care a comis-o, la momentul respectiv, nu a înțeles-o în termeni judiciari, ci doar în termeni de bine și rău, știind foarte bine că ceea ce au făcut este cel puțin un lucru imoral. Se conchide că J. C.

A. va putea face față în viitor provocărilor la care va fi expus. Acesta este un tânăr cu educație, în sensul aprecierii muncii, a respectului față de sine și față de celălalt, este atașat de valorile familiei, are planuri de viitor dezirabile și a decis în legătură cu schimbarea anturajului actual. Familia din care face parte tânărul este mediul prielnic pentru sedimentarea unui model pozitiv de persoană capabilă să acționeze într-un mod prosocial (f.161-162).

P. prevederilor art. 320^{1 C., în caz de recunoaștere a faptei reținute în actul de sesizare și solicitare ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii. Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege în condițiile art. 320^{1 C.p, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Deși în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca și circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special, ținând seama de aspectele menționate anterior, dar și de faptul că, potrivit art. 80 al. 2 C., în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. În același timp, instanța nu a dat eficiență juridică art. 78 al 1 C., potrivit căruia, în caz de circumstanțe agravante, instanța poate aplica o pedeapsă până la maximul special, după cum nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.}}

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.86¹ alin.l și art.86^{5 alin.2 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani, inculpatul nu mai fost condamnat anterior și, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, de faptul că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, de experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, care sunt suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat.}

În consecință, în baza art.86^{1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.86² alin.1 Cod penal.}

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.86^{3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul J. C. A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul}

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Instanța a apreciat că nu se impune interzicere drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c),d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.

IV. Fapta inculpatului major R. C. I., care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în noaptea de 3/(...), împreună cu J. C. A., a asigurat paza în timp ce minorii C. B. C. și M. V. I. au sustras, pe timp de noapte, din locuri publice, prin efracție, nouă acumulatori auto și un radiocasetofon, prejudiciul total cauzat fiind de 1400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. rap. la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a),e), g) și i) Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal și art.75 lit. c) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în ajutorul dat de R. C. I. în acțiunea de luare, de către C. B. C. și M. V. I. a bunurilor din autoturismele celor opt părți vătămate, fără consimțământul acestora, momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniile părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea autorilor faptei, urmarea imediată se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective și R. C. I. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 20 ani, nu are ocupație ori loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale, dar pentru condamnarea suferită s-a împlinit termenul de reabilitare. P. referatului de evaluare realizat de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, R. C. I. nu se află la prima faptă penală, în anul 2009 a fost implicat, alături dealți 7 tineri în comiterea unei tâlhării. El a fost judecat pentru tăinuire, faptă pentru care a fost sancționat cu amendă penală de 300 lei. În ce privește fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, R. C. I. susține că a acceptat să participe la infracțiune deoarece în acea perioadă nu dispunea de bani și a fost tentat de câștigul financiar facil. A fost încurajat și de faptul că pentru infracțiune în care a fost implicat anterior nu a primit nicio pedeapsă, fiind doar amendat. Cu toate că a cunoscut consecințele negative ale faptelor sale, le-a ignorat și și-a asumat riscul de a fi prins și pedepsit pentru acțiunile sale. Minimalizează contribuția sa la comiterea faptei și consideră că el a avut un rol pasiv, deoarece a asigurat paza, în timp ce inculpații minori au sustras efectiv acumulatorii. Se apreciază că inculpatul R. C. I. a adoptat comportamentul infracțional în cadrul grupului de prieteni, pe fondul ignorării consecințelor negative ale faptelor cu caracter penal. Se consideră că, pe viitor, inculpatul se va reintegra în societate și va putea evita să mai comită infracțiuni în cazul în care își va păstra actualul loc de muncă, va evita anturajul unor tineri cu preocupări infracționale și va beneficia în continuare de suportul material, afectiv și moral al familiei sale (f.157-158).

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, precum

și limitele de pedeapsă stabilite de lege în condițiile art. 320^{1 C.p, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului R. C. I. tot la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Deși și în ceea ce îl privește pe acest inculpat există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca și circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special, ținând seama de aspectele menționate anterior, dar și de prevederile art. 80 al. 2 C.. În același timp, instanța nu a dat eficiență juridică art. 78 al. 1 C. și art.42 Cod penal.}

Instanța a constatat că și în acest caz sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.86^{1 alin.l și art.86^{5 alin.2 Cod Penal.}}

În consecință, în baza art.86^{1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.86^{2 alin.1 Cod penal.}}

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.86^{3 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul R. C. I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul}

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că părțile vătămate M. Ș., H. P., F. V. L., S. V., A. E., J. I., C. Ana-M. și S. A. P. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul total, în cuantum de 1400 lei, fiind integral recuperat.

De asemenea, instanța a luat act de faptul că inculpatul C. B. C. a recunoscut în tot pretențiile părții civile V. V., dar părțile responsabile civilmente C. V. și C. M. nu au fost prezente în instanță și nu și-au dat acordul în acest sens.

Instanța de fond a reținut că, în baza art.346 Cod procedură penală și art.14 alin.3 Cod procedură penală, repararea pagubei se va realiza potrivit dispozițiilor legii civile,art. 998-999 Cod civil prevăzând că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către părțile vătămate, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost condamnați, fiind dovedită vinovăția acestora și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită

și prejudiciu.

Întrucât repararea prejudiciului cauzat nu se poate realiza în natură, potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 lit.b) Cod procedură penală, repararea pagubei s-a dispus a se face prin echivalent, prin plata de despăgubiri.

