Încheierea penală nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

Î. PENALĂ NR.287/R/2011

Ședința publică din 3 martie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : I. M., Judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: C. I.

GREFIER : L. S.

Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva încheierii penale nr.22/C din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect prelungirea arestului preventiv al inculpatului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A. asistat de apărător ales, av.Timoce Milu, din cadrul Baroului București, cu delegație avocațială depusă la dosar.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.Dumbrăveanu D., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, apreciază că încheierea T. C. este netemeinică și nelegală și că la acest moment temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării și la prelungirea acesteia nu mai subzistă. Ceea ce este esențial în cauză este că de la începutul derulării anchetei și până în acest moment starea de fapt s-a modificat esențial în privința învinuirilor.

Astfel, prin ordonanța prin care s-a început urmărirea penală pentru infracțiuni informatice, ca învinuire s-a reținut că inculpatul ar fi accesat conturile W. U. ale diferitelor persoane transferând din acele conturi către persoane cunoscute în diferite sume de bani producând un prejudiciu de circa

300 mii de dolari. Pe parcursul întregii urmăriri penale, de fiecare dată când se punea în discuție măsura arestării preventive se invoca acest aspect și măsura a fost prelungită tocmai raportat la existența acestui prezumtiv prejudiciu în condițiile în care se susținea de către parchet că W. U. ar fi despăgubit acei cetățeni. În luna februarie 2011 s-a revenit asupra acestei stări de fapt și nu se mai reține că inculpatul ar fi creat prejudiciu prin accesarea acelor conturi ci singurul lucru care i se impută la acest moment inculpatului este că ar fi deținut parole sau coduri de acces și în această modalitate ar fi obținut importante sume de bani.

Modalitatea în care se reține această infracțiune este imposibil de realizat în această modalitate cu atât mai mult cu cât W. U. nu este un sistem bancar ci un sistem de poștă electronică. Întreaga desfășurare a urmăriri penale a arătat faptul că învinuitul G. F., cercetat de procuratura din SUA ar fi dat o declarație în care arată că acest gen de activitate infracțională l-ar fi comisîmpreună cu inculpatul R. care punea la dispoziție acele date informatice.

În cursul zilei de ieri a fost finalizată prezentarea materialului de urmărire penală, însă, o astfel de declarație din partea învinuitului G. nu există ci doar o comise rogatorie realizată cu autoritățile judiciare din SUA însă se arată că nu există o astfel de declarație dată de învinuitul G., declarație pe baza căreia de fiecare dată a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatului R. A. A. în vedere toate aceste considerente, apreciază că nu există acele indicii prev.de art.143 C.pr.pen., care să justifice prelungirea măsurii arestării.

Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici condițiile prev.de art.148 lit.f teza II C.pr.pen., în sensul că la acest moment inculpatul nu prezintă pericol concret pentru comunitate și că nu au fost decelate probe care să demonstreze existența unui astfel de pericol. S. a se avea în vedere că toate argumentele reținute de instanța de fond sunt valabile pentru toate infracțiunile pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de patru ani. Instanța a analizat și oportunitatea prelungirii măsurii arestării preventive raportându-se la complexitatea dosarului și la cuantumul prejudiciului produs, reținând o sumă de circa 400 mii dolari însă se omite faptul că prejudiciul pe noua încadrare juridică nu mai există și nu i se mai impută inculpatului că ar fi produs un prejudiciu.

Printre cele patru criterii impuse de C. se numără și pericolul pe care inculpatul l-ar putea prezenta pentru societate și riscul influențării probațiunii, însă, C. arată că aceste elemente trebuie să reiasă din date concrete. Se solicită prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 12 zile doar pentru a se putea finaliza prezentarea materialului de urmărire penală, ori, această propunere nu face altceva decât să deturneze scopul măsurilor preventive. În propunere se face o largă expoziție a faptului că inculpatul împreună cu apărătorii săi ar fi încercat să tergiverseze procedura prezentării materialului de urmărire penală.

