Sentința penală nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)*
SENTINȚA PENALĂ NR.151/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. P., judecător
GREFIER : D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. D. S.
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - plângerea formulată de petenții P. I. și P. R., împotriva rezoluției procurorului din
15 septembrie 2010, dată în dosar nr.112/P/2010 al P.ui de pe lângă
Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G. A., G. I., Ț. A., A. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 C.pen., distrugere, prev.de art.217 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.de art.248 C.pen. și fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 C.pen., soluție menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet din
14 octombrie 2010 dată în dosar nr.855/II/2/2010.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
C U R T E A
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, Curtea constată că petiționarii P. I.
și P. R. au solicitat P.ui de pe lângă Curtea de A. C. trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a numiților S. A. - P. municipiului C.-N., A. Ț. - secretar general al C. local C., G. I. și G. A.
- avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215
C.pen., distrugere prev.de art.217 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 C.pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 alin.1 C.pen.
În esență, infracțiunile ar consta în aceea că petiționarii au fost evacuați abuziv, ca efect al demersurilor efectuate de numiții G. I. și G. A., la C. local C., fiindu-le demolat fără autorizație imobilul ai cărui proprietari tabulari sunt, situat în C.-N. str.Someșului nr.25. P. învederează că proprietar tabular al imobilului în litigiu este S. Român reprezentat prin C. local C., ținând cont de faptul că acesta nu a fost predat niciodată foștilor proprietari C., de la care G. I. și G. A. susțin că l-au achiziționat legal. Se precizează că potrivit art.24 alin.5 din L.
10/2001 modificată prin L. 2. orice act juridic de dispoziție făcut înainte de soluționarea notificării în baza Legii 10/2001 este lovit de nulitate absolută.
Petenții susțin că făptuitorii G. I. și A. și-au edificat abuziv o construcție pe terenul ilegal concesionat de primărie, atâta timp cât au obținut acel teren înaintea soluționării notificării făcute de foștii proprietari C.. Mai mult, S. Român printr-o acțiune civilă împotriva făptuitorilor G. I. și A. a obținut o hotărâre prin care actul de concesiune este declarat caduc, rezultând astfel ca acea construcție edificată de ei este ilegală.
Vina făptuitorilor S. A. și A. Ț. constă în aceea că au semnat dispoziția de restituire a imobilului petiționarilor conform actului nr.2077 din (...), dar nu s-a efectuat punerea în posesie și predarea imobilului, întrucât acesta a rămas în proprietatea tabulară a S.ui
Român. P. susțin că la acea dată numita A. Ț. nu avea îndrituirea legală de a semna actul, deoarece funcția de secretar al C. local o ocupa numitul M. J. P. învederează că ei erau chiriașii imobilului situat în C., str.Someșului nr.25 în anul 2005, împrejurare ce rezultă din faptul că le-a și fost solicitată de către autoritățile competente plata chiriei restante pentru imobilul de mai sus. Pentru dovedirea susținerilor aceștia au depus mai multe hotărâri civile emanând de la Judecătoria Cluj-Napoca și Curtea de A. C.. P. contestă faptul că numiții G. I. și A. au un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu învederând că ei nu au fost notificați conform art.11 din OUG 40/1999 completată prin L. 2. în vederea încheierii unui contract de închiriere, pentru ca în caz de refuz al lor, să fie îndreptățiți să solicite evacuarea. Mai mult, petiționarii au învederat că având calitatea de chiriași, nu puteau fi evacuați la cererea pretinșilor cumpărători G. I. și A.. În aceste condiții, este dovedită fără dubiu vinovăția făptuitorilor în comiterea faptelor descrise de către petiționari în memoriul depus la dosar.
Prin rezoluția din 15 septembrie 2010 dată în dosar 112/P/2010
P. de pe lângă Curtea de A. C. a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 alin.1 C.rap.la art.10 lit.a C., apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, întrucât faptele nu există.
S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosarul penal 112/P/2010 al
P.ui de pe lângă Curtea de A. C. dovedesc că nu se impune începerea urmăririi penale față de numiții G. I. și A., A. S. și Ț. A. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, distrugere, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice și fals material în înscrisuri oficiale, deoarece faptele nu există. Mai mult, afirmațiile petenților potrivit cărora soții G. ar fi construit un imobil fără autorizație, că ar fi demolat un altul, fără actele necesare desființării și că i-ar fi evacuat în mod abuziv, sunt infirmate prin autorizațiile depuse la dosar de către făptuitori, și procesul verbal de evacuare încheiat de executorul judecătoresc.
