Decizia penală nr. 1309/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ S. PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1309/2011

Ședința publică din 6 septembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. G.IER : M. N.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -

S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. A. S., împotriva sentinței penale nr.1583 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei B., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul T. A. S. avocat S. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului ales avocat S. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă inculpatul T. A. S., partea vătămată C. G., părțile civile S. C. J. de U. C., S. J. B.-N., partea responsabilă civilmente SC F. Est S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale, pe care îl consideră extrem de ridicat.

În continuare se solicită de apărătorul inculpatului să se aibă în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, în sensul că totul s-a întâmplat în incinta unității unde inculpatul era angajat, unde accesul persoanelor străine era interzis, inculpatul neprevăzând că partea vătămată va intra în incinta societății și va traversa prin fața I.-ului, împrejurare care l-a determinat să frâneze brusc I.-ul pe care îl conducea, fără ca acesta să prevadă rezultatul urmărilor produse.

Se mai apreciază că și partea vătămată a avut o culpă majoră în comiterea accidentului a cărei victimă a fost, tocmai datorită modului în care aceasta a ignorat interdicția de acces în incinta societății și a înțeles să traverseze curtea printr-un loc nepermis, precum și datorită modului în care a încercat să-l evite pe inculpat, aspect care l-a determinat pe acesta să frâneze I.-ul, cauza care a stat la baza producerii accidentului.

Apărătorul inculpatului apreciază cuantumul daunelor morale ca fiind nejustificat, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu a dovedit că a suferit un prejudiciu moral.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată că prima instanță a stabilit corect culpa inculpatului.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 C., respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă, gradul de culpă al inculpatului, urmările faptei.

Din probele administrate în cauză coroborate cu declarațiile inculpatului rezultă că instructajul de protecție a muncii a fost efectuat cu regularitate, dar și faptul că inculpatul a încălcat cu bună știință obligația de montare a dispozitivului de susținere a buștenilor, nerespectarea acestei obligații fiind cauza determinantă a producerii incidentului din data de 16 februarie 2006.

În final se mai arată de reprezentantul parchetului că inculpatul, audiat la instanța de fond, nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

C U R T E A :

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 1583 din 23 decembrie 2010 a Judecătoriei B., în baza art. 184 alin. 2 și 4 C., a fost condamnat inculpatul T. A. S., fiul lui S. și I., născut la data de (...) în Dej, județul C., CNP 1., cetățean român, studii 10 clase, muncitor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna R., nr. 842, județul B.-N., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, în dauna părții vătămate C. G., domiciliată în comuna T. B., sat M. B., nr. 246, județul B.-N., la pedeapsa de: 8 luni închisoare.

În baza art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, potrivit art. 82 C..

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C..

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 C., rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea executări pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul a achitat părții civile C. G., suma de 600 euro și 800 lei, despăgubiri materiale.

În baza art. 998 Cod civil, rap. la art. 14 și 346 C., a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea părții civile C. G., suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale (raportat la culpa de 90% reținută în sarcina inculpatului).

S-a luat act că partea vătămată C. G., nu s-a constituit parte civilă față de partea responsabilă civilmente SC F. EST S. M. B.

A fost respinsă cererea părții civile C. G., privind obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere, precum și celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin OUG 7., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. J. de U. B., suma de 2.096 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate C. G., în perioadele 10.05-(...), 27.06.-(...) și 24.07-(...), calculate proporțional cu culpa de 90% reținută, iar părții civile S. C. J. de U. C., suma de 6.178,17 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru aceeași parte vătămată, internată în S. Neuro-chirurgie în perioada (...)-(...), sumă calculată în raport de procentul de culpă de 90%.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 187 lei, în contul I.ui de M. L. C.-N. nr. (...)Z2165009XXX007040, deschis la T. municipiului C.-N., reprezentând costul noii expertize medico-legale nr. 8813/VI/a/53/(...) și a costului avizului.

În baza art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...), a fost trimis în judecată inculpatul T. A. S., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2, 4

C..

În fapt, s-a reținut că la data de (...), partea vătămată C. G. s-a deplasat la SC „. Est" S. din M.-B. (societate ce are ca obiect de activitate exploatarea și debitarea materialului lemnos) pentru a-i duce o gustare tatălui său C. I. Ajunsă în incinta firmei în jurul orei 14,00, în timpul pauzei de masă, partea vătămată a înmânat plasa cu alimente tatălui său și după ce au mai stat puțin de vorbă, s-a îndreptat spre ieșire pentru a părăsi incinta societății.