S. a se avea în vedere că inculpatul a fost citat împreună cu apărătorii săi doar începând cu data de 23 februarie 2011, în condițiile în care dosarul este complex și era în imposibilitate obiectivă de a studia în câteva ore întregul material. La data de 24 februarie 2011 s-a înaintat dosarul T. C. cu propunere de prelungire ce s-a soluționat la data de (...) cu atât mai mult cu cât măsura expira în data de (...). Modalitatea în care a fost organizată ancheta a fost una deficitară. Pe parcursul lunii februarie ca acte de urmărire penală au fost realizate doar 7 confruntări între diferite persoane din dosar. Inculpatul este arestat de circa 5 luni de zile. P. arestării s-a soluționat în (...), a fost prelungită măsură însă această măsură a încetat în (...) având în vedere disp.art.159 alin.8 teza II C.pr.pen., precum și decizia nr.25/2008 a Secțiilor U. ale ÎCCJ unde se arată explicit că recursul cu privire la măsurile preventive trebuie soluționat până la expirarea celor 30 de zile dispuse anterior în ceea ce privește măsura arestării preventive.

Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. S. că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării și prelungirea acesteia, subzistă în continuare. Instanța fondului a arătat că în cauză există indicii și probe temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute.

În mod corect, prima instanță a subliniat că aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța probantă de a duce la condamnarea inculpatului ci doar la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. S.rile apărării referitoare la modul de administrare a unei probe,la relevanța acelei probe și la chestiunile care țin de încadrarea juridică dată unor fapte consideră că nu pot fi primite întrucât țin de fondul cauzei. În ceea ce privește temeiurile arestării, susține că și condițiile art.1458 lit.f C.pr.pen., sunt îndeplinite. Instanța fondului a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Cu privire la discuțiile referitoare la expirarea de drept a măsurii arestării preventive, arată că este o practică constantă a Curții de A. C. și în acest moment, inculpatul se află sub puterea unei hotărâri legale și temeinice prin care a fost prelungită măsura. În legătură cu maniera de prezentare și de prezența inculpatului la prezentarea materialului de urmărire penală, instanța de fond a reținut în mod corect că se impune prelungirea măsurii pentru buna desfășurare a procesului penal. Din dosar se poate vedea care a fost poziția și modalitatea în care inculpatul a înțeles să participe la prezentarea materialului de urmărire penală, respectiv tergiversând.

Apărătorul inculpatului, în replică, arată că nu a făcut trimitere la fondul cauzei ci doar la starea de fapt care trebuie avută în vedere la momentul în care se va aprecia dacă inculpatul prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul R. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate apreciind că cele 152 de zile de arest și-au atins scopul procesului penal. S. că nu este o persoană periculoasă pentru societate și dorește să-și continue studiile. Mama lui i-a plătit în continuare facultatea și cursurile tocmai pentru a nu întrerupe studiile. Mai mult, există un act la dosar de la o firmă care îi asigură un loc de muncă în cazul în care se va dispune cercetarea lui în stare de libertate.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr.22 din 25 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., în temeiul art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod P. Penală, a fost admisă sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., astfel cum a fost precizată oral și în consecință:

A fost dispusă prelungirea cu 12 zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului:

R. A., zis „Bombonel";, fiul lui A. și E., născut la data de (...) în municipiul

Z., jud.Sălaj, domiciliat în municipiul Z., B-dul M. V. nr.78, bl.A38, ap.59, jud. Sălaj, posesor al CI seria SX nr.1. eliberată de P. Z., CNP 1., fără antecedente penale, începând cu (...) și până la (...).

În baza art. 192 al.3 Cod P. Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. și înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...) s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului R. A. cu o perioadă de 12 zile, începând cu data de (...).

