Decizia penală nr. 85/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.85/R/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr.387/A/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., privind pe inculpatul L. M., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i C.pen. cu aplic.art.99 și urm. C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. M. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Petriu Alexandru, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere soluția de achitare pronunțată de J. C. N. și menținută de Tribunalul Cluj, instanța pune în vedere inculpatului dacă dorește să dea o declarație.
Inculpatul învederează instanței că este de acord să dea declarație, cele menționate de acesta fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel, desființarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infrațiunea reținută apreciind că vinovăția acestuia a fost dovedită. A., din analiza procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă că au fost descoperite cinci urme papilare, iar prin examinarea lor în baza de date s-a constat că urmele au fost create de inculpat. C. că nu există contradicții între cele două rapoarte de constatare tehnico științifică atâta vreme cât ambele rapoarte au concluzionat că aceeași urmă ridicată de pe geamul interior de la baia părții vătămate a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului. D. inculpatul a negat în fața organelor de urmărire penală comiterea faptei, în cadrul interviului derulat în vederea întocmirii referatului de evaluare psiho socială, acesta și-a asumat fapta și a precizat că la comiterea ei a fost ajutat de către alte persoane. Ambele instanțe au lăsat să se înțeleagă că raportul dactiloscopic ar fi o probă ilegală pentru că nu au fost și martori asistenți, însă apreciază că procesul verbal respectă cerințele legii.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de prima instanță și menținută de instanța de apel. C. că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta. Apreciază că în favoarea inculpatului se poate rețineprincipiul „ in dubio pro reo";, solicitând a se avea în vedere declarația inculpatului în care a menționat că nu recunoaște deoarece nu el este persoana vinovată de comiterea infracțiunii. Actele de cercetare penală au fost viciate, aspect de altfel reținut de prima instanță astfel că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pentru că nu există probă de incriminare. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., în cazul admiterii recursului, solicită a se constata că inculpatul a săvârșit fapte concurente.
Apărătorul inculpatului, în măsura în care instanța va decide că inculpatul este vinovat, solicită trimiterea dosarului la organele de cercetare penală pentru efectuarea de cercetări.
Inculpatul L. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului susținând că este nevinovat.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 546/(...) a Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen., raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen. a fost achitat inculpatul L. M., fiul lui G. și M., născut la data de (...), în C.-N., jud. C., CNP 1., cetățean român, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în C.-N., str. O. B., nr. 20, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
În temeiul art. 346 alin. 1 C.proc.pen. s-a constatat că partea vătămată S. M., domiciliat în C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr. 150, ap. 90, jud. C. a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în data de 9 iunie
2006, organele de poliție ale Municipiului C.-N. au fost sesizate de partea vătămată S. M. care a reclamat faptul că persoane necunoscute au intrat în locuința sa situată în C.- N., strada O., nr. 5, jud. C. și i-au sustras o sumă de bani.
Cu ocazia deplasării la fața locului s-a constatat că accesul în locuință se face printr-o ușă de lemn care nu prezenta urme de forțare. In încăperile din interiorul locuinței s-au constatat urme de răvășire a bunurilor, iar partea vătămată a indicat locul de unde i-a fost sustrasă suma de 600 lei. Organele de politie au constatat că în spatele casei se află un geam aflat la o distanță de 2,5 m de sol care avea aplicată pe toc o plasă împotriva insectelor, fiind găsită desprinsă pe trei laturi; a rezultat că geamul a fost găsit întredeschis, iar pe gresie s-a observat un fragment de urmă de încălțăminte.
În cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului s-a menționat că au fost ridicate 5 urme papilare, astfel: 3 urme de pe geamul interior de la baie, partea interioară în zona superioară; o urmă de pe tabla de șah găsită pe un fotoliu în camera mică; o urmă papilară de pe cutia de carton de culoare albă găsită pe fotoliu în camera mare (proces verbal de cercetare la fața locului f.6-24).
