Încheierea penală nr. 855/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.855/R/2011
Ședința publică din 25 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații M. V. G. și
P. N. împotriva încheierii penale nr.56/C din 18 mai 2011 a T. C., având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpații M. V. G. și P. N., în stare de arest, asistați de apărător ales av. Dairatani M. S. din cadrul
Baroului C. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs, menținându-și declarațiile date în fața procurorului.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpaților M. V. G. și P. N. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate, și rejudecând cauza, să se respingă propunerea parchetului de arestare preventivă a celor doi inculpați.
Susține că, în încheierea atacată, s-a menționat că temeiurile juridice care au stat la baza propunerii au fost cele prev. de art.148 lit.f și d C. rap.la art.143 C. În prezenta speță, pentru prima oară, a remarcat că instanța a apreciat, contrar susținerilor parchetului, că nu se poate reține unul din temeiurile arestării propuse, respectiv, cel prev. de art.148 lit.b C.
Raportat la temeiul prev. de art.148 lit.f C., se reține în sarcina inculpaților infracțiunea prev. deart.7 din Legea nr.39/2003, însă consideră că nici indiciile comiterii acestei infracțiuni nu sunt dovedite, la dosar existând declarații care nu dovedesc că inculpații au avut legătură cu alte persoane care sunt acuzate în cauză și că ar fi capii lumii interlope, așa cum se susține de acuzare, cu referire la racolarea prostituatelor.
Referitor la inculpatul M. V. G., arată că în declarația martorei A. A.
C., se face referire doar la alt inculpat.
Referitor la inculpatul P. N., la fel, martorele S. M. și G. E. se referă la alte persoane care le-ar fi racolat pentru prostituție.
Singura greșeală făcută de către inculpați, este faptul că au acceptat să le transporte pe persoanele vătămate în O., la muncă.
Referitor la inculpatul M. V., apreciază că, chiar dacă are antecedente penale, după cum se poate observa din fișa cazierului judiciar, acesta are pusă în mișcare o acțiune penală, dar consideră că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, nu poate fi reținut în cauză, faptul că are antecedente penale.
În ceea ce îl privește pe inculpatul P. N., arată că acesta nu are antecedente penale, este la prima confruntare cu legea penală, astfel că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții,în continuare.
Apreciază că urmărirea penală se poate desfășura în continuare în bune condiții, chiar dacă s-ar lua față de inculpați o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu obligații pe care să le respecte inculpații.
Reprezentantul M.ui P. solicită ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. să serespingă recursurile formulate de către inculpații M. V. G. și P. N. împotriva încheierii penale nr.56/(...) a T. C., ca nefondate pentru următoarele motive :
Apreciază că în cauză sunt prezente temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Astfel, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că din probele administrate în cauză rezultă indicii concrete și temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și de asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în ceea ce privește pe ambii inculpați, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite sau prezumate a fi săvârșite de către inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. V., apreciază că subzistă și temeiul prev. de art.148 lit.d C., deoarece a săvârșit din nou o infracțiune, așa cum rezultă din fișa de cazier anexată la dosarul cauzei.
Cu privire la dispozițiile art.143 C., solicită a se avea în vedere că din materialul probator administrat, rezultă suficiente indicii cu privire la faptul că inculpații au săvârșit infracțiunea de asociere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, trafic de persoane prev.de art.12 din Legea nr.678/2001, trafic de minori prev.de art.13 din Legea nr.678/2001 și proxenetism prev.de art.329 C.pen. Instanța fondului, a arătat în detaliu care sunt aceste probe și mijloace de probă și mai mult, susține acest punct de vedere. De asemenea, s-a arătat că jurisprudența CEDO, în mod constant a statuat că la momentul menținerii stării de arest a unei persoane, indiciile cu privire la săvârșirea unei fapte penale nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea acesteia , ci să determine doar bănuiala rezonabilă că ar fi comis o faptă penală. În privința ambilor inculpați, cu prisosință rezultă bănuiala rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În ce privește dispozițiile art.148 lit.f C., în mod incontestabil, raportat la infracțiunile prezumate a fi comise de către inculpați, prima condiție este îndeplinită, respectiv pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, și consideră că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin faptele care se rețin că le-ar fi săvârșit inculpații, s-au afectat valori importante, ocrotite atât de normele penale, dar înscrise și în
Constituție ca drepturi fundamentale ale persoanei, s-au încălcat drepturileunor persoane minore sau majore, cu scopul de a le comercializa în vederea obținerii de venituri, în contextul în care o întreagă comunitate este informată de pericolul proliferării infracțiunilor de acest gen, cu consecința negativă a dezvoltării fizice și psihice a persoanelor, care cad victime unor astfel de infracțiuni. Ori, lăsarea în libertate a unor persoane prezumate a fi săvârșit astfel de fapte și neluarea unor măsuri ferme, ar induce cetățenilor nu numai un sentiment de neîncredere în ordinea juridică, dar ar încuraja și alte persoane să comită astfel de fapte.
