Încheierea penală nr. 1886/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
Î. PENALĂ NR.1886/R/2011
Ședința publică din 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M.
JUDECĂTORI : V. C.
: L. H.
GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata P. A. împotriva încheierii penale nr. 129/C/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., având ca obiect prelungirewa măsurii arestării preventive, inculpate fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.296/1 lit.1 din Legea
571/2003 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, art.270 alin.1 și 3 din Legea nr.86/2006 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal , art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic.art.41 allin.2 C.penal și art.9 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal, totul cu aplic. art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. A. aflată în stare de arest asistat de apărător ales, av. M. P., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av. C. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei, arată că prin încheierea recurată a fost admisă sesizarea parchetului și s-a dispus prelungirea arestului preventiv a inculpatei. A. preventivă a inculpatei s-a datorat faptului constatat de Tribunalul Sălaj, că în timpul cât față de aceasta s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, a comis o nouă infracțiune cu intenție și că, contrar obligațiilor pe care le avea, a părăsit localitatea. H. recurată a rămas definitivă prin respingerea recursului. A. împrejurări care au determinat înlocuirea măsurii arestării preventive nu mai pot constitui obiectul în cadrul procesual de azi, deși, așa cum s-a reținut în încheierea recurată se reține că inculpata se află la abia a treia prelungire dar cu toate acestea în toate propunerile de prelungire, DNA face trimitere la art.143 C. E. adevărat că și în propunerea de prelungire se face referite la art.155 alin.1 C.,care spune că arestarea preventivă poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea sunt menținute. Instanța a reținut că în cauză, s-ar menține aplicabilitatea art.148 lit.f C., în sensul că ar prezenta un pericol pentru ordinea publică în eventualitatea lăsării sale în libertate. În dosar sunt implicate o multitudine de persoane, fiind structurate în trei paliere și anume, primul sunt cei care cumpărau de la diverși indivizi țigări pentru a le vinde populației beneficiind de câțiva lei.
Printre aceștia din urmă face parte și inculpata. A doua categorie era a celor care cumpărau țigările de la contrabandiști iar a treia categorie erau contrabandiștii, cei care le introduceau în țară, aceștia fiind cei mai periculoși. I. este cel mai puțin implicată iar toți ceilalți sunt liberi. Instanța a stabilit prin hotărâri definitive că ei nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Din economia faptelor, a persoanelor și a implicării acestora, inculpata beneficiază de prezumția că este una dintre persoanele cele mai puțin vinovate și cele mai puțin pericloase. Ceea ce a determinat arestarea a fost că a comis din nou o infracțiune. Instanța de fond spune că CEDO a statuat că infracțiuni prezentând o gravitate deosebită, prezintă interes pentru societate și acestea pot să suscite o tulburare socială. Apreciază că această afirmație este o exagerare nejustificată. Un ultim temei la care se referă instanța este faptul că perioada maximă este de 180 de zile iar inculpata mai poate fi menținută în arest pentru că este abia la a treia prelungire, ori, acest argument este lipsit de acuratețea pe care ar trebui să o aibă motivarea unei hotărâri judecătorești. I. a comis din nou o infracțiune cu intenție deși aceasta trebuie să rezulte dintr-o hotărâre definitivă. Judecătorul fondului încearcă să sugereze că arestarea preventivă trebuie să dureze 180 de zile, lucru total neadecvat. Crede că perioada celor trei luni de zile de arest sunt suficiente și nici nu este necesar menținerea unei măsuri privative de libertate pentru că și până la data luării măsurii, considerentele pe care legiuitorul le-a instituit atunci când vorbea de scopurile pe care le urmărește legiuitorul atunci când a reglementat cele patru măsuri preventive, sunt patru și anume asigurarea desfășurării procesului penal și asigurarea nesustragerii de la urmărirea penală. Până la înlocuirea măsurii, inculpata nu a dat nici o clipă impresia că ar dori să împiedice desfășurarea procesului penal sau să se sustragă ci dimpotrivă s-a prezentat de fiecare dată și a dat declarații. A. deziderate nu au fost în nici un fel periclitate. În concluzie, consideră că nu este necesară prelungirea duratei arestării. Din conținutul sesizării făcute de procurorul DIICOT că față de inculpată se mai luase o dată măsura obligării de a nu părăsi localitatea și cu toate acestea instanța a considerat că nu trebuie luată altă măsură decât una privativă de libertate. I. se află oricum sub imperiul acelei măsuri preventive dispuse în dosarul DIICOT S.. Prin comportamentul ei, inculpata a dovedit că nu dorește să afecteze buna desfășurare a procesului penal sau să se sustragă.
