Încheierea penală nr. 1768/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1768/R/2011
Ședința publică din 03 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. judecător JUDECĂTORI : D. P.
M. B. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. C. R. împotriva încheierii penale nr.120/C/28 octombrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect propunerea de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ C., asistat de apărător ales, av.Maier M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Leahu M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Instanța pune în vedere inculpatului că are dreptul să formuleze noi declarații în recurs sau să facă anumite completări la cele date în fața instanței de fond. A. arată că nu are de făcut completări la declarația dată și nici nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Reprezentantul P. depune la dosar copia ordonanței din 02 noiembrie
2011, dată în dosar nr.340/P/2010, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale și pentru actele infracționale din (...) și (...), săvârșite de inculpat, precum și declarația acestuia, care recunoaște infracțiunile de înșelăciune care i se rețin în sarcină.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de P. cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpat reținându-se ca temeiuri de arestare dispozițiile art.148 lit.a,d,f C.pr.pen. S-a arătat că inculpatul a încercat să fugă sau că va încerca să fugă în vederea sustragerii, că a săvârșit o infracțiune deși știa că este cercetat pentru alte infracțiuni de înșelăciune și i se rețin infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Inculpatul nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală. A fost audiat în perioada 2008-2009, apoi în ianuarie, a recunoscut săvârșirea faptei, după care nu a mai fost audiat. Deoarece societatea pe care o administra nu mai funcționa, inculpatul a luat hotărârea să plece în Spania, fiind reținut pebaza unul mandat de aducere. D. intenționa să se sustragă, atunci ar fi plecat din țară în perioada aceea de 1 an, după ce a fost audiat.
Se mai reține că a săvârșit din nou o infracțiune, cea de evaziune fiscală, însă este o infracțiune săvârșită prin omisiune. Inculpatul a recunoscut fapta, dar nu a urmărit să se sustragă de la plata impozitului către stat. A omis să întocmească anumite documente contabile, astfel că nu se poate reține în sarcina sa comiterea cu intenție a unei infracțiuni, așa cum cere art.148 lit.d
C.pr.pen.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, însă această hotărâre se transformă într-una antecondamnatorie. Măsura arestării preventive este o măsură excepțională, regula fiind cercetarea în libertate a inculpatului. A. trebuie raportată la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale. Solicită a se avea în vedere data săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune (2008-2009), infracțiunea de evaziune fiscală (septembrie 2010) și data arestării inculpatului (noiembrie
2011). D. a existat un pericol pentru ordinea publică, în momentul de față, nu se mai poate susține acest aspect.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. A. este cercetat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cu prejudiciu de peste 5 miliarde lei, astfel că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. A. că a fost angajat, nu a avut probleme cu legea, s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat, nu a avut intenția de a se sustrage și a trecut un an de când a dat declarații.
C U R T E A
Prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, P. de pe lângă Curtea de A. C. a propus instanței, în conformitate cu prev. art.149¹ C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. C.-R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5
C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.33 lit. a C.pen., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), arătând în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Prin încheierea penală nr. 120/C/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Curtea de A. C.