Raportat la solicitarea de lăsare în libertate a inculpaților, arată că trebuie avute în vedere și următoarele aspecte :
În primul rând, inculpații se deplasează frecvent în străinătate, au legături în lumea interlopă și în acest moment, crede că odată lăsați în libertate, există un risc serios de a se sustrage de la urmărire penală și de la judecată.
De asemenea, inculpații sunt cunoscuți ca persoane violente și rezultă acest lucru din probele administrate în cauză și în mod justificat, există o temere că odată aflați în stare de libertate, ar putea să împiedice aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor. A. situații sunt și două din cele patru cazuri pe care jurisprudența CEDO le-a statuat ca fiind justificative pentru menținerea în stare de arest a unei persoane bănuită că ar fi comis fapte prevăzute de legea penală.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apărătorul inculpaților M. V. G. și P. N., în replică, consideră că prinnereținerea de către instanța fondului a temeiului de arestare prev.art.148 lit.b C., s-a demonstrat că inculpații nu vor încerca zădărnicirea aflării adevărului și nu vor încerca să influențeze martorii.
Inculpatul M. V., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul P. N., având ultimul cuvânt, susține de asemenea, că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.56 din 18 mai 2011 a T. C., în temeiul art.149/1 alin.9 C., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și în consecință:
În temeiul art.149/1 alin.10, alin.11 C.pr.pen, raportat la.art.148 alin.1 lit.f C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului : P. N.- fiul lui G. și Ana, ns. la data de (...) în C.-N., domiciliat în C.-N., str. Gh. D. nr. 2, ap. 30, jud. C., CNP 1., pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 mai 2011 până la data de 15 iunie 2011 inclusiv.
În temeiul art.149/1 alin.10, alin.11 C.pr.pen, raportat la.art.148 alin.1 lit.d și f C., dispune arestarea preventivă a inculpatului : M. V. G.- fiul lui G.-V. și L.-M., ns. la data de (...) în C.-N., domiciliat în C.-N., str. Oașului nr. 159/B, ap. 1, jud. C., CNP 1., pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 mai 2011 până la data de 15 iunie 2011 inclusiv.
În temeiul art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul fondului a reținuturmătoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul T. C. la data de 18 mai 2011, P. de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile față de inculpații M. V. G. și P. N. - pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18 mai 2011, aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. prev. de art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin. 1, alin.2 lit.a din Legea nr.
678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., trafic de minori prev. de art.13 alin.l, alin.2, alin.3 rap. la art. 12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin.l, alin.2 teza 1, C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., și art. 33 lit. a C.pen.
În sarcina inculpaților s-a reținut în esență că, pe parcursul anilor
2009-2010, au constituit împreună cu învinuiții B. R. D., B. I., C. I., A. C. F., S. P. D., L. S. A., A. S. M. și inculpatul O. T. un grup infracțional organizat sprijinit și de învinuitul G. A. F., care avea ca scop racolarea, transportarea și găzduirea victimelor H. C. I., G. E., H. N., Mihaly Chira Andrada, Drosu L., Kerekes R. Cecilia, Ferenc M. Reka, Lorinczi P. M., A. A. C., K. R.,precum și a minorelor S. M. M. și A. R. T. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în Austria, O., Spania, Franța, majoritatea sumelor de bani provenite din aceste activități fiind însușite de membrii grupului; numitele H. C. I., H. N., A. A. C., S. M. M., K. R. au fost supuse de către membrii grupului, inclusiv de inculpații M. V. G. și P. N., unor violențe, în vederea practicării prostituției.
Propunerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 136, 143, 146
și art.148 lit.d, e și f C.
Analizând actele existente în dosarul de urmărire penală, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin Rezoluția cu nr. 207/D/P/2010 din data de (...), ora 19.30 a P.ui de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. a fost începută urmărirea penală față de numiții M. V. G. și P. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. prev. de art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin. 1, alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., trafic de minori prev. de art.13 alin.l, alin.2, alin.3 rap. la art. 12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin.l, alin.2 teza 1, C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., și art. 33 lit. a C.pen.
Prin Ordonanța cu nr. 15 din data de (...) a P.ui de pe lângă Î.
Curte de C. și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. s-a dispus reținerea învinuitului M. V. G. pe o perioadă de 24 de ore , cu începere din data de (...) ora 19,50 și până la data de (...) ora 19,50.
Prin Ordonanța cu nr. 16 din data de (...) a P.ui de pe lângă Î.
Curte de C. și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. s-a dispusreținerea învinuitului P. N. pe o perioadă de 24 de ore , cu începere din data de (...) ora 19,45 și până la data de (...) ora 19,45.
Prin ordonanțele D.I.I.C.O.T. - S.T. C. din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, fiind audiați de către procuror în prezența apărătorilor aleși.
Având în vedere dispozițiile art. 136, 143, 148 lit.d (numai în ceea ce îl privește pe inculpatul M. V. G.) și f C., instanța a apreciat că propunerea formulată de organele de urmărire penală este întemeiată.
În acest sens, s-a considerat că sunt îndeplinite în cauză exigențele dispoz. art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, precum și condițiile prev. de art.149/ 1 C. rap.la art.148 al.1 C. și art.143 C.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuita a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Astfel, din actele dosarului, respectiv declarațiile martorilor R. R. R. (f.
30-32 vol. I), C. I. A. (f. 201 vol. I), Novak Kinga Erika (f. 205 vol. I), Fărcaș A. (vol. I final), Botoș M. Romina (vol. V- a doua declarație), ale părților vătămate A. A. C. (f. 70 și urm. vol. I), S. M. M. (f. 56 și urm. vol. II), a învinuitului S. P. D., a proceselor verbale de recunoaștere după planșă foto (vol. I- final, f. 71-
74 vol. II), a extraselor atestând transferurile bancare de care a beneficiat inculpatul P. N. (f. 120, 121, 158, 159, 166, 167 vol. III), a proceselor verbale de investigații atașate filelor 64, 79, 128-131, 162-167, 169-175, 179 vol. I, a procesului verbal de sintetizare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M. V. G. (f. 83-84 vol. I), a conținutului proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice atașate vol. IV (f.3, f. 13, f. 18, f. 26-27, f. 29, f. 40, f. 42-43, f. 47-48), dar și din declarațiile inculpaților înșiși - care atestă faptul că aceștia nu sunt străini de activitățile de prostituție desfășurate în O., dar și în Spania, instanța a constatat că față de inculpați există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca aceștia să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora sunt învinuți.
În esență, probele indicate anterior confirmă legăturile apropiate ale inculpatului M. V. G. cu învinuitul B. zis Vanilla (partea vătămată A. A. C. descriind în detaliu rolul deținut de inculpatul M. de a organiza transportul fetelor în O., supravegherea și paza fetelor care practicau prostituția la vitrine, recuperarea acestora atunci când fugeau de sub controlul grupului), precum și implicarea acestuia inclusiv în activități de racolare a tinerelor pentru transport și exploatare în O. și rezolvarea actelor necesare în acest scop.