La dosar există dovada valorii prejudiciul creat părții civile V. V. (f. 13), astfel fiind, în baza art.346 al.1 Cod procedură penală rap. la art.14 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, art.1000 alin.2 Cod civil, și art.1003 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă V. V. și a obligat pe inculpatul C. B. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. V. și C. M., la plata sumei de 170 lei, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.

În ceea ce privește bunurile folosite la săvârșirea infracțiunii

(șurubelnițe, cheie, patent), instanța de fond a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 118 al. 1 lit. b) C., întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că acestea aparțin vreunuia dintre inculpați.

Inculpații fiind condamnați, în baza art.191 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul C. B. C. - în solidar cu părțile responsabile civilmente C. V. și C. M. - și pe inculpatul M. V. I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 700 lei, din care câte 600 lei avansați din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S., iar în baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații J. C. A. și R. C. I. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 500 lei, dincare câte 300 lei avansați din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Zalău, în termen legal, a declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU, solicitând casarea acesteia și rejudecând, a se îndrepta neregularitățile din cuprinsul sentinței atacate cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpaților.

S-a arătat în motivarea recursului că în cazul inculpaților minori C. B.

C. și M. V. I., instanța nu a stabilit că executarea pedepselor accesorii aplicate, va începe la împlinirea vârstei de 18 ani a inculpaților, ei urmând să devină majori în timpul executării pedepsei. S-a invocat în acest sens, decizia nr.51/2007 a Î. dată în recursul în interesul legii.

Totodată, pentru toți cei patru inculpați, instanța nu a motivat aplicarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b C. în funcție de criteriile prev. de art.71 alin.3 C., limitându-se a supune analizei doar neaplicarea pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c,d,e C. S-a invocat în acest sens, al obligativității motivării aplicării pedepselor accesorii, decizia nr.74/2007 a Î. dată în recursul în interesul legii.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu privire la primul motiv de recurs - instanța nu a menționat exprescă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților minori va începe laîmplinirea vârstei de 18 ani - se constată că acesta este nefondat.

Aceasta deoarece, drepturile interzise inculpaților, prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b C. - dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prin lege ( art.37 și 38 din Constituție) nu pot fi exercitate decât după împlinirea vârstei de 18 ani, așa încât, este superfluu a se menționa acest aspect de către instanță. Utilitatea unei semenea mențiuni apare doar în situația interzicerii altor drepturi prev. de art.64 C. ce pot fi exercitate și în perioada minoratului, de altfel, foarte restrâns acest câmp al drepturlor ( de ex., drepturile părintești pentru cei între 16-18 ani).

Mai mult, decizia nr.51/2007 a Î. dată în recursul în interesul legii, statuează asupra aplicabilității și inculpaților minori a pedepselor accesoriiprev. de art.71 rap. la art.64 lit.a și b C.pen și art.71 alin.3 cu referire la art.64lit.d C.și, nicidecum asupra obligativității pronunțării asupra unor aspecte,operabile, ope legis.

În privința celui de al doilea motiv de recurs - nemotivarea de către instanță a aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit.b C. pentru toți inculpații, Curtea constată, de asemenea, că este nefondat.

Aceasta deoarece, în primul rând, motivul invocat nu se circumscrie niciunuia din cazurile de casare prev. de art.385/9 C. E., ar putea fi incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 C., în situația în care recurentul ar contesta pedeapsa accesorie aplicată, ca și conținut, durată sau modalitate de executare, ceea ce nu este cazul în speță.

Apoi, dispoz. art.71 alin.3 C. prevăd criterii exprese ce trebuie avute în vedre doar pentru interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e C.

Este adevărat că decizia nr.74/2007 a Î. dată în recursul în interesul legii, statuează asupra modului de interpretare a dispoz. art.71 C. referitoare la pedepsele accesorii, dar, în sensul că interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit.a teza I - c C., nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 C. Decizia nu statuează deci asupra obligativității motivării distincte, a aplicării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, cu atât mai mult cu cât, în aceeași decizie se menționează că dispozițiile art.72 C. are călăuzesc stabilirea pedepsei principale și complementare, trebuie să călăuzească și modul de stabilire a pedepsei accesorii, iar instanța, în mod detaliat a analizat și apreciat criteriile prev. de art.72 C. (aplicabile, conform deciziei amintite, și la stabilirea pedepselor accesorii) în cazul fiecărui inculpat în parte, motivând totodată de ce nu interzice drepturile prev. de art.64 lit.c, d,e C.

Așa fiind, se apreciază că, și pe fondul chestiunii, instanța nu a greșit, criteriile analizate la aplicarea sancțiunii principale, fiind perfect aplicabile și pentru justificarea pedepsei accesorii, chiar dacă, nu s-a specificat expres acest lucru. Nu era necesar acest lucru, legea însăși, prin modul în care este formulată, nedistingând între diferitele categorii de pedepse ( art.72 C. prevede că : „ l a s tab il ire a ș i apl ic are a pedepselor, se ț ine se ama de…….";).

Față de toate aceste considerente, recursul în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte

300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M.ui

Justiției.

Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.,

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA

ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 160 din 20 aprilie 2011 a J. Z..

Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției.

C. judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. L. M. ANA C.

GREFIER M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

5 ex./(...)

Jud.fond:Țăran D.Brăduța

← Decizia penală nr. 123/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 115/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 962/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 962/2011, Curtea de Apel Cluj