I. a recunoscut tot ceea ce se putea recunoaște. Consideră că nu există temeiuri care să determine măsura arestării preventive. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului cuconsecința respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Reprezentantul P.ui apreciază că toate criticile aduse încheierii recurate sunt neîntemeiate, nu au suport probator și corespodență în dosarul cauzei și nu au ca bază argumente juridice care să conducă la concluzia că inculpata ar trebui să fie pusă în libertate. I. este cercetată pentru comiterea unor infracțiuni de contrabandă constând în aceea că a valorificat țigări cunoscând proveniența ilicită a acestora, cauzând un prejudiciu de 14.251,.629 lei constând în neachitarea taxelor. Activitatea infracțională a inculpatei a determinat cu putere de lucru judecat, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cercetarea acesteia în stare de libertate apreciindu-se că față de inculpată poate fi luată măsura de a nu părăsi localitatea. În ciuda acestui fapt, inculpata a încălcat obligațiile instituite și a continuat să se angajeze în activități ilicite pentru a continua să vândă țigări. Aceasta a nesocotit și a acționat în disprețul hotărârii judecătorești. Atâta vreme cât conduitaanterioară a fost în flagrantă contradicție cu dispozițiile legii, există temerea că lăsată în libertate ea va continua să procedeze în aceeși manieră. Nici critica referitoate la considerentele încheierii recurate nu pot fi primite pentru că acea referire la care instanța fondului a recurs în sensul că inculpata este la cea de- a treia prelungire, a fost făcută în contextul aprecierii asupra rezonabilității termenul de arestare preventivă. Solicită a se avea în vedere contextul în care respectiva considerație a fost făcută și contextul infracțional în care inculpata s-a desfășurat. I. este cercetată față de alte persoane dar nici unul nu a continuat să deruleze activități ilicite așa cum a făcut inculpata. Cu privire la pericolul pentru ordinea publică care există, solicită a se avea în vedere persoana inculpatei care deși nu are antecedente penale, a acționat în maniera descrisă din probatoriul dosarului. Privarea de libertate a inculpatei este necesară în raport de amplitutidea activității infracționale și că există în derulare o constatare care este menită să aducă lumină în ceea ce privește prejudiciu. Tribunalul Cluj a analizat corect subzistența temeiruilor care a determinat arestarea preventivă. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului inculpatei și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatei, în replică, consideră că starea de fapt nu este cunoscută. I. nu a comis acte de contrabandă iar cei care au introdus țigările sunt liberi și față de ei nu s-a reținut că ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De două luni de zile de când se află în arest i s-a luat o singură declarație.
I. P. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea ei în stare de libertate fiind studentă în anul doi la F. I. A. concluziilor puse de apărătorul său și solicită admiterea recursului.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 129/C/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.
C., s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N.
A. - S. T. C., și:
În temeiul art.155, art.156 și art.159 C., s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatei:
P. A., fiica lui V. S. și P. E., născută la data de (...), în Z., jud. S., CNP 2., în prezent aflată în Arestul IPJ C., începând cu 22.XI.2011 și până la
21.XII.2011.
În baza art. 192 al.3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N.