În ceea ce îl privește pe inculpatul P. N., transpare din probele administrate până la acest moment de către organele de urmărire penală, legăturile infracționale ale acestuia cu numitul P. C. I. (arestat în Spania pentru activitatea de exploatare a tinerelor în scopul practicării prostituției), desfășurate în Spania și care au avut ca obiect exploatarea victimelor S. M. M.-minoră și G. E., dar și apropierea ulterioară de inculpatul M. V. G. (șiimplicit de gruparea care acționa pe teritoriul O.), implicându-se în activitatea de racolare a fetelor împreună cu inculpatul M., obținere a actelor necesare deplasării în O., transportul în O., supravegherea și recuperarea fetelor care se sustrăgeau de sub influența grupului. Activitatea infracțională a inculpatului P. N. a evoluat inclusiv sub aspectul preluării controlului asupra victimei H. N. (exploatată inițial de inculpatul O. T., dar de sub controlul căruia a fugit datorită violențelor la care a fost supusă).
Chiar dacă inculpații neagă vinovăția, toate aceste mijloace de probă vădesc o activitate infracțională bine închegată, desfășurată de aceștia, care vine să contrazică poziția procesuală adoptată în prezenta cauză.
Față de toate aceste mijloace de probă, instanța de judecată a apreciat că în cauză se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și a unor indicii temeinice în sensul art.68/1 C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Sub acest aspect, instanța a reamintit jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală
(cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).
În ceea ce privește temeiurile de arestare ale inculpaților, instanța a reținut că în cauză este incident temeiul prev. de art.148 lit. f C. față de ambii inculpați, dar și temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. d C. în ceea ce îl privește pe inculpatul M. (din fișa de cazier atașată filei 193 vol. I reieșind că acesta a săvârșit prezentele infracțiuni în timp ce era cercetat, în stare de libertate, în dosarul nr. 5816/P/2008 a P.ui de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca).
Contrar susținerilor P.ui din cuprinsul propunerii de arestare, la dosarul cauzei nu se regăsesc date care să ateste că inculpații ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unei părți sau a unui martor, violența vădită de grupul infracțional din care inculpații fac parte la adresa victimelor care se sustrăgeau de sub controlul acestora și căutarea acestora în vederea readucerii sub controlul grupului realizând în fapt elementul obiectiv al infracțiunilor sesizate. De aici nu se poate însă conchide, în lipsa oricăror date suplimentare, că inculpații ar putea recurge la presiuni asupra părților vătămate sau a martorilor în scopul zădărnicirii aflării adevărului, fiind vorba despre simple presupuneri ale organului de urmărire penală care nu se fundamentează pe probe.
S-a exclus, așadar, incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 lit. b C.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., ca temei de arestare preventivă a inculpaților, instanța de judecată a apreciat că acesta este incident în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută însarcina acestuia) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul pentru ordinea publică a fost definit drept temerea că odată pus în libertate, suspectul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat.
S-a arătat în literatura de specialitate că aprecierea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică presupune atât o analiză procedural penală, cât și una criminologică. Prin prisma acestei definiții, în situația concretă, judecătorul a constatat că faptele pentru care inculpații sunt cercetatți tulbură grav ordinea juridică, afectând valori importante ocrotite atât de norma penală cât și înscrise în Constituție ca drepturi fundamentale ale persoanei. Prin faptele reținute în sarcină, inculpații au încălcat grav drepturile unor persoane minore sau majore după caz, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul în care o întreagă comunitate este informată pe diferite canale, oficiale și neoficiale, de pericolul proliferării fenomenului infracțional de acest gen, cu consecințe de nebănuit pentru dezvoltarea ulterioară fizică, dar mai ales psihică, a persoanelor ce cad victime ale unor asemenea infracțiuni. N.area unor măsuri ferme în cazuri de acest fel, în care viitorul ori chiar însăși viața unor persoane tinere, lipsite de experiență de relaționare, sunt distruse sau puse în grav pericol, ar putea induce cetățenilor onești neîncrederea în ordinea juridică, și protecția oferită cetățenilor de legile naționale și în necesitatea respectării legii.
Chiar dacă apărătorul ales al inculpaților a susținut lipsa unui pericol concret pentru membrii societății civile din România (cât timp activitatea infracțională s-a desfășurat pe teritoriul altor state europene), constatăm că o astfel de susținere nu are suport probator, cât timp activitatea de racolare s-a desfășurat pe teritoriul țării, activitatea inculpaților fiind asiduă în recrutarea de noi tinere care să fie supuse exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în folosul grupului.
