Decizia penală nr. 217/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.217/R/2011
Ședința publică din 21 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I.- judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: I. C. M.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-au luat spre pronunțare recursurile formulate de către inculpatul B. G.
și părțile civile C. V. și C. V. O. împotriva deciziei penale nr. 379 din 8 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art 181 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 7 februarie
2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14 februarie 2011 și apoi pentru data de 21 februarie 2011.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 800/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul B. G. pentru săvârșireainfracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 C. cu aplic. art.74 lit. a C. rap. la art.76 lit. d C. la o pedeapsă de 1 an închisoare; pentru lovire sau alte violențe prev. și ped. de art.180 alin.2 C. cu aplic. art.74 lit. a C. rap. la art.76 lit.e C.pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 400 lei amendă penală.
În baza art.33 lit. a C.pen. s-a constatat concursul real de infracțiuni iar în temeiul art.34 lit. d C.pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 C. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a doua și lit. b C. ca și pedepse accesorii pe durata stabilită în art.71 alin.2 C.
În baza art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 an stabilit în condițiile art.82 C., iar în temeiul art.71 alin.5 C. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 C., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C. V. O. domiciliat în C.-N. str. M. nr.28 jud. C. și în temeiul art.14 C. rap. la art.346 C., combinat cu art.998-999 C.civil a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă C. V. O. după cum urmează: suma de
700 lei cu titlu de despăgubiri materiale (contrav. ochelari); suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
S-au respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă C.
V. domiciliat în C.-N. str. M. nr.28 jud. C. și în temeiul art.14 C. rap. la art.346
C. combinat cu art.998-999 C.civil a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă C. V. după cum urmează: suma de
923,5 lei sau contravaloarea în euro calculată la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale (contrav. medicamente, control medical); suma de 23.368,51 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale (reprez. Contrav. implantului cohlear); suma de 5000 euro cu titlu de daune morale sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății.
S-au respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
S-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă CAS S. C. J. de U. C. - C.-N. str. C. nr.3-5 jud. C. C. O. din C.-N. str. C. nr.4 jud. C. și în temeiul art.14 C. rap. la art.346 C. combinat cu art.998-999 C.civil și L. nr. 9. modificată și completată prin O. nr. 7. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă S. C. J. de U. C. în suma de 1059 lei cu majorările de întârziere aferente sumei începând cu prima zi următoare externării și până la achitarea integrală a debitului reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 07.04-(...)-la C. O. C.-N.
În temeiul art.191 alin.1 C. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.
Conform art.193 alin.1 și 6 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
1771,3 lei către partea civilă C. V. cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar av. ales și contravaloarea expertizelor medicale efectuate în cauză.
Potrivit art.189 C. onorariul av. oficiu parțial în sumă de 50 lei s-a avansat din FMJ d-nei av. Aitonean A. C. (studiu dosar).
S-a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr. 972/P/2006 la data de (...) și înregistrat sub nr. de mai sus pe rolul J. C.-N. la data de (...) inculpatul B. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C. (parte vătămată C. V.) și lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 C. (parte vătămată C. V. O.), totul cu aplic. art.33 lit. a C.
Între cele două familii de pe str. M. nr. 28 și nr. 39 din C.-N. există o mai veche stare conflictuală, al cărei început datează din 2002 când inculpatul B. G. a cumpărat imobilul de la nr. 30.
Aceste tensiuni au fost cauzate de repetate dispute privind regimul de vecinătate ori reclamații referitoare la disciplina în construcții la casă și împrejmuire, care au fost puse în dezbaterea instanței de judecată de către familia C.
Familia părții vătămate C. V. l-a acuzat în repetate rânduri pe inculpat că urmare a construcțiilor și lucrărilor realizate la propriul imobil, la împrejmuiri și la gardul despărțitor este afectată grănițuirea proprietăților, căsunt lipsiți de lumina solară și că lucrările executate la gard sunt făcute cu încălcarea dreptului de proprietate, încălcând disciplina în construcții.
Pentru aceste aspecte, familia C. a formulat reclamații la Primăria Cluj-
Napoca și la alte instituții locale, cerând constatarea încălcărilor la regimul de construire, fapt confirmat de autoritățile locale, cu prilejul deplasărilor inspectorilor P. la fața locului. Neînțelegerile dintre părți au constituit obiectul unor dosare la instanța civilă precum și la cea de contencios administrativ și fiscal.
În luna aprilie 2004, familia inculpatului B. G., a început construirea unui gard menit să delimiteze proprietatea sa de cea a familiei C., gard ce trebuia să se realizeze paralel cu cel inițial, pe coordonatele stabilite de J. C. în baza sentinței civile 1., pe latura E-V, după ce a obținut aprobările necesare din partea P. C.-N.
Concret, este vorba de un gard compus dintr-un soclu de beton cu înălțimea de 0,60 m. cu rigle de lemn prinse pe elemente sudate, înălțat la 1,80 m.
În data producerii incidentului din prezentul dosar, (...), muncitorii tocmiți de inculpat, au realizat cofrajul pentru turnarea soclului de beton, când în jurul orelor 18,00-18,30 a avut loc un incident în spatele grădinii, loc mascat de o baracă din lemn aflată în grădina familiei C.
Așa cum s-a mai arătat mai sus, fiecare dintre părți, prin formulare de plângeri penale, a atribuit vinovăția pentru declanșarea și efectul celor întâmplate în (...), exclusiv celeilalte părți
În mod concret, din examinarea atentă a conținutului declarațiilor părților referitoare la contribuția materială a acestora la începerea, desfășurarea fazică și finalitatea incidentului violent din (...) orele 18,30, din spatele grădinilor părților pe aliniamentul gardului despărțitor, a rezultat că fiecare parte a prezentat invariabil câte o variantă, apelând la martorii propuși și audiați în cauză, astfel că cele 2 variante de relatări nu au avut elemente comune, fiecare parte acuzând-o pe cealaltă de producerea incidentului.
Chiar și în cadrul variantei prezentate de inculpatul B. G., pe de o parte,
și C. V. și C. V. O., pe de altă parte, apar variațiuni în declarațiile martorilor oculari în fața poliției, procurorului sau a instanței de judecată.
Analizând declarațiile date de inculpatul B. G. și de martorii propuși de acesta (C. O., M. I. O. și Pâc M.) și raportându-le la pozițiile indicate de aceștia în spațiu și la posibilitățile de a vedea succesiunea momentelor componente și secvenționale ale incidentului din (...), s-au reținut următoarele aspecte:
În plângerea adresată J. C.-N. la (...) și în declarația olografă din (...) inculpatul B. G. declară că în (...) a plouat și se afla în lucru cu gardul pentru delimitarea proprietății sale de proprietatea familiei C. de la nr. 28. În contextul neînțelegerilor mai vechi dintre cele 2 familii, cu privire la delimitarea proprietăților în data de (...) au avut loc două incidente: unul în jurul orelor
12,00-13,00 și altul în intervalul 18,30-19,00 pe parcursul cărora ar fi fost înjurat, amenințat și, în cele din urmă, lovit de C. V. și C. V. O. „. au sărit la mine, lovindu-mă în cap și încercând să mă tragă peste gardul de sârmă care desparte proprietățile noastre cu intenția de a mă doborî la pământ. În această busculadă creată, mi-a căzut ceasul de pe mână și în încercarea de a scăpa din această strânsoare și datorită faptului că pământul era umed și alunecos, când am fost eliberat din strânsoare, am căzut pe spate lovindu-mă. La rândul lor și susnumiții, datorită pământului alunecos și ca urmare a ploii au căzut peste gardul de sârmă, deoarece ei se țineau de hainele mele";.
În declarația olografa din (...), inculpatul dezvoltă succesiunea incidentului, arătând că s-a urcat cu picioarele pe soclul gardului, cu intențiade a-i împiedica pe membrii familiei C. să-i distrugă gardul construit, moment în care C. V. O. l-a apucat cu mâinile de haine și de cap cu intenția de a-l trage peste gardul de plasă existent, moment în care s-a dezechilibrat și a căzut peste gardul din plasă, rămânând câteva secunde atârnat, interval în care C. V. și C. V. O. au început să-l lovească cu pumnii în cap și C. V. l-a lovit cu o piatră în zona cefei.
Inculpatul mai arată că în timp ce încerca să scape din strânsoare și din loviturile părților vătămate, C. O. l-a apucat de mâna stângă, pe care avea ceasul, i l-a smuls, obiectul a căzut pe pământ, ulterior fiind, recuperat de C. V. care a refuzat să i-l mai înapoieze. Referitor la ceas, este de menționat că în cursul cercetărilor penale s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt, reținându-se că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Inculpatul a mai arătat că această altercație a fost văzută, din zona în care se aflau, de martorii
(muncitorii) C. O., M. O. și Pâc M., fără să poată preciza locul exact în care se aflau aceștia în configurația locului incidentului.
Audiat în fața instanței, inculpatul în mare a prezentat aceeași versiune asupra modului de producere a incidentului și asupra părților vătămate, dar aduce elemente noi cu privire la poziționarea martorilor C., M. și Pâc, susținând că aceștia, deși ploua afară, continuau să lucreze la trotuarul de lângă casă, astfel încât au văzut incidentul, susținând vehement că în acea zi muncitorii pe care i-a angajat au efectuat mai multe lucrări, respectiv au turnat bordura de beton a gardului despărțitor, iar apoi s-au ocupat și de trotuar. S., inculpatul pe parcursul trecerii timpului, a adus lămuriri din ce în ce mai exacte, pe care nu a fost în măsură să le indice în momentele imediat următoare, încercând să poziționeze martorii în locuri de unde ar fi putut percepe cele întâmplate, prezentând de fiecare dată o altă versiune de natură a-i confirma apărarea, dar care nu s-a dovedit concordantă, întrucât martorii C., M.. Pâc nu au confirmat susținerile acestuia. În acest sens, inculpatul, deși susține faptul potrivit căruia martorii în momentul incidentului lucrau la trotuar de unde aveau o bună vizibilitate, versiunea sa nu este confirmată de martorul C. O., care arată textual „în acea zi am lucrat doar la turnarea betonului pentru gard, fără a executa alte lucrări în curtea inculpatului... Iar în momentul incidentului mă aflam lângă gard, ceilalți muncitori se aflau în apropiere";
M. M. I. O. în declarația din (...), prezintă în esență același parcurs al incidentului cu precizarea că se găsea în grădina lui B. G. pe o movilă de pământ împreună cu martorul Pâc M., iar ceilalți muncitori erau adăpostiți de ploaie în pivnița imobilului. M. a declarat că nu l-a văzut pe inculpat să lovească părțile vătămate.
În declarația olografa a martorului Pâc M. nu se regăsește locul atribuit lui de, M. O., martorul declarând că se găsea la circa 20 de metri de inculpatul
B. G. când a auzit voci ridicate, apoi pe inculpat cerând vecinilor să-i restituie ceasul smuls de pe mână și aceștia refuzând să-l înapoieze bunul, martorul confirmă că a văzut pe C. V. lovit la ochi și l-a văzut pe C. V. acuzându-l pe B. G. că l-a lovit cu piatra - aspect pe care martorul susține că nu l-a observat din locul în care se afla (pe o movilă de pământ la circa 20 de metri de inculpatul B. G.).
Aceste relatări au determinat instanța să concluzioneze că martorul Pâc
M. nu a fost martor ocular la lovirea părții vătămate C. V., el văzând doar o parte din consecințele incidentului din (...).
Cei trei martori au fost audiați de către instanța de judecată la (...), unde
Pâc M. a declarat că nu a fost prezent și nu a văzut nimic din altercația,busculada și bătaia ce a avut loc între părți și că este real că a văzut doar rănile vizibile de la nivelul capului și petele roșii de pe gâtul părților vătămate C. V. și C. O., precum și explicația oferită de B. G., potrivit căreia părțile vătămate l-ar fi apucat de haine și brațe încercând să-l tragă peste gard.