În cursul urmăririi penale a fost efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 849534/(...) de către IPJ C. - S. C. și s-a concluzionat următoarele: urmele papilare descoperite și ridicate la fața locului în cauza privind furtul din locuința numitului S. M. au fost create de către numitul L. M., fiul lui R. M., născut la data de (...) în C.-N. (urmele prezentate la foto 1-3, ridicate de pe suprafața geamului interior de la baie,zona superioară au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă, zona tenară de la palma mâinii stângi, respectiv degetul mare de la mâna stângă; urma papilară prezentată la foto 5 ridicată de pe suprafața cutiei de carton aflată pe fotoliu în camera mică a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă). In privința urmei papilare prezentate la foto 4 s-a precizat că aceasta nu a fost creată de impresiunile papilare ale inculpatului L. M. (f. 31-37).
Prin ordonanța procurorului din data de (...) s-a dispus restituirea cauzei la organele de poliție și refacerea raportului de constatare tehnico-științifică deoarece au existat inadvertențe în privința datelor personale consemnate în cuprinsul acestuia care nu corespundeau întrutotul cu datele inculpatului (f.76).
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.2. din data de (...) întocmit de IPJ C. - S. C. s-a stabilit că urmele papilare prezentate la foto 2,3 și 5 nu conțin suficiente elemente caracteristice generale și individuale necesare examinării dactiloscopice, fiind inapte. In legătură cu urma papilară prezentată la foto 1 s-a stabilit că aceasta a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului L. M. In privința urmei papilare prezentate la foto 4 s-a precizat că aceasta nu a fost creată de impresiunile papilare ale inculpatului L. M. (f.40-47).
P. vătămată S. M. a declarat cu ocazia audierii că în data de 9 iunie 2006 a plecat la serviciu în jurul orelor 8,00 și s-a reîntors după amiază când a constatat că în interiorul casei lucrurile sunt răvășite și că geamul de la baie era deschis, având plasa contra insectelor ruptă. P. vătămată a arătat că a găsit pe biroul pe care era instalat calculatorul trusa de compasuri deschisă și a constatat că din interiorul acesteia i-a dispărut suma de 500-600 lei. P. vătămată a declarat că printre alte lucruri răvășite a văzut o cutie albă de carton abandonată pe fotoliu care de obicei o ținea în vitrina dulapului. P. vătămată a arătat că a anunțat organele de poliție care, cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, au ridicat 5 urme papilare, fiindu-i adus la cunoștință ulterior că autorul faptei este inculpatul L. M. P. vătămată a menționat că nu se constituie parte civilă față de inculpat (f.48-50).
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în cursul judecății inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. In declarația olografă inculpatul a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu sustragerea bunurilor din locuința părții vătămate și că nu știre unde este situată aceasta (f.68). După începerea urmăriri penale inculpatul a declarat că nu a participat la sustragerea bunurilor din locuința situată în C.- N. strada O. nr.5 și că nu a fost niciodată în acea zonă a cartierului I. (f.67). In cursul judecății inculpatul a declarat că își menține poziția exprimată în faza de urmărire penală, in sensul că nu este autorul faptei (fila 15).
În cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului s-a menționat faptul că cercetarea s-a efectuat în prezența martorului asistent K. E.. Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală martora a declarat că locuiește pe strada O. nr.6A, din C.-N., fiind vecină cu partea vătămată care pe la jumătatea anului 2006 i-a spus că i-a fost spartă locuința, respectiv că cineva a pătruns in casă și i-a sustras bunuri. Martora a arătat că la fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție și a fost solicitată de către un polițist să asiste ca martor, respectiv „că au fost efectuate cercetări de către specialiștii criminaliști";. Martora a declarat că i s-a explicat că în casa vecinului său s-a pătruns pe geamul de la baie și i s-a adus la cunoștință că în urma cercetării la fața locului din locuință au fost ridicate mai multe amprente pentru examinare (fila 51).