În temeiul art.149/1 alin.9-11, art.148 lit. a, d și f C.pr.pen. dispune arestarea preventivă a inculpatului B. C.-R., fiul lui R.-L. și M., născut la data de (...), în C.-Napoca, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.3. eliberată de P. mun. Câmpia Turzii, CNP 1., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 28 octombrie 2011 și până la data de 25 noiembrie 2011. Conform art.189
C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av. Leahu M., ce se avansează din F.M.J.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele :
La data de (...) inculpatul B. C.-R. a fost reținut pe o durată de 24 de ore (până la data de (...), ora 15,57) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă în dosarul nr.340/P/2011, ulterior, la data de (...), fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.33 lit. a C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în perioada 2008 -
2010, a participat, în calitate de coautor, alături de alte persoane, la înșelarea și păgubirea unui număr de 8 societăți comerciale, prin folosirea de calități mincinoase, file CEC și bilete la ordine fără acoperire, cauzând un prejudiciu total de 542.584,81 lei; de asemenea, în perioada 2009 - 2010 inculpatul, în calitate de asociat și administrator al SC „MARA & CO TRADING"; S.R.L., în mod repetat nu a înregistrat în evidența contabilă diverse operațiuni comerciale și încasări de sume de bani, prejudiciind în acest mod bugetul de stat cu suma totală de 172.312 lei reprezentând impozit pe profit și TVA, sustrase de la plată.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit. a, d și f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui, există date că inculpatul încearcă să se sustragă în orice mod de la urmărire penală, acesta a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului B. C.-R. (respectiv cele prev. de art.143 alin.1, art.148 lit. a, d și f C.pr.pen.), având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de plângerile și declarațiile date de reprezentanții părților vătămate, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului, după planșa fotografică, de către reprezentanții părților vătămate, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal încheiat de Garda Financiară - Secția C. la data de (...), înscrisurile aflate la dosar (contracte de vânzare-cumpărare, facturi, chitanțe, avize de însoțire a mărfii, procuri speciale, extrase de cont, adrese bănci, bilete la ordin, CEC-uri etc), coroborate cu declarațiile date de inculpat.
În al doilea rând, în speță există date certe conform cărora inculpatul va încerca să se sustragă de la urmărirea penală, prin plecarea în străinătate (la fel cum au procedat și alte persoane cercetate în prezentul dosar). În acest sens, fără a încunoștința organul de urmărire penală (dar știind că este cercetat în mai multe dosare penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune), inculpatul și-a programat pentru data de (...) plecarea în Spania, efectuând în acest sens demersurile practice necesare, găsindu-și și mijlocul pentru deplasare. Plecarea inculpatului a fost însă împiedicată de organele de poliție, care l-au condus la sediul organului de urmărire penală, în baza unui mandat de aducere, cu puțin înainte ca inculpatul să plece din țară.
În al treilea rând, inculpatul a fost identificat și cercetat penal, pentru săvârșirea unora dintre actele infracționale menționate în propunerea de arestare, fiind audiat de lucrătorii din cadrul Poliției municipiului T. (f.150-
152, vol.I d.u.p și f.253-254, vol.II d.u.p.). Cu toate acestea, deși era deja cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, inculpatul a mai săvârșit, cu intenție, o nouă infracțiune, respectiv aceea de evaziune fiscală, în formă continuată, comisă în perioada iunie 2009 - septembrie 2010.
În al patrulea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit. f a art. 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi (infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, care a produs consecințe deosebit de grave), astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din numărul mare al acestora, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, din împrejurările în care au fost comise (în mod organizat, de către mai multe persoane împreună, împotriva patrimoniului mai multor societăți comerciale, din diverse județe ale țării, prin utilizarea unor instrumente de plată fără acoperire și a altor acte contrafăcute), din valoarea mare a prejudiciilor cauzate, precum și din faptul că lăsarea în libertate a inculpatului (persoană fără ocupație și fără o sursă legală de venit, care și-a făcut un mod de viață din săvârșirea de acte infracționale îndreptate împotriva patrimoniului unor persoane juridice) ar fi de natură a crea un sentiment de insecuritate și oprobiu public, impunându-se astfel luarea unor măsuri ferme de stopare a acestei atitudini antisociale din partea inculpatului, respectiv de descurajare a altor persoane care ar avea tendința de a adopta un comportament antisocial similar.
În consecință, apreciind că arestarea inculpatului este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.149/1 alin.9-11, art.148 lit.a, d și f C.pr.pen. propunerea P. de pe lângă Curtea de A. C. urmează a fi admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de
100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av. Leahu M., care va fi avansată din F.M.J.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, prin apărătorul său,inculpatul B. C. R., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de P. cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală și a recunoscut săvârșirea faptei, fiind audiat în perioada 2008-2009. Deoarece societatea pe care o administra nu mai funcționa, inculpatul a luat hotărârea să plece în Spania, fiind reținut pe baza unul mandat de aducere.
