Încheierea penală nr. 1/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1/R/2010
Ședința publică din 06 ianuarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : V. C., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
V. G. GREFIER: M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin
PROCUROR - D. M. P.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații M. N. O., O. C. E., N. M. A., C. R. L., L. B. S. și T. I., aflați în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii penale nr. 1/CC din 4 ianuarie 2011 a T. B.-N., având ca obiect propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT
- S. T. B.-N., de prelungire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. N. O. în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat F. A. I. din cadrul Baroului București, inculpatul O. C. E. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M. I. din cadrul Baroului de avocați C., inculpatul N. M. A. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. I., inculpatul C. R. L. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat U. I. C. din cadrul Baroului de avocați C. și inculpații L. B. S., T. I. în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat R. D. din cadrul Baroului de avocați C., toți apărătorii cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. I., av. L. K. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. N. O., av. B. O. care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Inculpații, întrebați fiind, arată că-și mențin recursurile formulate în cauză.
Inculpații O. C. E., N. M. A. și C. R. L., întrebați fiind de către instanță, arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii dsemnați din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților L. B. S., T. I., avocat R. D. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.c Cod pr.pen. admiterea recursurilor formulate de inculpații pe care îi reprezintă, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare T. B.-N. În subsidiar, solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT-B. T. B.-N. In terțio, solicită în temeiul art. 139 alin. 35 rap. la art. 1451 Cod pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În ceea ce privește prima solicitare cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciază că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.3859 alin. 1 pct. 1 Cod pr.pen. având în vedere că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se bazează soluția pronunțată de instanța de fond. Din dispozițiile încheierii rezultă că și actual ar fi îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen., respectiv limita de pedeapsă și existența unui pericol concret pentru ordinea publică și exemplifică că aceste aspecte rezultă din natura infracțiunilor comise de către inculpați, modalitatea de săvârșire a faptelor, numărul mare al faptelor, numărul mare de persoane implicate în dosar și rezonanța negativă a acestor fapte în rândul comunității. Din motivarea încheierii rezultă că în nicio singură frază nu se face referire concretă la fapte și la persoana inculpaților. În această situație având în vedere dispozițiile Codului de procedură penală, practica judiciară națională și practica judiciară europeană este nelegal a se afirma că inculpații ar prezenta un pericol pentru ordinea publică având în vedere că nu se face referire la nicio probă care să confirme această afirmație. T. motivarea instanței de fond se referă la dispoziții juridice generale și la natura infracțiunilor comise de numărul mare de persoanele cercetate în acest dosar și nu se regășește nicio referire la un grup infracțional organizat sau la vreo asociere în scopul săvârșirii unor infracțiuni supuse spre analiză instanței. Într-adevăr în acest dosar există un număr mult mai mare de persoane cercetate în afara celor 6 inculpați din boxă, persoane cercetate atât pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, consum de astfel de droguri, cât și pentru punerea la dispoziție a locuinței pentru consumul unor astfel de substanțe, persoane care însă sunt cercetate în stare de libertate deși infracțiunile sunt similare cu cele reținute în sarcina inculpaților aflați în stare de detenție. Față de aceste aspecte, în opinia sa încheierea nu este motivată având în vedere că în încheiere nu se regăsesc temeiurile care să justifice soluția pronunțată. Soluția se referă în mod concret la niște persoane aparte, inculpații luați în individualitatea lor astfel că în mod concret la aceste persoane trebuie în parte să se justifice și să se motiveze existența pericolului social concret pe care aceștia l-ar prezenta pentru societate și de asemenea să se indice și probele din care rezultă aceste aspecte. În subsidiar, solicită casarea încheierii recurate ca fiind nelegală și netemeinică și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, întrucât apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 155 alin. 1 Cod pr.pen. deoarece nu mai persistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au fost invocate temeiuri noi care să justifice menținerea inculpaților în stare de arest. Se mai reține în încheierea atacată că toate aspectele invocate de către inculpați cu privire la situația lor familială, personală, la comportamentul avut pe parcursul