M. Pâc M. a indicat ca martori la conflictul părților pe M. I. O. și pe C. O. și recunoaște că în curtea familiei C. erau prezente alte 2 persoane (R. V. și
Toroskay A.), apreciind că acestea se aflau într-un loc apropiat poziției în care se afla el și că nici aceștia nu ar fi putut să vadă desfășurarea fazică a conflictului, admițând că este real că C. Odată a ieșit din casă, îndreptându-se spre locul incidentului, în timp ce C. V. și C. O. se întorceau din spatele grădinii și prezentau urme de rănire și pe îmbrăcămintea lui C. V. erau urme de sânge.
În declarația de martor din (...), fără să precizeze dacă personal a văzut cele întâmplate sau i-au fost relatate de alții, martorul M. I. O. a arătat că în (...) începuse să plouă și pământul era umed, motiv pentru care C. V. în încercarea de a-l trage peste gard pe inculpatul B. G. ar fi alunecat și s-ar fi autoaccidentat lovindu-se în cădere de o dală de beton la arcadă. Despre ceilalți 2 martori vizitatori la familia C., martorul a susținut că din pozițiile în care aceștia se aflau nu puteau vedea ce se întâmplă la locul incidentului din cauza distanței și a barăcii aflate în spatele grădinii. M. a declarat, contrar celor declarate de colegul său Pâc M., că nu a văzut-o în curtea imobilului pe C. O.
C. O., în declarația de martor din (...), a arătat că se afla în mijlocul curții învinuitului, că a văzut părțile vătămate când l-au tras pe B. G. peste gard în curtea lor și i-au aplicat lovituri cu pumnii, terenul familiei C. fiind la acea dată mai jos decât cel al familiei B. prezentând o diferență de nivel de circa 20-
25 cm.
În acest cadru procesual, audierea martorilor Pâc M. și M. O. nu a mai fost posibilă, aceștia fiind plecați din țară, aspecte ce rezultă din procesele- verbale încheiate de organele abilitate privind executarea mandatelor de aducere, sens în care s-a făcut aplicarea prevederilor art.327 alin.3 C., depozițiile date de acești martori fiind avute în vedere de instanța de judecată la soluționarea cauzei. Prin aplicarea acestei dispoziții procedurale instanța de fond a respectat dreptul inculpatului la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiilor egalității de arme promovat de C. asigurându-se un echilibru just între părți, oferind fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său, cei doi martori fiind audiați de către instanța de judecată direct, nemijlocit și contradictoriu la data de (...), dată la care inculpatul a avut posibilitatea să chestioneze și să cenzureze depozițiile acestora, fără a avea o repercusiune nefastă asupra încălcării dreptului său, faptul că martorii au fost audiați anterior. Pe de altă parte, depozițiile celor doi martori nu constituie unicele probe pe care instanța le-a avut în vedere la soluționarea cauzei și au fost apreciate în contextul întregului probatoriu administrat.
În cauză, a fost audiat și martorul B. A. - tatăl inculpatului, care a arătat că nu a fost prezent la incident, aflând ulterior ce s-a întâmplat din relatările fiului său și a muncitorilor angajați de către inculpat.
Recapitulând declarațiile inculpatului și ale martorilor M. O., C. O. și Pâc
M., s-a constatat existența unor însemnate neconcordanțe, atât între ale inculpatului și ale martorilor, cât și discrepanțe vădite între declarațiile martorilor, ceea ce s-a apreciat că ridică serioase semne de întrebare asupra sincerității acestora și a veridicității celor expuse, fiind făcute pro causa denatură a-l exonera pe inculpat de la răspundere penală, sens în care instanța le-a avut în vedere doar în măsura și sub aspectele ce s-au coroborat cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, s-a analizat poziția spațială a persoanelor pretinse a fi martori la eveniment: M. I. O. a susținut în declarația sa din data de 23 august 2004 următoarele: „în momentul în care a fost altercația mă aflam în grădină pe o movilă de pământ împreună cu colegul meu Pâc M., iar ceilalți muncitori erau lângă o pivniță";, fapt contrazis de către Pâc M., care la data de (...) a declarat sub jurământ (fila 69-70 dosar nr.17320/2004) „am stat lângă casă"; „n-am fost prezent și nici nu am auzit absolut nimic din altercația părților"; și reia pe verso „în spatele curții unde a avut loc incidentul nu au fost decât părțile";.
M. C. O. a declarat sub jurământ la data de (...) (fila 70 dosar nr.17320/2004) „M. O. se afla mai în spatele curții decât mine și mai aproape de părți";.
S-a apreciat că afirmațiile lui M. O. se contrazic cu privire la poziția lui
Pâc M. și în consecință, dacă împrejurările spațiale nu îi permit să precizeze cu exactitate și conform adevărului cu cine a fost în același loc, el nu poate preciza verosimil nici ceea ce s-a întâmplat la o distanță mai mare. Mai mult, declarațiile sale sunt contrazise și de martorul C. O.
În același timp, martorul C. O., în aceeași declarație din (...) a arătat că a stat în mijlocul curții, pe când în declarația dată în fața instanței a afirmat că a stat sub balcon.
Într-una din schemele de la reconstituire inculpatul B. G. a susținut o a treia variantă (poziționându-l pe M. I. O. singur în grădina casei sale), contrazicând astfel susținerile cu privire la poziția lui Pâc M., cât și susținerile lui C. O. în raport cu același Pâc M. pe care, de această dată îl poziționează în aceeași linie transversală cu C. O. și nu „…mai departe de mine și mai ales față de părți";, după cum arată C. O.
În cele din urmă, în declarația dată în fața instanței inculpatul B. G. a declarat despre poziția celor trei „la momentul incidentului s-au oprit, cred că stăteau sub balcon";.
M. I. O. în declarația sa din data de 20 februarie 2007, fila 28 vol.2 susține „.. toți trei ne-am ridicat și am urcat 2-3 trepte către grădină. Eu și Pâc M. ne aflam în fața lui C. O. cu 6-7 metri dar și acesta a avut posibilitatea să vadă incidentul care a urmat….";.
Astfel, instanța de fond a reținut că dacă toți trei muncitorii au urcat treptele de lângă pivniță, C. O. și Pâc M. nu mai puteau fi în colțurile din fața pivniței așa cum susține inculpatul B. G. în februarie 2008 pe schița pe care a efectuat-o.
Inadvertențele flagrante asupra poziției spațiale a muncitorilor au condus fără echivoc la concluzia că aceste poziții au fost practic inventate pentru a da crezare unor persoane care nu au văzut practic altercația, ci mai degrabă de a-l salva pe inculpatul B. G. de la răspunderea penală. Mai mult, s-a apreciat că susținerile persoanelor sus-menționate nu sunt concordante nici asupra succesiunii derulării evenimentelor.
Inculpatul B. G. în plângerea adresată J. C.-N. la data de (...) și declarația olografă din data de (...) a declarat că ar fi fost lovit de C. V. în ceafă cu o piatră.
C. O. (fila 70 dosar nr.17320/2004) „.. loc de unde am putut vedea cum inculpații au tras-o pe partea vătămată peste gard în curtea lor, iar apoi au tras-o de umeri și au lovit-o cu pumnii …";.
S-a reținut deci că acest martor nu a susținut ca B. G. ar fi fost lovit în ceafă cu o piatră de C. V. A. C. O. în declarația dată în data de (...) vol. 2 fila 26își reconsidera poziția susținând „… nu am văzut ca vreuna din cele trei persoane implicate să o fi lovit pe alta";.
M. I. O. a declarat contradictoriu o dată în data de 23 august 2004 fila
48 „D-l B. G. s-a apropiat de gard când C. V. O. l-a prins de ceasul pe care îl avea la mână d-l B. G. și l-a luat, C. V. l-a prins de cap să îl tragă peste gard…"; ca mai apoi să revină asupra declarațiilor sale în data de 20 februarie 2007 fila
28 vol.2 „la un moment dat B. G. a alunecat de pe malul de pământ rezultat din săparea șanțului, s-a dezechilibrat și a căzut peste gardul dintre proprietăți";. Dacă prima dată afirmă că B. G. a fost tras de către C. V., a doua oară muncitorul susține că B. G. s-ar fi dezechilibrat fără nici o intervenție exterioară.
De asemenea, cu privire la diferența de nivel intre cele două proprietăți, inculpatul B. G. în procesul-verbal de reconstituire, fila 22-23, a arătat că între cele două proprietăți nu există diferență de nivel, pe când declarațiile martorilor îl contrazic.
În plângerea penală din dosarul 5198 înregistrată la (...) inculpatul B. G. a susținut că în cursul zilei de (...) a plouat toată ziua, iar datorită ploii pământul era moale și lunecos și datorită acestei împrejurări ar fi căzut părțile vătămate peste gardul de sârmă.
În declarația din (...) din dosarul 17320, martorul C. declara că a plouat în acea zi dar pământul nu era umed.
M. M. O. în procesul-verbal din (...), dosar 17320/2004 fila 71 declara că
„. de beton nu era cofrat"; ceea ce nu i-ar fi permis inculpatului B. G. să urce pe acesta, pe când martorul C. O. în declarația de la fila 70 din dosarul17320/2004 declara că betonul se întărise, deci partea vătămată (în acel dosar B. G.) putea sta pe beton pentru că trecuseră câteva ore deja de la momentul în care l-a turnat, după care accentuează încă odată că „. era cofrat";.
Cu privire la poziționarea temporală a martorilor R. și T., martorul Pâc
M. în declarația sa din dosar 17320/2004 fila 69, declara că în fața casei familiei C. se aflau două persoane, despre care susține că nu puteau să vadă incidentul, în același sens declară și M. O. la fila 71 din dosar; pe când martorul C. O. în prezentul dosar a declarat că după incident au sosit două persoane, și inculpatul B. G. declară că l-ar fi văzut pe C. V. întâlnindu-se cu un bărbat în drum spre poartă.
În ceea ce privește poziționarea martorei C. O., Pâc M. declara în dosarul
17320/2004 că a văzut-o pe aceasta ieșind din casă, pe când martorul M. declară că nu a văzut acest lucru.
În mod obișnuit, persoanele care trăiesc aceleași evenimente în același loc le relatează similar, dar în cazul de față este fără niciun dubiu că declarațiile muncitorilor M. I. O., Pâc M. și C. O. prezintă discordanțe în părțile esențiale, ceea ce duce la concluzia că aceștia nu spun adevărul.
Varianta inculpatului cu privire la derularea evenimentelor a fost apreciată ca fiind contradictorie. În declarația din dosarul 17320/2004 fila 434
B. G. susține că C. V. ar fi început să lovească gardul cu o rangă, în declarația din data de (...) dată în fața instanței a susținut că partea vătămată ar fi încercat să scobească fundația de beton. În ambele declarații a relatat că ar fi pus piciorul pe rangă pentru a opri această operațiune. S-a arătat ar fi fost aproape imposibil ca inculpatul să-și fi pus piciorul pe o rangă aflată în mișcare. În declarația dată în fața instanței în data de (...) inculpatul susține faptul că părțile vătămate l-ar fi tras peste gardul de plasă de sârmă, fapt despre care prima instanță a apreciat că din punct de vedere spațial nu este posibil datorită înălțimii gardului de aprox. 1,80 m (înălțime măsurată dincurtea părților vătămate), astfel că părțile vătămate nu puteau practic să îl prindă pe inculpat aflat dincolo de acest gard care are o înălțime egală cu cea a părților vătămate, iar inculpatul era situat pe un plan mai ridicat decât părțile vătămate.
În continuare, inculpatul a susținut că ar fi fost tras peste gard de părțile vătămate și lovit în același timp cu pumnii de ambele părți vătămate, așa cum reiese din declarația dată în data de (...) în fața agentului șef-adjunct R. Petru în dosarul nr.17320/2004 filele 27-28. În declarația dată în dosarul nr.972/P/2006 vol.1 fila 60 și verso, B. G. afirma că „. C. V. O. m-a apucat de haine și de cap încercând să mă tragă peste gardul de plasă, care s-a îndoit din cauza greutății mele și împreună și C. V. au continuat să mă tragă și să mă lovească totodată cu pumnii peste cap. In timp ce încercam să mă eliberez din strânsoare, numitul C. V. a luat piatra cu care m-a lovit în cap ținându-mă totodată de haine. Cu un ultim efort am reușit să mă ridic de pe gardul de plasă trăgându-i pe cei doi după mine, întrucât se țineau de hainele mele, au căzut la rândul lor peste gardul de plasă, iar eu am căzut în șezut";.