Nu se poate omite din vedere nici antecedența penală a inculpatului
M., care a suferit condamnări anterioare pentru infracțiuni de violență sau îndreptate împotriva libertății persoanei, care denotă o dată în plus periculozitatea socială a acestuia.
În condițiile mai sus arătate, apreciind că arestarea inculpaților este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât experiența infracțională dobândită de inculpați excede cu mult aria teritorială națională, acesta având legături strânse cu membrii grupului care își desfășoară activitatea pe raza mai multor state europene, lejeritatea de mișcare a acestora reieșind și din conținutul convorbirilor telefonice atașate filei 47-48 vol. IV, împrejurare care coroborată și cu poziția procesuală adoptată de inculpați, atestă necesitatea privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, în scopul de a evita sustragerea acestora de la urmărire penală în înțelesul art. 136 C.
Împotriva încheierii T. C., prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, în termen legal, au declarat recurs inculpații M. V. G. și P. N., recursuri ce nu au fost motivate în scris, dar în a căror susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii penale atacate, și rejudecândcauza, în principal, să se respingă propunerea parchetului de arestare preventivă a celor doi inculpați, iar în subsidiar, luarea față de aceștia, a unei măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea de domiciliu.
În motivarea recursurilor, s-a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru arestarea preventivă a celor doi inculpați, respectiv, nu sunt indicii temeinice că aceștia au comis faptele de care sunt acuzați și, de asemenea, nu poate fi reținută nici incidența prev. art.148 lit.f C. (
(pentru ambii inculpați) și art.148 lit.d C. ( pentru inculpatul M. G.).
Probele indicate de prima instanță ( declarațiile martorelor A. A. C., S. M. și G. E.) nu relevă implicarea inculpaților în activitatea infracțională analizată în cauză, martorele nominalizate făcând referire la alte persoane, cercetate în acest dosar, dar nu și la inculpați.
Greșit a reținut instanța, în privința inculpatului M., incidența temeiului de arestare prev. de art.148 lit.d C., atât timp cât, deși este cercetat într-un alt dosar penal, față de acesta nu s-a pronunțat încă, vreo hotărâre definitivă de condamnare, așa încât, acesta trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Inculpatul P. N. nu are antecedente penale, este la prima confruntare cu legea penală, astfel că, raportat la toate circumstanțele cauzei și la persoanele ambilor inculpați, s-a considerat că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, atât timp cât, însăși judecătorul fondului a constatat că nu este incident cazul de arestare prev. de art.148 lit.b C., neexistând date din care să rezulte că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a apreciat de asemenea, că o măsură preventivă, mai puțin restrictivă, nu ar impieta asupra bunei derulări a urmăririi penale, în continuare.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Așa cum corect a reținut judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a celor doi inculpați, în cauză, din lucrările dosarului de urmărire penală, rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune această măsură preventivă.
Astfel, s-a constatat corect că exită indicii temeinice, în sensul dispoz. art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele de care sunt acuzați și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă. Rezultă aceste indicii din mijloacele de probă indicate în încheierea atacată, care conturează presupunerea legitimă că pe parcursul anilor 2009-2010, cei doi inculpați ar fi constituit împreună cu învinuiții B. R. D., B. I., C. I., A. C. F., S. P. D., L. S. A., A. S. M. și inculpatul O. T. un grup infracțional organizat sprijinit și de învinuitul G. A. F., care avea ca scop racolarea, transportarea și găzduirea victimelor H. C. I., G. E., H. N., Mihaly Chira Andrada, Drosu L., Kerekes R. Cecilia, Ferenc
M. Reka, Lorinczi P. M., A. A. C., K. R., precum și a minorelor S. M. M. și A.
R. T. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în Austria, O., Spania, Franța, majoritatea sumelor de bani provenite din aceste activități fiind însușite de membrii grupului; că numitele H. C. I., H. N., A. A. C., S. M. M., K. R. au fost supuse de către membrii grupului, inclusiv de inculpații M. V. G. și P. N., unor violențe, în vederea practicării prostituției.