urmăririi penale nu constituie temeiuri de natură a justifica cercetarea lor în stare de libertate și că toate aceste aspecte ar constituie doar circumstanțe atenuante care urmează a fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond. A. reținere a instanței de fond și aceste aprecieri încalcă flagrant prevederile art. 136 alin. 8 Cod pr.pen. care arată modalitatea concretă în care instanța urmează să analizeze care din măsurile preventive se impune a fi luată față de inculpați. Din cuprinsul acestui aliniat antecedentele penale, starea de sănătate și alte situații care privesc învinuitul sau inculpatul rezultăcă legiuitorul se referă la persoana concretă, palpabilă, cu date de identitate și situații concrete legate de această persoană. Astfel, afirmațile instanței de fond cu privire la situațiile și aspectele legate de inculpați, prezentate de către apărători în susținerea solicitărilor, în sensul că nu au nicio legătură cu posibilitatea de cercetare în stare de libertate a inculpaților, sunt lipsite de suport juridic. În ceea ce-l privește pe inculpatul T. I. solicită să se aibă în vedere că acesta nu are antecedente penale, este o persoană foarte tânără, din caracterizarea depusă la dosar rezultă că a beneficiat de stabilitate familială și că este o persoană extrem de onestă, respectuoasă care sărea în ajutor când era cazul, nu este o persoană care prezintă pericol pentru ordinea publică. În ceea ce-l privește pe inculpatul L. B. S. solicită să se rețină că nu are antecedente penale, este extrem de tânăr, a urmat cursurile unei facultăți, nu este o persoană care ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate. În ceea ce privește aceste aspecte arată că România a fost sancționată de C. pentru nerespectarea art. 5 din Convenție deoarece instanțele nu au analizat aceste aspecte și situații concrete care țineau de personalitatea inculpatului. În încheierea atacată s-a mai arătat că legal și temeinic s-a admis propunerea de prelungire a arestării inculpaților în vederea realizării scopului procesului penal și înfăpturii actului de justiție, precum și pentru a împiedica inculpații că ar fi lăsați în libertate, să încerce influențarea unor martori sau a altor persoane care urmează să fie audiate în cauză. Din cuprinsul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive rezultă că este necesară prelungirea măsurii arestării preventive având în vedere că, dosarul este unul complex și că urmează să se efectueze multe acte de urmărire penală. Cu privire la martorii care urmează să fie audiați solicită să se observe că în mod sistematic de trei luni de zile se invocă necesitatea identificării persoanelor care au fost interceptate și nu s-a putut stabili identitatea lor. În această situație este absurd să se pretindă că s-ar încerca influențarea acestor martori a căror identitate nu este cunoscută nici de organele de anchetă. Temeiul prev. de art. 148 lit. b Cod pr.pen. nu a fost probat de DIICOT și nici de instanță. Invocă jurisprudența C. potrivit căreia gravitatea acuzațiilor îndreptate împotriva unei persoane nu poate justifica detenția acesteia. Referitor la reacția societății civile, reținută de către instanța de fond, în situația în care inculpații ar fi lăsați în libertate, consideră că actualmente trebuie dovedit că punerea în libertate a inculpaților ar tulbura efectiv ordinea publică, lucru care nu a fost dovedit. Probatoriul specific care trebuie efectuat, respectiv percheziții informatice, transcrierea convorbirilor telefonice, audierea martorilor sunt utile cauzei, însă aceste probe nu pot fi influențate de inculpați deoarece aceștia nu au posibilitatea să afle ce probe și când vor fi administrate cu atât mai mult cu cât nu a fost solicitată prezența apărătorilor la administrarea probelor, deși a formulat o cerere expresă în acest sens. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor formulate de inculpații L. B. S., T. I. Apărătorul ales al inculpatului M. N. O., avocat F. A. I. solicită în temeiulart. 38515 pct. 2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 1/CC din 4 ianuarie 2011 a T. B.-N. și, rejudecând să se aprecieze faptul că prelungirea măsurii arestării preventive este neîntemeiată și în consecință să se dispună punerea în libertate a inculpatului deoarece în spețănu există un pericol social dovedit, pericol pe care inculpatul l-ar prezenta dacă lucrările dosarului ar fi efectuate cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri prev. de art. 136 alin.1 lit.b sau c Cod pr.pen. și instituirea obligațiilor prev. de art. 145 Cod pr.pen. care sunt apte pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. avut în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților arată că cele două condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, întrucât în speță nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. C. că în acest moment reprezentanții parchetului la a patra solicitare a prelungirii măsurii arestării preventive mizează în lipsa unor probe și argumente concrete pe bunăvoința instanței care trebuie să verifice opturnitatea prelungirii măsurii arestării preventive. Nu există în dosar probe certe privind existența pericolului concret, având în vedere că acestea dacă ar fi existat ar fi fost arătate până la