În continuare, în declarația din 23 octombrie 2008 inculpatul susținea că
„eram aproape la orizontală și mă țineam de gard ca să nu cad";. Tot în declarația din data de 23 octombrie, inculpatul susținea că C. V. și C. V. O. se aflau lângă dala de beton, iar anterior inculpatul arăta că „ m-am tras spre spate, moment în care partea vătămată C. V. a căzut pe burtă dând cu fața de dala de beton …. că în acea dală de beton a căzut C. V. și s-a lovit la cap în zona arcadei stângi…"; De asemenea, această susținere a inculpatului este neverosimilă, dacă C. V. ar fi căzut cu fața pe dala de beton aceasta ar fi trebuit să se găsească la o distanță de cel puțin 1,5 metri de gard pentru a putea cădea cu capul în respectiva dală de beton, dar inculpatul precizează că partea vătămată C. V. se afla lângă gard.
În aceeași declarație, B. G. susține „…cu privire la partea vătămată C. V. O. aceasta nu a căzut și nici nu s-a lovit în nici un loc..";. Cu privire la acest aspect susnumitul contrazice propria plângere penală nr.5198/(...) (aflată la dosarul cauzei) susținând „la rândul lor și susnumiții datorită pământului alunecos ca urmare a ploii au căzut peste gardul de sârmă deoarece se țineau de hainele mele…"; ceea ce constituie un aspect edificator cu privire la sinceritatea inculpatului.
Ambele părți vătămate au prezentat leziuni la nivelul capului în partea stângă și era aproape imposibil ca în timpul pretinsei căderi a acestora să existe posibilitatea de a se lovi în aceeași parte. Un argument solid în favoarea unei loviri active din partea inculpatului îl constituie certificatele medico-legale emise și existente la dosar, din care reiese faptul că leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur și nu în ultimul rând, leziunile prezentate de C. V. O. arată „pe pleoapa superioară și unghiul intern al OS (ochi stâng) echimoză violacee cu tumefiere subjacentă o leziune la nivelul unghiului intern al pleoapei poate rezulta doar prin lovire activă.
De cealaltă parte, părțile vătămate C. V., C. V. O. și martorii C. O., R. V. și T. A. au avut o versiune constantă asupra incidentului de la inceput și până în prezent.
Astfel în declarațiile olografe din (...) date la poliție de C. V. și C. V. O. incidentul din (...) este relatat într-un mod diferit de cel prezentat de B. G. și muncitorii angajați (martori) audiați în instanță, varianta lor fiind susținută de C. O. care declară că a fost martor ocular care a văzut incidentul violent de la început și până la sfârșit. C. O. a declarat că în apropierea sa, puțin mai în urmă, pe drumul de grădină spre locul incidentului s-a aflat martorul R. V., care a auzit vocile părților implicate și a remarcat leziunile ce prezentau C. V.
și fiul său la nivelul capului, pe gât și brațe, și a putut remarca faptul că îmbrăcămintea (cămașa) lui C. V. este plină de sânge, acuzându-l pe B. G. de cele întâmplate.
Părțile vătămate mai arată că neînțelegerile privind delimitarea proprietății lor datează de mai mult timp și că gardul construit de B. nu respecta limita de delimitare a terenurilor învecinate, fiind ridicat cu încălcarea prevederilor legale, fapt constatat și de inspectorii P. C.-N. care i-au aplicat învinuitului sancțiuni contravenționale. Părțile vătămate mai arată că au reclamat gradul iminent de periculozitate al situației respective, chiar din dimineața zilei de (...), când C. V. a depus la P. municipiului C.-N. o reclamație în acest sens, atrăgând atenția conducerii instituției că este imperios necesar să atragă atenția învinuitului să înceteze amplasamentul gardului până la găsirea unei soluții amiabile în caz contrar existând riscul escaladării neînțelegerilor.
Părțile vătămate au confirmat împrejurarea că incidentul a avut loc în spatele grădinii familiei C., lângă o baracă, în condițiile în care acestea au încercat să repună la loc un stâlp dislocat și că B. G. era poziționat pe o coamă de pământ din cel dislocat prin săpături, la o distanță de circa 2-2,5 metri, partea de pământ din grădina lui B. G. fiind mai ridicată decât cea pe care se aflau părțile vătămate. P. instanță a reținut că părțile vătămate relatează că în momentul în care C. Viorii a încercat cu o rangă să extragă un bolovan care i-a dislocat stâlpul, inculpatul B. G. i-a amenințat cu moartea, s-a aplecat spre pământ de unde a luat în ambele mâini bucăți de beton spart, după care s-a ridicat în picioare și fără să mai spună ceva a lovit cu piatra în cap pe C. V. apoi pe C. V. O. C. V. s-a prăbușit în poziția șezut, pe pulpa piciorului fiului său, fără a se lovi în cădere cu capul de pământ, de vreo piatră sau de obiectul metalic cu care încercare să acționeze anterior asupra bolovanului de la stâlpul gardului. Mai arată C. V. că după lovitura primită cu piatra de către inculpatul
B. G. a mai apucat să vadă că și fiul său a fost lovit cu piatra de inculpat.
C. V. mai precizează că a început să sângereze, și că ajutat de fiul său s- a deplasat spre curte, unde i-a observat pe martorii R. V. și T. A. care sosiseră la domiciliul său pentru a achiziționa de la C. V. un autoturism ARO. Ulterior, când a ajuns în curte, a aflat că din poziția în care era soția sa, C. O., a văzut incidentul violent, ea aflându-se în colțul barăcii, deoarece se deplasase în acest loc cu intenția de a-1 anunța pe C. V. de sosirea clienților pentru mașină.
În declarațiile date, martora C. O. a arătat că în momentul în care a ajuns în colțul barăcii pentru a-și anunța soțul de sosirea clienților, a văzut pe inculpatul B. G. având în mâna dreaptă o bucată mare de beton spart, cum l-a lovit fulgerător pe C. V. în cap, în zona tâmplei stângi, acesta prăbușindu-se, după care a procedat la fel, lovindu-l la nivelul capului și pe C. O., fiul său. Martora confirmă că soțul său s-a prăbușit, pliat cu genunchii îndoiți, răsturnat spre dreapta, sprijinindu-se de C. O., precizând că exista la data incidentului o diferență de nivel între proprietăți de circa 50-60 cm, proprietatea familiei C. fiind mai jos decât nivelul grădinii lui B. G. C. O. mai arată că a fugit spre casă, pentru a anunța Salvarea, după care a ieșit din nou în curte și l-a văzut pe soțul său sprijinit de fiul său în deplasarea spre casă.
Fiind audiat în legătură cu ce a văzut în (...) martorul T. A. a declarat că a rămas în curtea familiei C. la o distanță de circa 3-4 metri de poarta de intrare, examinând autoturismul ARO al părții vătămate. A mai relatat că la un moment dat a auzit gălăgie ce provenea din spatele grădinii, dar nu a văzut ce se întâmplă în acea zonă din cauza configurației terenului, a distanței și a mașinii parcate în curte. A confirmat însă că a văzut pe C. V. și pe fiul săuvenind spre casă, primul sângerând pe partea stângă a feței și sprijinindu-se de cel de-al doilea, după care au plecat la spital.
M. R. V., a declarat în mod constant că ajungând în grădina familiei C., l- a văzut pe inculpatul B. G. stând pe o ridicătură de pământ, aplecându-se să ia ceva de jos, neputând preciza ce anume, după care s-a îndreptat spre gardul din spatele grădinii și s-a aplecat peste gard spre locul unde se aflau părțile vătămate ridicând mâna în care avea obiectul luat de jos. În continuare, martorul relatează că a văzut venind de după baraca familiei C., pe C. V. și pe fiul său, primul având arcada spartă, plin de sânge pe cămașă și ajutat de fiul său. M. mai precizează că din cauza conformației terenului și a barăcii ce obturează vizibilitatea nu a văzut desfășurarea incidentului ci a remarcat doar starea în care se aflau părțile vătămate, respectiv pe C. V. căruia îi curgea sânge prelingându-se pe cămașă și că a auzit-o pe soția lui B. G. strigând că C. V. a primit ceea ce a meritat.
La dosarul cauzei sunt atașate în volumul I (dosar urmărire penală), fotografiile cu aspecte privind modalitatea de delimitare a celor două proprietăți. în declarația dată la instanță partea vătămată C. V. a arătat că după ce a fost lovit cu piatra de B. G. a căzut la pământ în stare de inconștiență și din acest motiv nu știe ce s-a întâmplat în continuare. Mai arată că după ce a fost resuscitat de fiul său, acesta i-a spus că și el a fost lovit de B. G.
Analizând declarațiile date de martorii R. V. și C. O. și de părțile vătămate C. V. și C. V. O., s-a constatat că aceștia, în esență, sunt consecvenți, concluzionând că în mod concret R. V. este în mod clar martor ocular la actele pregătitoare infracțiunilor de lovire corporală, iar C. O. este martor ocular la comiterea infracțiunilor de lovire în dauna soțului și respectiv fiului ei, însă s-a remarcat că singura probă directă emană de la C. O., aflată în relație de familie cu părțile vătămate C. V. și C. V. O. În același context, chiar dacă a observat doar rănile de pe corpul lui C. V. și urmele prezente pe corpul lui C. O., martorul R. V. a văzut pe inculpatul B. G. pe ridicătura de pământ ridicând ceva de la pământ, care s-a îndreptat spre capătul grădinii a ridicat mâna, iar după terminarea incidentului a auzit pe soția învinuitului spunând că C. V. a primit ceea ce i se cuvenea, chiar dacă incidentul s-a desfășurat într-o zi în care erau prezente și alte persoane în vizită la familia C.
La dosarul cauzei sunt depuse și schițele desenate de participanți sau martori referitoare la clarificarea pozițiilor în care acestea se găseau față de locul desfășurării nemijlocite a incidentului. Astfel în schița prezentată de R. V., muncitorii existenței în turtea lui B. sunt plasați conform aprecierii sale sub balconul casei inculpatului nicidecum în imediata apropiere a barăcii sau a movilei de pământ dislocat prin săparea șanțului. Schița întocmită de părțile vătămate C. V. și C. V. O. îi plasează pe muncitorii inculpatului tot sub balconul casei lui B. G., cu explicația că începuse să plouă și se adăposteau în acest loc, iar fotografiile ce le-au realizat atestă în mod categoric că vizibilitatea martorilor propuși era obturată din cauza conformației terenului și diferențelor de nivel dar mai ales din cauza bolțarilor prezentați în fotografia 1 și a barăcii din spatele grădinii.
Din perspectiva aprecierilor făcute de inculpatul B. G. în schița întocmită de învinuit, martorii propuși de acesta Pâc M. și C. O. sunt plasați la o distanță apreciabilă de locul confruntării fizice, în apropierea balconului de al imobilul
30 al inculpatului și la câțiva metri de inculpat pe martorul M. I. O.
În ce privește sinceritatea martorei C. O., aflată în relații de rudenie directă cu ambele părți vătămate, s-a remarcat faptul că aceasta pretinde că s- a deplasat în direcția locului incidentului, în vecinătatea barăcii și din aceastăpoziție a văzut întreaga desfășurare a altercației, inclusiv lovirile cu piatra aplicate de inculpatul B. G. asupra soțului și respectiv a fiului ei.
Rezultatul testului poligraf în ceea ce o privește evidențiază răspunsul pozitiv la întrebarea de la pct. 3 „. în (...) l-ai văzut pe B. G. lovindu-i pe C. V. și C. V. O. cu o bucată de beton în cap?";, răspuns identic raportat la întrebările de al pct. 9 și 10 și reluate întocmai la consemnările din reconstituirea faptei, constanță și siguranță în relatarea incidentului, concluzionându-se posibilitatea de a fi fost sinceră în declarații și aprecieri.
Referitor la sinceritatea și buna credință a martorilor C. O. care personal se declară martor ocular al conflictului, la întrebările, 3, 8, 10 respectiv: „Ți s-a spus de cineva ce anume să declari la poliție, la instanță sau parchet"; cu răspunsul NU, „L-ai văzut pe B. G. lovindu-i cu o bucată de beton pe părțile vătămate";, răspuns NU și cea finală ,Ai spus adevărul la întrebări";, cu răspunsul NU, concluzia lucrătorului psiholog, este aceea că este posibil ca subiectul testat la poligraf să nu fie sincer în răspunsurile date.