În timp ce partea vătămată se deplasa spre ieșire, inculpatul T. A. S., angajat al societății în calitate de ifronist, s-a îndreptat cu ifronul înspre partea vătămată deși între lamele vehiculului transporta doi bușteni, inculpatul a urmărit-o, intenționând să facă „o glumă". In momentul în care partea vătămată a ajuns între un TIR ce se afla acolo pentru încărcare și o stivă de scânduri, a fost nevoită să se oprească, iar inculpatul a frânat brusc. Oprirea bruscă a ifronului a dus la căderea unui buștean dintre lame peste partea vătămată C. G., cauzându-i acesteia multiple leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 115-120 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, fiind spitalizată în perioada 16.02 - (...) la S. C. J. de U. C. - S. N., apoi la S. J. de U. B.

Partea vătămată C. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, din care

20.000 lei reprezintă daune morale, iar 10.000 lei despăgubiri materiale, solicitând și obligarea inculpatului la plata unei rente lunare „viagere"; în cuantum de 450 lei (f.72).

S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.329 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate C. G. în perioadele 10 mai-19 mai 2006, respectiv 27 iunie-30 iunie 2006 în S. ortopedie, iar în intervalul 24 iulie-4 august 2006, în S. recuperare (f.68)

S. C. J. de U. C., s-a constituit parte civilă cu suma de 6.864,63 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate C. G., în perioada 16 februarie-7 martie

2006, în S. N. (f.69).

S-a împrocesuat, în calitatea de parte responsabilă civilmente, SC „. E. S. M.- B., care, prin reprezentanții legali, și-a exprimat poziția prin „. scrise"; depuse la dosar, arătând că societatea nu are nici o culpă pentru fapta inculpatului, acesta fiind instruit pe linia respectării atribuțiilor de muncă, pe linie de protecție a muncii, astfel că vina îi aparține în exclusivitate,iar pe de altă parte, firma a acordat tot sprijinul material familiei părții vătămate (f.240).

Prin scriptul de la fila 239, partea vătămată C. G., arată în mod expres că nu se constituie parte civilă față de partea responsabilă civilmente SC „. E. S.

Inculpatul, audiat în instanță, nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată arătând că era angajat ca ifronist la SC F. Est M. B., iar în ziua respectivă partea vătămată a avenit să aducă mâncare tatălui său, a intrat in magazie, a lăsat plasa cu mâncare și când a ieșit a fugit înaintea ifronului, inculpatul fiind foarte aproape de bazic, pe ifron având 2 lemne pe care urma să le ducă la descărcat. A fugit din partea stângă înspre dreapta, unde se afla un tir staționat, până la bazic inculpatul având de parcurs o distanță de aproximativ 2 metri. Lamele utilajului erau ridicate, moment în care partea vătămată a fugit prin fața ifronului, astfel că inculpatul nu a mai apucat să evite incidentul, deși a frânat brusc. Susține că nu a urmărit-o pe partea vătămată cu ifronul, dar recunoaște că obligația de a pune graiferul îi aparținea. Când a văzut-o pe partea vătămată a frânat, dar un buștean a căzut peste ea pălind-o la cap,căzând cu capul pe o sticlă. Inculpatul mai arată că, din câte își amintește, exista un indicator care interzicea accesul persoanelor străine în firmă și că normele de protecție a muncii i-au fost prelucrate, că a dat suma de 600 euro pentru partea vătămată cu titlu de ajutor, împrumutați de la patron, iar în fiecare săptămână i se reținea din salariu câte un milion lei până la ziua de naștere a părții vătămate când inculpatul i-a dat un milion de lei acesteia din partea sa și două milioane lei din partea firmei, în prezența părinților săi și a unui coleg de muncă, iar tatăl său i-a dat un milion de lei tatălui părții vătămate, astfel că nu este de acord cu despăgubirea părții civile (filele 329-330).

