Decizia penală nr. 1167/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ 1167/R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. G. JUDECĂTORI : ANA C.
L. M.
G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata D. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de 20 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatei.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata D. M., aflată în stare de arest preventiv, asistată de apărător ales, av. Raicu Alin C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, avocat L. M., din cadrul Baroului C., care solicită acordarea onorariului parțial.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei D. M. consideră nelegală și netemeinică hotărârea atacată sub două aspecte.
În primul rând, arată că la data de 20 iunie 2011 Tribunalul Maramureș a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv luată față de instanță, ca urmare a sesizării instanței cu rechizitoriul, existând conform legii un termen de 5 zile în acest sens. Din lecturarea încheierii penale atacate și dosarului cauzei, constată că sesizarea instanțe de judecată s-a făcut la orele
11.00 din data de 20 iunie 2011, iar la orele 13.00 s-a făcut verificarea legalității, astfel că solicită a se constata nulitatea absolută a acestei sesizări, raportat al timpul efectiv al instanței de verificare a actelor dosarului, care a fost extrem de scurt, raportat și la decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție - S. U., care stabilește că termenele de arest preventiv sunt imperative și nu de recomandare.
Încheierea atacată este lovită de nulitate absolută pentru că s-a desfășurat sub imperiul acestei sesizări a instanței, iar instanța nu a avut timpul fizic efectiv de a verifica actul de sesizare și probele dosarului, trecutul inculpatei privind alte dosare penale.
În ceea ce privește fondul menținerii stării de arest, instanța a invocat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, prev. de art. 148 lit. b, d și f C.pr.pen. Consideră că cel puțin două din aceste temeiuri nu mai subzistă încauză, respectiv, cele prev. de art. 148 lit. b și d C.pr.pen., iar temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. - pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei - nu este dovedit.
Probele administrate în cauză, pe care instanța de fond nu a avut timp să le verifice, deși consideră că ar fi fost utile soluționării cauzei, au fost administrate în faza de urmărire penală, însă niciuna din aceste probe nu o acuză în mod direct pe inculpată, ci pe ceilalți inculpați, care sunt cercetați în stare de libertate. Cel puțin, pentru acest motiv, se impune cercetarea și a inculpatei recuernte în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere și starea de sănătate a inculpatei D., care necesită o intervenție chirurgicală de urgență, ce nu se poate realiza în sistemul penitenciarelor din România, cu atât mai mult cu cât inculpatul P. N. a fost pus în libertate în urmă cu o lună, pe motive medicale.
Învederează și faptul că toată activitatea infracțională a inculpatei este legată de activitatea de broker de credite, respectiv de pregătirea unui dosar pentru obținerea de credite și depunerea actelor necesare. Chiar coinculpatul P. arată (la fila nr. 29 dosar urmărire penală) că inculpata trebuia să meargă la bancă pentru obținerea unui credit, iar martorul C. D. arată că a avut relații comerciale cu societatea din dosar, dar nu cu inculpata, ci cu coinculpații. Mai mult, actele de instigare realizate de inculpată nu reies concret din probele dosarului. Arată că, au solicitat în apărare administrarea unor probe, dar s-a respins cererea.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 oct.2 lit.d, 3859 pct. 171, pct. 18 C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale și rejudecând, schimbarea măsurii preventive cu una neprivativă de libertate. Reprezentanta P.ui solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat decătre inculpată, în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, arătând că își însușește întrutotul modul de soluționare a excepției privind nelegala sesizare a instanței, respectiv nerespectarea termenului de 5 zile, la care a făcut referire apărătorul inculpatei, nerespectare ce nu atrage nicidecum nelegala sesizare a instanței de judecată și nici nu atrage nulitatea absolută a actului de sesizare. Pe cale de consecință, desigur că nici încheierea atacată nu ar fi nulă, așa cum subsecvent, se solicită a se constata. Pe fondul cauzei, consideră că cele trei temeiuri care au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv, cele prevăzut de lit. b, d și f ale art.148 Cod procedură penală sunt pe deplin în vigoare și la momentul verificării legalității măsurii arestării preventive, odată cu primirea dosarului în vederea soluționării cauzei. Sunt probe în ceea ce privește conduita inculpatei de influențare a probelor, sunt date certe cu privire la împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată anterior și că mai este cercetată în prezent, pentru săvârșirea unor alte infracțiuni, așa încât, sunt incidente prevederile art. 148 lit.b Cod procedură penală; în ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciază de asemenea, că este