În ceea ce-l privește pe martorul M. I. O., relevant este rezultatul testului poligraf, care arată că a fost sincer când a arătat că a fost poziționat în (...) într-o zonă din care a putut observa faze ale altercației dintre părți, însă relatarea făcută prezintă note specifice comportamentului simulat la întrebările
3, 5, 8 referitoare la elemente esențiale privind contribuția părților la altercații.
În cauză, la cererea părților, s-a efectuat o deplasare la fața locului în
(...), pentru o mai bună și corectă înțelegere a configurației terenului și verificare a susținerilor părților, în care poliția și procurorul de caz au realizat planșele foto, o înregistrare audio-video stocată pe un CD.
Operațiunea în sine, nu a reușit decât parțial să-și atingă scopul, întrucât o refacere în teren a modului secvențial spațial și pe fazele de derulare ale incidentului, cât mai aproape de realitatea din (...), nu mai era obiectiv posibilă datorită mai multor factori: modificări în timp ale conformației terenului și a modului de delimitare a proprietăților, existența unor construcții finite, înălțate cu lemn pe structuri de beton, schimbarea nivelului de înălțime a terenului în zona în care a avut loc conflictul violent între părți, declarațiile contradictorii și nepotrivirile existente în declarații în ce privește poziționarea martorilor audiați în cauză, pozițiile ferme și absolut diferite ale părților direct implicate, fiecare prezentând autorităților propria variantă, ce acuză în totalitate partea adversă de producerea și urmările incidentului.
Ulterior, la (...), organele de poliție s-au deplasat pentru a doua oară la fața locului, întocmind un proces-verbal în care sunt cuprinse modificările existente în teren și care fac imposibilă reconstituirea faptelor în condiții similare celor din (...). Acest nou demers a cuprins măsurători la gardul despărțitor al proprietăților și fixarea rezultatelor prin noi fotografii judiciare.
Acest mijloc de probă - reconstituirea - a fost solicitat cu insistență de părțile vătămate C. V. și C. V. O., însă aprecierea finală, după cele arătate mai sus, este aceea că efectuarea lui nu a evidențiat elemente noi, lămuritoare, privind contribuțiile materiale ale fiecărui participant. Cu toate acestea, este evident și neîndoios că în locul indicat de părți, mascat de o baracă a avut loc o confruntare fizică în care s-au aplicat lovituri reciproce cu brațele, cu pumnii și cu corpuri dure, între inculpat și părțile vătămate, cu ripostă fizică și de către părțile vătămate asupra inculpatului, actele medico-legale confirmând existența leziunilor pe corpul participanților, mai ales la nivelul capului, și care au necesitat pentru vindecare la fiecare dintre participanți leziuni ce au necesitat zile de îngrijiri medicale, iar pentru partea vătămată C. V. complicații la urechea stângă, ce au avut ca efect instalarea surdității.
În susținerea plângerilor penale, C. V. a anexat la dosar, certificatul medico-legal 1996/I/a/432/2004 conform căruia a suferit o plagă excoriată, suprasprâncenos stâng, și o echimoză suborbitală stângă, ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Fiul său C. V. O. a depus la dosar certificatul medico-legal
1955/I/a/431/2004 conform căruia a suferit leziuni corporale datând din (...), constând în echimoze și excoriații ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
În timp, leziunile și, implicit, numărul de zile de îngrijiri medicale prezentate inițial de C. V. și inculpatul B. G. în certificatele medico-legale anexate, au suferit modificări, urmare a examinării lor de către medicii legiști din cadrul I. de M. L. C.-N. și I. M. M. B.
Prin urmare Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A5/9480/(...), avizat de C. S. de M. L., în data de (...), a diminuat numărul de zile de îngrijiri medicale acordate inculpatul B. G., concluzionându-se că acesta, la data de (...), prezenta o leziune traumatică la nivelul bosei occipitale stângi, ce a necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la leziunile lui C. V. din (...), ultimul act medico-legal respectiv raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A5/9219/(...) emis de I. M. M. B.,
și avizat de C. S. de M. L. în (...), concluzionează că acesta a prezentat la (...) leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp plan dur, care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în primejdie viața, precizându-se că „nu se poate exclude legătura de cauzalitate directă între traumatismul din (...) și cofoza instalată la urechea stângă";, precum și faptul că „pierderea unilaterală a auzului la urechea stângă constituie infirmitate posttraumatică";.
În contextul celor arătate mai sus, raportat la întregul probatoriu administrat în cauză și în considerarea concluziilor finale din actele medicale și medico-legale emise de autoritățile de cel mai înalt forum în domeniu medico- legal, din care rezultă existența legăturii directe de cauzalitate între leziunile produse prin lovire cu corp dur, aplicate de inculpatul B. G. asupra corpului părților vătămate C. V. și C. V. O. și traumatismele produse cu complicațiile de instalare a surdității la urechea stângă a părții vătămate C. V., coroborat cu declarațiile veridice ale martorului ocular C. O. și martorului R. V., s-a apreciat că faptele de lovire cu piatră săvârșite la (...) de inculpatul B. G. asupra celor două părți vătămate cu consecința producerii surdității la urechea stângă a părții vătămate C. V. sunt reale și dovedite de ansamblul probator existent în dosarul cauzei.
Declarația martorei C. O., martor ocular, a asistat la producerea evenimentelor și a văzut întreaga desfășurare a acestora a fost și ea valorificată în ansamblul probator. Cu ocazia declarațiilor date, martora a relatat că anterior producerii incidentului la domiciliul părților vătămate au sosit două persoane, respectiv R. V. și T. A., cu intenția de a cumpăra un autoturism ARO, fapt ce a determinat deplasarea martorei în fundul curții pentru a-l chema pe partea vătămată C. V. A. la fața locului, martora a avut posibilitatea de a observa nemijlocit evenimentele așa cum s-au petrecut. Cu aceeași ocazie, martora a auzit când inculpatul le-a spus părților vătămate „Vă omor pe amândoi";. Ulterior, martora a auzit-o pe soția inculpatului spunând părților vătămate că au primit ce au meritat.
Martora a mai arătat că existau trei muncitori pe proprietatea inculpatului așezați pe bolțari între casa inculpatului și o pivniță și că din locul unde se aflau nu puteau să vadă incidentul, deoarece vizibilitatea era obstrucționată de materialele de pe pivnița aflată pe proprietatea inculpatului.
S-a reținut deci că toate declarațiile martorei C. O. existente la dosar sunt constante în relatarea evenimentelor, respectiv: declarația olografă din (...) dată în fața agentului șef-adjunct R. Petru (f.42-43), declarația din (...) din dosar
972/P/2006 (f.145 vol.1), declarația de (...) dată în dosarul 17320/2004 în fața instanței (f.72 din același dosar), declarația dată la procuror din iunie 2008, precum și declarația din prezentul dosar din data de (...).
Sinceritatea și constanța în declarații a fost subliniată și de rezultatele testului poligraf nr.2. di (...). Astfel, la întrebarea de la pct.3 „. în (...) l-a văzut pe B. G. lovindu-i pe C. V. O. cu bucata de beton în cap"; răspuns identic raportat la întrebările de la pct.9 și 10 și reluate întocmai la consemnările din reconstituirea faptei.
De asemenea, s-a apreciat că declarațiile martorului R. V. confirmă cele declarate de martora C. O. M. R. V. recunoaște că a venit la domiciliul părților vătămate împreună cu T. A. cu scopul de a achiziționa autoturismul ARO și arată că C. O. se afla în momentul producerii incidentului în fundul grădinii. Declară că a auzit și el cele afirmate de inculpat anterior producerii incidentului și că l-a văzut pe inculpat aplecându-se și înarmându-se cu bucăți de pietre și ulterior repezindu-se cu o bucată de piatră către gardul vecin, ca apoi să audă un geamăt și la scurt timp l-a văzut pe C. V. venind din spatele curții plin de sânge pe față și pe cămașă, sprijinit de C. V. O. M. a mai arătat că, după aprecierea lui, cei trei bărbați care stăteau sub balcon nu puteau vedea locul unde stăteau părțile vătămate și inculpatul, deoarece vizibilitatea lor era obstrucționată de o pivniță deasupra solului, pe care se aflau depozitate materiale de construcție.
Locul atribuit de acest martor lui C. O. în timpul desfășurării evenimentelor corespunde cu declarațiile acestei martore. T., martorul susține că după incident a auzit o femeie din curtea vecină spunând „Ați primit ce ați meritat";.
Declarațiile martorului R. V. au fost de asemenea constante. E. vorba despre declarațiile date în fața agentului șef-adjunct R. Petru în data de 18 august 2004, declarația dată în fața instanței la data de (...) în dosarul
17320/2004 fila 73, și declarația dată în fața instanței în data de 23 octombrie
2008, toate aflându-se la dosarul prezentei cauze.
Declarațiile martorului T. A. susțin motivul și timpul sosirii (adică anterior producerii incidentului) celor doi la reședința familiei C., poziționarea muncitorilor din curtea inculpatului B., aprecierile martorilor sus-menționați cu privire la lipsa vizibilității muncitorilor asupra locului în care s-au desfășurat evenimentele, poziționarea mai avansată a martorului R. V., precum și poziționarea aproximativă a martorei C. O. (declarând că aceasta s-a deplasat în fundul grădinii pentru a-și chema soțul). De asemenea, martorul confirmă că ulterior evenimentelor C. V. O. a venit din spatele grădinii sprijinindu-l pe C. V., care sângera din partea stângă a feței, curgându-i sânge pe cămașă.
Declarațiile martorului T. A. există la dosarul cauzei, în speță, declarația dată în fața agentului șef-adjunct R. Petru în data de (...), respectiv declarația dată instanței în data de (...) din dosarul nr.17320/2004.
Verificarea directă, contradictorie, nemijlocită a declarațiilor martorului
T. A. în fața instanței în prezentul dosar nu a fost posibilă din motive obiective, astfel că s-a făcut aplicarea art.327 alin.3 C., cu atât mai mult cu cât audierea sa a fost făcută anterior de judecător.
În acest sens, s-a apreciat că sunt concludente declarațiile martorilor oculari C. O., R. V. prin conținutul lor precis, prin concordanța elementelor expuse în depozițiile succesive ale martorilor raportat la momentul audierii,ceea ce conferă mai multă acuratețe reproducerii datelor și înlătură posibilitatea distorsionării acestora prin interacțiunea cu cei din jur sau cu părțile în cauză; prezența nemijlocită a martorilor în momentul incidentului cu o percepție adecvată a derulării acestuia, datorită locului în care se aflau martorii din care aveau o bună vizibilitate, confirmarea sincerității martorei C. O. și de rezultatele testului poligraf efectuat, care a exclus orice comportament simulat, armonizarea declarațiilor martorilor amintiți și cu concluziile actelor medicale, au condus prima instanță la convingerea că relatările acestor martori exprimă adevărul cu privire la persoana vinovată de producerea leziunilor corporale asupra părților vătămate și care s-au datorat inculpatului B. G.
Inculpatul a solicitat în faza cercetării judecătorești efectuarea unei noi expertize medico-legale în cadrul IML C. pentru a se stabili starea de sănătate a părții vătămate C. V. și a solicitat audierea în calitate de martor a dr. M. C. și a soției sale B. R., probe pe care instanța le-a respins ca nefiind concludente, pertinente și utile cauzei, întrucât la dosar există acte medicale, raport de expertiză întocmit de I. - B. avizat de C. S., fiind emis de autoritatea de cel mai înalt rang în domeniul medico-legal, neputându-se dispune o nouă expertiză în contextul dat la o instituție inferioară în grad, iar sub aspectul audierii dr. C. M. în calitate de martor, instanța a apreciat că această persoană și-a exprimat poziția prin întocmirea referatului medical ca urmare a examinării victimei C. V. la data de (...), concluzionând faptul potrivit căruia ca urmare a leziunilor suferite la data de (...) numitul C. V. a prezentat fisura membranei rotunde a urechii stângi, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur (de exemplu palmă asupra pavilionului urechii stângi), prezenta cofoza urechii stângi, adică nu percepe sunete cu această ureche, însă această afecțiune nu este echivalentă cu pierderea simțului auzului, întrucât funcția urechii drepte este păstrată în limite normale. Afecțiunea îi conferă o infirmitate relativă. Ca urmare a leziunilor suferite viața numitului C. V. nu a fost pusă nici un moment în pericol. Între agresiunea suferită în data de (...) și afecțiunea urechii stângi de care suferă susnumitul s-a stabilit că există raport de cauzalitate direct necondiționat.
