Încheierea penală nr. 1452/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1452/R/2011
Ședința din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Î., D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin P. :
D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de D. S. T. C. și de inculpatul R. F. A. împotriva Încheierii penale nr.92/C din 16 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect propunerea de arestare preventivă, inculpații fiind cercetați, după cum urmează:
- R. F. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 14 lit. d din Legea nr. 143/2000.
- K. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev. de art 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
- B. L.-B., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc, faptă prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 99 și urm. C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. F. A., aflat în Arestul IPJ C., asistat de apărător ales, av.Todea E., din Baroul Cluj, inculpatul K. A., asistat de apărător ales, av.Bîcu A., din Baroul Cluj și inculpatul B. L., asistat de apărător din oficiu, av.Mișin N., din Baroul Cluj, toți avocații cu delegații la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorii din oficiu ai inculpaților R. F. și K. A., av.C. M. și I. M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Întrebat fiind, inculpatul B. L. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului R. F. depune la dosar două caracterizări și un denunț făcut de inculpat în cursul zilei de ieri la DIICOT.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună arestarea preventivă a inculpaților K. A. și B. L., apreciind că la dosar există indicii că aceștia au comis infracțiunea de trafic dedroguri de risc și sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. În condițiile creșterii numărului de infracțiuni de acest gen, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul R. F. l-a cooptat în activitatea infracțională și pe minorul B. L., care la rândul său, l-a cooptat pe inculpatul K. A., activitatea infracțională fiind întreruptă numai prin intervenția organelor de urmărire penală.
Apărătorul inculpatului R. F. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT S. T. C. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care a fost luată față de ceilalți doi inculpați cercetați în acest dosar. Se arată că pericolul pentru ordinea publică rezultă din limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care inculpatul este cercetat, însă aceleași limite de 3-15 ani se regăsesc și la infracțiunea de furt, pentru care nu se dispune arestarea preventivă. De asemenea, se reține că inculpatul a cooptat în activitatea infracțională mai multe persoane, dar este vorba doar de inculpatul B. căruia i-a oferit marfă pentru a o vinde, deci o singură persoană. S-a susținut că a angrenat în activitatea infracțională pe inculpatul minor B., dar inculpatul pe care-l asistă nu
știa că B. este minor. A. motive nu pot fi avute în vedere la reținerea pericolului social. Nu există la dosar dovada că inculpatul R. l-ar fi asigurat pe B. că, dacă se va emite vreun act pe numele lor, va fi înștiințat de un ofițer din cadrul DIICOT pe care l-ar fi cunoscut. Măsura arestării preventive este una excepțională, regula fiind cercetarea inculpatului în stare de libertate. Tribunalul Cluj nu a avut în vedere persoana inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, a absolvit de curând liceul și are alături familia, părinții care sunt prezenți în sala de judecată. Prin cercetarea în stare de arest a inculpatului și în libertate a celorlalți doi inculpați, s-ar ajunge la un tratament discriminatoriu. Solicită a se avea în vedere că s-a înregistrat la DIICOT acel denunț, nu s-au făcut cercetări până în prezent și inculpatul a recunoscut faptele pentru care este cercetat.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpatul R. F. ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică în privința acestuia. Inculpatul a urmărit obținerea de venituri ilicite, iar lăsarea în libertate a unei persoane prezumat a fi săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc provoacă un impact negativ în rândul colectivității. Nu se poate face comparație între infracțiunea de trafic de droguri și cea de furt, aceasta din urmă având cu totul altă finalitate.
Apărătorul inculpatului K. A. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Invocarea motivului prev.de art.148 lit.f C. este insuficient raportat la împrejurările reale în care inculpatul a comis faptele. În speță, pericolul social concret este mult diminuat, aproapeinexistent. Inculpatul a săvârșit fapta la rugămintea inculpatului B., care îi era prieten, pe motivul plecării acestuia din urmă în vacanță. Fapta săvârșită de inculpatul K. a avut o scurtă durată, un interval de doar 2 săptămâni, iar acesta nu a urmărit să obțină foloase materiale, nici nu deține marfă pentru a fi comercializată, fiind un simplu intermediar. Participarea inculpatului se desfășura în urma apelului telefonic al inculpatului B., care-l trimitea în diverse locuri. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar afecta buna desfășurare a procesului penal, acesta nici nu s-ar sustrage și va colabora cu organele de anchetă pentru aflarea adevărului. Dacă măsura arestării preventive ar fi luată față de inculpat, ar însemna o aplicare dură a legii penale, deoarece persoana inculpatului prezintă un pericol social redus.