Împotriva rezoluției procurorului din 15 septembrie 2010, petenții au formulat plângere la procurorul general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., iar prin rezoluția din 14 octombrie 2010 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului reiese că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, deoarece faptele nu există. S-a precizat că, prin certificatul de atestare a edificării construcției nr.67 din (...), Primăria Cluj-Napoca a confirmatcă acel imobil din C. situat în str.Someșului nr.25 aparținând familiei
G. s-a realizat în deplină legalitate.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe art.278/1 C., petenții P. I. și P. R. au formulat plângere la instanța de judecată.
Petenții au solicitat în principal admiterea plângerii, în baza art.278/1 alin.8 lit.a C., desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la P. C. de A. C. în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiților S. A. - P. municipiului C.-N., A. Ț. - secretar general al C. local C., G. I. și G. A. - avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 C.pen., distrugere prev.de art.217 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 C.pen., fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 C.pen. Învederează că nici procurorul de caz și nici cel ierarhic superior al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., în faza actelor premergătoare nu i-au audiat pe P. municipiului și pe S. C. local C..
În subsidiar, în măsura în care se va considera că probele existente la dosarul cauzei sunt suficiente, solicită C. admiterea plângerii în baza art.278/1 alin.8 lit.c C., desființarea rezoluției atacate cu consecința reținerii speței spre judecare și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a făptuitorilor pentru toate infracțiunile.
Petenții au criticat activitatea desfășurată de procurorul de caz, întrucât acesta nu a procedat la audierea lor și nici a făptuitorilor S. A.
și A. Ț., pentru a stabili dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale. În acest context, soluția adoptată de parchet este nelegală.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul M.ui P. plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul de procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781 din Codul de procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală. Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-au referit petenții în plângerea inițială cu care ausesizat parchetul. Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul de procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia. În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781 din Codul de procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate. După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C., preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei demarări. Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din (...) dată în dosar nr. 112/P/2010 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., confirmată de procurorul general prin rezoluția din (...) a aceluiași Parchet, cu nr. 855/II/2/2010 este temeinică și legală. Așa cum se arată în practica judiciară constantă a instanței supreme infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.- 246 Cp. precum și cea vizând interesele publice prev.de art. 248 C.p. constă in fapta funcționarului public care, in exercitiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu indeplinește un act ori îl indeplinește in mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Abuzul in serviciu potrivit art. 246 și 248 Cp. are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau de un alt funcționar se incadrează în dispozițiile art. 246 sau 248 C.p., numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă in Codul penal. Intr-o decizie de speță incă din anul 1996 instanța supremă a decis in sensul că „reținându-se săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, caracterizat, potrivit art. 289 Cp., prin calitatea de funcționar a subiectului activ și prin comiterea faptei in exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se poate reține și infracțiunea de abuz in serviciu prevăzută in art. 248 din același cod"; . Din actele premergătoare efectuate, procurorul de caz a constatat că în prezenta speță, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât faptele nu există. Curtea de A. C., la rândul său in baza propriului examen și raportat și la practica judiciară invocată, reține că statuările organelor de urmărire penală sunt judicioase, învederând următoarele: La data de 16 noiembrie 2009 petenții P. I. și R. au depus o plângere penală împotriva făptuitorilor G. I. și A., Ț. A. și A. S. solicitând tragerea lor la răspundere penală pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 C.pen., distrugere prev.de art.217 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.deart.246 C.pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 C.pen., fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 C.pen., învederând că soții G. i-au evacuat în mod abuziv din imobilul lor situat în C.-N., str.Someșului nr.25, după care au demolat casa fără să posede autorizație și că au construit pe același teren fără acte legale, o nouă casă. Plângerea care a fost inițial înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a fost declinată în vederea soluționării P.ui de pe lângă Curtea de A. C., față de împrejurarea că G. A. este avocat în cadrul Baroului C.. Actele depuse la dosarul de urmărire penală demonstrează că petenții P. I. și R. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.34679 din 1997 au cumpărat prin SC A. SA de la S. Român imobilul situat în C., str.Someșului nr.25. Proprietarul acestuia, inițial a fost C. W., ce a fost condamnat politic prin hotărârea nr.143/1962 a T. M. al R. C., sentință prin care s-a dispus confiscarea averii sale din care făcea parte și imobilul în litigiu. Prin decizia nr.62/1997 a CSJ a fost admis recursul în anulare împotriva hotărârii de condamnare, de mai sus și a fost înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii, iar pe baza acestor decizii, ulterior moștenitorii lui C. W. au obținut dispoziția de restituire nr.2077/(...) de la P. municipiului C.