Încheierea penală nr. 1141/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1141/R/2011
Ședința publică din 30 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata M. M., împotriva Încheierii penale nr.65/(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în Arestul IPJ C., asistată de apărător ales, av.Lenard I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av.M. L., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Întrebată fiind, inculpata arată că-și menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are de făcut completări la aceasta.
Apărătorul inculpatei depune la dosar o adeverință eliberată de dr.Molocea
C. din care rezultă că la data de 08 februarie 2011 a efectuat o ecografie inculpatei, constatând prezența unei sarcini de 21 săptămâni, data probabilă a nașterii fiind la 20 iunie 2011, situație pe care a adus-o la cunoștința inculpatei. De asemenea, se menționează că inculpata nu a putut preciza data ultimei menstruații și că a fost informată de imposibilitatea efectuării avortului având în vedere vârsta sarcinii. Totodată, depune la dosar o cerere în probațiune prin care solicită P. de pe lângă Tribunalul Cluj expertizarea psihiatrică a inculpatei, o expertiză medico-legală a cadavrului nou născutului și audierea martorei B. L. pentru a dovedi că sarcina nu a fost ascunsă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. I. este cercetată pentru infracțiunea de omor calificat, deși sunt indicii temeinice că încadrarea juridică a faptei nu este corectă. Concluziile provizorii formulate de IML C. nu stabilesc cu certitudine cauzele decesului fătului. Se spune doar că moartea a intervenit prin asfixie, dar nu se arată ce a provocat această asfixie. Solicită a se reține că starea de arest este excepția, regula fiind judecarea în stare de libertate. Nu se arată în ce ar consta pericolul pentruordinea publică dacă inculpata ar fi lăsată în stare de libertate. Nu se are în vedere că inculpata a născut singură, fără să fie asistată, că asupra fătului nu s- au constatat urme de violență, nu s-a stabilit dacă este o moarte accidentală, omisivă sau comisivă și că inculpata mai are trei copii pe care i-a îngrijit fără ca să fie un pericol pentru aceștia. După naștere, inculpata a suferit o stare toxico- septică, fiind într-o stare foarte gravă. Lipsa posibilităților materiale au determinat ca imediat după ameliorarea stării de sănătate să fie externată, fiind luată măsura reținerii și apoi a arestării. I. are în întreținere un copil în vârstă de 1 an și 2 luni, vârsta acestuia fiind la limita posibilității de a solicita întreruperea executării pedepsei.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. I. este cercetată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică.
I., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.65 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. .148 lit.f, art.149/1 și art.151 C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. M., fostă Dologa, fiica lui D. și M., născută la data de (...) în Vișeul de Sus, jud.Maramureș, cetățenia română, studii 10 clase, casnică, căsătorită, 3 copii minori, posesoare a C.I. seria KX nr.4., CNP 2., domiciliată în comuna Ț. nr.343, jud.C., fără antecedente penale pe o durată de
29 de zile, începând cu data de 23 iunie 2011 și până la data de 21 iulie 2011.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 22 iunie
2011, ora 15,00 inculpata M. M. a fost reținută pe o durată de 24 de ore (până la data de (...), ora 15.00) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu nr.9 emisă în dosarul nr.469/P/2011, la aceeași dată fiind audiată de procuror (în prezența unui apărător ales), iar prin aceeași ordonanță, din data de 22 iunie
2011, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174, art.175 lit.c
C.pen.
În sarcina inculpatei s-a reținut, în esență, că în data de 11 iunie 2011, la domiciliul din comuna Ț., jud.C., a născut, la termen, un făt de sex feminin pe care l-a pus într-o pungă de nailon, ca urmare intervenind decesul acestuia prin asfixie anoxică.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru fapta comisă legea prevede pedeapsaînchisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatei M. M., având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina ei, aceste indicii fiind relevate de procesele- verbale de constatare și anexe întocmit de către organele de urmărire penală, concluziile provizorii formulate de I. C.-N., declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatei, care recunoaște că a născut un făt, susținând însă că acesta nu a plâns și nu a făcut nici o mișcare atunci când singură i-a rupt cordonul ombilical, după care a pus copilul într-o pungă de nailon, în cămară, intervenind decesul acestuia prin asfixie anoxică. Prin urmare, în cauza de față, există și în sensul art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale motive verosimile de a bănui că inculpata a comis o infracțiune.