Apărătorul inculpatului B. L. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie îndeplinite condițiile prev.de art.143 C. și să existe unul din cazurile prev.de art.148 C. În speță, s-a apreciat că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc și că ar fi incidente disp.art.148 lit.f C. La dosar nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Lăsarea acestuia în libertate nu ar tulbura ordinea publică raportat la fapta comisă și la persoana inculpatului. V. obținute de inculpat din traficul de droguri sunt nesemnificative. Inculpatul este minor, astfel că e mai vulnerabil la influențele negative din afară, a recunoscut fapta, iar în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P.ui arată că apărătorul inculpatului B. a susținut în apărare argumentele avute în vedere de instanța de fond.
Inculpatul R. F., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A. că la percheziția domiciliară nu s-a găsit nimic, nu s-a sustras și a recunoscut fapta comisă.
Inculpatul K. A., având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate și arată că regretă fapta comisă.
Inculpatul B. L., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de P. și cercetarea sa în stare de libertate. A., de asemenea, că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin încheierea nr.92 din 16 septembrie 201]1 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C., și în consecință:
În temeiul art.1491 al.9-11 C.p.pen. și art. 148 lit. f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului: R. F. A., zis „Flope", pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la (...). În temeiul art. 1491 al. 12 rap. la art. 146 al. 111 C. a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C., față de inculpații: K. A.-C. și B. L. - B., și s-a dispus față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. C. N., fără încuviințarea organelor judiciare, prev. de art. 145 C., pentru o durata de 30 de zile. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. mun. C. N., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare; d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme. S-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație: să nu se apropie unul de celălalt și nici de inculpatul R. F.-A. zis "Flope";, și nici de martorii A. V. - A., B. A.-G., J. I. - D., L. A. - V., N. P. -F., S. L. - F. și Ș. M. - Ș., B. D.-A., P. loan - C., M. C. și L. O. , și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a atrsas atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor care le revin, s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive. Potrivit art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...) prin ordonanțele D. - S. T. C., emise în dosarul nr. 126/D/P/2011, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților R. F. A., B. L. B. și K. A. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 14 al. 1 lit. d din L.143/2000, în cazul inculpatului R. F. A., trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 41 al. 1 Cod Penal, art. 99 și următoarele, în cazul inculpatului B. L. B., trafic de droguri de risc prev. de art. 2. din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, în cazul inculpatului K. A. C. În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că în începând cu primăvara anului 2011, aceștia au oferit, au pus în vânzare, au vândut efectiv cannabis, și au desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc (au procurat, au cumpărat și au deținut), respectiv cannabis, substanță înscrisă pe tabelul anexă nr. III a Legii 143/2000, mai multor consumatori, dintre care amintim A. V. - A., B. A.-G., J. I. - D., L. A. - V., N. P. -F., S. L. - F., Ș. M. - Ș., precum și altora. Făcând o analiză succintă a condițiilor legale ce trebuie respectate pentru luarea măsurii arestării preventive, fără a prejudicia fondul cauzei și a aduce atingere prezumției de nevinovăție consacrată de art.66 al. 1 Cod P. Penală, constatăm că în cauză există indicii temeinice care formează presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentrucare a fost începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală. Astfel, aceste indicii se materializează în chiar mijloacele de probă ce urmează să fie evidențiate, și anume: declarațiile inculpaților, care recunosc în cea mai mare parte acuzațiile, declarațiile martorilor A. V. - A., B. A.-G., J. I. - D., L. A. - V., N. P. -F., S. L. - F., Ș. M. - Ș., B. D. A., K. P. A., M. I. C., C. M. E., M. R. B., C. Z. F., B. A. A., B. R. C., D. M., O. S. I., N. I. C., F. P. C., F. S. L., L. B. L., procese verbale de cumpărare autorizată, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți la aceste proceduri, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate. Prin urmare în cauză există date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare, față de ei, acțiunea penală, și în sensul practicii CEDO, conform căreia sunt suspiciuni rezonabile atunci când există date sau informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală. În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit. f a articolului 148 Cod P. Penală, ținem să precizăm că inculpații sunt acuzați că ar fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele certe din care rezultă pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea lor în libertate, amintim aici pericolul social abstract ridicat al faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, materializat în limitele de pedeapsă relativ aspre stabilite pentru asemenea fapte, ceea ce demonstrează preocuparea și îngrijorarea societății cu privire la acest fenomen infracțional și la urmările pe care le poate produce. Nu în ultimul rând au relevanță în cauză și modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor și împrejurările în care faptele au fost comise, respectiv obiectul cercetărilor îl fac operațiunile cu droguri de risc, respectiv cannabis. În ceea ce urmează s-a analizat activitatea fiecărui inculpat în parte, prin prisma pericolului concret pentru ordinea publică. Așa fiind inculpatul R. F. A. a demonstrat o conduită antisocială motivată de obținerea unor profituri materiale necesare susținerii unui anumit nivel de trai, precum și aspectul că în desfășurarea activității sale infracționale inculpatul a folosit alte persoane pentru a-și asigura oarecum clandestinitatea, dintre care una fiind minoră. Inculpatul s-a folosit pentru distribuirea drogurilor de risc de ceilalți doi inculpați cercetați în cauză, dintre care, așa cum am arătat și anterior, inculpatul B. L. B. este minor. S-a mai arătat că inculpatul a nesocotit riscurile la care s-a expus pe sine și pe ceilalți doi inculpați, susținând că este amic cu un polițist de la D., și că acesta îl va anunța de îndată ce va afla că pe numele vreunuia din ei este „deschis"; vreun dosar penal, dând semnal inculpaților B. și K. că pot acționa nestingheriți, fără teamă. Totodată pericolul pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpatului R. F. A. în stare de libertate, constă și în posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte. Astfel, activitatea inculpatului a fost intensă, presupunând, într-un termen relativ scurt, numeroase acte materiale infracționale de trafic de droguri de risc în raport cu un număr însemnat de consumatori și privind cantități mari de droguri. Inculpatul a dezvoltat o adevărată rețea privind distribuirea și comercializarea de droguri de risc, indiferent față de persoana consumatorilor implicați în activitățile celorlalți doi inculpați, cu ca re el nu avea contact direct, procurarea de droguri fiindu -le acestora mijlocită de activitatea inculpaților B. și K. D. ce inculpatul R. F.-A. și- a procurat inițial prima tranșă din drogurile de risc, aproximativ 50 de grame cannabis, acesta a vândut la început singur această substanță porționată în cantități de câte un gram diferiților consumatori. Ulterior, începând cu cea de-a doua tranșă din drogurile de risc procurate, aproximativ 80 de grame cannabis, acesta l-a cooptat în activitatea infracțională și pe minorul B. L.-B., care urma să vândă cannabisul porționat și să-i remită inculpatului R. F.-A. suma de 50 lei/gram. Față de inculpatul B. L. B. s-a arătat, că deși acesta a dus în activitatea infracțională încă o persoană, și a obținut unele venituri din traficul de droguri de risc desfășurat, trebuie totuși să arătăm că veniturile obținute au fost nesemnificative, în condițiile în care a vândut gramul de cannabis cu sume cuprinse între 50 de lei și 65 de lei, din care 50 de lei/gram îi revenea inculpatului R. F. A. De asemenea are însemnătate și faptul că acest inculpat nu a participat la distribuirea unei cantități atât de mari de droguri de risc, raportat la cea pusă în circulație de inculpatul R. De asemenea s-a ținut seama și de faptul că acest inculpat este minor, la o vârstă la care opțiunile sale de a urma o cale sau alta, sunt încă supuse unor influențe externe relativ puternice. Cu toată minoritatea sa, inculpatul și-a asumat responsabilitatea în raport de acuzațiile aduse, adoptând o atitudine de recunoaștere a faptelor. În privința inculpatului K. A. C. s-a precizat că activitatea acestuia a fost mult mai redusă, nu a fost condiționată de câștiguri bănești, singurul său profit dobândit din acțiunile ili8cite desfășurate, fiind acela că obținea cannabis pentru propriul consum fără să plătească inculpatului B. vreo sumă de bani. Și acest inculpat a manifestat o atitudine de cooperare, recunoscând faptele. Trebuie totodată menționat faptul că infracțiunea de trafic de droguri de risc este sancționată între aceleași limite de pedeapsă ca și furtul calificat, ori practica instanțelor judecătorești este aceea de an nu dispune arestarea preventivă a unor persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni de furt calificat, dacă nu au antecedente penale, sau dacă faptele nu au fost comise în împrejurări speciale (cum ar fi furtul din locuințe) care să atragă o anumită periculozitate a infractorilor. Prin prisma aspectelor evidențiate mai sus, în raport de inculpații B. L. B. și K. A. C., și ținând seama de scopul măsurilor preventive, apreciem că propunerea de arestare preventivă formulată față de aceștia nu este fondată. În condițiile argumentelor prezentate în cele ce preced, apreciind că arestarea inculpatului R. F. A. este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.149¹ al.9-11 C., judecătorul va admite propunerea D. - S. T. C., și în consecință va dispune arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Pentru inculpații B. L. B. și K. A. C., în temeiul art. 1491 al. 12 rap. la art. 146 al. 111 C. judecătorul va respinge propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C., și va dispune față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. C. N., fără încuviințarea organelor judiciare, prev. de art. 145 C., pentru o durata de 30 de zile. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. mun. C. N., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare; d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme. Totodată vom impune celor doi inculpați ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație: să nu se apropie unul de celălalt și nici de inculpatul R. F.-A. zis "Flope";, și nici de martorii A. V. - A., B. A.-G., J. I. - D., L. A. - V., N. P. -F., S. L. - F., Ș. M. - Ș., B. D.