Aceste concluzii au fost avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză de către I. - B., care a și solicitat examinarea părții vătămate C. V. de către un medic specialist din cadrul C.ii O. - C.-N., examinare făcută de prof. dr. M. C., astfel încât s-a apreciat că audierea sa nu se impune atâta timp cât poziția sa a fost neechivoc exprimată la data de (...).
Privitor la audierea soției inculpatului, a numitei B. R., instanța a apreciat în contextul în care așa cum se susține de către inculpat și martori că nu a văzut incidentul, prezența sa la locul faptei fiind ulterioară nu este în măsură să aducă elemente noi pe care le-a perceput direct, cu atât mai mult cu cât la data evenimentului au existat martori oculari.
Nu în ultimul rând, s-a subliniat faptul că pe întreg parcursul procesului penal atât în fazele de început, cât și ulterior inculpatul B. G. a manifestat o constantă atitudine de nerecunoaștere a faptelor comise cu violență asupra părților vătămate C. V. și C. V. O. la (...), negând orice activitate violentă, activă din partea sa. Inculpatul se consideră nevinovat de cele întâmplate în (...) și dă vina în totalitate pe părțile vătămate care, în aprecierea sa, au provocat incidentul, l-au agresat fizic și în final s-au autoaccidentat, fiind răspunzătoare de producerea consecințelor ulterioare ale incidentului. Inculpatul precizează că în condițiile în care nu a avut în mâini niciun corp dur, nu a avut inițiativa declanșării busculadei la gardul despărțitor, și în plus a fost chiar el agresat fizic de părțile vătămate, nu înțelege cum a fost posibil, potrivit mențiunilor din unele înscrisuri medicale ori din unele acte medico-legale să se producă leziunice au determinat traumatisme la nivelul urechii stângi ce au avut ulterior o evoluție agravantă ducând la surzenie, deoarece în aprecierea sa era necesar ca C. V. să fi fot lovit peste ureche și nu în altă zonă a capului.
În aceeași ordine de idei, inculpatul arată că nu s-a putut stabili cert existența legăturii de cauzalitate dintre traumatismul din (...) și surditatea la urechea stângă a părții vătămate C. V.
Corelând datele ce reies din toate actele medicale și medico-legale, rezultatele examenelor de specialitate, probele testimoniale administrate în cauză, s-a putut reține că, deși nu s-a stabilit cu caracter de certitudine în raportul de expertiză medico-legală întocmit de I. - B. nr.A(...), existența legăturii de cauzalitate dintre intre traumatism și surditate, totuși acesta nu a exclus de plano existența unui astfel de raport cauzal, împrejurare în care o astfel de variantă expusă trebuie coroborată cu restul probelor administrate în cauză.
Astfel, s-a dovedit existența unei agresiuni a inculpatului asupra părților vătămate C. V. și C. V. O., fără a se putea reține o stare de provocare provenită din partea victimelor, fiind exclusă autoaccidentarea în contextul în care activitatea inculpatului a fost văzută de martorii C. O. și R. V.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar accepta ideea că urmarea produsă victimei C. V. s-ar datora lovirii de un corp dur sau plan dur, aceasta are ca punct de plecare tot acțiunea inculpatului, care i-a aplicat o lovitură cu acea piatră în zona capului și în urma căreia victima a căzut putând ca aceste leziuni să se datoreze etapelor ulterioare, dar și în această situație generator al traumei și a urmărilor în raport cauzal se află acțiunea inculpatului.
Un alt argument în sprijinul variantei susținută de partea vătămată C. V. constă în adeverința eliberată de A. A. C. R. din care reiese că acesta a obținut în data de (...) prelungirea brevetului de personal tehnic aeronautic pe o perioadă de 2 ani, fiind menționat examen clinic în care a fost evaluat apt medical.
Pe de altă parte, nu pot fi ignorate opiniile în domeniu medical a prof. dr.
D. Perju Dumbrava și prof. dr. M. C. și care au menționat faptul că surditatea instalată brusc la urechea stângă a susnumitului este urmarea traumatismului suferit cu ocazia agresiunii din data de (...), este demonstrat: a) atât în actele medicale prezentate (FO, adeverință și nota explicativă semnate de prof. dr. M. C., apoi audiograma menționată în expertiza prezentată la pct.
3B semnată de C. Dr. P. T.), cât și b din Adeverința eliberată de A. A. C. R. prezentată la pct.5A din care rezultă că susnumitul era apt medical la acea dată, deci nu avea vreo afecțiune la urechea stângă. Mecanismul pierderii simțului auditiv și vestibular la urechea stângă a fost declanșată de traumatismul cranio-cerebral, traumatism care a determinat creșterea presiunii intracraniene cu transmiterea acestei creșteri la nivelul urechii interne și transmiterea directă a undei de forță la membrana nișei ferestrei rotunde. Lezarea membranei ferestrei rotunde a dus la fisurarea acesteia cu pierdere de lichid perilmfatic și a impus intervenția de urgență la C. O. C.-N. în scopul de as plomba fereastra rotundă pentru prevenire complicațiilor imediate și tardive. Cu ocazia agresiunii suferite la data de (...) de către numitul C. V. acesta a suferit leziuni traumatice care au provocat fisura membranei ferestrei rotunde a urechii stângi cu surditate la acest nivel. Leziunile au necesitat internarea în serviciul de specialitate (C. O. C.) și intervenția chirurgicală Evoluția leziunii a fost spre surditate a urechii stângi.
Între traumatismul suferit cu ocazia agresiunii din data de (...) și surditatea de la nivelul urechii stângi a susnumitului există legătură de cauzalitate.
S-au avut în vedere noul raport de expertiză medico-legală, emis de I. N. de M. L. „. M. la data de (...), care conține următoarele concluzii:
Numitul C. V. a prezentat la data de (...) leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu sau de corp-plan dur și a fost diagnosticat cu cofoza brusc instalată posttraumatic
Nu se poate exclude raportul de cauzalitate directă între traumatismul din (...) și surditatea urechii stângi.
Cel mai probabil, mecanismul apariției surdității brusc instalate este dat de pierderea endolimfei urechii interne prin comunicarea creată între rampa timpanică a urechii interne cu urechea medie prin soluția de continuitate a membranei ferestrei rotunde. Pentru acest mecanism pledează pe lângă obiectivarea intraoperatorie a fisurii ferestrei rotunde și analogia simptomatică corespunzătoare și consecutive acestei leziuni - surditate brusc instalată imediat posttraumatic.
Conform criteriologiei medico-legale de apreciere a consecințelor posttraumatice, pierderea unilaterală a auzului constituie infirmitate posttraumatică.
Certificatul medico-legal nr.1996/432/(...) concluzionează că numitul C. V. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, ce necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale și pot data din (...).
Opinia expertala medico-legală a prof. dr. D. Perju Dumbrava care relevă faptul că surditatea instalată brusc la urechea stângă a părții vătămate C. V. este urmarea traumatismului suferit cu ocazia agresiunii suferite la data de (...). Pierderea simțului auditiv și vestibular la urechea stângă a fost declanșată de traumatismul cranio-cerebral, traumatism care a determinat creșterea presiunii intra-craniene cu transmiterea acestei creșteri la nivelul urechii interne și transmiterea directă a undei de forță la nivelul nișei ferestrei rotunde. Lezarea membranei ferestrei rotunde a dus la fisurarea acesteia cu pierdere de lichid perilimfatic și a impus intervenția la clinica O. C.-N.
Din concluziile formulate în sus-menționatele acte medico-legale reiese faptul că între leziunile prezentate de partea vătămată C. V. și infirmitatea urechii stângi nu se exclude legătura de cauzalitate. E. dubii cu privire la acest aspect sunt înlăturate de C. S. de M. L. prin mecanismul de producere a infirmității și aceeași comisie ajunge la concluzia cu privire la relația genetică generatoare a prejudiciului actual și existența legăturii de cauzalitate intre traumatism și surditatea urechii stângi a părții vătămate C. V. pe baza:
";Asimetriei temporale (traumatismul precede consecința)";
";Continuitatea temporală (absența intervalului liber intre traumatism și apariția surdității)";
„Concordanța de sediu intre traumatism și leziunea subsecventă";
„Absența obiectivității altor cauze antecedente sau ulterioare traumatismului";
Notei explicative din data de (...) emisă de SCJ C.-N. - O.
Pe baza acestor argumente, premisa potrivit căreia „nu se poate exclude legătura de cauzalitate directă între traumatismul din (...) și surditatea ureche stângă"; este confirmată de relația genetică generatoare a prejudiciului actual avută în vedere de medicii legiști pe baza punctelor de mai sus.
Certificatul medico-legal nr. 1995/I/a/431 din (...) al părții vătămate C. V. O. de la dosarul nr.972/P/2006 vol. 1 fila 14 „Numitul C. V. O. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur… Leziunile pot data din data de (...)"; concluzii susținute de constatările din același act medico-legal, care la capitolul constatări al aceluiași act medico-legal arată „pepleoapa superioară și unghiul intern al OS (ochi stâng) echimoză violacee cu tumefiere subjacentă";.
Constatările medico-legale se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, respectiv C. O., R. V. și T. A.
Cu toate că legea conferă raportului de expertiză o valoare probantă deosebită prin aceea că este întocmită de persoane de specialitate în domeniul respectiv, totuși acesta nu poate fi avut în vedere izolat detașat de restul mijloacelor de probă, instanței revenindu-i menirea de a corobora concluziile unui astfel de act cu alte probe inclusiv cele testimoniale, ori în speță analiza în ansamblu al acestora confirmă existența unui raport cauzal intre agresiunea inculpatului și urmările produse părții vătămate C. V., iar pierderea unilaterală a auzului constituie infirmitate posttraumatică.
P. instanță a reținut că fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizările părților vătămate C. V. și C. V. O., declarațiile lor, reclamațiile și precizările suplimentare la declarațiile inițiale, plângerile împotriva soluțiilor, declarațiile lor în dosar
912/P/2006 declarațiile martorilor la poliție, instanță și procuror R. V., C. O.,
Pâc M., C. O. T. A. B. A., D. C., declarațiile inculpatului B. G. în dos.