În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului
148 C.pr.pen., inculpata este acuzată că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă, inculpata acționând împotriva propriului copil, nou născut, lipsindu-l complet de îngrijirea specifică necesară în astfel de condiții, acceptând urmările ce s-ar fi putut produce în acest context, și anume moartea nou născutului, care a și intervenit de altfel.
În speță, s-a apreciat că are relevanță și aspectul că fenomenul infracțional cu violență îndreptat împotriva vieții unor persoane a cunoscut o proliferare fără precedent în ultima vreme, fiind intens mediatizate cazuri quasi similare petrecute în diverse localități ale țării, și în care au fost implicate, femei de vârste variate și de diverse condiții sociale.
În acest moment procesual nu are relevanță încadrarea juridică a faptei, având în vedere că și dacă ar fi vorba despre o altă încadrare juridică mai blândă (ex pruncucidere), sunt îndeplinite condițiile impuse de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, elementele evidențiate mai sus, care reprezintă aspecte ce denotă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatei în libertate, fiind identice și în cazul unei alte încadrări juridice a faptei. În consecință, apreciind că arestarea inculpatei este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 146 al.1 și 8-9, art.148 lit.f C.pr.pen. propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acesteia pe o durată de 29 zile, începând cu data de
23 iunie 2011 și până la data de 21 iulie .
În temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata prin care a solicitatadmiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fieînlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs inculpata prin memoriu depus la dosar și susținerile orale ale apărătorului ales al acesteia a arătat că este cercetată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, deși sunt indicii temeinice că încadrarea juridică a faptei nu este corectă.
Concluziile provizorii formulate de IML C., nu stabilesc cu certitudine cauzele decesului fătului născut de inculpată, se precizează doar că moartea a intervenit prin asfixiere, însă nu se arată cum i s-a provocat această asfixiere.
Instanța de fond nu arată în concret care este pericolul pe care l-ar prezenta inculpata pentru ordinea publică, dacă aceasta ar fi lăsată în libertate. Nu se are în vedere că inculpata a născut singură, fără să fie asistată, că asupra fătului nu s-au constatat urme de violență, nu s-a stabilit dacă este o moarte accidentală și că inculpata mai are în întreținere trei copii minori , din care unul are vârsta de 1 an și 2 luni, față de care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei, dacă inculpata s-ar afla în executarea unei pedepse privative de libertate.
Verificând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpată și a celor care putea fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Față de inculpata M. M. la data de 22 iunie 2011 ora 15,00 a fost luată măsura reținerii pentru o durată de 24 de ore și a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 raportat la art.175 lit.c C.p., reținându-se în sarcina acesteia că la data de
11 iunie 2011 la domiciliul inculpatei din comuna Ț. jud. C. a născut la termen un făt de sex feminin pe care l-a pus într-o pungă din plastic , pe care a depozitat- o într-o debara și ca urmare a intervenit decesul acestuia prin asfixie anoxică.
În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. în sensul că din probele administrate până la această dată rezultă presupunerea că inculpata a comis infracțiunea pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpata prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupusei fapte comise de inculpată, a împrejurărilor în care a fost comisă și a modalității de săvârșire a infracțiunii, precum și a urmărilor acesteia.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f C.pr.pen., este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuită inculpata, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unei fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.pr.pen.
Analizând motivele luării măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit. f C.pr.pen., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispuă de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art-143 și art.148 lit.f C.p.p. instanța de fond în mod întemeiat a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, situație în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpată împotriva încheierii penale nr.65 din 23 iunie 2011 a T.ui C. urmează să fie respins, ca nefondat. Solicitarea inculpatei prin apărătorul ales al acesteia de înlocuire a măsurii arestării preventive ce măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, este neîntemeiată, raportat la fapta presupus a fi comisă de inculpată , modalitatea de săvârșire a infracțiunii și urmările acesteia, care au fost prezentate în detaliu mai sus, față de care apreciem că nu se impune luarea altei măsuri mai puțin restrictive cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara. Celelalte împrejurări referitoare la faptul că inculpata nu are antecedente penale și că are trei copii minori în întreținere, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de luarea a măsurii arestării preventive. Toate aceste împrejurări ce caracterizează persoana inculpatei, urmează să fie avute în vedere la instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepsei, care va fi aplicată inculpatei , dacă aceasta va fi condamnată pentru fapta pentru care este cercetată în prezenta cauză. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpata urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M. M., deținută în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 65 din 23 iunie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. D. P. M. B. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond. A. I.
| ← Încheierea penală nr. 100/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 217/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