Sunt neîntemeiate criticile apărării, în sensul că martorele A. A. C., S.
M. și G. E. (nominalizate de instanța de fond, ca unele dintre persoanele vătămate în prezenta cauză) nu fac vorbire de cei doi inculpați, din examinarea declarațiilor acestor martore, coroborate cu declarațiile inculpaților înșiși, rezultând că inculpatul M. G. (cunoscut sub numele de V.) a fost cel care a transportat-o în O. pe A. C. la cererea învinuitului B. zis VA.LLA, iar inculpatul P. N., zis „GOPO"; a fost implicat în activitățile infracționale desfășurate în Spania și care au avut ca obiect exploatarea victimelor S. M. M. - minoră și G. E., dar și apropierea ulterioară de inculpatul M. V. G. (și implicit de gruparea care acționa pe teritoriul O.), implicându-se în activitatea de racolare a fetelor împreună cu inculpatul M., obținere a actelor necesare deplasării în O., transportul în O., supravegherea
și recuperarea fetelor care se sustrăgeau de sub influența grupului.
Nu numai declarațiile celor trei martore însă, vin să furnizeze indiciile temeinice ale activității ilicite a inculpaților, ci și restul mijloacelor de probă indicate de instanță și care, mai relevă că activitatea inculpatului P. N. a evoluat inclusiv sub aspectul preluării controlului asupra victimei H. N.
(exploatată inițial de inculpatul O. T., dar de sub controlul căruia a fugit datorită violențelor la care a fost supusă).
De asemenea, corect a apreciat instanța și că, este incident în cauză temeiul prev. de art.148 lit.f C. față de ambii inculpați, raportat la pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate ( închisoarea mai mare de 4 ani), precum și la pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, pericol relevat de natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpați ( gravitate ce este reflectată nu numai de sancțiunile prevăzute de lege pentru aceste fapte, dar și de importanța relațiilor sociale lezate, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis faptele - pe teritoriul mai multor state, implicând un nr. mare de persoane - învinuiți, dar și persoane vătămate, dintre care, unele, minore, cu exercitarea de violențe, etc.), de persoanele inculpaților - inculpatul M. G. fiind cu antecedente penale, în special pentru infracțiuni cu violență (loviri, tâlhării, ș.a.), dar și de rezonanța socială negativă a unor astfel de fapte, starea de insecuritate, de revoltă, ce se induce la nivelul comunității, că persoane bănuite de astfel de fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
Apoi, corect a fost reținut și temeiul prev. de art.148 lit.d C. față de inculpatul M. G., întrucât acesta, se presupune că a comis prezentele fapte în timp ce era cercetat în dos. nr. 5816/P/2008 al P.ui de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca.
De altfel, măsura preventivă luată față de cei doi inculpați se circumscrie, așa cum a precizat și prima instanță, și exigențelor art. 5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ei fiind arestați în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au comis o infracțiune.
Solicitarea subsidiară de a lua față de inculpați o măsură preventivă neprivativă de libertate nu poate fi primită, în acest moment al anchetei fiind considerată inoportună și inaptă a asigura realizarea scopului prev. de art.136 C., raportat la multitudinea de persoane vătămate, la maniera în care se pare că au fost racolate și determinate să practice prostituția, împrejurări care justifică temerea că, lăsați în libertate, există riscul ca inculpații să încerce a intimida sau a influența părțile, chiar dacă nu în sensul legii penale, așa cum prevede art.148 lit.b C.
Interesul public real, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, se apreciază că trebuie să prevaleze, fără a afecta prezumția de nevinovăție, față de regula generală a cercetării în stare de libertate a inculpaților, cel puțin la acest moment procesual.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată nefondate recursurile declarate în cauză, urmând ca acestea să fie respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU A. MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. V. G. ( fiul lui G. V. și L. M., nasc.la (...)) și P. N. ( fiul lui G. si Ana, nasc. la 25 aprilie
1981), aflați in A. IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 56/C din 18 mai
2011 a T. C..
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. R.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.A.C.
4 ex/(...)
Jud. fond: F. L.M.
| ← Decizia penală nr. 334/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 657/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