S-a mai arătat că, deși a săvârșit o nouă infracțiune de evaziune fiscală, aceasta a fost săvârșită prin omisiunea întocmirii unor documente contabile.
Măsura arestării preventive este o măsură excepțională, regula fiind cercetarea în libertate a inculpatului, inculpatul nu are antecedente penale, iar în acest moment nu se mai poate reține pericolul pentru ordinea publică,având în vedere data săvârșirii infracțiunilor, respectiv, 2008-2009, septembrie 2010 și data arestării inculpatului (noiembrie 2011).
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Față de inculpatul B. C. R. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1-5 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Probele administrate în cauză până în acest moment în cursul urmăririi penale au relevat faptul că în perioada 2008-2010, inculpatul a participat, în calitate de coautor, alături de alte persoane, la înșelarea și păgubirea unui nr. de 8 societăți comerciale, prin folosirea de calități mincinoase, file CEC și bilete la ordin fără acoperire, cauzând un prejudiciu total de 542.584,81 lei; de asemenea, în perioada 2009-2010 în mod repetat inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă a societății pe care o administra diverse operațiuni comerciale și încasări de sume de bani prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 172.312 lei reprezentând impozit pe profit și T. În raport de această stare de fapt ce rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, există indicii ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care s-a dispus față de el punerea în mișcare a acțiunii penale.
Susținerile formulate de inculpat, potrivit cărora temeiurile arestării prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. a, d, f C.pr.pen. nu subzistă, sunt nefondate. Astfel, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. a C.pr.pen., la dosarul cauzei există date certe că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, întrucât fără a încunoștința organul de urmărire penală, acesta și-a programat pentru data de (...) plecarea în Spania, efectuând demersurile necesare. Plecarea inculpatului a fost împiedecată de organele de poliție care l-au condus pe inculpat la sediul organului de urmărire penală.
Susținerea inculpatului, potrivit căreia nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, ci doar a luat hotărârea de a pleca în Spania întrucât societatea pe care o administra nu mai funcționa, nu poate fi reținută în apărarea sa, întrucât, astfel cum rezultă chiar din propriile-i susțineri, deși știa că este cercetat și a fost audiat în cursul anilor 2008- 2009, întrucât nu mai primise citație de la organul de urmărire penală, a decis să plece.
În cauză, subzistă și condițiile prevăzute de art. 148 lit. d C.pr.pen., inculpatul săvârșind cu intenție o nouă infracțiune, întrucât, deși era deja cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fiind audiat de lucrători din cadrul Poliției Municipiului T. (f. 150-152, vol. I, dosar urmărire penală și f. 253-254, vol. II dosar urmărire penală), a săvârșit o nouă infracțiune, cea de evaziune fiscală, în perioada iunie 2009 - septembrie 2010.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., atât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege menționat, cât și cea referitoare la pericolul public este îndeplinită. Astfel, există indicii că inculpatul a comis fapta de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave cauzând un prejudiciu însemnat, astfel că lăsarea sa în libertate ar fi de natură să producă un accentuat sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice. De ademenea, modalitatea concretă de comitere a faptei îndreptată împotriva mai multor societăți comerciale din diverse județe ale țării prin utilizarea de instrumente de plată fără acoperire, este de natură să pună în pericol siguranța relațiilor comerciale derulate între diversele societăți.
Arestarea preventivă a inculpatului corespunde și cerințelor prevăzute de art. 5 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate întrucât arestarea inculpatului a fost făcută în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
De asemenea, în acest moment procesual, luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, este inoportună iar singura măsură care se impune în acest moment procesual și care ar fi de natură să asigure buna administrare a urmăririi penale este măsura arestării preventive. De altfel, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere de la urmărirea penală au constituit motive întemeiate de luare a măsurii arestării preventive și de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, astfel cum a statuat și Curtea Europeană în interpretarea art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. R., aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 120/C/2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul B. C. R. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: M.L.
| ← Sentința penală nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1440/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