912/P/2006 din data de (...) la procurorul D. A. și după reluarea cercetărilor dispuse la (...) în fața procurorului B. M. și declarația olografa din (...) înscrisuri medicale și medico-legale: certificatul medico-legal 2218/I/a/526 din
(...) I. de M. L. C.-N. C. pentru inculpatul B. G., 11-12 zile îngrijiri medicale, certificat medico-legal pentru C. V. O. nr. 1955/I/a/431/(...) pt. 5-6 zile îngrijiri medicale, certificat medico-legal pentru C. V. nr. 1996/I/a/432 din (...) pt. 6-7 zile îngrijiri medicale, Raport de constatare medico-legală pt. C. V. I. de M. L. C.-N. C. nr. 4. din (...) din care rezultă că leziunile la ureche datează din (...) și că a prezentat la (...) surditate neurosenzorială la urechea stângă instalată brusc de etiologie posibil traumatică, agresiune veche de 48 de ore cu debit traumatic bazat pe elemente anamnestice ce nu permite stabilirea raportului cauzal între agresiune și diagnosticul menționat; Raportul de expertiză medico-legală pt. C. V. nr. 2573/II/a/81 din (...) al I. de M. L. C.-N. C. semnat de medicul legist dr. Mugur P. care constată că urmare agresiunii din (...) partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu corp dur necesitând 6-7 zile îngrijiri, că nu au dus la constituirea vreunei infirmități fizice permanente deoarece funcția auditivă a fost păstrată și că între afecțiunile aparatului auditiv declarate la internarea din 7.04.-(...) și traumatismul din aprilie 2004 nu ar exista legătură cauzală pe considerentul că diagnosticul a fot pus pe baza elementelor anamnestice și pentru că în certificatul medico-legal nu a fost consemnată vreo leziune externă la nivelul urechii stângi care ar fi putut duce la instalarea vreunei afecțiuni auditive posttraumatice, cu precizarea că actul I. de M. L. C.-N. menționat este însoțit de un adendum, conținând „Opinia expertală medico-legală";, exprimată de medicul legist prof. dr. D. Perju Dumbravă care ajunge la concluzia contrară raportului 2573/(...), în sensul că „agresiunea din (...) a determinat traumatismele care au dus la fisurarea membranei ferestrei rotunde a urechii stângi, cu surditate la acest nivel, leziunile au necesitat tratament internare de specialitate și intervenție chirurgicală, evoluția ulterioară a fost nefavorabilă spre surditatea urechii stângi și că între traumatismul din (...) și surditatea urechii stângi există legătură de cauzalitate, adeverința medicală C. Medicală O. C. nr. 2396/17.VI.20065 care atestă că la verificarea părții vătămate din (...) subiectul prezenta „surditate neosenzorială profundă -cofoză - instalată brusc, după traumatism cranian necesitând terapie și control periodic la un an,audiograma C. V. din (...) (examen clinic O. din (...) cu rezultatul consultăriisemnat de dr. P. T., medic primar chirurg O., care confirmă diagnosticul
„surditate neurosenzorială stg. post traumatică - agresiune", internarea medicală 7-(...), adeverința medicală de la S. C. J., unitatea primiri urgențe C.,
Raportul de nouă expertiză medico-legală nr.1589/VI/a/14 din (...) al I. de M. L. C.-N. C. care constată „urmare a leziunilor din (...) C. V. a prezentat fisura membranei ferestrei rotunde la urechea stg. leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur de exemplu cu palma asupra pavilionului urechii stângi";, Raportul de constatare medico-legală a I. de M. L. C.-N. C. 3. din (...) care concluzionează că cele stabilite anterior cu ocazia examinării inițiale a părții vătămate C. V. sunt corect și științific stabilite, Raportul de nouă expertiză medico-legală pt. C. V. emis de I. M. M. B. nr. A(...) din (...) u concluzia că C. V. a prezentat la (...) leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu sau de corp-plan dur, necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale, opinându-se în final că nu poate fi exclusă legătura de cauzalitate directă între traumatismul din (...) și surditatea urechii stângi, adeverința IPJ S. Management Resurse Umane 2. din (...) din care reiese că la data comiterii infracțiunilor din dosar 912/P/2006 inculpatul B. G. avea funcția de agent și (conducător auto) la S. logistică din P. mun. C.-N. iar la data de (...) și până la (...) figura agent I la serviciul S. publică și patrulare din Secția 6 Poliție și din (...) și până în prezent figurează agent II
(conducător de câini) la P. mun. C.-N., cu precizarea că pentru niciuna din funcțiile de agent în poliție inculpatul B. G. nu face parte din structura Poliției judiciare, procesul-verbal de reconstituire în prezența procurorului din (...), ordonanța 972/P/2007 și Raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al unor martori prin testarea cu aparatul
POLIGRAF, proces-verbal de cercetare a locului faptei la (...) de P. C.-N. împreună cu CD-ul pe care s-au stocat imaginile foto și aspectele fixate fotografic pe planșa foto declarația de constituire de parte civilă C. V. O. și constituire de parte civilă C. V., rezoluția de începere a urmăririi penale față de învinuit pentru lovire, din (...) în dosar 1050/P/2005, ordonanța 972/P/2006 cu schimbarea încadrării juridice a faptei audierea inculpatului B. G. la procurorul B. M. după dispunerea reluării cercetărilor penale la (...), audierea martorei C. O., dovada prezentării materialului de urmărire penală înv. B. G. la (...) în dosar 972/P/2006 din care rezultă că i s-a pus la dispoziție materialul dosarului, i s-au comunicat învinuirile, declarând că nu recunoaște niciuna din învinuiri, că nu este vinovat de nimic, nu are nevoie de apărător în această fază și că nu solicită alte cereri în probațiune și nu are de făcut obiecțiuni la materialele prezentate în cauză.
În drept:
Fapta inculpatului B. G. care la data de (...) în jurul orelor 19.00 a agresat-o fizic pe partea vătămată C. V. aplicându-i o lovitură cu o piatră în zona capului - tâmpla stângă în urma căreia victima a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale și care i-au produs o infirmitate permanentă prin pierderea unilaterală a auzului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.2 C.
Fapta inculpatului B. G. care la data de (...) în jurul orelor 19.00 în același condiții i-a aplicat părții vătămate C. V. O. o lovitură cu o piatră pe care o avea în mână în urma căreia victima a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72
C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social ridicat al faptelor, urmările produse, acțiunea inculpatului cauzând infirmitatea unei persoane care anterior incidentului obținuse avizul medical favorabil pentru prelungirea brevetului de personal tehnic aeronautic, modul și mijloacele folosite, valorile sociale ocrotite de legea penală și grav lezate prin fapta inculpatului, persoana inculpatului care deși se află la prima confruntare cu legea penală, a dat dovadă de „. infracțională deosebită"; caracterizată prin modalitatea specifică de săvârșire a faptelor, prin pregătirea evenimentului, prin întreaga atitudine din faza de urmărire penală și apoi în instanță, totul conducând spre concluzia aprecierii lui și a faptelor sale ca având un pericol social ieșit din comun, ceea ce impune o sancționare penală pe măsură, cu atât mai mult cu cât inculpatul prin prisma activității pe care o desfășoară „agent de poliție"; are datoria de a veghea la ocrotirea valorilor prevăzute de lege, la respectarea normelor de conduită, nefiindu-i permis unei astfel de persoane să acționeze de maniera în care a procedat, iar pentru aplanarea stării încordate conflictuale avea o alternativă legală, nefiindu-i permis să-și facă singur dreptate.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut incidența art.74 lit. a C. atenuanta prevăzută de textul de lege, dând eficiență art.76 lit. d și e C. lipsa antecedentelor penale.
Judecând în aceste limite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă - partea vătămată C. V., respectiv 400 lei amendă penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 C.
- parte vătămată C. V. O., alegând pedeapsa alternativă a amenzii, sunt în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.
Instanța de fond a constatat incidența art.33 lit. a C. și potrivit art.34 lit. d C. a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 C. i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a doua și lit. b C. ca și pedepse accesorii pe durata stabilită în art.71 alin.2 C.
Firește în procesul individualizării sancțiunii nu trebuie scăpat din vedere contextul social, persoana inculpatului cu o situație socială și familială stabilă, astfel că ceea ce primează este posibilitatea de îndreptare a acestuia, nefiind o persoană cu o periculozitate sporită și care să impună executarea pedepsei într-un regim sever, atâta timp cât sunt întrunite condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei.
Astfel în temeiul art.81 C. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.82 C., iar potrivit art.71 alin.5 C. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 C., i-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor privind revocarea suspendării condiționate prev. de art.83 C.
Latura civilă:
În cauză, părțile vătămate C. V., C. V. O., precum și CAS C. (la acea dată avea calitate de a formula pretenții) s-au constituit părți civile în cauză, solicitând atât despăgubiri materiale, cât și morale, precum și cheltuieli de spitalizare.
C.A.S. C. la data de (...) s-a constituit parte civilă cu suma de 1059 lei, reprezentând valoarea prestațiilor periodice sanitare acordate părții vătămate C. V., internată în perioada 7.04-(...) în C. O. - S. C. J. C.. Având în vedere căacesta cheltuieli au fost efectuate, acțiunea civilă a admis-o, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1059 lei cu dobânda legală începând cu prima zi următoare datei externării părții vătămate (1(...)) și până la achitarea în întregime a debitului.
Partea civilă C. V. O. s-a constituit parte civilă cu suma de 750 lei, reprezentând contravaloarea ochelarilor distruși de inculpatul B. G. și cu suma de 16.000 lei daune morale. Cu privire la pretențiile civile solicitate instanța de fond a apreciat că acestea sunt dovedite în parte, mai precis suma de 700 lei reprezentând contravaloarea ochelarilor dovedită cu factura seria OCF nr.1022434 eliberată de O. SRL la data de (...) neavând nici o importanță împrejurarea potrivit căreia o astfel de factură provine la aproximativ 4 ani după incident, atâta timp cât s-a dovedit faptul că ochelarii părții vătămate au fost sparți, distruși în urma altercației, neputându-i-se imputa victimei că această cheltuială nu a fost făcută imediat după incident, atâta timp cât aceasta a ales doar un moment ulterior acelei date, ceea ce nu echivalează cu lipsa prejudiciului sau a dovedirii întinderii lui.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța de fond a apreciat că acestea sunt solicitate într-un cuantum exagerat raportat la suferința morală, psihică și fizică pe care a încercat-o partea vătămată C. V. O. raportat și la numărul de îngrijiri medicale, precum și la teama pe care a avut-o în momentul în care și-a văzut tatăl lovit și ajuns într-o stare de amețeală, căzut la pământ. F. îndoială, partea vătămată C. V. O. a suferit o traumă în urma incidentului și care trebuie compensată prin acordarea unor daune morale pentru acoperirea prejudiciului ce urmează a se stabili intr-o manieră care să reflecte cât mai fidel suferința victimei și să nu constituie un factor de îmbogățire fără just temei în detrimentul inculpatului. În acest context, instanța a apreciat că suma de 1000 lei este în măsură a acoperi încercările părții civile fiind echilibrat și judicios cuantificată, respingând restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate.
În al treilea rând, s-a constituit parte civilă și partea vătămată C. V. cu suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei la cursul de referință BNR din ziua plății cu titlu de daune materiale și cu suma de 250.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale.
În detaliu sumele de mai sus solicitate cu titlu de despăgubiri materiale constând în cheltuieli reprezentând contravaloarea medicamentelor, a controalelor medicale, a unui implant cohlear cu procesor vocal precum și cheltuieli privind plata contravalorii certificatelor medico-legale, raport de expertiză medico-legală, acestea din urmă au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare formulate de partea civilă C. V. O.
Potrivit actelor de la dosar, chitanțe fiscale, facturi (filele 82-89, 91-105) factura proformă nr.TM-809241/(...) (fila 111) partea civilă C. V. a făcut dovada în parte a celor solicitate și anume a sumei de 923,5 lei (medicamente, control medical) precum și a sumei de 23.368,51 euro - contravaloarea implantului cohlear cu procesor vocal astfel încât doar aceste sume au fost acordate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada întregului prejudiciu cuantificat în bani pe care l- a solicitat. La aceste sume sau echivalentul lor în euro sau lei din ziua plății calculat la cursul BNR a fost obligat inculpatul și anume la 925,3 lei sau echivalentul în euro din ziua plății calculat la cursul BNR, respectiv 23.368,51 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, respingând restul pretențiilor civile solicitate.
În ceea ce privește suma de 250.000 euro solicitată cu titlu de daune morale de către partea civilă C. V., s-a considerat că nu reflectă în totalitate suferința victimei. F. putință de tăgadă în urma agresiunii partea civilă a fostsupusă unor tratamente recuperatorii de lungă durată, pierderea auzului reprezentând un efect dezagreabil, care l-a marcat în mod constant pe C. V., cu atât mai mult cu cât afecțiunea fizică a avut repercusiuni importante asupra psihicului în contextul în care era o persoană activă și aptă medical pentru a desfășura activități în domeniul aeronautic. Pe de altă parte nu poate fi ignorată nici trauma cu care victima a rămas în urma incidentului, stresul psihic prin care a trecut precum și următoarele intervenții chirurgicale pe care urmează să le facă sau care impun internări și tratamente de o anumită durată. S-a apreciat deci că trebuie compensate consecințele suportate de victima C. V. prin acordarea daunelor morale dar la un nivel real de natură să reflecte suferința efectivă a acesteia, context în care instanța de fond a apreciat că suma de 5000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății este în măsură a acoperi acest prejudiciu, având în vedere și faptul că suferințele în cazul unei persoane de factura părții civile sunt mai ușor de suportat decât în cazul unui tânăr care se află la început de drum.
Corelativ cu aceasta, instanța de fond a respins restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate.
În temeiul art.191 alin.1 C., instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.