acest termen, însă în continuare pericolul social concret este prezentat generic și abstract de către organele de anchetă. Reprezentanții parchetului au arătat în referatul de prelungire a măsurii arestării preventive că pericolul pe care îl reprezintă inculpatul M. este același, iar instanța de judecată a conturat un pericol social concret în sarcina tuturor inculpaților, pericol care ar rezulta din natura infracțiunilor comise, modul concret în care au fost comise faptele, numărul mare al actelor materiale, numărul mare de persoane și rezonanța negativă a faptelor în societate. Instanța a justificat măsura arestării preventive a inculpaților pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, existând riscul real în încercarea influențării unor martori. Nu contestă că natura faptelor pentru care inculpatul M. este cercetat este una serioasă având în vedere și limitele de pedeapsă cuprinse între 10 și 20 ani închisoare, însă comiterea unor infracțiuni chiar și de o gravitate deosebită nu constituie un temei pentru privarea de libertate a inculpatului sub forma detenției întrucât tendința de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoană care comite o faptă din sfera ilicitului penal. În acest sens solicită să se aibă în vedere încheierea penală nr. 245/2010 a completului de 9 judecători a Înaltei Curți de C. și J. În ceea ce privește modalitatea concretă în care a fost săvârșită infracțiunea are certitdinea că în acest moment instanța de judecată nu poate să cunoască modul de săvârșire a faptelor sau a aportului infracțional al fiecărui inculpat în parte, aceste aspecte urmând a fi tranșate pe fondul cauzei. Pericolul social ar trebui analizat strict pentru fiecare inculpat în parte și nu printr-o imagine de ansamblu a dosarului așa cum a procedat prima instanță, atribuind pericolul concret la un șir întreg de infracțiuni comise sau nu de către toți inculpații sau a numărului mare de acte materiale al acestor infracțiuni și numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională. În cauză sunt cercetați 6 inculpați în stare de arest și tot același număr de învinuiți aflați în stare de libertate, însă cu certitudine cei aflați în stare de libertate sunt excluși de la posibilitatea influențării martorilor chiar dacă și pentru aceștia (riscul odată cu rechizitoriu va fi același având în vedere aceleași) limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 de ani pentru trafic de droguri. A. reprezentanții parchetului cât și instanța de judecată nu au reușit să arate probele din care rezultă riscul influențării de către inculpatul M. a probelor din dosar. Din acest punct de vedere reținerea acestui aspect așa cum a fost formulat în încheierea recurată reprezintă o simplă decizie administrativă și rezultanta unei arbitrar împotriva inculpatului. De asemenea, dacă s-ar aduna toate actele materiale ale tuturor inculpaților se pot găsi motive de pericol la modul general dar fiecare dintre inculpat trebuie privit pentru faptele sale, profilul său personal și împreună să contureze sau nu un pericol concret. De exemplu cu privire la infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului M., prin ordonanța de extindere a cercetării penale din 3 ianuarie 2011 s-a reținut că la cheful organizat dintr-o zi din mai 2010 de către un bărbat neidentificat pe nume „., la o casă din Viișoara, a oferit 2 gr. de sare de baie. D. nu se știe când s-a organizat, nu se știe cine a organizat dar se știe exact ce substanță s-a oferit, respectiv mefedronă. Pentru acest gen de acte materiale ( și sunt multe în dosar) reprezentanții parchetului au obținut o justificare a menținerii arestului preventiv. La percheziția domiciliară efectuată la inculpatul M. s-au găsit două plicuri de sare de baie legală așa cum rezultă din analiza efectuată la laborator și ca urmare cazul prev. de art. 143 Cod pr.pen. nu este incident în cauză, deoarece consumul nu este incriminat. Cu privire la infracțiunea de trafic și modalitatea concretă arată că nici în acele presupuse acte de trafic de droguri efectuate în modalitatea strictă a unei cumpărări autorizate și nu a unei rețele așa cum încearcă să se inoculeze de către parchet, inculpatul pe care îl reprezintă nu a participat la nicio tranzacție de acest gen. În ceea ce privește rezonanța faptelor în rândul comunității locale prin faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni organele statului nu au o reacție mai fermă consideră că trebuie să se aibă în vedere și faptul că sentimentele de securitate și de încredere în organele statului presupun inclusiv aplicarea de către acestea a dispoziților legale și aceasta implică inclusiv individualizarea măsurilor preventive ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele care au comis infracțiuni astfel încât acestea să asigure un climat de calm, stabilitate și echilibru, dar fără a se încălca dreptul la libertatea inculpatului. Solicită să se aibă în vedere că în acest moment în favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție sub aspectul săvârșirii faptelor, iar anticiparea pedepsei cu închisoarea nu poate conferi un motiv de privare de libertate a inculpatului. În prezent nu s-a făcut dovada că cele patru motive fundamentale dezvoltate în jurisprudența Curții Europene, sens