A. - S. T. C. și înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 16.XI.2011 s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatei P. A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.XI.2011, arătându-se în motivare că inculpata a fost arestată la data de (...), prin Î. Penală nr. 2. a T. S., ca urmare a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu arestarea preventivă, ca urmare a încălcării obligației de a nu părăsi localitatea de domiciliu dispusă față de inculpată, ca urmare a cercetării sale pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul R. a produselor accizabile supuse marcării, conform Codului
Fiscal, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 de țigarete; deținere, transport,preluare, depozitare, predare, vânzare, de două sau mai multe persoane împreună, a mărfurilor care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă și evaziune fiscală, prev. de art. 2961 lit. i din Codul fiscal, art. 270 al. 1 și 3 rap. la art. 274 din Codul Vamal și art. 9 al. 1 lit. a și al 3 din L: 241/2005, art. 132 din OUG 43/2002, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și art. 33 lit. a Cod Penal. S-a mai arătat că în cauză sunt prezente temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. a1, d și f Cod Procedură Penală, și că există probe care formează presupunerea rezonabilă că inculpata a comis fapte prevăzute de legea penală. În plus urmărirea penală nu a putut fi finalizată, dat fiind numărul mare de persoane cercetate și probatoriul bogat ce mai este de administrat. Din probele administrate până la această dată rezultă că prin încheierea penală nr. 24/C/(...) a T. S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei P. A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), ca urmare a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, întrucât aceasta nu a îndeplinit măsurile impuse de art. 145 al. 3 C., părăsind localitatea Z. și încălcând măsura impusă de Judecătoria Jibou, prin încheierea penală nr. 7/C/2010 și prelungită prin ordonanțele procurorului. A. preventivă a fost prelungită prin încheierea penală nr. 28/C/(...) a T. S., cu 30 de zile, începând cu (...) până la (...) și prin încheierea penală nr. 117/CC/20.X.2011a T. C. cu alte 30 de zile, 23.X.-21XI. 2011. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2009 - (...), inculpata a vândut pe teritoriul județului S., țigarete care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că au fost introduse nelegal în România din Ucraina și duty-free, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin sustragere de la controlul vamal, și astfel s-a cauzat un prejudiciu la bugetul statului de 14.251.629 lei, constând în neachitarea taxelor vamale, accizelor și TVA-ului care trebuiau achitate ca datorie vamală, pentru produsele valorificate. Referitor la condițiile necesare pentru admisibilitatea sesizării cu propunerea de prelungire a duratei arestării preventive, se constată că acestea sunt îndeplinite, iar cumularea acestor condiții, face necesară în continuare restricționarea libertății inculpatei, prin prelungirea duratei arestării. Din actele de urmărire penală existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, și care a fost anexat la propunerea de arestare, rezultă existența unor indicii temeinice care conturează bănuiala legitimă și verosimilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată și că există cel puțin unul din temeiurile de arestare prev. de art. 148 C. A. indicii, rezultă din declarația inculpatei de recunoaștere, alături de declarațiile altor inculpați cercetați în cauză, declarațiile unor martori, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și de percheziție domiciliară, procese verbale de constatare a flagrantului, elemente probatorii apte să justifice suspiciunea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată. Jurisprudența C.E.D.O. a consacrat ideea că faptele care au dat naștere suspiciunii nu trebuie să aibă aceeași forță ca și cele ce justifică o soluție de condamnare sau ca cele necesare pentru trimiterea în judecată. În sensul celor de mai sus, la luarea unei măsuri preventive, ca și la prelungirea acesteia, este suficient să existe numai indicii temeinice nu și probe în sensul art. 63 și 64 Cod Procedură Penală., fiind suficiente și necesare doar indiciile, constituite din date și informații, acestea fiind reprezentate de prelucrarea interceptărilor telefonice. Așa cum s-a mai arătat, referitor la existența vreunui temei dintre cele prev. de art. 148 C., apreciem că, cel de la litera f C. este unul prezent și actual. I. este cercetată în cauză pentru infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii cu limita maximă peste 4 ani, iar lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol conturat de îndrăzneala cu care inculpata a acționat, în contextul unei activități infracționale ample, extinsă pe varii rețele, în contextul în care cunoștea că este cercetată pentru infracțiuni similare și că i se impusese obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Ori ignorarea oricăror restricții, sfidarea organelor judiciar, nu doar prin faptul că inculpata