Decizia penală nr. 1948/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1948/R/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE : C. I., judecător JUDECĂTORI : I.A C. M.
: V. C. GREFIER : D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău împotriva sentintei penale nr.334/(...) a
Judecătoriei Z., privind pe inculpatul O. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 Cod penal alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta P. invocă excepția necompetenței materiale a Curții de A. C., solicitând declinarea competenței în favoarea T.ui S..
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.334 din (...), Judecătoria Zalău în baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) Cod penal și art.76 lit.e) l-a condamnat pe inculpatul O. D. la pedeapsa de 1 luna închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 1 luna, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pedurata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5
Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
In baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b1 C. a achitat pe inculpatul O. D. pentru savarsirea infractiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C. În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art. 346 C., art. 998- 999 C.civil s-a admis in parte actiune civila formulata de partea civila M. I. si obliga inculpatul la plata sumei de 620 lei reprezentand despagubiri materiale si suma de 600 lei reprezentand daune morale. În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art. 346 C., art. 998- 999 C.civil raportat la art.313 din L. nr.95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. si obligă pe inculpatul O. D. la plata de despăgubiri materiale către aceasta, în cuantum de: 146,54 lei catre partea civila S. J. de U. Z. si 480,60 lei catre partea civila S. de A. S., sume ce se vor actualiza cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul din data de (...), dosar numărul 2. al P. de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus punerea În mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpatului O. D. pentru săvârșirea infracțiuni de lovire sau alte violențe si distrugere fapte prevăzute de art. 180 alin. 2 și art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal. În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în seara zilei de (...) partea vătămată M. I. se afla împreună cu fiul acestuia M. F. la localul public „ Cleopatra"; din loc. Panic unde au consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate. D. un timp partea vătămată i-a solicitat barmanei, martora C. M. A., să facă o comandă pentru taxi. D. aproximativ 10 min. taxiul condus de martorul L. W. s-a prezentat la local pentru a prelua comanda, sens in care si-a anuntat sosirea. Fiul părții vătămate a ieșit primul din local urmat la scurt timp de partea vătamată. In momentul in care au ajuns in curtea localului, mergând spre taxi, partea vătămată a trecut pe lângă învinuitul O. D., care se afla împreună cu martorul O. A., si care vazându-l ca s-a impiedicat, fiind in stare de ebrietate au râs de acesta, moment în care fiul părții vătămate l-a prins de mână pe martorul O. A. întrebându-l de ce râde. Văzând ce se întâmplă învinuitul a intervenit între cei doi apucându-l de mână pe martorul M. F. moment în care a intervenit si partea vătămată repezindu-se spre învinuit, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona fetei ceea ce a determinat dezechilibrarea părții vătămate care a căzut jos, ocazie cu care i s-au spart si ochelarii. In urma loviturii primite partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat spre vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal. În faza de urmărire penala au fost administrate următoarele mijloace de proba: plângerea și declarațiile părtii vătămate, certificatul medico-legal, declaratiile învinuitului, declarațiile martorilor M. F., O. A., O. N., L. W., S. O. M., C. M. În cursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, a fost audiată partea vătămata si martorii M. F. si O. N. A. în vedereimposibilitatea de prezentare a celorlalți martori, s-a dispus conform art. 327 alin. 3 citirea declarațiilor date in cursul urmăririi penale, urmând a tine cont de acestea la judecarea cauzei. Inculpatul O. D. nu s-a prezentat la nici un termen de judecata, din probele administrate rezultând ca este plecat în Franta la muncă. La termenul din data de (...) S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. s-au constituit părti civile în cauza. Astfel prin adresa nr.7914/(...), S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 146,54 lei actualizată cu dobânda oficială a BNR de la data producerii evenimentului și până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medical acordată părții vătămate M. I. Prin adresa nr. 535/(...), S. de A. J. S. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 480,60 lei reprezentand contravaloarea kilometrilor parcurși cu transportul părții vătămate si a serviciilor medicale efectuate. Prin declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din data de (...), partea vătămată M. I. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 8000 lei din care daune materiale in cuantum de 3000 lei si daune morale in cuantum de 5000 lei. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a constatat că situația de fapt reținută în actul de sesizare al instanței este corect stabilită și deplin probată. Această situație de fapt este confirmată de declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile celorlalți martori. De asemenea, concluziile actelor medicale depuse la dosarul cauzei confirmă declarațiile celor audiați, în ceea ce privește natura leziunilor suferite de către partea vătămată. Astfel instanta a retinut ca la data de (...) partea vătămata împreună cu fiul acesteia, martorul M. F. s-au deplasat la localul public „ Cleopatra"; unde au consumat băuturi alcoolice. In acelasi local au ajuns si invinuitul O. D. însotit de unchiul acestuia, martorul O. A. care s-au așezat la o masa timp în care au consumat o coca-cola si 100 ml de coniac. D. aproximativ o ora partea vătamată i-a solicitat barmanei C. M. să apeleze serviciul de taxi pentru a face o comanda întrucât dorea să plece acasă. D. 10 min. de la comanda efectuată taxiul condus de martorul L. W. a ajuns la localul respectiv anunțându- și sosirea după care s-a întors la mașina pentru a-și aștepta clientii. La plecarea din local între partea vatamată si fiul acesteia s-a iscat un conflict spontan pe motiv ca fiul acesteia nu dorea sa plece înca acasa. În cele din urma cei doi au parasit localul îndreptându-se spre taxiul care îi astepta afara. In acelasi timp din local a plecat si inculpatul si martorul O. A. I. partea vatamata si fiul acesteia se aflau in stare de ebrietate, acestia s-au impiedicat cand au coborât scarile localului, moment în care inculpatul si martorul O. A. au început să râdă de cei doi. Fiind deranjat de atitudinea acestora, partea vătămată, le-a reproșat comportamentul manifestat fata de el moment în care inculpatul a ripostat și i-a aplicat o lovitura în zona feței cu pumnul. Declarațiile părții vătămate și a inculpatului sunt contradictorii în ceea ce privește declanșarea stării conflictuale. Astfel partea vătămată declară faptul că le-a cerut explicații celor doi pentru atitudinea ofensatoare manifestata la adresa lui moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitura cu pumnul peste față ocazie cu care i-aspart si ochelarii. Inculpatul descrie o altă stare de fapt concretizata în aceea că, după ce au râs de cei doi, unul dintre ei l-a prins de mână pe martorul O. A. încercând să-l lovească moment în care a intervenit pentru a-i desparti, iar întrucat partea vătămata, a încercat sa-l lovească i-a aplicat acesteia o lovitura cu pumnul în zona fetei. Aceasta varianta a fost confirmată doar parțial de martorul O. A. care susține ca martorul M. F. a fost cel care l-a prins de mâna încercând sa-l lovească moment in care inculpatul a intervenit pentru a-i desparti. I. in aplanarea conflictului a intervenit si partea vatamata inculpatul a lovit-o cu pumnul peste fata. Martorul M. F. sustine faptul ca după ce a iesit din local împreuna cu tatăl sau, M. I., s-a îndreptat spre taxi, lasându-l in urma pe acesta, auzind si faptul ca inculpatul si cu martorul O. A. râdeau de cei doi, iar in momentul in care s-a întors in spate pentru a vedea unde este tatăl său l-a văzut pe acesta căzut jos. Este cert ca inculpatul si martorul O. A. au manifestat o atitudine de dispret fata de cei doi ceea ce a dus la declansarea stării conflictuale pe fondul căreia inculpatul a săvârsit infractiunea. Daca am considera oricare din variante ca fiind plauzibila, lovirea părtii vătămate de către inculpatul O. D. s-a produs fără ca aceasta să exercite acte de agresiune, neexistând un motiv întemeiat sau o provocare din partea acesteia. Nu se poate retine afirmatia inculpatului care sustine ca partea vatamata a încercat sa il loveasca, această declaratie fiind contrazisa de cea a martorului O. A. care precizeaza faptul ca cel care iscat acest conflict fiind fiul partii vatamate M. F. care l-a prins de mână încercand să-l lovească. Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, declarația inculpatului atât din faza urmăririi penale, în ceea ce privește modul de desfășurare al agresiunii, se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal care atesta urmele de agresiune aupra partii vatamate. Conform declaratiilor martorilor C. M. si S. O., în momentul în care au iesit din local, fiind alarmati de existenta unui conflict în curtea localului partea vatamata M. I. era căzută la pământ având sânge pe fată Din certificatul medic-legal a rezultat prezenta unor leziuni traumatice in zona ochilor, a feței, care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de ingrijiri medicale. În drept, fapta inculpatului O. D. care în data de (...) a lovit partea vătămata M. I. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente, prevăzută si pedepsita de art. 180 alin. 2 C. Inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe în forma agravată prevăzută și sancționată de art.180 alin.2 Cod penal, respectiv fapta a avut drept consecință pricinuirea unei vătămări ce a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, fapt atestat de certificatul medico-legal aflat la dosarul cauzei. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra integrității corporale a părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui. La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 C. si art. 52 C.p, reținând ca inculpatul a săvârșit o fapta ce a avut consecințe dăunătoare importante asupra părții vătămate, faptă pe care a recunoscut-o. De asemenea, instanța va reține în favoarea inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut anterior săvârșirii faptei o atitudine corespunzătoare în societate și are certe posibilități de îndreptare. Fata de cele reținute, instanța a dat eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C. urmând a aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. În baza art. 180 alin. 2 C. raportat la art. 74 lit. a C., cu aplicarea art. 76 lit. e teza I C., a condamnat pe inculpatul O. D. la o pedeapsă de 1 luna închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. I. a reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c. României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infractiunii savârsite de inculpat. Potrivit art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. A. în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr. 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei. Într-adevăr dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justificăîn cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot. Prin raportare la această hotărâre instanta a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei. Natura infractiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit c,d, și e cod penal , in acest sens sunt și dispozitiile hotarârii CEDO în cauzele Sabau și Pârcalab impotriva României și Mazare contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor parintești in cadrul aplicarii pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infractiunilor ce a determinat condamnarea care în speta nu are legatura cu autoritatea parinteasca , cum interzicerea de exercitatre a drepturilor parintești instituie o incalcare a dispozițiilor art 8 din CEDO, or potrivit art 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art 1 și art 32 alin 2 din Convenție cât și art art 11 și 20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritațile judiciare române precum și interpretarea data Convenției de instanța europeana. Nici dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate nu trebuie interzis întrucât inculpatul nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infracțiunea. Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpatul neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev.de art. 64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile aduse drepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drepet pentru care instanta apreciază că nu se impun a fi intezise aceste drepturi Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat se impun a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale. Fată de toate aceste aspecte reținute instanta în baza dispozițiilor art 71 cod penal, a interzis exercitarea drepturilor inculpatului prevazute la art 64 lit a teza a II-a ( dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice;), b (dreptul de a ocupa o functie implicind exercitiul autoritatii de stat ) Cod penal, pe perioada legala Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și a constatat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal astfel ca va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termende încercare de 2 ani și 1 luna, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal Raportat la fapta savarsita și avand în vedere ca instanta a stabili suspendarea executarii pedepsei principale in baza art 71 alin 5 cod penal raportat la art 82 cod penal a suspendat si executarea pedepselor accesorii aplicata inculpatului. În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. În ceea ce priveste infractiunea de distrugere prevazuta de art. 217 alin. 1 C.p instanta a constatat, in raport cu situatia de fapt retinuta, ca în drept fapta inculpatului este prevazuta de legea penala, respectiv de art. 217 alin. 1 C.pen., care incrimineaza distrugerea si a fost comisa cu vinovatie sub forma intentiei indirecte. Astfel în momentul agresiunii partea vatamata purta ochelari de vedere, iar prin lovitura aplicata de inculpat cu pumnul in fata acestia au fost distrusi. Desi inculpatul nu a urmarit prin fapta sa distrugerea acestui bun al partii vatamate s-a apreciat ca, prin modul in care a fost lovita partea vatamata precum si zona in care s-a aplicat lovitura, inculpatul a prevazut urmarea faptei sale pe care desi nu a dorit-o , dar a cărei realizare a aparut ca fiind posibilă acceptată de autor. Analizând însa pericolul social concret al faptei, prin prisma dispozitiilor art. 18 ind. 1 al. 1 C.pen. si a criteriilor prev. de art. 18 ind. 1 al. 2 C.pen., instanta a constatat ca acesta nu este de natura a o califica "infractiune", în sensul art. 17 si 18 C.pen., atingerea valorii sociale ocrotite de lege prin norma incriminatoare aparând ca minima în prezent. Deși in abstracto fapta incriminată prezintă pericol social, in concreto, fata de scopul urmărit, imprejurarile in care a fost comisa, urmarea produsa, instanta apreciaza ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Fate de aspectele retinute instanta in baza art. 11.pct.2 lit. a rap.la art. 10 alin. 1 lit.b ind.1 C. a achitat pe inculpatul O. D. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C. Potrivit modificarilor aduse prin L. 2., in cazul faptelor pentru care se retin prevedereile art. 18 ind. 1 C.p instanta are posibilitatea de a aplica inculpatului o sanctiune administrativa făra a fi obligată in acest sens. Prin prisma acelorlasi considerente expuse anterior instanta a apreciat ca nu se impune aplicarea unei sanctiuni administrative inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere fiind suficienta obligarea acestuia la despăgubiri pentru fapta săvârsita. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8000 lei, reprezentând 3000 lei despăgubiri materiale (cheltuieli ocazionate de analizele efectuate, înlocuirea ochelarilor de vedere) și daune morale in cuantum de 5000 lei. În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate ca urmare a cheltuielilor efectuate în perioada tratamentului leziunilor, instanța reține că nu a fost făcută în speță vreo dovadă care sa justifice suma pretinsă, existând la dosar chitante depuse ca urmare a achitării taxei pentru eliberarea certificatului medico-legal, chitanta privindreparatia ochelarilor si efecuarea unor analize, in sumă totală de 620 lei. Deși partea vătămată a solicitat prin cererea formulată daune morale în cuantum de 5.000 lei, instanța a apreciat că această sumă este ridicată raporat caracterul relativ grav al leziunilor cauzate precum si la distrugerea unei perechi de ochelari. I. concluzionează că suma de 600 lei reprezintă o justă reparație a suferințelor și privațiunilor pe care partea vătămată le-a suferit ca urmare a acțiunii ilicite a inculpaților. In baza art.14 C. rap. la art. 346 alin. 2 Cod pr. penală, art. 998 si urm. din C.civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 620 lei reprezentând despăgubiri materiale, conform dovezilor depuse la dosar in justificarea cheltuielilor efectuate si la plata sumei de 600 lei reprezentând daune morale apreciind că această sumă reprezintă o compensație îndestulătoare pentru suferința cauzată prin săvârșirea faptei de către inculpat. Fată de partile civile S. de U. Z. si S. de A. S. instanta a admis actiunile civile formulate în cauza si a obligat inculpatul în temeiul art. 14 C. rap. la art. 346 C., art.998 si urm. din C.civil rap. la art. 313 din L. 95/2006 la plata sumei de 146, 54 lei catre partea civila S. J. de U. Z. si la plata sumei de 480,60 lei catre partea civila S. de A. S., sume care se vor actualiza pâna la data plătii integrale. În baza art. 191 alin. 1 C.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs la data de 03 octombrie 2011, P. de pe lângă Judecătoria Zalău, solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului O. D. pentru comiterea infracțiunii de distrugere la pedeapsa închisorii în limitele legale, înlăturarea circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.a C.pen. cu privire la infracțiunea de lovire și pe cale de consecință, condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum sporit. Curtea verificând recursul promovat, constată că nu este competentă material pentru a-l soluționa. Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău din (...), dată în dosar nr.2., inculpatul O. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, prev.de art.217 alin.1 C.pen. și lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 C.pen., totul cu aplic.art.37 lit.b și art.33 lit.b C.pen. Conform art.180 alin.3 C.pen., pentru infracțiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 C.pen., acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. De asemenea, potrivit art.217 alin.6 C.pen., dacă bunul este proprietate privată, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin.1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Potrivit art.27 pct.3 C.pr.pen. tribunalul, ca instanță de recurs, soluționează recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Raportând conținutul dispozițiilor legale analizate, la prevederile art.27 pct.3 C.pr.pen., rezultă că în speță, față de natura infracțiunilor deduse judecății, competența de soluționare a recursului promovat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău, aparține T.ui S., motiv pentru care seva dispune în baza art.42 C.pr.pen. declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe. În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art.42 C.proc.pen. raportat la art.27 pct.3 C.proc.pen. declină competența de soluționare a cauzei T.ui S.. În baza art.192 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. I.A C. M. V. CHITITDEAN GREFIER D. S.red.C.I./D.S. 3 ex. (...)jud.fond.M. A.
| ← Decizia penală nr. 1440/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1402/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