în care invocă cazul Calmanovici contra României, potrivit căreia justificarea arestării preventive a unui inculpat ar fi înfrânte de către comportamentul inculpatului în sensul că ar încerca să fugă, să se sustragă cercetării judecătorești, odată pus în libertate să împiedice înfăptuirea justiției, să comită noi infracțiuni sau să tulbure în mod real ordinea publică. În ceea ce privește argumentul bunei desfășurări a procesului penal solicită să se observe că așa cum pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi apreciat în mod abstract, în egală măsură pericolul pentru împiedicarea desfășurării procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de către autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie evaluat în sarcina inculpatului raportat la lipsa antecedentelor penale, este bine ancorat în societate și familie, are o mică afacere personală. Față de cele expuse, consideră că în acest moment măsura arestării preventive a inculpatului apare ca o măsură excesivă. Apărătorul inculpatului C. R. L. - av. U. I. C. solicită admiterea recursului,casarea încheierii penale nr. 1/CC din 4 ianuarie 2011 a T. B.-N. și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, întrucâttemeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice această prelungire. În motivarea încheierii atacate reiese faptul că inculpatul, cu toate că nu se face nicio referire cu privire la inculpatul C., ci se face o referire generică, ar prezenta în continuare pericol concret pentru ordinea publică, însă este de observat că nu se precizează în ce constă acest pericol dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. C. că acest pericol trebuie raportat atât la persoana inculpatului cât și cu privire la infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv actele materiale reținute în sarcina inculpatului care intră în conținutul infracțiunii de trafic de droguri. În sarcina inculpatului s-a reținut cumpărarea cantității de 0,2 gr. de substanță care ar fi interzisă de legea penală. În aceste condiții, consideră că pericolul concret pentru ordinea publică nu există în ceea ce-l privește pe acest inculpat. A. acte fapte decât cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut pe parcursul derulării anchetei, astfel că măsura luată față de inculpat este excesivă și nu se impune a fi menținută. În motivarea prelungirii arestării preventive se motivează că în cauză urmează să fie efectuate acte de urmărire penală, respectiv transcrierea convorbirilor telefonice, percheziții informatice, audierea de martori, însă aceste acte nu-l privesc pe inculpatul C.. Totodată, inculpatul nu cunoaște ce persoane urmează să fie audiate în cauză. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită în temeiul art. 1451 Cod pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apărătorul inculpatului N. M. A., avocat B. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii înlibertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au la baza luări măsurii arestării preventive nu nu sunt reale și nu justifică menținerea arestului preventiv. Susține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen., având în vedere că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar influența buna desfășurare a procesului penal cu atât mai mult cu cât acesta a recunoscut fapta comisă și a coloborat cu organele de cercetare, indicând și alte persoane. Solcită să se aibă în vedere că inculpatul are o vârstă fragedă, o situație mai specială față de ceilalți inculpați având în vedere că acesta are o afecțiune la inimă, nu are antecedente penale, se bucură de sprijinul familiei, precum și faptul că nu este dovedit că lăsat în libertate ar lua legătura cu martorii care urmează a fi audiați în cauză în vederea influențării. Solicită ca prin prisma art. 5 din C. să se analizeze și să se dispună luarea față de inculpat a unei măsuri preventive alternative, respectiv luarea unei măsuri neprivative de libertate. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara. Apărătorul inculpatului O. C. E., avocat C. M. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 1/CC din 4 ianuarie 2011 a T. B.-N. și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Apreciază că încheierea recurată este nelegală și netemeinică având în vedere că temeiurile care determinat luarea măsurii arestării preventive nu maisubzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Parchetul a invocat că temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. subzistă și în prezent. Nu contestă că teza I a acestui text de lege este incidentă în cauză raportat la faptul că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, teză care subzistă în momentul de față și va subzista pe tot parcursul procesului penal. În ceea ce privește teza a II-a a art. 148 lit.f Cod pr.pen. apreciază că nu este incidentă în cauză având în vedere că nu s-a motivat corect în ce constă pericolul pe care l-ar prezenta cercetarea în stare de libertate a inculpatului în contextul în care acesta a avut o atitudine sinceră, exemplară, a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, indicând alte persoane și alte fapte similare. Solicită să se facă diferențiere între cei 6 inculpați și a se analiza individual situația fiecăruia dintre