Potrivit art.193 alin.1 și 6 C., instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1771,3 lei către partea civilă C. V. cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând costul certificatului medico-legal, raport de expertiză, onorariu avocat, dovedite cu chitanțele de la dosar.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul B. G. și părțile civile C. V. și C. V. O.
Inculpatul B. G. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d C., având în vedere că probele testimoniale administrate în cauză sunt contradictorii, valoarea lor probatorie fiind discutabilă, astfel că nu reiese cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
S-a solicitat și respingerea pretențiilor civile formulate de părțile vătămate, apreciindu-se că probele luate în considerare de către prima instanță ar trebui să fie cenzurate, cu atât mai mult cu cât reiese foarte clar că relația dintre părți este una tensionată.
Părțile vătămate au solicitat pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă, respectiv 250.000 euro în favoarea lui
C. V. și 16.000 lei în favoarea lui C. V. O.
Prin decizia penală nr. 379/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis apelul penal declarat de inculpatul B. G., împotriva sentinței penale nr. 800/(...) a J. C.-N., care a fost desființată în parte în temeiul art.379 pct.2 lit. a, rap. la art.382 al.2 C., cu privire la latura civilă, fiind înlăturată din sentință obligarea inculpatului B. G. la suma de 23.368,51 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea implantului cohlear), către partea civilă C. V.
În temeiul art. 379 pct.1, lit. b C., s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de părțile civile C. V. și C. V. O., împotriva sentinței penale nr.
800/(...) a J. C.-N., fiind menținut restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 192 al. 2 C., au fost obligate, în apel, părțile civile C. V. și
C. V. O. la cheltuieli judiciare statului în suma de câte 200 lei.
Pentru a dispune în acest sens, T. a apreciat întemeiat parțial apelul inculpatului B. G., pe latura civilă a cauzei, doar în ceea ce privește obligarea sa la suma de 23.368,51 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea implantului cohlear), către partea civilă C. V., dispoziție care a fost înlăturată ca urmare a rejudecării.
Au fost depuse la instanța de apel o serie de acte medicale, au fost audiați martorii M. O. O. și Pic M., martori care au fost audiați în faza de urmărire penală, însă la prima instanță, fiind plecați din țară, nu au putut fi audiați, și s-a solicitat efectuarea unei completări la raportul de expertiză medico-legală A(...), având în vedere noile acte medicale depuse la dosar, cu obiectivul: dacă afecțiunile din aceste noi acte medicale de care suferă partea civilă C. V., au fost de natură să conducă la diminuarea auzului urechii stângi sau chiar la pierderea auzului urechii stângi.
Inculpatul B. a insistat în efectuarea unei expertize, nu a unei completări, solicitare care nu putea fi admisă de către instanța de apel, în cauză fiind deja întocmite mai multe expertize, una din ele având și avizul C. S., situație în care s-a concluzionat că nu se mai poate dispune o nouă expertiză, însă în raport de toate actele medicale ce au fost depuse la instanța de apel și văzând poziția părții civile C. V. care nu s-a opus completării raportului de expertiză care avea și avizul C. S., a dispus în acest sens, această completare a raportului de nouă expertiză medico-legală și Avizul C. S. aflându-se la f.266-274 și la f.265 din acest dosar.
Referitor la declarația martorului M. O. O., acesta și-a păstrat în linii mari poziția avută în declarațiile anterioare și în special prima declarație în care a arătat că părțile vătămate au încercat să-l tragă pe inculpatul B. în grădina lor, peste gard, că partea civilă C. V. s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, iar atunci când s-a ridicat avea arcada spartă.
M. nu a mai susținut că partea civilă C. V. s-ar fi lovit la cap în dalele de beton, probabil a aflat că acestea se aflau la cca. 15 m de locul incidentului și nu a mai susținut ca în declarația de la f. 28 vol.2 dos. urm. pen, unde a arătat că „la un moment dat B. G. a alunecat de pe malul de pământ rezultat din săparea șanțului, s-a dezechilibrat și a căzut peste gardul dintre proprietăți";.
În depozițiile martorului s-a apreciat că se regăsesc și alte contradicții, astfel încât tribunalul a reținut că deși testul poligraf este privit cu rezerve de către instanțele române, nu poate fi trecută cu vederea împrejurarea că la această testare s-au relevat note specifice comportamentului simulat.
M. Pâc M. a adus ca element de noutate în depoziția sa ideea că atunci când a ajuns în spatele casei (după incident), a avut impresia că partea vătămată C. V. prezenta ceva urme de sânge pe la arcadă, iar în faza de urmărire penală a arătat în declarația scrisă de către martor la f.415 dos. urm. pen., că ,,C. V. era lovit la ochi zicând că domnul B. l-a lovit cu piatra, dar eu nu am văzut așa ceva.";
T. a reținut că nici aceste două depoziții testimoniale, care au fost avute în vedere la judecata pe fond a cauzei, nu conduc la concluzia nevinovăției inculpatului B. G., mai ales că martorul M. I. prin afirmații de genul „Nu am văzut ca inculpatul B. să lovească pe cineva și nici nu a adresat injurii sau amenințări părților civile"; (f.216) aduce o notă de contradicție în raport de restul probelor de la dosar, scoțând în relief subiectivismul acestui martor.
Cu privire la latura penală a cauzei, s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedite cele două infracțiuni pentru care inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea executării acesteia,dușmănia dintre părți este vizibilă și anterioară incidentului, iar argumentele pe care se bazează vinovăția inculpatului sunt foarte amănunțit analizate în considerentele sentinței, față de care nu au apărut noutăți cu excepția unui aspect referitor la latura civilă.
La individualizarea judiciară a pedepselor, pe lângă pericolul social concret al infracțiunilor s-a avut în vedere și persoana inculpatului, iar achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d C., pe motiv că probele testimoniale administrate în cauză sunt contradictorii și că valoarea lor probatorie ar fi discutabilă, nu a fost acceptată, analiza întregului material probator fiind făcută cu mult profesionalism și obiectivitate.
Nu a fost împărtășit nici punctul de vedere exprimat de inculpat că
,,numărul de acte medicale ale părților vătămate este unul impresionant, însă nici acestea nu lămuresc pe deplin că traumatismul suferit de partea vătămată ar fi de natură să ducă la această surditate";.
Și prin completarea la raportul de nouă expertiză medico-legală și Avizul
C. S. acte ce se află la f.266-274 și la f.265 din acest dosar, se mențin concluziile anterior formulate și nu se exclude legătura de cauzalitate între traumatismul din data de (...) și surditatea actuală de la urechea stângă, arătând că acesta este condiționată de factori preexistenți-traumă sonoră 2002 și posibil ulterior, prin continuarea expunerii la mediul zgomotos, însă acești factori favorizanți nu pot fi certificați pe baza documentației existente la dosarul cauzei.
S-a subliniat faptul că se exclude producerea la data de (...), data traumei sonore din antecedentele părții vătămate C. V., a unei leziuni similare cu cea identificată intraoperator la data de (...)-fisură membrană fereastră rotundă.
Un aspect de o importanță deosebită în completarea la raportul de nouă expertiză medico-legală a fost apreciat ca fiind cel stabilit la pct.10 de la f.273 unde se arată: „Auzul global al pacientului (C. V.) este satisfăcător și, în acest moment, nu se încadrează în criteriile stipulate de Ministerul Sănătății pentru implantare cohleară, iar proteza auditivă nu este necesară";, situație care a condus instanța de apel la înlăturarea din sentință a dispoziției referitoare la obligarea inculpatului B. G. la suma de 23.368,51 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea implantului cohlear, către partea civilă C. V., această obligație nemaiavând suport legal.
Sumele acordate cu titlu de daune materiale, precum și cele cu titlu de daune morale s-a apreciat că au fost judicios stabilite, daunele materiale au fost dovedite de către părțile civile, iar daunele morale nu se acordă cu scopul de înavuțire a părții care le primește.
T. a mai apreciat că sumele de 1.000 lei și 5.000 euro acordate cu titlu de daune morale, sunt mai mult decât îndestulătoare, partea civilă C. V. avea probleme serioase cu urechea stângă prin anul 2002, însă neexistând acte medicale cu privire la evoluția și ruptura incompletă a ferestrei rotunde, în prezent nu se mai poate stabili acest fapt din lipsă de probe. S-a mai reținut că partea civilă pare a face abstracție de acest fenomen existent înainte de incident și solicită daune morale ca și cum urechea stângă ar fi fost perfect sănătoasă, însă chiar și într-o asemenea situație, suma de 5.000 de euro a fost apreciată ca fiind acoperitoare pentru durerea fizică sau psihică (pretium doloris).
T. a mai reținut, cităm: „Prejudiciul estetic cuprinde toate vătămările și leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau înfățișării persoanei, despăgubirile datorate pentru a-l repara denumindu-se ". pulchritudinis";, iar în suma de
5.000 euro apreciem că este cuprins și acest prejudiciu estetic invizibil, cunoscut doar de către partea civilă.";
În plus, s-a arătat că nu trebuie ignorat nici faptul că partea civilă avea o rangă cu care rupea bucăți de beton din gardul proaspăt turnat, că inculpatul și părțile civile și-au administrat reciproc lovituri, fără a se putea stabili cu certitudine care a lovit primul, din depoziția părților vătămate și ale martorilor R. V. și C. O., rezultând că inculpatul este cel care a luat ceva de jos și a aruncat spre părțile civile, iar în urma loviturii partea civilă C. V. a fost văzută cu sânge.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât inculpatul B. G., cât și părțile civile C. V. și C. V. O.
Inculpatul B. G. a solicitat în principal, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, cu consecința achitării inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs a fost criticată decizia recurată, întrucât s-a apreciat că între dispozitivul și motivarea acesteia există contradicții, iar raportat la cele reținute, este evident că instanța nu și-a format convingerea certă cu privire la săvârșirea faptelor imputate sau cu privire la urmărire prevăzute de textul incriminator.
S-a mai învederat că, potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei, partea civilă C. O. a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel că infracțiunea de vătămare corporală gravă ar putea fi reținută doar în măsura în care s-ar reține că s-ar fi produs pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții, însă o astfel de consecință nu s-a produs.
S-a mai arătat faptul că experții medico-legali nu au lămurit exact dacă trauma sonoră din 2002 suferită de numitul C. V. era în măsură să ducă la diminuarea sau pierderea auzului la nivelul urechii stângi, nefiind stabilit nici faptul că pierderea auzului a fost provocată de traumele din data de 5 aprilie
2004.
Cu privire la recursul părților civile, s-a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Prin recursul formulat, părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate, cu consecința rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, cu privire la latura civilă, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 euro și daune materiale în sumă de 23.368.51 euro, reprezentând contravaloarea implantului cohlear, precum și la plata sumei de 923,5 lei sau contravaloarea în euro din ziua plății, cu titlu de despăgubiri materiale înfavoarea părții civile, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
M.ivând recursul, s-a arătat că instanța de apel a înlăturat din sentință obligația de plată a sumei de 23.368,51 euro sau echivalentul în lei a acestei sume, având în vedere mențiunile cuprinse la pct. nr. 10 din referatul medical depus de C. O., C. S. de M. L. menținându-și însă concluziile anterior formulate, conform cărora nu se poate exclude legătura de cauzalitate între traumatismul din data de 5 aprilie 2004 și surditatea actuală a urechii stângi.
S-a apreciat că este justificat recursul și cererea privitoare la obligarea inculpatului la plata contravalorii implantului cohlear în sumă de 23.368,51 euro, inculpatul provocând părții civile leziuni fizice și morale.
În final, s-a susținut de apărătorul părților civile că daunele morale în cuantum de 5000 euro, stabilite de instanța de fond, sunt disproporționat de mici față de fapta inculpatului și consecințele acestei fapte, precum și față de cuantumul despăgubirilor minime ce trebuie acordate de unitățile de asigurare pentru prejudicii fără caracter patrimonial în cazul vătămării corporale grave din culpă.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, s-a solicitat respingerea acestuia în ambele forme solicitate.
Analizând recursurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
În primul rând, se remarcă faptul că în prezenta cauză organele judiciare (atât cele de urmărire penală, cât și instanțele judecătorești) au depus un amplu efort în vederea aflării adevărului, analizând în mod extrem de detaliat susținerile inculpatului și ale părților civile, apărările acestora și interpretând coroborat materialul probator extrem de vast administrat în cauză.