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr. 1. al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, depozițiile martorilor audiați în instanță: C. A. (filele 139-

140), C. Estera (filele 141-142), B. G. B. (fila 167 ), R. T.(fila 195), B. M. (fila 196), L. Anuța (fila 218), M. M.el (fila 219), B. M. S. (fila 220), Bîrsan V. (filele 237-238), B. E. (fila 261), A. F. (fila 262), Saicu C. (fila 263), L. M. I. (fila 331), declarațiile inculpatului (filele 329-330), raportul de expertiză medico-legală nr. 1888/II/h/9/(...) întocmit de S. medico-legal județean B.-N. (filele 14-17), raportul de nouă expertiză medico-legală nr.

8813/VI/a/53/(...) întocmit de I. de M. L. C.-N. (filele 432-435), procesul verbal încheiat la data de (...) între C. I. și inculpat (fila 438), instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul T. A. S. a fost angajatul SC „FORPENT E. S. M.-B., firmă ce are ca obiect de activitate exploatarea și debitarea materialului lemnos, fiind coleg cu tatăl părții vătămate, C. G., numitul C. I.

În data de 16 februarie 2006,în jurul orelor 14,00, partea vătămată s-a deplasat la locul de muncă al tatălui său, pentru a-i duce de mâncare, a înmânat alimentele acestuia, au stat puțin de vorbă, apoi, intenționând să plece, a ieșit și s-a îndreptat înspre ieșirea din incinta societății.

În momentul când a ajuns între un TIR și o stivă de scânduri, inculpatul care conducea un ifron între lamele căruia transporta doi bușteni a frânat brusc și, întrucât dispozitivul de susținere a lemnelor nu era montat (graifer), unul dintre bușteni a căzut dintre lame peste partea vătămată, cauzându-i multiple leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 115-120 zile îngrijiri medicale și care întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții, astfel cum rezultă atât din raportul medico-legal nr. 1888/II/h/9 din (...) întocmit de S. de M. L. B.-N. (filele 14-17), cât și din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 8813/VI/a/53/(...) întocmit de I. de M. L. C.-N. (filele 432-435).

Potrivit primului raport „afecțiunile survenite ca urmare a traumatismului din data de 16 februarie 2006, determină o scădere a capacității de muncă totală pe o perioadă de 6 luni de la data sus menționată, încadrabilă în gradul I de invaliditate și în prezent o scădere permanentă a capacității de muncă cu 50%-încadrabilă în gradul III de invaliditate";.

Urmare a reexaminării părții vătămate la data de (...) s-a stabilit că aceasta prezintă infirmitate însă „având în vedere lipsa efectuării unor examinări recente și neprezentarea susnumitei la C. de expertiză și recuperare a capacității de munca C.-N. nu s-a putut „aprecia gradul de afectare a capacității de muncă și încadrare eventuală în grad de invaliditate";.

S-a reținut că partea vătămată a fost internată la S. C. de U. C.-S. neurochirurgie în perioada 16 februarie -07 martie 2006, iar ulterior în perioadele 10 mai -19 mai 2006,

27 iunie -30 iunie 2006 la S. J. de U. B., în secția ortopedie iar în intervalul de timp 24 iulie-04 august 2006 în secția de recuperare a aceleiași unități medicale.

Din adresa nr. 63/(...) emisă de I. T. de M. B.-N. rezultă că evenimentul produs la data de 16 februarie 2006 în incinta SC Forpent Est S. nu a întrunit condițiile pentru a fi încadrat drept accident de muncă (f.7).

La data producerii accidentului partea vătămată era angajată la SC L. W. S. RO S. B., conform adeverinței nr. 18528/(...) emisă de angajator (fila 38), contractul demuncă încetând la data de (...), în baza cererii de încetare, fapt confirmat prin adresele de la filele 137-138.

Din probele testimoniale administrate in cauză coroborate cu declarațiile inculpatului a rezultat că instructajul de protecție a muncii a fost efectuat cu regularitate dar și faptul că inculpatul a încălcat, cu bună știință, obligația de montare a dispozitivului de susținere a buștenilor, nerespectarea acestei obligații fiind cauza determinantă a producerii incidentului din data de 16 februarie 2006, instanța urmând a reține în sarcina acestuia o culpă în proporție de 90 %.

Pe de altă parte, nici partea vătămată nu a respectat semnificația indicatoarelor de interzicere a accesului persoanelor străine în incinta societății, unul fiind montat la intrarea în firmă, iar celălalt chiar în apropierea locului în care s-a produs evenimentul, astfel cum confirmă martorii care sunt angajați ai societății. Mai mult decât atât, potrivit depozițiilor acestora, patronul firmei (Bîca I.-actualmente decedat), a atras atenția, în repetate rânduri, atât părții vătămate cât si tatălui acesteia, anterior incidentului, să nu mai vină în incinta firmei în timpul programului de lucru, ca de altfel tuturor angajaților, astfel că instanța va reține și în sarcina părții vătămate o culpă de 10 % în producerea accidentului.

Fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută de către instanță, prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită din culpă, sub aspectul laturii subiective, cauzând părții vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 115-120 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C. pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C., respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prev. de lege pentru fapta comisă, gradul de culpă al inculpatului, urmările faptei.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, întrucât inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, este un element tânăr și, constatând îndeplinite cerințele art. 81 C., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, potrivit art. 82 C. și a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C..

A făcut aplicarea art. 71 alin. 2 C., rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C., a dispus suspendarea executări pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În latura civilă, instanța a constatat că inculpatul a achitat părții civile C. G., suma de 600 euro și 800 lei, despăgubiri materiale.

Astfel, conform procesului verbal întocmit la data de (...) între tatăl părții vătămate C. I. și inculpat, acesta din urmă a înmânat primului suma de 2 milioane lei și

600 euro, precum și un milion lei provenind de la tatăl inculpatului (fila 438), iar la data de 17 mai 2010 inculpatul a predat aceleiași persoane suma de 5 milioane lei pentru expertizarea părții vătămate, împrejurare confirmată prin procesul verbal încheiat între inculpat și tatăl părții vătămate (fila 404).

Aceste înscrisuri se coroborează cu probele testimoniale administrate în cauză

(fila 140, 167, 195, 218, 220, 237, 331).

S-a mai reținut că deși partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 10 mii lei despăgubiri materiale, nu a făcut dovada acestora, iar în ce privește solicitarea obligării inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere, instanța nu a dat curs cererii sale, întrucât aceasta nu s-a prezentat la C. de expertiză și recuperare a capacității de muncă C.-N., în ciuda demersurilor repetate și insistente ale instanței și cu toate că, astfel cum s-a reținut mai sus, inculpatul i-a avansat în acest scop suma de 500 lei,considerente pentru care nu s-a putut aprecia gradul de afectare a capacității de muncă și o eventuală încadrare în grad de invaliditate, potrivit concluziilor Raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de I. de medicină L. C.-N.(fila 435).

Pe cale de consecință, instanța a respins cererea părții civile C. G., privind obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere, precum și celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.

În privința daunelor morale solicitate de către partea civilă, instanța în baza art. 998 Cod civil, rap. la art. 14 și 346 C., l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale (raportat la culpa de 90% reținută în sarcina inculpatului).

La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, instanța a avut în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin fapta inculpatului-integritatea corporală, intensitatea suferințelor fizice dar și de ordin psihic, reflectate în consecințele grave ale faptei, numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale (115-120), perioadele lungi de imobilizare la pat, faptul că i s-a pus în primejdie însăși viața, că și-a pierdut capacitatea de muncă pe o perioadă de 6 luni de la data evenimentului ceea ce a condus la pierderea locului de muncă, că și în prezent prezintă infirmitate, i-a fost afectată vederea, dar a ținut seama și de culpa stabilită în sarcina sa de 10 %, precum și de faptul că durerea umană nu poate fi evaluată pecuniar.

A luat act că partea vătămată C. G., nu s-a constituit parte civilă față de partea responsabilă civilmente SC F. EST S. M. B. (fila 239).

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modif. prin OUG 7., l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. J. de U. B., suma de 2.096 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate C. G., în perioadele 10.05-(...), 27.06.-(...) și 24.07-(...), calculate proporțional cu culpa de 90% reținută(din suma totală de 2.329 lei), iar părții civile S. C. J. de U. C., suma de 6.178,17 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru aceeași parte vătămată, internată în S. Neuro-chirurgie în perioada (...)-(...), sumă calculată în raport de procentul de culpă de 90% (din suma totală de 6.864,63 lei).