inculpați. În acest sens solicită să se aibă în vedere declarația investigatorului sub acoperire F.scu Pavel, aflată la fila 186 din vol. I din dosarul de urmărire penală din care rezultă că inculpatul O. cumpăra sarea de baie pentru consum propriu și pentru cei din anturajul său și că nu era și traficant de droguri. În motivarea pericolului concret pentru ordinea publică de către parchet și instanță se învederează faptul că actele de urmărire penală nu au fost finalizate până la data expirării duratei măsurii arestului preventiv , faptul că această finalizare a actelor de urmărire penală nu coincide cu data expirării arestului preventiv consideră că nu este un motiv legal și pertinent pentru a se putea motiva pericolul social pe care l-ar determina lăsarea în libertate a inculpatului, motiv care de altfel nu poate fi imputat inculpatului. Apreciază că în cauză a fost depășit termenul rezonabil al arestului preventiv raportat la faptul că arestarea a fost dispusă la data de 12 septembrie 2010. Solicită să se facă diferențierea între scopul arestării preventive și scopul pedepsei care se va aplica odată cu judecarea cauzei pe fond. C. că menținerea privării de libertate a inculpatului nu trebuie să exchivaleze cu o antepronunțare a unei soluții de condamnare. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul O. nu are antecedente penale, a fost angajat în cadrul jandarmeriei, este singurul întreținător al familiei. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea conform art. 145 Cod pr.pen. Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații M. N. O., O. C. E., N. M. A., C. R. L., L. B. S. și T. I. cu consecința menținerii încheierii penale nr. 1/CC din 4 ianuarie 2011a T. B.-N., ca temeinică și legală. Apreciază că instanța de fond, în mod corect a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. pentru menținerea acestei măsuri. În ce privește temeiul prev. de art.143 Cod pr.pen. arată că există indicii temeinice, care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, respectiv trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu. În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit. f Cod pr.pen., arată că este incident în cauză, având în vedere că pedepsele pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt închisoare peste 4 ani și lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericolcare rezultă din natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate, numărul mare de acte săvârșite de inculpați și impactul negativ pe care îl au aceste fapte asupra opiniei publice. Într-adevăr inculpații nu posedă antecedente penale și au coloborat cu organele de urmărrire penală, aspecte care se circumscriu fiecăruia dintre inculpat și care urmează a fi reținute ca circumstanțe atenuante la judecarea cauzei pe fon. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Inculpatul M. N. O., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpatul O. C. E., având ultimul cuvânt solicită luarea măsurii obligăriide a nu părăsi localitatea. Inculpatul N. M. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare delibertate și instituirea unor obligații pe care se obligă să le respecte. Inculpatul C. R. L., având ultimul cuvânt, arată că regretă situația în carese află și solicită să fie cercetat în stare de libertate. Inculpatul L. B. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare delibertate și instituirea unor obligații, pe care se obligă să le respecte. Inculpatul T. I., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicităcercetarea sa în stare de libertate. C U R T E A Prin Î. penală nr. 1/CC din 04 ianuarie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) în baza dispozițiilor art. 155 și urm. Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., și în consecință: S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații M. N.-O., fiul lui V. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Intrarea Pârcălabului, nr. 3, sc. B, ap. 13, Jud. B. N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., O. C.-E., zis ȘUȘU, fiul lui E. și E., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. V. Lupu, nr. 14, sc. B, ap. 27, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., N. M.-A., fiul lui G. și Ana, născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Aleea Privighetorilor, nr. 2, sc. E, ap. 192, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., C. R.-L., fiul lui L.-G. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. C.R. Vivu, nr. 1, sc. B. ap. 36, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., L. B.-S., zis GROFU, fiul lui S. și S.-G., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Arțarilor, nr. 42, sc. B, ap. 4, jud. B.- N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., și T. I., fiul lui I. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Iosif Vulcan, nr. 3, sc. E, ap. 13, jud. B.-N., în prezent aflat în Arestul I.P.J. B.-N., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...), orele 800 și până la data de (...), orele 800. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin R. din 8 septembrie 2010 s-a dispus începerea urmării penale față de inculpați (precum și față de alți învinuiți cercetați în același dosar) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fapte comise în formă continuată. Ulterior, prin O. emisă de procuror la data (...), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați pentru infracțiunile care au format obiectul începerii urmării penale, menționate detaliat în cuprinsul referatului, respectiv trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.2, fapte prevăzute de L. nr. 1. (modificată prin OUG nr. 6.) săvârșite în formă continuată prev. de art. 41 alin.2 Cod penal, cu precizarea că referitor la inculpatul T. I. a fost începută urmărirea penală și apoi pusă în mișcare acțiunea penală pentru trei infracțiuni comise în concurs real prev. de art. 33 lit. „a"; Cod penal, respectiv : trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din L. nr. 1. (modificată prin OUG nr. 6.), punerea la dispoziție a unei locuințe pentru consum ilicit de droguri prev. de art. 5 din L. nr. 1. (modificată prin OUG nr. 6.) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și procurare/deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.2 din L. nr. 1. (modificată prin OUG nr. 6.) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal. Apreciind că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. „f"; Cod procedură penală precum și cele reglementate de art. 136 Cod procedură penală referitoare la scopul măsurilor preventive, prin Î. penală nr.52/CC/(...) a T. B. N. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe durata a 29 de zile, măsura fiind ulterior prelungită succesiv cu câte 30 de zile, urmând să expire la data de (...), ora 8,oo. Ulterior luării măsurii arestării preventive, în cauză au fost efectuate o serie de acte de urmărire penală, însă din motive obiective, aceasta nu a putut fi finalizată, impunându-se cu necesitate a se realiza o serie de alte acte indicate în referatul cu propunerea de prelungire a arestării, acte și probe care nu pot fi administrate până la data la care expiră măsura preventivă. Examinând actele și lucrările dosarului nr. 37D/P/2010 al DIICOT - B. T. B. N., instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării subzistă, și că prin trecerea a circa 4 luni de la momentul reținerii și arestării preventive a inculpaților acestea nu au dispărut. Astfel, s-a constatat că la dosar există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă în Ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale precum și în referatul procurorului. De asemenea sunt îndeplinite și în momentul de față, cumulativ, cerințele art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă din natura infracțiunilor comise, din modul concret în care au fost săvârșite , reflectat de numărul mare al actelor materiale, componente ale infracțiunilor continuate de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, de numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională care face obiectul dosarul nr. 37D/P/20101, dar și din rezonanța negativă a faptelor în rândul comunității locale, în contextul în care faptele de acest gen au luat amploare în ultima vreme și necesită o reacție mai fermă din partea organelor judiciare. Aspectele invocate de inculpați în apărare, în sensul că au colaborat cu organele judiciare, că perchezițiile și transcrierea convorbirilor telefonice nu justifică cercetarea lor în stare de arest, și că nu vor influența în vreun fel actele de urmărire penală și probele ce vor fi administrate în perioada următoare în situația punerii lor în libertate, nu sunt argumentate de naturăsă înlăture pericolul social existent, relevat în principal de efectele și urmările grave ale acestor infracțiuni care afectează îndeosebi sănătatea generației tinere. Celelalte apărări formulate de inculpați, personal sau prin apărătorii aleși referitoare la lipsa antecedentelor penale, vârstă, starea de sănătate, situația familială a unora dintre aceștia, calificările profesionale, caracterizările favorabile depuse la dosar, colaborarea cu organele de anchetă și cantitatea redusă de droguri nu constituie temeiuri de natură a justifica cercetarea în stare de libertate, ci împrejurări care atrag reținerea de circumstanțe atenuante în cazul în care vor fi găsiți vinovați de către instanța învestită cu judecarea cauzei în fond. De altfel, aceste împrejurări existau și la momentul luării și prelungirii măsurii arestării preventive și nu au intervenit pe parcursul urmării penale. În cauza de față, instanța a apreciat că măsura privării de libertate a inculpaților se justifică a fi menținută și pentru următoarea perioadă, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, existând riscul real ca, odată puși în libertate, aceștia să încerce influențarea unor martori, în condițiile în care urmărirea penală este în derulare și se intenționează administrarea unui probatoriu complex pentru a se stabili cu certitudine activitatea infracțională și adevărata stare de fapt, dar și identificarea și a altor persoane implicate în cauză, referitor la care nu se cunosc decât poreclele și prenumele. Din această perspectivă, este de observat că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit în numeroase rânduri că scopul arestării îl reprezintă aducerea persoanei în cauză în fața autorităților judiciare competente, rolul măsurii preventive fiind acela de a permite clarificarea aspectelor legate de suspiciunile că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (cazul Brogan și Murray contra Marii Britanii) Pentru considerentele arătate instanța a admis ca fiind întemeiată, conform art. 155 și urm. Cod procedură penală, propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B. N. și a dispus prelungirea acestei măsuri preventive cu încă 30 de zile, față de inculpații M. N. O., O. C. E., N. M.