În motivarea sesizării se arată că inculpatul a fost arestat la data de (...), prin Î. Penală nr. 1. a T. C., ca urmarea punerii în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev. și ped. de art.44 alin.2 din L. nr. 1., cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces

sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din L. nr. 1., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și fraudă informatică prev. și ped. de art. 49 din L. nr.l61/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped. de art. 4 al.1 din L. 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2006 - 2010, inculpatul a deținut în mod repetat, fără drept, programe, parole, coduri de acces sau date informatice, respectiv date de identificare ale cardurilor unor instituții bancare din străinătate, în special SUA (serii de carduri și coduri PIN), în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzute de L. nr. 1., faptă prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din L. nr. 1., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și că în aceeași perioadă, folosind adresa de e- mail { H. "mailto:strawberries1910@yahoo.com" @yahoo.com} a transmis neautorizat pachete (dumps-uri) de serii ale unor carduri emise de instituții bancare din străinătate, în special din SUA și coduri PIN aferente, unor persoane aflate pe teritoriul S. U. ale Americii (în zona Chicago, New York, San Diego) în vederea efectuării de către acestea a unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv în scopul efectuării de retrageri de numerar sau transferuri de fonduri de la ATM sau POS, în schimbul unor sume de bani stabilite dinainte, care erau transferate prin intermediul sistemului W. U. pe numele său, al inculpatei H. A. A. și a învinuiților L. Z., B. C., C. I. S. și R. E. precum și a altor persoane racolate de învinuitul L. Z., obținând în acestă modalitate suma de 455.324 USD, faptă care constituie transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de art. 1 pct. 11 din legea nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.. Prin încheierile penale nr. 129/C/(...), 145/C/(...) 2/C/(...) și 9/C/(...) ale T. C. s-a prelungit succesiv durata arestării preventive a inculpatului cu câte 30 de zile, 20 zile și respectiv

30 zile, urmând ca ultima prelungire să expire la data de (...). În cauză subzistă toate temeiurile care au determinat luarea arestării preventive și acestea impun în continuare prelungirea măsurii. Pe de altă parte, se arată că deși cercetările au fost finalizate, procedura de prezentare a materialului de urmărire penală nu a putut fi finalizată din motive independente de culpa organului judiciar, pentru sesizarea instanței impunându-se respectarea termenului legal stabilit de dispozițiile art. 160 C.pr.pen.

Din actele dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr.215/D/P/2010 din data de (...) a D. de I. a I. de C. O. și

T. -S. T. C. s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul R. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prev. și ped. de art.44 alin.2 din L. nr. 1., cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținerea fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din L. nr. 1., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și fraudă informatică prev. și ped. de art. 49 din L. nr. l61/2003, cu aplic. art. 41 alin.2

Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal iar prin O. cu același nr. din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului R. A. pentru săvârșirea acelorași infracțiuni. Prin ordonanța din (...) au fost extinse cercetările față de inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped. de art. 4 al.1 din L. 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 Cod penal.

Prin încheierea penală nr.111/C/A/(...) a T. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. A. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cudata de (...), în temeiul art. 148 lit.f, art.149/1 C.pr.pen.

Prin Î. penală nr.129/C/(...) , nr.62/C/2008 din (...) și nr. 145/C/(...) ale

T. C. s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a aceluiași inculpat pe o durată de 30 de zile, iar ulterior prin Î. penală nr.2/C/2011 din (...) a T. C. s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului R. A. cu încă 20 de zile, începând cu (...) și până la (...). În sfârșit, prin încheierea penală nr. 9/C/(...) a T. C., s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului R. A. cu încă 30 de zile, începând cu (...), durata măsurii urmând să expire la data de (...).