În cursul judecății martora a declarat că în ziua respectivă a văzut mai multă lume adunată în fata casei părții vătămate unde se afla și mașina poliției. Martora a arătat că a observat lucrătorii de poliție care au intrat in casa părții vătămate, dar ea a rămas pe stradă până organele de poliție au terminat activitățile în interiorul casei. După acest moment a fost chemată în curtea părții vătămate unde i s-a spus să semneze un proces-verbal care să ateste că poliția a fost la fața locului. Martora a menționat că eanu a intrat in casa părții vătămate și nu a văzut momentul în care au fost luate amprentele și au fost efectuate celelalte activități de către organele de poliție, aflând tot ce s-a întâmplat în interior din relatările polițiștilor (fila 27).
Din mijloacele de probă expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului în săvârșirea actului de sustragere din locuința părții vătămate S. M. nu a fost pe deplin dovedită. Singurul mijloc de probă care l-ar indica pe inculpat ca având legătura cu săvârșirea faptei este raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în data de (...) cu privire la urmele papilare menționate ca fiind ridicate din locuința părții vătămate.
În privința raportului de constatare tehnico-științifică instanța de fond a constatat că valoarea probatorie a acestuia, pe lângă faptul că nu se coroborează cu alte mijloace de probă, este afectată pe de o parte de aspectele legate de procedura de ridicare a urmelor papilare, iar pe de altă parte de contradicțiile care există între primul raport întocmit la data de (...) și cel de-al doilea raport întocmit in data de (...).
În legătură cu primul aspect, prima instanță a constatat că activitatea desfășurată de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului s-a realizat în prezența unui singur martor asistent, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. 2 C.proc.pen. coroborate cu art. 92 C.proc.pen. potrivit cărora pentru efectuarea cercetării la fața locului sau oricărui act procedural pentru care legea prevede prezența martorilor asistenți, aceștia trebuie să fie cel puțin doi.
Aspectul care prezintă relevanță în cauză din cadrul cercetării la fața locului este cel legat de ridicarea urmelor papilare din locuința părții vătămate. Pe lângă faptul că nu au fost prezenți doi martori asistenți la fața locului, martora K. E. a declarat că nu a văzut momentul in care s-au ridicat amprente, aflând de la organele de poliție că s-a efectuat această procedură.
Chiar dacă partea vătămată a menționat în cursul judecății faptul că organele de poliție au ridicat urme papilare din interiorul locuinței, declarația acesteia nu poate suplini faptul că martorul asistent nu a perceput această activitate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 92 alin. 2 C.proc.pen. persoana interesată în cauză nu poate fi martor asistent.
Raportat la aspectele menționate în legătură cu efectuarea cercetării la fața locului și la activitățile desfășurate de organele de poliție, prin nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la prezența martorilor asistenți, apar dubii în legătura cu exactitatea celor constatate în cuprinsul procesului verbal. Legiuitorul a prevăzut instituția martorului asistent ca o garanție a legalității activității desfășurate de organul judiciar și a exactității aspectelor consemnate.
În legătură cu aspectul legat de contradicțiile concluziilor celor două rapoarte de constatare tehnico-științifică, instanța de fond a constatat că in lucrarea întocmită la data de 09 august 2006 s-a apreciat că patru dintre urmele papilare ridicate de la fața locului au fost create de inculpatul L. M. (cele de la foto 1,2,3,5), iar in lucrarea întocmită in data de 09 decembrie 2009 s-a constatat că doar una dintre urmele ridicate de pe suprafața geamului de la baie a fost creată de inculpatul L. M. In privința urmelor prezentate la foto 2,3,5 s-a concluzionat că nu conțin suficiente elemente caracteristice generale și individuale necesare examinărilor dactiloscopice, fiind inapte. Este cel puțin ciudat faptul că inițial tehnicianul criminalist a apreciat că cele trei urme au fost create de inculpat, iar ulterior in privința acelorași urme s-a menționat că sunt inapte examinării dactiloscopice.