-N. M., pe baza acestei dispoziții au vândut imobilul restituit numiților G. I. și A., iar prin sentința civilă nr.1179/2007 a J. C.-N. a fost recunoscut dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului, dispunându-se întabularea dreptului în cartea funciară. Soții G. I. și A. încă înainte de a încheia acest antecontract de vânzare-cumpărare, au primit în concesiune de la Primăria Cluj- Napoca o suprafață de 196 mp din imobilul în cauză. Pe aceasta, în baza autorizației de construire nr.472 din 7 aprilie 2006 și nr.905 din 7 iulie 2009 au construit o casă. După obținerea hotărârii definitive și irevocabile prin care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra întregului imobil situat pe str.Someșului nr.25 din C., compus din teren în suprafață de 196 mp și 40 mp, respectiv clădire cu suprafață utilă de 26,98 mp, soții G. au obținut autorizația de desființare nr.56 din 16 iunie 2009 pe baza căreia au demolat clădirea de mai sus, iar în prealabil familia P. a fost evacuată din aceasta prin executor judecătoresc. Prin certificatul de atestare a edificării construcției nr.67 din (...) Primăria Cluj-Napoca a constatat că pe terenul situat în str.Someșului nr.25, soții G. au ridicat o locuință unifamilială D+P+E în conformitate cu autorizațiile de construire depuse la dosar. Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitorii G. I. și A., Ț. A. și A. S. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 C.pen., distrugere prev.de art.217 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 C.pen., fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 C.pen., întrucât faptele nu există. Actele premergătoare efectuate în cauză de către procurori nu demonstrează existența infracțiunii de înșelăciune întrucât niciunul dintre făptuitori nu a indus în eroare pe petenți, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține un folos material injust. În momentulîn care pe baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile și a contractelor de vânzare-cumpărare, soții G. au solicitat evacuarea petenților P., nu s-a săvârșit de către niciunul dintre făptuitori infracțiunea de distrugere. Pe de altă parte, infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și împotriva celor publice, nu pot fi reținute câtă vreme reprezentanții C. local C., prin certificatul de atestare a edificării construcției nr.67/2010 au învederat că locuința soților G. a fost realizată în conformitate cu autorizațiile de construire legal emise în cauză. Sintetizând materialul strâns de procurori în faza actelor premergătoare, Curtea conchide că niciuna din faptele de care au fost învinuiți făptuitorii, nu a existat în realitatea obiectivă, astfel că soluțiile cuprinse în cele două rezoluții ale procurorilor sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute. Pe de altă parte, potrivit art.129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Declanșarea unor plângeri penale împotriva P.ui, S.ui general al C. local, pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor infracțiuni. Ori, în speță, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate. Calea plângerii prev.de art.2781 C.la care au recurs petenții nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătorești greșite și nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară. În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva funcționarilor din primărie care au emis autorizații de construire sau de demolare în cauză. Invocarea de către petenți a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece realizarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile necesare pentru efectuarea unei urmăriri penale complete. Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale. În speța de față , acțiunea penală așa cum s-a arătat, nu a putut fi pusă în mișcare, faptele reclamate neexistând. Așa fiind, se va respinge ca nefondată în baza art. 278/1 al.8 lit.a Cpp. plângerea formulată de petenți, împotriva rezoluției procurorului din 15 septembrie 2010, dată în dosar nr.112/P/2010 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G. A., G. I., Ț. A., A. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 C.pen., distrugere, prev.de art.217 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen.,abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.de art.248 C.pen. și fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 C.pen., soluție menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet din 14 octombrie 2010 dată în dosar nr.855/II/2/2010. Vor fi obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 100 lei, conform art.192 pct.3 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE: Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții P. I. și P. R. împotriva rezoluției procurorului din 15 septembrie 2010, dată în dosar nr.112/P/2010 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G. A., G. I., Ț. A., A. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 C.pen., distrugere, prev.de art.217 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.de art.248 C.pen. și fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 C.pen., soluție menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet din 14 octombrie 2010 dată în dosar nr.855/II/2/2010. Obligă petenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 100 lei. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2011. PREȘEDINTE GREFIER D. P. D. S.red.PD/CA 2 ex. - (...)
| ← Decizia penală nr. 458/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1768/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