a părăsit localitatea de domiciliu, și nu pentru rezolvarea unor probleme personale, ci pentru a se angaja în noi activități cu caracter infracțional, demonstrează „capacitatea"; acesteia de a dezavua normele sociale, general acceptate, și în special normele cu caracter penal. I. a încălcat cu rea credință măsura obligării de a nu părăsi țara, și că a comis cu intenție o nouă infracțiune, în condițiile în care în dosarul nr.18/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Biroul T. S. pentru infracțiuni de contrabandă și evaziune fiscală reținându-se că începând cu primăvara anului 2011 și până în luna iulie a aceluiași an a comis din nou acte de valorificare a unor bunuri sustrase de la regimul vamal și sustrăgând aceste bunuri de la taxarea legală. Nu mai puțin real este și faptul că aceste temeiuri de arestare nu sunt perpetui, la un moment dat ecoul datelor transmise de textele legale prev. de art. 148 lit. a1 și d Cod Procedură Penală, stingându-se în timp. Credem însă, că la acest moment, datele furnizate de probele de la dosar, care vorbesc despre încălcarea de către inculpată a obligațiilor ce i-au fost impuse de către organele judiciare, tocmai în scopul implicării sale în noi acte cu caracter infracțional, fac să fie, încă, de actualitate, aceste temeiuri care au impus la un moment dat arestarea inculpatei, și mai apoi prelungirea acestei măsuri. Chiar admițând că nu ar fi așa, toate aceste date vorbesc însă, despre un real și actual pericol pentru ordinea publică, reprezentat de cercetarea inculpatei în stare de libertate. E. adevărat că prin încheierea penală nr. 1221/R/(...) a C. de A. C. s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică, însă această stare de lucruri era constatată la data de (...), așadar anterior încheierii pronunțate de către Tribunalul Sălaj prin care s-a apreciat asupra încălcării, de către inculpată, a obligațiilor impuse de organele judiciare. Ori pericolul pentru ordinea publică este definit atât de circumstanțele reale ale faptelor pentru care persoana este cercetată cât și de conduita generală a acesteia, dar mai ales de cea particulară, în cadrul cauzei date. Cu alte cuvinte, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei P. A. este conformă cu cerințele art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu cele ale art. 23 din Constituția R. care pledează pentru adoptarea și menținerea în termeni rezonabili a unor măsuri de restricționare a libertății unei persoane atunci când există motive verosimile de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, infracțiuni prezentând o gravitate deosebită, sau din cauza particularităților economice și sociale, prezintă interes pentru societate, cum este cazul și în speța de față, pot săsuscite o tulburare socială care să justifice măsura preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății. Pentru aceste considerente, având în vedere activitatea infracțională a inculpatei și luând în considerare implicarea în cauză a unui număr relativ mare de persoane, care pot fi, eventual, influențați de către inculpată, s-a apreciat că este oportună prelungirea măsurii arestării preventive, iar o eventuală înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, este total ineficientă, în condițiile în care inculpata nu a înțeles anterior să se conformeze restricțiilor impuse. Instanța a avut în vedere și faptul ca regula procesului penal este cercetarea inculpaților in stare de libertate, că dreptul la libertate este garantat atât de normele interne cat si de normele internaționale (Convenția europeană), că prelungirea măsurii arestului preventiv se poate dispune in condiții strict prevăzute de lege și dacă este absolut necesară, în cazul inculpatei se apreciază ca fiind îndeplinite toate condițiile ce reglementează prelungirea acestei masuri, temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, acestea subzistând și in prezent iar lăsarea în libertate a inculpatei prezentând pericol concret pentru ordinea publică. E. adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii. După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar prezenta cauză se încadrează în rândul celor complexe, atât prin aria de desfășurare cât și prin durata în timp și numărul mare de persoane ce fac parte din grupul infracțional, precum și prin urmările produse. Instanța, având în vedere infracțiunile pentru care inculpata este cercetată, și rezonanța unor fapte de acest gen, faptul că se află doar la a treia prelungire a măsurii arestului preventiv, nu putem considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic al termenului rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpata să fie cercetată în stare de libertate, aspecte pentru care nu se poate pune în discuție înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate și pentru o bună desfășurare a procesului penal s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, pe o durata de 30 de zile, conform dispozitivului încheierii, apreciindu-se că din motive obiective care țin de complexitatea cauzei, urmărirea penală nu a putut fi finalizată până în prezent. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata prin care asolicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate șirejudecând cauza să fie respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale în libertate . În motivele de recurs inculpata a arătat că prelungirea măsurii arestării a fost dispusă pentru considerentul prejudiciului foarte mare, însă este de discutat care este prejudiciul efectiv cauzat de inculpată, respectiv cca 17432 lei, dar instanța de fond a reținut prejudiciul total cauzat în cauză de către toți inculpații. Pe de altă parte, în cauză nu s-a dovedit că inculpata lăsată în libertate ar influența coinculpații sau martorii pentru zădărnicirea aflării adevărului. I. nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, drept dovadă fiind și împrejurarea că aceasta a fost cercetată în stare de libertate o perioadă îndelungată de timp, iar măsura arestării preventive a fost luată față de aceasta pe motivul încălcării dispozițiilor art.143 alin.2 C.p.p. și a obligațiilor impuse de instanță și de ordonanțele procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. În prezent nu mai pot fi discutate aceleași temeiuri, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, întrucât acestea nu mai subzistă, pot fi discutate doar eventualele motive de oportunitate a prelungirii măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura prezența inculpatei la urmărirea penală. I. nu a dat dovadă că se va sustrage de la urmărirea penală, cercetarea judecătorească sau executarea pedepsei, iar în cauză nu există nici un temei de prelungire a măsurii arestării preventive, sens în care urmărirea penală poate fi efectuată și cu inculpata în stare de libertate. Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpată și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curteareține următoarele: Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpata P. A. prin încheierea penală nr.24 din 25 august 2011 a T. S. pe o perioadă de 30 de zile ca urmare a înlocuirii măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, pe motiv că aceasta nu a îndeplinit măsurile impuse de art.154 alin.3 C.p.p. părăsind localitatea Z. și încălcând măsura impusă de Judecătoria Jibou prin încheierea penală nr.7 octombrie 2010. Această măsură a fost prelungită prin încheierea penală nr.28/(...) a T. S. cu încă 30 de zile prin încheierea penală nr. 28/C/(...) a T. S., cu 30 de zile, începând cu (...) până la (...) și prin încheierea penală nr. 117/CC/20.X.2011a T. C. cu alte 30 de zile, 23.X.-21.XI. 2011.. În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.a1 și d C.p.p. , respectiv inculpata a încălcat cu rea credință obligațiile impuse prin încheierea de punere în libertate sub control judiciar, părăsind localitatea de domiciliu și comițând noi acte materiale ale acelorași infracțiuni de contrabandă și evaziune fiscală, fapte pentru care este cercetată în dosarul nr.18/D/P/2011 al DIICOT - Biroului T. S.. I. a fost prezentată Judecătoriei J. cu propunerea de arestare preventivă, însă instanța a apreciat că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate, sub condiția respectării anumitor obligații, pe care aceasta le-a încălcat, comițând noi acte materiale de același gen, atât în colaborare cu inculpații din prezenta cauză, cât și cu inculpați dintr-un alt dosar penal, motive pentru care aceasta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în sensul disp. art.148 lit.f C.p.p. Chiar dacă ceilalți inculpați cercetați pentru fapte similare în dosarul penal nr.115/P/2011 al DNA - S. T. C., aceasta nu influențează prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpata P. A., întrucât situația acesteia este diferită față de situația celorlalți inculpați care au respecta măsurile impuse de instanță. Persistența inculpatei P. A. de comitere a unor noi fapte antisociale, cunoscând că este cercetată pentru alte asemenea fapte, este un motiv întemeiat de prelungire a măsurii arestării preventive. Corespunde adevărului că prejudiciul presupus a fi comis în cauză de toți inculpații este de 14.251.629 lei, care nu poate fi reținut numai în sarcinainculpatei P., însă acest prejudiciu este aproximativ, întrucât cauza se află într-o fază incipientă a urmăririi penale, iar prejudiciul cauzat în cauză nu a fost stabilit cu certitudine. Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.a1, d și f C.p.p., că urmărirea penală nu a fost finalizată,din motive obiective ce țin de complexitatea cauzei, fiind în derulare o constatare tehnico-științifică prin care se va constata valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpată urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocațial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpata urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezintă onorariu avocațial. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P. A. împotriva încheierii penale nr. 129 din 18 noiembrie 2011 a T. C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. C. L. H. GREFIER, L. S. Dact.I.M/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. E. J.
| ← Încheierea penală nr. 1733/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