Aceste inadvertențe pun la îndoială exactitatea concluziei menționată la punctul A din raportul de constatare întocmit in data de 09 decembrie 2009, în sensul că una dintre urme a fost creată de inculpatul L. M.
Chiar dacă nu ar exista neregulile menționate anterior, atât sub aspect procedural, cât și sub aspectul conținutului celor două lucrări de constatare tehnico-
științifică și s-ar admite că urma papilară prezentată la foto 1 a fost creată de inculpatul L. M., instanța de fond a apreciat că exclusiv pe baza raportului de constatare tehnico- științifică nu se poate reține vinovăția inculpatului in săvârșirea infracțiunii de furt calificat in dauna părții vătămate S. M. P. dispozițiilor art. 63 alin. 2 C.proc.pen. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. Analizând celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorei audiate, instanța de fond a constatat că nici unul dintre acestea nu oferă elemente probatorii în sensul stabilirii autorului actului de sustragere în persoana inculpatului. A., raportul de constatare tehnico-științifică nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, pentru a rezulta dincolo de orice îndoială că inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate S. M.
Raportat la toate aspectele menționate cu ocazia analizării mijloacelor de probă, instanța de fond a apreciat că in prezenta cauza in favoarea inculpatului operează principiul ";in dubio pro reo";. Probele administrate nu duc la concluzia certa ca acesta este autorul actului de sustragere, iar potrivit principiului enunțat orice dubiu profită inculpatului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. c C.proc.pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen.
În temeiul art. 346 alin. 1 C.proc.pen. instanța de fond a constatat că partea vătămată S. M., a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu P. Ana M. în cuantum de 200 lei s-a avansat din FMJ.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, de condamnare a inculpatului L. M.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința penală apelată este nelegală întrucât probele de la dosarul cauzei duc la o soluție contrară. Așa cum a susținut și instanța de fond, partea vătămată nu putea avea calitatea și de martor asistent cu ocazia cercetării la fața locului, însă nimic nu împiedică a se reține în cauză aspectele relevante cuprinse în declarația acesteia. În acest sens, partea vătămată a arătat în declarația sa că a fost de față când organele de cercetare penală au descoperit și fixat urmele papilare analizate în cauză, aspect care se coroborează cu declarația martorei K. E. care, deși nu a fost prezentă la momentul ridicării acestora, a arătat că a aflat de prelevarea urmelor papilare de la organele de urmărire penală. În urma examinării normelor papilare prelevate din locuința părții vătămate în banca de date a sistemului AFIS a rezultat că cel puțin urma papilară de pe geamul interior de la baia părții vătămate aparține inculpatului L. M., fiind astfel contrazisă afirmația acestuia că nu a fost niciodată în locuința părții vătămate.
Prin decizia penală nr.387 din 15 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în temeiul art.379 pct.1, lit.b C.proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva Sentinței penale nr.546/ (...) pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr.(...), care a fost menținută în totalitate.
În temeiul art.192 al.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al M.ui Justiției, Baroului C..
Analizând apelul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut că pe baza unei corecte analize a mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că nu rezultă în mod cert că inculpatul L. M. este autorul actului de sustragere a sumei de 600 lei din data de (...), din locuința părții vătămate S. M. situată în localitatea C.-N., str. O. nr.5, jud.C..
A., așa cum a reținut și instanța de fond, cu ocazia cercetării la fața locului, organele de cercetare penală au procedat la descoperirea, fixarea și prelevarea urmelor papilare în lipsa a doi martori asistenți, astfel cum impun dispozițiile art.129 al.2 coroborat cu art.92 C.pr.pen, iar procesul-verbal încheiat în urma desfășurării cercetării la fața locului a fost semnat de doar un martor asistent. Acesta, audiat în cauză în calitate de martor (f.51 dos.fond) a arătat că nu a asistat efectiv la descoperirea, fixarea și prelevarea urmelor papilare examinate ulterior în cauză și a aflat de efectuarea acestor operațiuni de la organele de poliție, Or, atâta vreme cât nu există certitudinea efectuării sus-amintitelor operațiuni așa cum se consemnează în cuprinsul procesului- verbal de cercetare la fața locului, în aceeași măsură nici concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză și care îl incriminează pe inculpatul L. M. nu au putut fi reținute ca fiind certe.
Împrejurarea că partea vătămată a declarat că a văzut când organele de cercetare penală au procedat la ridicarea urmelor papilare, nu este în măsură să acopere lipsa martorilor asistenți de la efectuarea la fața locului, instituiți de legiuitor pentru a garanta legalitatea desfășurării procedurii cercetării la fața locului și a constata exactitatea operațiunilor desfășurate și a aspectelor consemnate în actul procedural. Or, partea vătămată fiind o persoană interesată, nu poate avea calitatea de martor asistent și nici nu poate fi reținută declarația sa pentru a se dovedi aspecte ce trebuie să fie atestate de un martor asistent.
Pe de altă parte, având în vedere cele de mai sus precum și împrejurarea că din actele dosarului nu rezultă nici o altă probă care să conducă la vinovăția inculpatului L. M. în comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa de către organele de urmărire penală, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea principiului „ in dubio pro reo"; și pe cale de consecință a dispus achitarea inculpatului L. M. în temeiul art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c C.proc.pen.
Față de aceste considerente, constatând că sentința penală apelată a fost legală și temeinică, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului L. M. la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenței, a se constata că infracțiunea din cauză este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 496/(...) a Judecătoriei C. N., contopirea acestor pedepse și constatarea ca fiind executată pedepasa în perioada (...)-(...).
În motivarea recuruslui s-a arătat că între cele două rapoarte de contatare tehnico științifică nu există contradicții deoarece prin ambele se concluzionează că urma papilară de pe geamul interior de la baia locuinței victimei a fost creată de degetul mare de la mâna draptă a inculpatului, că partea vătămată a fost prezentă când oraganele de urmărire penală au procedat la descoperirea și fixarea urmelor astfel că declarașia acestuia în calitate de parte vătămată contribuie la aflarea adevărului deoarece se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator (cu referire la procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică și declarația martorei K. E.) și că inculpatul, deși a negat constatnt comiterea faptei, a recunoscutsăvârțirea acesteia în fața consilierului de probațiune cu ocazia întocmirii referatului de evaluare.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este nefondat.
La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului „in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materialul probațiunii.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de fond și tribunalul au constatat că în cauză nu există probe indubitabile, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului.
Atâta timp cât organele de cercetare penală au procedat la descoperirea, fixarea și prelevarea urmelor papilare în lipsa a doi martori asistenți, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art.129 al.2 coroborat cu art.92 C.proc.pen., în lipsa altor probe, concluzia raportului de exepertiză dactiloscopică care atestă că o singură urmă papilară identificată pe suprafața interioară a geamului de la baia casei victimei aparține inculpatului nu poate stabili indubitabil că acesta este autorul faptei pentru care este cercetat.
Curtea reține că în mod corect s-a concluzionat de către instanțe că prezența părții vătămate în momentul prevalării urmelor nu acoperă cerințele legale și nu suplinește lipsa martorilor asistenți atâta timp cât această instituție, din considerente de imparțialitate, a fost creată tocmai pentru a certifica legalitatea operațiunilor desfășurate în procedura cercetării la fața locului și exactitatea aspectelor consemnate în actul procedural. Or, partea vătămată este parte în proces și o persoană interesată astfel că nu poate avea și calitatea de martor și nici nu poate fi reținută declarația sa pentru a se dovedi aspecte ce trebuie să fie atestate de un martor asistent.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că soluțiile atacate sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute în totalitate ca atare, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 387 din 15 noiembrie 2010 a T.ui C..
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridiciă din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
P. art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuirlile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 387 din 15 noiembrie 2010 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuirlile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond.A. P.
Jud.apel. R.Mornăilă și L.Cociș
| ← Decizia penală nr. 1605/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1622/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