Prin ordonanța nr. 215/D/P/2010 din data de (...) a Direcției de I. a I. de C. O. și T. -S. T. C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului R. A. , din infracțiunea de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, prev. de art. 44 alin. 2 din L. nr. 1., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., în infracțiunea de transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare în vederea efectuării operațiunilor de transfer de fonduri sau retrageri de numerar, prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din L. nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2006 - 2010, inculpatul a deținut în mod repetat, fără drept, programe, parole, coduri de acces sau date informatice, respectiv date de identificare ale cardurilor unor instituții bancare din străinătate, în special SUA (serii de carduri și coduri

PIN), în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzute de L. nr. 1., faptă prev. și ped. de art. 46 alin. 2 din L. nr. 1., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și că în aceeași perioadă, folosind adresa de e-mail { H. "mailto:strawberries1910@yahoo.com" @yahoo.com} a transmis neautorizat pachete (dumps-uri) de serii ale unor carduri emise de instituții bancare din străinătate, în special din SUA și coduri PIN aferente, unor persoane aflate pe teritoriul S. U. ale Americii (în zona Chicago, New York, San Diego) în vederea efectuării de către acestea a unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv în scopul efectuării de retrageri de numerar sau transferuri de fonduri de la ATM sau POS, în schimbul unor sume de bani stabilite dinainte, care erau transferate prin intermediul sistemului W. U. pe numele său, al inculpatei H. A. A. și a învinuiților L. Z., B. C., C. I. S. și R. E. precum și a altor persoane racolate de învinuitul L. Z., obținând în acestă modalitate suma de 455.324

USD, faptă care constituie transmiterea neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de art. 1 pct. 11 din L. nr. 365/2002, prev. și ped. de art. 27 alin. 3 din L. nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2

C.pen.

Preliminar analizării fondului propunerii de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv, vom analiza aspectele de legalitate ale sesizării instanței, invocate adiacent de către inculpat prin apărătorul ales.

Astfel, s-a invocat de către apărătorul inculpatului că nu a fost respectat termenul de 5 zile prev. de art. 159 al. 1 Cod P. Penală și implicit, din această pricină sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive ar fi nelegală. În practica judiciară s-a cristalizat opinia că încălcarea termenului prev. de art. 159 al. 1 Cod P. Penală este sancționată cu nulitatea relativă. Prin urmare pentru a exista nulitatea relativă trebuie demonstrat că încălcarea dispoziției legale a produs o vătămare a intereselor legitime ori drepturilor inculpatului. O vătămare s-ar fi putut produce prin prisma încălcării dreptului la apărare al inculpatului, or atât timp cât instanța a acordat apărării posibilitatea de a studia dosarul cauzei, dosar de astfel bine cunoscut de către apărător, care a fost prezent la actele de urmărire penală, la momentulstabilirii orei de strigare a cauzei, apărarea nemaisolicitând timp pentru studiu, este evident că apărarea s-a exercitat în condiții bune, de cunoaștere a pieselor dosarului de urmărire penală, și a aspectelor invocate de către acuzare în susținerea propunerii de prelungire a duratei arestului preventiv. Mai mult, absența oricărei încălcări a dreptului la apărare transpare și prin prisma momentului procesual la care se află dosarul instrumentat de organele de urmărire penală, prezentarea materialului de urmărire penală debutând la data de (...) (fără a fi însă finalizată până la momentul dezbaterii prezentei). Conchidem așadar că sesizarea instanței cu nerespectarea termenului impus de art. 159 al.1 Cod P. Penală nu a produs nici o vătămare intereselor legitime ori drepturilor inculpatului.

Cu privire la condițiile necesare pentru admisibilitatea sesizării cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive, se constată că acestea sunt îndeplinite, făcând necesară în continuare restricționarea libertății inculpatului, prin prelungirea duratei arestării preventive.

Din actele de urmărire penală existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, și care a fost anexat la propunerea de arestare, a rezultat existența unor indicii temeinice care conturează bănuiala legitimă și verosimilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Aceste indicii se materializează în copiile documentelor de transfer de bani prin S. W. U. pe numele inculpatului, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului, datele obținute în urma verificării conținutului adreselor de e-mail, datele rezultate în urma perchezițiilor informatice precum și declarațiile inculpatului și ale învinuiților și martorilor din această cauză, declarația învinuitului G. M. F. N. dată în fața autorităților americane precum și a agentului special din cadrul Serviciilor Secrete ale SUA.