-A., P. I. - C., M. C. și L. O. , și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a atras atenția celor doi inculpați că în caz de încălcare cu rea- credință a măsurilor sau a obligațiilor care le revin, s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive. Potrivit art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămase în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs DIICOT S. T. C. șiinculpatul R. S. A. DIICOT S. T. C. a solicitat admiterea recursul casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună arestarea preventivă a inculpaților K. A. și B. L., apreciind că în cauză există indicii temeinice din care rezultă comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f C.p.p. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezinte pericol concret pentru ordinea publică. Pe de altă parte în condițiile creșterii numărului de infracțiuni de acest gen, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul R. F. l-a cooptat în activitatea infracțională pe minorul B. L., care la rândul său l-a atras pe inculpatul K. A., activitate infracțională care a fost întreruptă numai prin intervenția organelor de urmărire penală. Inculpatul R. F. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT S. T. C., iar în subsidiar să fie înlocuită această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care a fost luată față de ceilalți doi inculpați cercetați în cauză. În motivele de recurs s-a arătat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri care sunt între 3-15 ani închisoare, aceleași limite cu infracțiunea de furt și pentru care nu se dispune luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul R. l-a atras în activitatea infracțională doar pe inculpatul B. căruia i-a oferit marfă pentru vânzare și despre care nu știa că este minor. Verificând încheierea penală atacă prin prisma motivelor de recursinvocate în cauză și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele: Instanța de fond în mod întemeiat a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. întrucât sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a infracțiunii pentru care sunt cercetați și de efectele profund negative a asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe. Susținerile DIICOT S. T. C. referitoare la pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații K. A. și B. L. nu sunt întemeiate, raportat la a activitatea infracțională a celor doi inculpați, care s-a desfășurat pe o perioadă scurtă de timp, fără a urmări câștiguri materiale din această activitate, deoarece inculpatul B. vindea gramul de canabis cu sume cuprinse între 50-65 lei, din care 50 lei revenea inculpatului R. Pe de altă parte inculpatul B. este minor, însă a recunoscut în totalitate comiterea faptei și apreciem că raportat la fapta comisă, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, cantitatea redusă de droguri distribuită de acesta și perioada scurtă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, luarea unei măsuri neprivative de libertate de către instanța de fond este suficientă la această dată. Referitor la activitatea infracțională a inculpatului K., acesta nu a desfășurat activitatea infracțională pentru asigurarea unor câștiguri bănești, singurul beneficiu fiind acela de asigurare a consumului propriu de astfel de substanțe. Inculpatul a desfășurat activitatea infracțională pe o perioadă scurtă de timp și a distribuit droguri în cantitate redusă, recunoscând întotalitate comiterea faptei și asumându-și responsabilitatea săvârșirii infracțiunii, sens în care apreciem că și față de acesta măsura dispusă de instanța de fond neprivativă de libertate este corespunzătoare scopului urmărit de legiuitor și nu se impune luarea unei măsuri de arestare preventivă. Susținerile inculpatului R. F. A. referitoare la faptul că activitatea acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care se impune luarea unei măsuri neprivative de libertate, nu sunt întemeiate. Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța). Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța). Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C. Analizând motivele luării măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit.f C., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray). Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Având în vedere activitatea infracțională a inculpaților B. și K., care a fost mult redusă față de cea a inculpatului R. , motive pentru care în mod întemeiat instanța de fond a luat față de primii doi inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar față de inculpatul R. măsura arestării preventive , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulat de DIICOT S. T. C. și inculpatul R. F. A. împotriva încheierii penale nr.92 din 16 septembrie 2011 a T.ui C. urmează să fie respinse ca nefondate. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul R. F. A. urmează să plătească statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial, iar restul cheltuielilor judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIICOT S. T. C. și inculpatul R. F. A., aflat în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr.92 din 16 septembrie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 150 lei (2x 25 lei și 1x100 lei), onorariu pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților (av.C. M. și av.I. M. - onorarii parțiale și av.Mișin N. - onorariu integral), sumă ce se va plăti din FMJ. Obligă pe inculpatul R. F. A. să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. D. P. M. B. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.L. C.
| ← Decizia penală nr. 1870/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 607/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