În al doilea rând, se remarcă faptul că motivele de recurs nu se diferențiază în linii mari de motivele de apel, cu excepția aspectelor care vizează latura civilă a cauzei, modificată parțial de către instanța de apel în ceea ce privește despăgubirile materiale acordate părții civile C. V., ca urmare a efectuării unui nou raport de expertiză medico-legală (completare) de către instanța de apel.
Din această perspectivă, Curtea subliniază de la început faptul că analiza prezentelor recursuri se va limita strict la motivele noi de recurs care conțin apărări și aspecte noi, ce nu au fost deja analizate în primă instanță și în apel, cu mențiunea că apreciază că starea de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, în urma interpretării coroborate a materialului probator administrat. Potrivit jurisprudenței C., instanța de control judiciar nu este obligată să reia pe larg în decizia sa starea de fapt și argumentația care a stat la baza pronunțării hotărârii instanței de grad inferior, atâta vreme cât consideră acea stare de fapt neschimbată și dovedită prin probele de la dosar iar considerentele ce stau la baza pronunțării deciziei sunt identice.
Prin urmare, Curtea își însușește în întregime raționamentele juridice și factuale ale hotărârii primei instanțe și ale instanței de apel sub aspectul laturii penale a cauzei (inclusiv sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, prin prisma dispozițiilor art. 72 și art. 52 C.), apreciind din aceleași considerente că în cauză a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului B. G. sub aspectul celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. În aceeași ordine de idei și pentru aceleași argumente, consideră lipsită de temei solicitarea inculpatului de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C. rap. la art. 10 lit. d C.
Curtea reamintește că în această etapă procesuală recursul nu este devolutiv iar motivele de casare prevăzute de art. 3. C. sunt expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât, raportat la motivele invocate în susținerea soluției de achitare, respectiv cele prevăzute de art. 3. pct. 18 nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba de comiterea vreunei grave erori de fapt care să fi condus la condamnarea inculpatului.
Hotărârea de condamnare a inculpatului nu s-a bazat pe probe contradictorii, ci pe o analiză coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, atât în apărare cât și în acuzare, instanța de fond și cea de apel implicit indicând exact care probe le-au format convingerea cu privire la existența infracțiunilor și a vinovăției inculpatului.
Nu este întemeiată critica potrivit căreia ar fi fost omise de la apreciere vreuna dintre probele administrate, aprecierea fiecărei dintre ele și valoarea probantă acordată fiind amplu argumentate de către prima instanță. În mod analog, instanța de apel a arătat motivele pentru care depozițiile martorilor audiați nemijlocit în apel au fost înlăturate (deoarece acestea conțineau o serie de inadvertențe care au condus la excluderea acestora din ansamblul materialului probator).Practic, așa cum și prima instanță a subliniat în considerentele hotărârii, depozițiile martorilor Pîc M. și M. I. O. au conținut elemente diferite și contradictorii la fiecare reaudiere, referitor la aspecte esențiale vizând modul de derulare al incidentului și modalitatea sau locul de unde martorii au perceput evenimentul. Toate aceste inadvertențe și contradicții, regăsite nu doar între depozițiile martorilor propuși de către inculpat, dar chiar și în conținutul propriilor declarații succesive nu pot fi puse doar pe baza trecerii timpului și a alterări memoriei acestora, cu atât mai mult cu cât testările la poligraf au indicat reacții ale unor comportamente simulate.
În aceste condiții, având în vedere și celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nu se poate susține că instanțele de fond nu au dat o justă eficiență principiului in dubio pro reo, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în cauză.
Din aceeași perspectivă, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 3. pct. 9 C., așa cum a invocat apărarea în susținerea cererii de casare a ambelor hotărâri, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, neexistând în opinia Curții contradicții între considerentele hotărârilor atacate și dispozitivul acestora.
În această ordine de idei, apreciem ca fiind neîntemeiate criticile aduse în sensul că între dispozitivul și motivarea deciziei din apel există contradicții, deoarece din motivarea soluției nu ar rezulta cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În motivarea deciziei, sub aspectul modalității de soluționare a laturii penale a cauzei de către prima instanță se arată fără echivoc faptul că prima instanță a făcut o analiză profesionistă și obiectivă a întregului material probator, de unde reiese implicit faptul că tribunalul și-a însușit raționamentul primei instanțe din acest punct de vedere, nefiind necesară, cum am arătat anterior, reanalizarea și reinterpretarea probelor din aceeași perspectivă.
E. reală împrejurarea că instanța de apel, motivând acordarea daunelor morale către partea civilă C. V., a folosit în mod neinspirat expresia de „. estetic invizibil" însă în realitate, indiferent de conceptul folosit ad litteram nu se poate de facto nega cauzarea unui prejudiciu cert, cel puțin de agrement părții vătămate, prin pierderea auzului la urechea stângă și nici faptul că o astfel de consecință constituie din punct de vedere medico-legal o infirmitate permanentă, chiar dacă auzul global al acesteia ar fi în acest moment
„satisfăcător";.
De asemenea, nu sunt întrunite în cauză nici dispozițiile art. 3859 al. 1 pct. 10 C. proc. pen. În acest context, s-a susținut în motivele de recurs că potrivit doctrinei de specialitate, dispozițiile art. 3. al. 1 pct. 10 sunt incidente nu doar în cazul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unor probe sau cereri, ci și în cazul respingerii nejustificate a unei cereri esențiale a unei părți și care i-ar fi apărat interesele legitime în soluționarea cauzei . Ca atare, respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize (a cincea în cauză) pentru a se stabili împrejurările concrete în care au fost produse leziunile părților civile, precum și gravitatea acestor leziuni a fost justificată. Curtea constată că în cauză au fost întocmite următoarele acte medico- legale: 1) Raportul de expertiză medico-legală din data de 0(...) de către IML C.- N. C.-N. 2) Raportul de nouă expertiză medico-legală din data de (...) de către IML 3) Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A(...) de către I. „. M.". 4)Raportul de nouă expertiză medico-legală - completare nr. A(...)/2010 efectuat de I. „. M.. Potrivit dispozițiilor procedural penale, nicio probă nu are o valoare dinainte prestabilită, inclusiv probele științifice cum sunt cele mai sus- enumerate dobândind valoare probatorie și putând fi valorificate în cursul procesului doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate. Solicitarea de efectuare a unei contraexpertize medico-legale în aceste condiții (probabil până la obținerea unei variante convenabile inculpatului) echivalează cu un abuz de drept procesual, depășind limitele firești ale dreptului la apărare pe care dealtfel inculpatul a avut ocazia de a și-l exercita și valorifica pe deplin în decursul celor mai mult de 6 ani cât a durat prezentul proces, durată cauzată în mare parte și de atitudinea procesuală a părților implicate (argumentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în cazul părții civile C. V.). Cu privire la recursul declarat de partea civilă C. V., acesta a solicitat casarea deciziei recurate și, în consecință, obligarea inculpatului la plata daunelor morale in cuantum de 250.000 E. și 23.368,51 E. daune materiale reprezentând contravaloarea implantului cohlear. Curtea apreciază ca fiind nefondate ambele critici aduse deciziei instanței de apel de către partea civilă recurentă, cu privire la neacordarea acestor sume, deoarece prin completarea raportului de expertiză medico-legală efectuată în apel în cursul anului 2010 (f.266-274) s-a stabilit în mod neechivoc, tocmai pe baza actelor depuse de însăși partea vătămată (acte noi raportat la momentul efectuării raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A(...) de către I. „. M.") că din referatul comunicat comisiei la data de (...) de către domnul profesor universitar Dr. C.P.escu - Șef C. O. S. Colțea că „foaia de observație nu face referiri la eventuale incidente, accidente sau complicații postoperatorii";, corelativ cu faptul că la data de (...) a apărut o pierdere de auz la urechea dreaptă. De asemenea, s-a concluzionat că „auzul global al pacientului este satisfăcător (…) iar proteza auditivă nu este necesară";. Chiar în condițiile în care s-ar reține susținerile apărătorului părții civile potrivit cărora „Opinia reținută de instanța de apel, ca aparținând C. S. de M. L., nu aparține acestei comisii, comisie care si-a menținut punctul de vedere exprimat anterior, așa cum rezulta din pag. 8 si 9 a completării la raportul de noua expertiza medico-legala, ci este opinia d-lui Prof. Univ. Dr. C. P.escu - Sef C. O.R.L. S. Colțea";, C. S. de M. L. menținându-și concluziile anterior formulate, conform cărora nu se poate exclude legătura de cauzalitate intre traumatismul din data de (...) si surditatea actuala a urechii stângi, este evident că partea civilă aude corespunzător cu urechea dreaptă, astfel încât pretinderea acestei sume de către partea civilă echivalează cu pretinderea unor daune cu caracter voluptoriu, în condițiile în care suma acordată cu titlu de daune morale este mai mult decât rezonabilă. Din această ultimă perspectivă, în ceea ce privește respingerea cererii privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 250.000 E. și acordarea sumei de 5.000 de E. cu acest titlu, Curtea apreciază că atâtprima instanță, cât și instanța de apel au apreciat în mod echitabil că o astfel de sumă este în măsură să confere o reparație justă și echitabilă a prejudiciului fizic și psihic resimțit de către partea civilă. Dincolo de argumentele primei instanțe pentru a acorda doar această sumă, cu consecința respingerii restului sumei solicitate cu acest titlu, trebuie menționată împrejurarea că este de esența instituției daunelor morale faptul că acestea nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără just temei a părții civile în detrimentul inculpatului și în cuantificarea lor trebuie ținut cont și de situația personală și materială a fiecăreia dintre părți. Inculpatul are în întreținere doi copii minori iar relațiile dintre părți sunt tensionate de mulți ani de zile, astfel încât pretinderea unei sume exorbitante cu titlu de daune morale apare ca fiind formulată în scop evident de șicană, indiferent de urmările produse prin infracțiunea comisă de către inculpat. E. cert că partea civilă a suferit un prejudiciu fizic (nu estetic) permanent, însă de cealaltă parte acesta nu și-a pierdut în totalitate auzul sau vreun organ vital, pentru a se justifica acordarea unor sume de ordinul sutelor de mii de euro (raportat și la veniturile medii obținute de către inculpat, care nu poate fi pus în situația de a ajunge în imposibilitate să își întrețină material familia). De altfel, la fel de exagerate din perspectiva leziunilor suferite (5-6 zile de îngrijiri medicale) și a situației conflictuale dintre părți pe fondul căreia a avut loc incidentul, apar și pretențiile civile formulate de partea civilă de către C. V. O., motiv pentru care, din aceleași considerente, va fi respins și recursul acestuia care vizează modificarea hotărârilor atacate în sensul acordării întregii sume solicitate cu titlu de daune morale - 16.000 lei. Mutatis mutandis, argumentele care au stat la baza respingerii recursului formulat în același sens de partea civilă C. V. sunt valabile și în cazul acestei părți civile, Curtea însușindu-și argumentația instanței de fond și a celei de apel și considerând că suma de 1000 de lei acordată cu acest titlu este în măsură să contribuie de o manieră echitabilă la repararea prejudiciului moral cauzat prin fapta inculpatului părții civile C. V. O. Față de cele sus-expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b C. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B. G. și de părțile civile C. V. ȘI C. V. O. împotriva deciziei penale nr. 379/A/08 noiembrie 2010 a T.ui C.. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. S. T., ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 alin. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial și a părților civile C. V. și C. V. O. la plata sumei câte 75 lei fiecare, cu același titlu. PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B. G., domiciliat în C. N., str. M. nr.30 jud. C. și de părțile civile C. V. ȘI C. V. O., ambii domiciliați în C. N., str. M. nr.28 jud. C., împotriva deciziei penale nr. 379/A/08 noiembrie 2010 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. S. T., ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial și pe părțile civile la câte 75 lei cu același titlu. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. A. D. L. I. C. M. M. N. C.O. semnează președinte complet Red.ADL/dact.MS 8 ex./(...) Jud.fond: A.B.Birău Jud.apel: I.N.Boiciuc/E.Jeler
| ← Încheierea penală nr. 1141/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1167/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