Astfel, în dosarul nr. (...)4-S, aflat în lucru la procuratura din Nashville

California, învinuitul G. M. F. N. a declarat că lucra pentru inculpatul R. A., care utiliza adresa de e-mail strawberries1910@yahoo.com, și că în anul 2008 a călătorit în S.U.A., mai precis în Chicago, pentru a „încasa"; card-uri pentru numitul R. A. T. învinuitul mai arată că inculpatul R. a obținut datele de identificare ale unor card-uri prin metoda phishing, după care a oferit numerele de card respective unor intermediari care încasau sume de bani, și apoi le expediau pentru el prin sistemul W. U., sumele fiind retrase de către inculpat sau de alte persoane. Declarația învinuitului G. M. F. N. se coroborează cu cea a agentului sub acoperire cu nume de cod C. D., din care reiese că a corespondat pe e-mail cu o persoană ce folosea adresa de internet strawberries1910@yahoo, și care s-a prezentat „R.";, și de la care a cumpărat numerele de identificare ale 2300 de card-uri contra sumei de 1200 USD, bani care au fost expediați în România, în luna aprilie 2009, prin intermediul W. U. pe numele de R. A. În cauză există de asemenea procese verbale de percheziție domiciliară, de percheziție informatică, din care rezultă că de pe calculatoarele ridicate de la inculpat a fost utilizată adresa de e-mail strawberries1910@yahoo, în egală măsură fiind relevante cauzei lista transferurilor W. U., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, traducerile e-mail-urilor inculpatului, ca și declarațiile martorilor audiați în cauză. În acest sens, ne vom mărgini la a arăta faptul că martorul F. V. I., aflat în anturajul inculpatului, relevă despre acesta că se cunoștea despre inculpat că este hacker, atrăgându-i-se atenția tocmai de către inculpat să înceteze a mai face astfel de afirmații despre el (f. 55 vol. II u.p).

De altfel, instanța a subliniat că temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive de către instanța de fond au fost verificate și confirmate de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursurilor privind luarea și prelungirea acestei măsuri, aspecte care între timp nu au suferit modificări.

Sub acest aspect, instanța a reamintit jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit)

De altfel, în sensul celor de mai sus, la luarea unei măsuri preventive, ca

și la prelungirea acesteia, este suficient să existe numai indicii temeinice nu și probe în sensul art. 63 și 64 Cod P. Penală. Prin urmare nu are relevanță susținerea apărării în sensul că nu există nici o probă de vinovăție la dosar, deoarece în acest moment nici nu trebuie să existe probe, fiind suficiente și necesare doar indiciile, constituite din date și informații.

În privința existenței vreunui temei dintre cele prev. de art. 148 Cod P. Penală, apreciem că în cauză există cel de la litera f a articolului mai sus invocat. Așa fiind putem constata că în ceea ce privește cerința cuprinsă în teza I a articolului 148 lit. f Cod P. Penală, aceasta este în mod evident îndeplinită, pedepsele pentru infracțiunile pentru care este inculpat numitul R. A. sunt mai mari de 4 ani.

Apreciază că în cauză există și cerința impusă de teza a II-a a textului legal evidențiat în cele ce preced, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică. Așa cum s-a evidențiat în literatura de specialitate și în practica judiciară, acesta presupune o rezonanță socială a faptelor grave de care este învinuit inculpatul, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă dar și la nivelul întregii ordini sociale, și rezultă în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.