aplicabil în speță, raportat la bogata și ampla activitatea infracțională a inculpatei, la modul în care a implicat și alte persoane în săvârșirea infracțiunilor, la numărul ridicat al acuzațiilor rezonabile, pertinente, care se aduc inculpatei în prezenta cauză, fondate pe probe. Nu mai puțin desigur, trebuie ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta fiind recidivistă, a săvârșit și anterior alte infracțiuni deînșelăciune, infracțiuni contra patrimoniului, infracțiuni de fals, practic este o recidivă caracterizată; este cert că aceste infracțiuni sunt de natură a tulbura grav ordinea publică, fiind superflu să mai argumenteze acest pericol, raportat la gravitatea faptelor și la urmărire efectiv produse. De asemenea, consideră că în actuala situație socio-economică cu care se confruntă România, nu este cazul de a se da dovadă de clemență, în condițiile în care sunt săvârșite infracțiuni de natură a destabiliza serios bugetul de stat. Pe de altă parte, argumentele privind starea de sănătate a inculpatei și tratamentul de care ar avea nevoie, crede că nu trebuie să întemeieze o soluție de înlocuire a măsurii arestării preventive, singure și în detrimentul argumentelor pe care deja le-a prezentat, câtă vreme există dispozițiile art. 1391 Cod procedură penală, privind tratamentul medical sub pază permanentă; aceasta este, deci, calea de urmat, respectiv aplicarea art. 1391 Cod procedură penală, dacă sunt necesare tratamente medicale de urgență, iar nu folosirea acestor împrejurări ca argument pentru înlocuirea arestării preventive. Solicită respingerea recursului ca vădit nefondat, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor avansate de către stat, menținându-se măsura arestării preventive. Inculpata D. M. având ultimul cuvânt, arată că declarațiile sale au fost cele mai complexe, față de declarațiile coinculpaților. De asemenea, împrejurarea că lalocuința sa, s-au găsit anumite acte, denotă din contră, faptul că a fost de bună credință, pentru că, știa că va fi anchetată pentru aceste lucruri încă din cursul lunii ianuarie, și nu a ascuns aceste probe, nu le-a distrus, deși putea să le distrugă, le-a păstrat dovedind buna credință. Faptul că s-au găsit la ea actele firmei, este normal pentru că ea a intermediat firma, la ea lucra, cu asta se ocupa societatea, de aceea mulți martori au cunoscut-o în acest context. Semnăturile ei nu se regăsesc nicăieri, ea nu a semnat nimic. A fost acuzată că a dus la bancă acte false; într-adevăr a dus niște acte, care reprezentau, bilanț contabil, deci erau niște acte oficiale, în original. Nu a beneficiat de nici o sumă de bani, aceasta reieșind și din declarațiile martorilor. În ceea ce privește așa-zisele evaziuni, arată că i se pare o sumă foarte mare,ce acare a fost reținută de parchet, rămânând surprinsă, dar deși a solicitat refacerea rapoartelor de expertiză, nu i s-a admis această probă. Are dovezi care au fost ridicate de organele de cercetare din care rezultă, buna sa credință. Cu privire la starea sănătății sale, arată că are un chist ovarian, având doar un ovar, are nevoie de intervenție chirurgicală de specialitate, care nu i se poate oferi în sistemul penitenciar. Mai suferă de tahicardie, atacuri de panică, hipertensiune arterială, sinuzită și mai nou, tuberculoză pentru că a stat pe arest, într-o cameră de 4 mp fără geam, cu o bolnavă de tuberculoză. În acest sens, depune o schemă de tratament, cu tratamentul pe care trebuie să-l ia zilnic. C U R T E A Prin încheierea Camerei de C. din 20 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., s-a respins excepția privind nelegala sesizare a instanței precum și cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire a acestei măsuri, formulate de inculpata D. M. În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu, legalitatea și temeinicia măsuriiarestării preventive a inculpatei D. M. (fiica lui Ș. și V. O., născută la (...) în Satu M., jud. Satu M., CNP 2., domiciliată în localitatea L. comuna H., nr. 119, jud. Satu M., cu reședința în B. M., str. V. Lucaciu, nr. 12/4 jud. M., arestată preventiv, aflată la A. I. M.) - trimisă în judecată prin rechizitoriul din (...) - dosar nr. 511/P/2010 al Pachetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal și în consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a acesteia. Pentru a pronunț această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 511/P/2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, a fost trimisă în judecată inculpata D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal - toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal, precum și inculpații P. Ș., P. N. și Ț. I. M. Inculpații D. M. și P. N. au fost cercetați în stare de arest preventiv. În faza de urmărire penală, prin ordonanța din 23 februarie 2011 dată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei D. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal. Prin rezoluția dată la 22 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N., iar prin ordonanța din 25 martie 2011 a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C. și instigare la fals contabil prev. de art. 25 C. rap.la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 289 alin.1 C. De asemenea, prin ordonanța din 23 martie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru alte fapte și pentru alte persoane și s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N. sub aspectul infracțiunilor pentru care este cercetat. Prin ordonanța din 22 februarie 2011, inculpata D. M. a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, inculpatul P. N. fiind reținut pentru o durată de 24 de ore la data de 24 martie 2011. Prin încheierea penală nr. 131 din 23 februarie 2011 a T.ui M. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților D. M. și P. Ș. față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o perioadă de 30 de zile. Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. s-a casat integral încheierea penală nr.131/(...), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, prin încheierea penală nr.210 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. M. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25 martie 2011 până la data de 22 aprilie 2011 inclusiv. La aceiași dată, prin încheierea penală nr.211 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. N. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 25 martie 2011 până la data de 22 aprilie 2011 inclusiv. Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), cu ocazia judecării recursului formulat de inculpați împotriva încheieri nr. 293 din (...) (prin care s-a prelungit durata arestării preventive) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. N. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în ce-o privește pe inculpata D. M., recursul formulat de aceasta a fost respins. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. De asemenea, temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acesteia de libertate. A., din actele de urmărire penală rezultă că inculpata D. M. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, a săvârșit cu intenție noi infracțiuni, pentru prezumatele fapte legea prevede pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. b, d și f Cod procedură penală). Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă că inculpata D. M. a fost arestată preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „Lea Barich"; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de același organ de control fiscal la nivelul sumeide 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. Rex C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a S. „. Rex C. S. pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. Rex C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte. Arestarea inculpatei se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „. a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";. Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de „. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei. Pentru toate considerentele de mai sus, instanța a apreciat că acuzațiile sunt plauzibile, în cauză existând date suficiente din care să se poată trage presupunerea că inculpata ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată. Față de inculpata D. M. sunt incidente prevederile art. 148 lit. b Cod procedură penală în condițiile în care aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea inculpatului P. Ș. De asemenea, aceasta nu aprezentat documentele contabile organelor fiscale, cu ocazia percheziției domiciliare găsindu-se la locuința acesteia mai multe astfel de acte. De asemenea, sunt îndeplinite față de această inculpată și cerințele prevăzute de art. 148 lit. d Cod procedură penală întrucât a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare (prin sentința penală nr. 309/2008 a T.ui M. - definitivă la 14 aprilie 2009 prin decizia penală nr. 1404/2009 a I.C.C.J. aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 240/2008 a T.ui C. - rămasă definitivă la (...) prin decizia penală nr. 2465/2009 a Î.C.C.J. a fost condamnată la pedeapsa. de 3 ani 6 luni închisoare tot cu suspendare sub supraveghere a executării ei pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise tot în formă continuată). De asemenea, aceasta mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte trei dosare penale la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (dos. nr. 699/P/2004, 755/P/2005 și 480/P/2006). În consecință, se presupune că aceasta a comis cu intenție noi infracțiuni, nu doar în condițiile existenței unui concurs de infracțiuni, ci și în condițiile existenței recidivei (după ce a fost condamnată definitiv prin cele două sentințe penale mai sus amintite). Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezultă nu atât din natura infracțiunii săvârșite cât din valoarea ridicată a presupusului prejudiciului și mai ales, din caracterul repetat al faptelor sale (a comis un număr mare de fapte de acest gen și chiar și după ce a fost condamnată definitiv a continuat să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale). În raport de acest grad ridicat de pericol social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă, existând riscul de a continua să comită fapte similare. Excepția invocată de apărătorul inculpatei privind nelegala sesizare a instanței referindu-se la termenul de 5 zile prevăzut de art. 160 Cod procedură penală, este nefondată. E adevărat că, potrivit art. 160 Cod procedură penală, când procurorul dispune prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau a duratei prelungirii arestării, neprevăzând însă nici o sancțiune în cazul nerespectării acestui termen. În concluzie, sub aspectul naturii juridice, termenul de 5 zile nu poate fi decât un termen de recomandare, iar nu de decădere, astfel că nerespectarea lui nu împiedică instanța să procedeze la verificarea temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive dispuse în cauză în faza de urmărire penală. De altfel, solicitarea apărătorului inculpatului de a se constata nulitatea sesizării instanței în mod evident nu se circumscrie procedurii prevăzute de art. 160 Cod procedură penală, ci se referă la un alt moment procesual, cel al primei zile de înfățișare în condițiile prevăzute de art. 300 al.1 Cod procedură penală. Împotriva încheierii T.ui M., în termen legal, a formulat recurs inculpata D. M., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea acesteia în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d rap. la art.3859 pct. 171 și pct. 18 C.pr.pen., și rejudecând, în principal, să dispunărevocarea măsurii arestării preventive a inculpatei, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate În motivarea recursului, în principal, s-a criticat încheierea atacată sub aspectul legalității, invocându-se nulitatea absolută a acesteia, pe motiv că, instanța nu a fost legal sesizată cu 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive a inculpatei, conform art.160 alin.1 C.pr.pen. S-a apreciat, din acest punct de vedere, că instanța nu a avut timpul fizic necesar pentru verificarea dosarului și pronunțarea unei soluții temeinice sub aspectul stării de arest a inculpatei. În ceea ce privește fondul soluției de menținere a stării de arest, s-a arătat că două din temeiurile inițiale ale arestării, respectiv, cele prev. de art. 148 lit. b și d C.pr.pen. - nu mai subzistă în cauză, iar temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. - cu referire expresă la pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei - nu este dovedit. Niciuna din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, nu o acuză în mod direct pe inculpată, ci pe ceilalți inculpați, care sunt cercetați în stare de libertate De asemenea, s-a invocat starea de sănătate a inculpatei, care necesită o intervenție chirurgicală de urgență, ce nu se poate realiza în sistemul medical al penitenciarelor din România. Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art.300/1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, încauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventive, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive și, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Ori, tocmai acest lucru l-a realizat instanța învestită cu soluționarea cauzei, la data primirii dosarului - 20 iunie 2011, respectiv, a menținut prin încheiere motivată, arestarea prevntivă a inculpatei D. M., trimisă în judecată în stare de arest preventiv, constatând întemeiat că temeiurile arestării impun în continuare, privarea acesteia de libertate. În privința excepției nulității absolute a actului de sesizare și, pe cale de consecință, a încheierii de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive - Curtea constată neîntemeiată această excepție, pentru următoarele considerente: În primul rând, nerespectarea termenului de 5 zile anterioare expirării duratei prelungirii arestării, în care trebuie înaintat dosarul instanței (termen prev. de art.160 alin.1 C.pr.pen.) - nu este menționată expres în dispoz. art.197 alin.2 C.pr.pen., ca una din încălcările procedurale care sunt sancționate cu nulitatea absolută, întrucât, ceea ce legea sancționează cu nulitatea absolută este încălcarea dispoz. relative la ". instanței";, adică la condițiile de fond și formă ale actului de sesizare. Ori, acestei noțiuni nu i se circumscrie situația de față, a nerespectării termenului de ". a dosarului"; de către procuror, la instanță. O eventuală sancțiune ce ar putea interveni în cazul nerespectării acestui termen ar putea fi nulitatea relativă, operabilă însă, în condițiile art.197 alin.4 C.pr.pen., condiții neîndeplinite în speță, inculpatul nefăcând dovada vreunei vătămări din această cauză, a nerespectării termenului, chiar dacă instanța a avut un timp foarte scurt pentru a se pronunța pe măsura arestării, Curtea constată că soluția este una temeinică, iar inculpatul a beneficiat de o apărare efectivă, profesionistă, fiind asistat de un avocat ales. Curtea mai constată că subzistă în continuare temeiurile arestării inițiale a inculpatei și, că acestea impun privarea acesteia de libertate. În primul rând, din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeiniceîn sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care a fost arestată perventiv și, ulterior, trimisă în judecată, constând în aceea că: - în perioada 2007-2009 a desfășurat activități comerciale în numele S. „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. - în aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul S. „Lea Barich"; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind estimat la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. - în anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la S. „. Rex C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a S. „. Rex C. S. pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri, decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta, acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. - inculpata D. M. a desfășurat pentru S. „. Rex C.S. activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind estimat la suma de 1.399.995 lei (plus majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte. Rezultă indiciile, în sensul celor de mai sus, din probele administrate până la momentul arestării și care au fundamentat luarea acestei măsuri, precum și din cele administrate ulterior acestui moment și care au fundamentat trimiterea în judecată. Se constată, de asemenea că, subzistă în continuare temeiul prev. de art.148 lit.b C.pr.pen., întrucât potrivit declarației inculpatului Ț. I. M. ( fila 116 dos. u.p.), inculpate recurentă i-a spus inculpatului P. Ș. că „. o ajună cu Lea, ea îl ajută cu Ned"; și a afirmat că „. șansă să scape este să arunce tot pe N. și T.. Așadar, aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea inculpatului P. Ș. De asemenea, aceasta nu a prezentat documentele contabile organelor fiscale, cu ocazia percheziției domiciliare găsindu-se la locuința acesteia mai multe astfel de acte. Chiar dacă, acest temei nu mai este de actualitate, în sensul că la acest moment nu mai există date în sensul încercării zădărnicirii aflării adevărului, el există în continuare, în materialitatea sa și justifică temerea că, lăsată în libertate, există riscul ca inculpata să încerce din nou manopere de acest fel, având în vedere că, deși probatoriul urmăririi penale a fost finalizat, cercetarea judecătorească nu a fost încă declanșată, astfel că, există posibilitatea influențării bunului mers al judecății. Apoi, sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art. 148 lit. d Cod procedură penală, întrucât inculpata a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare (prin sentința penală nr. 309/2008 a T.ui M. - definitivă la 14 aprilie 2009 prin decizia penală nr. 1404/2009 a I.C.C.J. aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; prin sent. pen. nr. 240/2008 a T.ui C. - rămasă def. la (...) prin dec. pen. nr. 2465/2009 a Î.C.C.J. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare tot cu suspendare sub supraveghere a executării ei, pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise tot în formă continuată). Totodată, inculpata mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte trei dosare penale la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (dos. nr. 699/P/2004, 755/P/2005 și 480/P/2006). În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., se constată de către Curte că și acesta justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei. Aceasta deoarece, pedepsele prevăzute de lege pentru majoritatea infracțiunilor pentru care este judecată inculpata sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică - pericol ce rezultă, nu atât din natura infracțiunilor săvârșite (economice și contra patrimoniului), cât mai ales, din valoarea ridicată a presupusului prejudiciului (479.765 lei + 74.204 lei + 170.000 euro + 1.399.995 lei + 841.291 lei) și mai ales,din caracterul repetat al faptelor (a comis un număr mare de fapte de acest gen, într-o periadă îndelungată) , dar și din datele privind persoana inculapatei - cu antecedente penale de aceeași natură, chiar și după ce a fost condamnată definitiv, continuând să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale - ceea ce legitimează temerea că, lăsată în libertate ar putewa realua acest gen de activități, văzând și caracterul imprevizibil al comportamentului uman. Așa fiind, tocmai din perspectiva acestor factori ce caracterizează pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculaptei, factori care prevalează la acest moment față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate - se apreciază că o măsură alternativă, neprivativă de libertate, este inoportună, cel puțin la acest moment procesual, de debut al judecății, inaptă a realiza scopul măsurilor preventive, în sensul art.136 alin.1 C.pr.pen. Împrejurările privind starea de sănătate a inculpatei, chiar reale fiind, nu justifică prin ele însele, în lipsa și a altor elemente determinante, punerea în libertate a inculpatei, atât timp cât aceasta poate beneficia de tratament în afara rețelei medicale a Administrației Naționale a Penitenciarelor, în condițiile art.139/1 C.pr.pen. Pentru toate aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va fi respins ca nefondat recursul declarat în cauză. În baza art.189 C.pr.epn. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av.L. M.. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. M., fiica lui Ș. și V. O., născută la 0(...), aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii fără număr din (...) a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av.L. M.. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. ANA C. L. M. G. M. N. Red.A.C./Dact.A.C. 4 ex./(...) Jud. fond:G. O.M.
| ← Decizia penală nr. 217/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