În baza art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. A. S., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea procentului de culpă concurentă în comiterea faptei, cu consecința reducerii proporționale a cuantumului despăgubirilor morale acordate părții vătămate.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că fapta s-a consumat în incinta unității unde inculpatul era angajat și unde accesul persoanelor străine este interzis, că inculpatul nu a prevăzut că partea vătămată va intra în acea locație și va traversa prin loc nepermis și prin fața utilajului pe care-l manevra, că această împrejurare l-a determinat să frâneze brusc I.-ul pe care îl conducea, iar din această perspectivă partea vătămată a avut o culpă majoră în comiterea accidentului a cărei victimă a fost. În acest context, cuantumul daunelor morale stabilit este nejustificat, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu a dovedit că a suferit un prejudiciu moral.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza deurmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Apărarea inculpatului potrivit căreia victima ar fi fost preponderent sau chiar exclusiv culpabilă de producerea evenimentului este nefondată.

Curtea observă că potrivit literaturii de specialitate, sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă se comite fie sub forma culpei cu previziune, fie sub forma culpei simple (neglijența). În cazul culpei cu previziune, făptuitorul prevede că activitatea sa ar putea duce la vătămarea integrității sau sănătății persoanei, nu urmărește și nici nu acceptă acest rezultat, ci speră, fără temei, că nu se va produce. În cazul culpei simple, făptuitorul, desfășurând o anumită activitate, nu prevede că aceasta ar putea duce la vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, deși poate și trebuie să prevadă acest rezultat.

Sub aspectul laturii obiective, vătămarea corporală gravă din culpă prev. de art. 184 al. 4 C. presupune nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități.

Totodată, varianta punerii în primejdie a vieții victimei vizează situația în care activitatea făptuitorului a creat posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață; în această ipoteză făptuitorul nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă acest rezultat, punerea în primejdie a vieții survenind în mod obiectiv ca rezultat mai grav.

În speță, s-a probat că în timp ce partea vătămată se deplasa spre ieșire, inculpatul T. A. S., conducând un infron având lamele ridicate și între care transporta doi bușteni, s-a abătut de la traseul pe care trebuia să-l urmeze în incinta societății și s- a îndreptat cu utilajul înspre partea vătămată, urmărind-o. In momentul în care partea vătămată a ajuns între un TIR ce se afla acolo pentru încărcare și o stivă de scânduri, a fost nevoită să se oprească, iar inculpatul a frânat brusc. Oprirea bruscă a ifronului a dus la căderea unui buștean dintre lame peste partea vătămată, situația fiind favorizată de terenul înghețat și de faptul că lemnele nu erau asigurate, deși această sarcină revenea inculpatului. V. C. G. i s-au cauzat multiple leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 115-120 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, fiind spitalizată în perioada 16.02 - (...) la S. C. J. de U. C. - S. N., apoi la S. J. de U. B.

În sensul celor arătate sunt declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor oculari B. G. B. (f. 47-48 dos. u.p., f. 167 dos.fond), B. M. S. (f. 49-

50 dos. u.p, f. 220 dos.fond), B. V. (f. 51-52 dos.u.p.), C. Estera (f. 141 dos.fond), M. M.el (f. 219 dos. fond).

Așa fiind, rezultă fără putință de tăgadă că rezultatul socialmente periculos a fost produs de acțiunea culpabilă a inculpatului recurent și nu a fost consecința prezenței neautorizate, dar favorizantă, a victimei în incinta SC F. EST S. M. B. unde inculpatul își desfășura activitatea. Din această perspectivă cuantificarea culpei inculpatului s-a realizat judicios de către instanța de fond, corespunzând realității faptice.

Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actelemedicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În cauză, potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 8813/VI/a/53/(...) întocmit de I. de M. L. C.-N. (f. 432-435 dos.fond), rezultă că victimei i-au fost cauzate leziuni multiple și severe (multiple traumatisme cranio cerebrale constând în fracturi, inclusiv o fractură cu înfundare ceea ce a condus la instalarea comei de gr.II si fracturi ale membrelor), leziuni care au necesitat mai multe intervenții chirurgicale, au pus în primejdie viața victimei și au necesitat 115-120 zile de îngrijiri medicale, iar în final au generat numeroase cicatrici și au determinat o infirmitate a victimei.

Așa fiind, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă psihică de profundă determinată de fapta săvârșită de inculpat, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul afectiv cauzat acesteia.

Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefundat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C., iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. A. S., fiul lui S. și I., născut la (...) în Dej, jud. C., domiciliat în R., nr. 842, jud. B. N., împotriva sentinței penale nr. 1583 din 23 decembrie 2010 a Judecătoriei B.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

G.IER, M. N.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. N. D. M.

← Decizia penală nr. 2076/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 425/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1309/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1309/2011, Curtea de Apel Cluj