În primul rând existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în absența unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte, în contextul în care, pe fondul unei crize economice naționale și mondiale, tot mai multe persoane sunt puternic motivate de obținerea facilă și ilicită a unor sume de bani importante. Nu trebuie uitat a se aminti aici, ca un criteriu de conturare a pericolului concret pentru ordinea publică, modul în care inculpatul a conceput planul infracțional, minuțios, pus în aplicare după ce a fost gândit în cele mai mici amănunte, orchestrând nu numai activitatea sa proprie dar și a celorlalți învinuiți cercetați în cauză. Ca atare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică, nu trebuie avute în vedere doar datele legate de persoana inculpatului ci și cele referitoare la faptă, nu de puține ori aceasta fiind de natură să creeze la nivelul societății un sentiment de insecuritate, și dorința ca justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, să acționeze ferm împotriva infracționalității.

Pe de altă parte, gravitatea ieșită din comun a faptelor este grefată pecreșterea fenomenului infracționalității informatice, în contextul în care mijloacele de plată electronice au dobândit o arie din ce în ce mai largă de utilizare. Or, în condițiile în care inculpatul deține cunoștințe din domeniul informaticii, acesta poate relua oricând genul acesta de activități, punând în aplicare noi planuri infracționale. De altfel din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate reiese că inculpatul a acționat cu multă dezinvoltură, cu o temeritate infracțională ieșită din comun, încercând atragerea în activități ilicite a unui număr relativ mare de persoane. A. aspecte se evidențiază și din transcrierea și traducerea corespondenței electronice purtate de inculpat cu persoane din străinătate.

Indiferent de modul concret de săvârșire a faptelor, instanța constată că încadrarea juridică a faptelor urmează a fi analizată cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, singura semnificație a dispozițiilor art. 334 C.pr.pen. în acestă procedură a prelungirii duratei măsurii arestului preventiv fiind cea a tratamentului sancționator, respectiv a dispozițiilor art. 148 lit. f tz. I C.pr.pen., condiție indubitabil îndeplinită în speță.

P. măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. este conformă cu cerințele art. 5 din Convenția E.ă a Drepturilor Omului și cu cele ale art. 23 din Constituția României care pledează pentru adoptarea și menținerea în termeni rezonabili a unor măsuri de restricționare a libertății unei persoane atunci când există motive verosimile de a se crede că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Curtea E.ă a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri că, infracțiuni prezentând o gravitate deosebită, ca și în cazul de față, pot să suscite o tulburare socială care să justifice măsura preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății.

Raportat la ansamblul vast al activității infracționale a inculpatului, la cuantumul deosebit de ridicat al prejudiciului ca și la implicarea în cauză a unui număr relativ mare de persoane care pot fi influențați de către inculpat, mai ales în contextul înaltei specializări a inculpatului în operațiunile informatice incriminate, instanța apreciază că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, cum ar fi cele reglementate de art. 145 și 145^{1 Cod P. Penală.}

Sub acest aspect, instanța a pornit de la semnificația momentului procesual al prezentării materialului de urmărire penală, care a debutat la data de (...), ca fiind momentul la care inculpatul ia la cunoștință pentru prima dată de întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală, fază procesuală caracterizată altfel prin caracterul nepublic și necontradictoriu al procedurii. Raportat la semnificația momentului procesual la care a ajuns prezentul dosar, contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatului, lăsarea în libertate a inculpatului apare ca nefiind oportună, întrucât tocmai cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul care ia astfel la cunoștință de întregul material probator, poate solicita administrarea de noi probe în apărare, existând un risc real al influențării cursului probațiunii, raportat la poziția procesuală adoptată până în prezent de inculpat.

Deși instanța a împărtășit punctul de vedere al apărătorului inculpatului în sensul că nu se poate reține o culpă procesuală a acestuia raportat la modul în care înțelege să exercite dreptul procesual la apărare (vastul material probator și înalta tehnicitate a procedeelor informatice implicate justificând o atentă analiză a mijloacelor de probă, cu durată în timp), totuși, pentruconsiderentele mai sus-expuse, nu se justifică luarea unei măsuri procesuale neprivative de libertate față de inculpat. În acest sens, instanța a constatat că nici în sarcina organului de urmărire penală nu se poate reține vreo culpă procesuală, materialul probator fiind administrat cu celeritatea reclamată de complexitatea cauzei, a probelor și a procedeelor probatorii - unele dintre ele implicând elemente de extraneitate.