-A., C. R. L., L. B. S. și T. I. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M. N. O., O. C. E., N. M. A., C. R. L., L. B. S. și T. I. Primul recurent a criticat încheierea atacată susținând că nu există un pericol social dovedit pe care l-ar prezenta dacă ar fi pus în libertate; astfel, Parchetul a arătat în referatul de propunere a prelungirii arestării preventive că pericolul respectiv este același raportat la natura infracțiunilor comise, modul de săvârșire, numărul mare al actelor materiale și al persoanelor implicate, însă acestea nu constituie un temei pentru privarea de libertate întrucât tendința de nerespectare a ordinului de drept caracterizează orice persoană ce comite o faptă penală. A mai apreciat că pericolul social trebuie analizat pentru fiecare inculpat în parte și nu raportat la șirul întreg de infracțiuni comise de către toți inculpații, pentru că în cauză mai sunt cercetați 6 învinuiți aflați în stare de libertate. Referitor la rezonanța socială al faptelor în rândul comunităților locale s- a considerat că sentimentele de încredere în organele statului presupune inclusiv individualizarea de către acestea a măsurilor preventive adaptate la fiecare persoană în parte. În fine, recurentul a precizat că are o mică afacere personală, are familie și este bine integrat social. Inculpații recurenți L. B. S. și T. I. au criticat încheierea susținând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se bazează soluția pronunțată pentru că nu se face referire concretă la faptele și la persoanele inculpaților; au mai invocat, la fel ca și primul recurent, că în dosar există un număr mult mai mare de persoane cercetate în stare de libertate pentru trafic de droguri, consum și punere la dispoziție a locuinței pentru consumul drogurilor, deci pentru infracțiuni similare. Au precizat că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și au contestat motivarea instanței potrivit căreia datele personale ale inculpaților nu constituie temeiuri de natură a justifica cercetarea lor în stare de libertate, pentru că ar reprezenta circumstanțe atenuante. S-a învederat că inculpații nu pot influența martorii care urmează a fi audiați pentru că identitatea acestora nu este cunoscută astfel încât temeiul arestării prev. de art.148 lit.b C.p.p. nu a fost probat. În fine ambii recurenți au invocat starea lor personală, respectiv că sunt persoane tinere, beneficiază de stabilitate familială, nu au antecedente penale iar unul dintre ei a urmat cursurile unei facultăți. Inculpatul recurent C. R. L. a invocat motive similare de recurs cu recurenții menționați și a specificat că situația sa diferă deoarece în sarcina sa s-a reținut doar cumpărarea cantității de 0,2 grame de droguri interzise de lege, învederând și faptul că nu cunoaște martorii care urmează a fi audiați. Recurentul N. M. A. a criticat încheierea susținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. pentru că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal mai ales că a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de cercetare penale. A mai invocat starea sa personală învederând că are o vârstă fragedă, suferă de afecțiuni la inimă, nu are antecedente penale și se bucură de sprijinul familiei. În fine, recurentul O. C. E. a susținut că temeiurile arestării preventive nu mai subzistă și că nu s-a motivat corect în ce constă pericolul pe care l-ar prezenta cercetarea în stare de libertate a inculpatului în contextul în care acesta a fost sincer, a recunoscut și a regretat fapta colaborând cu organele de cercetare penală. În favoarea sa a invocat declarația investigatorului sub acoperire F.scu Paul din care rezultă că recurentul cumpăra sare de baie pentru consumul său propriu și pentru cei din anturajul său, ca atare nu este un traficant de droguri. A mai apreciat că a fost depășit termenul rezonabil al arestului preventiv recurentul fiind reținut din 12 sept. 2010, că acesta nu are antecedente penale, a fost angajat în cadrul Jandarmeriei și este singurul întreținător al familiei. Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpații recurenți sunt cercetați pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din L. nr. 1. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.2 din același act normativ, ambele săvârșite în formă continuată prev. de art.41 alin.2 C.p., iar inculpatul recurent T. I. și pentru infracțiunea de punere la dispoziție a unei locuințe pentru consum ilicit de droguri prev. de art.5 din L. nr. 1. cu aplic.art.41 alin.2 C.p. Justificat, contrar susținerilor recurenților, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 C.p.p. și art.148 alin.1 lit.f C.p.p. în sensul că la dosar există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Într-adevăr, indiciile temeinice există și nu au fost contestate de către recurenți, ci doar aprecierea pericolului pe care îl reprezintă lăsarea lor în libertate. Sub acest aspect, critica referitoare la împrejurarea că prima instanță nu a conturat pericolul pe care îl reprezintă fiecare inculpat în parte nu poate duce la respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive sau la trimiterea spre rejudecare a acestei propuneri, deoarece prima instanță a concluzionat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică datorită naturii infracțiunilor comise, numărului mare de acte materiale și a persoanelor implicate precum și datorită rezonanței negative a faptelor în rândul comunităților locale în contextul în care acestea au luat amploare în ultima perioadă. Referindu-se la criteriile obiective din care se deduce pericolul concret prima instanță în mod justificat a conturat riscurile lăsării în libertate a inculpaților, riscuri care sunt comune tuturor inculpaților, astfel încât nu era necesară reiterarea în încheierea atacată pentru fiecare inculpat, în parte, în consecință nu se poate afirma în mod întemeiat că încheierea este nemotivată. Ca atare, susținerea recurenților L. B. S. și T. I. că nu se indică dovezile care să confirme afirmația primei instanțe nu pot fi primite. Susținerea recurentului M. N. O. conform căreia oricum tendința de nerespectare a ordinului de drept caracterizează orice persoană care comite o faptă din sfera ilicitului penal deși corectă, nu poate constitui un impediment al propunerii de prelungire deoarece afirmația face abstracție de gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, gravitate care determină măsura în care ordinea publică ar fi afectată de lăsarea acestuia în libertate. Afirmația recurentului C. R. L. că a tranzacționat doar 0,2 grame de droguri omite împrejurarea că acesta mai este acuzat și de faptul că în perioada mai - septembrie 2010 a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum mai multor persoane din B. sau din localitățile aferente mai multe cantități de „. de baie"; încasând sume de bani și că în aceeași perioadă a procurat și a deținut pentru consum propriu în mai multe rânduri aceeași substanță ce conține 4-metilmetcatinonă. De asemenea, susținerile recurenților O. C. E., N. M. A. și T. I. precum și a celorlalți doi recurenți conform cărora sunt persoane tinere, încadrate social, au colaborat cu organele de cercetare penală, iar inculpatul O. a fost angajat în cadrul Jandarmeriei, iar unul dintre ei suferă de o boală de inimă nu constituie temeiuri noi survenite care să înlăture temeiurile inițiale ale arestării deoarece erau preexistente acesteia. Curtea își însușește motivele primei instanțe referitoare la necesitatea prelungirii arestării pentru efectuarea actelor de urmărire penală menționate deoarece prin acestea, în esență, se urmărește descoperirea întregii activități infracționale și a tuturor actelor materiale comise de către recurenți, motiv pentru care nu este dezirabilă lăsarea acestora în libertate chiar și prin înlocuirea arestării cu o măsură preventivă neprivativă de libertate; sub acest aspect C. a statuat că cel puțin la începutul anchetei penale se justifică prevenția suspecților. Împrejurarea că alte 6 persoane sunt învinuite în dosar pentru fapte similare nu constituie un argument al punerii în libertate a recurențilorarestați deoarece este evident că procurorul de caz întocmește propunerea de arestare și de prelungire a arestării preventive ghidându-se după necesitățile tacticii urmăririi penale, ce nu se supune cenzurii instanței. Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților. În baza art.192 alin.2 C.p.p. va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în recurs inclusiv onorariilor apărătorilor din oficiu atât pentru susținerea cauzei - pentru inculpații O. C. E., N. M. A. și C. R. - cât și pentru studiul și prezența la judecarea recursului a apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații L. B. S. și T. I., pentru care s-au prezentat apărătorii aleși. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații M. N. O., fiul lui V. și A., născut la (...), O. C. E. zis Șușu, fiul lui E. și E., născut la (...), N. M. A., fiul lui G. și Ana, născut la (...), C. R. L., fiul lui L. G. și A., născut la (...), L. B. S. zis Grofu, fiul lui S. și S. G., născut la (...) și T. I., fiul lui I. și A., născut la (...), aflați în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii penale 1/CC din 4 ianuarie 2011 a T. B.- N. În baza art.189 C.pr.penală stabilește sumă de 350 lei ca onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, sumă care se va avansa din FMJ, respectiv câte 100 lei pentru apărătorii inculpaților O. C. E., N. M. A., C. R. L. și câte 25 lei onorarii parțiale pentru apărătorii inculpaților L. B. S. și T. I. În baza art. 192 alin.2 C. pr. penală obligă pe inculpații - recurenți O. C. E., N. M. A. și C. R. L. să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu, pe inculpații L. B. S. și T. I. câte 225 lei, iar pe inculpatul M. N. O. 200 lei, cu același titlu. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 6 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. C. ANA C. V. G. M. V. G. Red.CV Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1804/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 438/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