Referitor la invocarea duratei arestului preventiv, instanța a reținut faptul că instanța de contencios E. de la S. a statuat că pentru determinarea caracterului rezonabil a duratei arestului preventive trebuie făcute aprecieri in concreto, evaluate prin prisma complexității cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente. (decizia C. din 31 martie 1998 paragraf 97). Or, așa cum s-a arătat în precedent, nu se poate imputa autorității culpa în celeritatea desfășurării procedurilor.

De altfel, durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.pr.pen. rap. la art. 159 alin. 13 C.pr.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că sesizarea este întemeiată, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7 Cod P. Penală a fost prelungită durata arestării preventive a inculpatului cu 12 zile, începând cu (...) și până la data de (...).

În temeiul art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R. A., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului declarat, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, respingerea prelungirii măsurii arestului preventivluata față de inculpat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se rată că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f C., iar altele noi care să justifice luarea și menținerea acestei masuri nu au apărut, astfel că se poate dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 143 C., în dosar existând erori grave, din partea organelor de urmărire penală, întrucât nu există vreo proba la dosar care sa ateste cu certitudine că inculpatul este vinovat de faptele reținute în sarcina. De asemenea, nu se poate susține că inculpatul a pătruns fără acces și a sustras din contul utilizatorilor W. U. sume importante de bani, deoarece la dosar nu exista niciun nume de astfel de client păgubit de către inculpat, W. U. fiind un serviciu poștal, astfel că nu există conturi în acest sistem de corespondență.

Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente:

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că în perioada 2006-2009, inculpatul a transferat neautorizat date informatice, respectiv date de identificare ale unor carduri și a deținut parole, coduri de acces și alte date de identificare ale cardurilor obținute anterior prin metoda phishing în vedereatransmiterii neautorizate către alte persoane. În această modalitate, inculpatul a obținut importante sume de bani, prin intermediul inculpatei H. A. A., cercetată și ea în cauză și a celorlalți învinuiți, introducând date nereale în sistemul W. U. și fiind validate în acest fel transferuri de bani pe numele său sau a celorlalți învinuiți.

În cauză, s-a reținut în mod corect că, pe baza copiilor documentelor de transfer, a procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice, a datelor rezultate în urma perchezițiilor informatice și a declarației învinuitului G. M. F. N., se poate aprecia că față de inculpat există indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 143 C., care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte de natură penală. Aceste indicii temeinice sunt de natură să satisfacă și exigențele prevăzute de art. 5 paragraf 1 din Convenția E.ă a Drepturilor Omului și, de asemenea, în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C. în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum este impus de dispozițiile art. 148 lit. f C., acesta rezultă din perioada îndelungată de timp pe parcursul căreia s-a derulat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia și faptul că inculpatul a înțeles să folosească cunoștințele pe care le are pentru derularea unor activități ilegale.

În cauză, măsura arestării preventive se justifică a fi prelungită în sensul prevăzut de dispozițiile art. 155 și urm. C., întrucât nu s-a realizat procedura prezentării materialului de urmărire penală ,sens în care s-a și solicitat prelungirea măsurii arestului cu 12 zile,termen în care se va finaliza urmărirea penală.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive este legală și temeinică, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 385^{15 pct. 1 lit. b C., recursul declarat va fi respins ca nefondat.}

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A., aflat în Arestul IPJ CLUJ împotriva încheierii penale nr. 22 din 25 februarie 2011 a T. C..

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 75 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 75 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 3 martie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. L. H. C. I.

GREFIER, LENUNȚA S.

Red.I.M/Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond:L.M.F.

← Decizia penală nr. 657/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj