Decizia penală nr. 792/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.792/R/2011
Ședința publică din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M. - judecător JUDECĂTOR : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
P. : A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul S. E. V., partea vătămată B. O. și asiguratorul S. împotriva sentinței penale nr.36 din (...) a Judecătoriei H., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2, 4 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului S. E. V. - av.Galiș I. din cadrul Baroului Hunedoara cu delegație la dosar, partea vătămată B. O. asistată de av.Tanțău A. I., din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, și reprezentantul părții responsabile civilmente S. D., lipsă fiind inculpatul S. E. V., partea civilă S. C. de P. L. D. și chematul în garanție S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar au fost depuse motivele de recurs ale inculpatului S. E. V.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului S. E. V. solicită admiterea recursului declarat în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., și în consecință să se caseze în parte hotărârea atacată, sub aspectul laturii civile a cauzei. Susține că în motivele de memoriu pe care le-a depus a precizat în ce constă recursul inculpatului, respectiv daunele morale acordate în cauze similare sunt mult mai reduse decât în prezenta cauză. Cuantumul acestor daune morale este excesiv de ridicat și se transformă într-o pedeapsă pentru inculpat și o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
In ceea ce privește recursul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat, atât în ce privește latura penală a cauzei cât și cea civilă. Sub aspectul laturii penale, solicită a se constata că se susține că partea vătămată ar fi purtat centură de siguranță, instanța reținând contrariul. De asemenea se invocă că inculpatul nu a stăruit în dezdăunarea părții civile, lucru care nu este adevărat. La penultima înfățișare s-a solicitat termen pentru împăcare cu partea civilă, aceasta nu a fost posibilă întrucât partea civilă are pretenții exagerate. Se mai susține că inculpatul a avut o conduită indiferentă vis-a-vis de partea civilă, lucru care de asemenea nu este adevărat, din dosar rezultând că inculpatul a căutat-o pe partea civilă la spital și din acest punct de vedere nu există această indiferență.
Un ultim aspect, se referă la culpa de 1. a inculpatului, susținându-se fără nici un argument că partea civilă purta centură de siguranță. S. a se constata că pe perioada soluționării cauzei s-a solicitat o expertiză care nu a fost efectuată. A discutat cu mai mulți experți care i-au comunicat că nu se putea desprinde centura de siguranță. Inculpatul care avea montată centura de siguranță nu a suferit absolut nici o leziune.
In ce privește latura civilă, solicită a se constata că pretențiile nu sunt dovedite. S. respingerea recursului formulat de partea civilă B. O.
Față de recursul asigurătorului arată că acesta nu este motivat, apreciază că este formulat probabil tot sub aspectul daunelor morale. În consecință solicită admiterea acestuia.
Apărătorul părții civile B. O., solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, având în vedere că este netemeinică și nelegală.
În ce privește latura penală, consideră că în mod greșit s-a coborât pedeapsa sub minimul special, reținându-se în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante bazate pe atitudinea sinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale. Susține că dimpotrivă, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, a încercat pe cât posibil să-i atribuie o vină părții vătămate, cum că nu și-a pus centura de siguranță la momentul când s-a urcat în autoturism, însă acest aspect a fost probat atât cu declarațiile martorilor O. C. cât și cu declarația martorului M. L. care arată că-l cunosc pe partea civilă și că înainte de accident, când se deplasa în diferite locații, aveau cunoștință că acesta își punea centura de siguranță. Mai mult, imediat după producerea accidentului acesta nu s-a preocupat să sune la apelul de urgență 112 pentru a acorda ajutor părții civile, ci a sunat un coleg de serviciu pentru a-i comunica despre accident, martorii fiind cei care au sunat la salvare.
S. a se observa că din dosarul cauzei rezultă că inculpatul este un împătimit al vitezei, datorită vitezei s-a produs acest accident iar la fila 42 din dosar există cazierul inculpatului de unde se poate observa că, cu aproximativ o lună în urmă, a fost sancționat contravențional pentru același gen de fapte, respectiv nerespectarea limitei de viteză. Pentru aceste considerente, solicită reaprecierea cuantumului pedepsei, având în vedere că are un grad de culpă de
1..
La dosarul instanței de fond s-a depus constituirea de parte civilă în data de (...), (f.11 dosar) unde partea civilă a solicitat contravaloarea hainelor de la momentul producerii accidentului respectiv 750 lei și a încălțămintei, această sumă fiind probată cu depozițiile martorilor, de unde rezultă că, contravaloarea acelei îmbrăcăminte a costat 750 lei însă instanța a acordat doar 700 lei. S-au solicitat 3.000 lei cheltuieli suplimentare cu alimentația (f.131-132) rezultă cu certitudine că partea civilă a efectuat în plus aceste cheltuieli având un regim alimentar diferit față de cel pe care l-ar fi avut dacă nu suferea acest accident. Apoi a solicitat suma de 8200 contravaloarea medicamentelor, a controalelor medicale și a tratamentelor medicale. Instanța a acordat 500 lei însă se poate observa din declarațiile martorei D. C. (f.181-182) rezultă că partea civilă și-a cumpărat medicamente cu scop anticoagulant din străinătate, întrucât în țară nu se găsește iar costul acestora a fost de 7-8 milioane lei vechi. Apoi, martorul M. L., arată la fila 114 din dosar, că la momentul externării chiar martorul este cel care l-a dus acasă pe partea civilă, s-a oprit la farmacie și a cumpărat medicamente de 300 lei. Apoi s-a mai probat și faptul că s-au comandat 14 fiole care au costat în jur de 600 lei. Iată că s-a probat practic o sumă de 1700 lei cu depozițiile martorilor față de suma de 500 lei care a fost acordată de prima instanță. Apoi instanța de fond nu a acordat contravaloarea transportului soției părții vătămate la spital, respectiv 600 lei, pentru cele 18zile de internare, așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital, soția părții vătămate efectuând aceste transporturi cu taxiul dus-întors, totalizând practic pentru un drum 24 lei x 18 zile rezultă suma de 432 lei, aspect care a fost confirmat de către martor (f.132).
Apoi instanța nu a acordat nici suma de 3260 lei ce reprezintă diferența dintre venitul realizat anterior producerii accidentului și indemnizația concediului medical aferentă perioadei 15 ianuarie 2009 - 15 iunie 2009, cu atât mai mult cu cât s-a probat că partea civilă era angajată cu normă întreagă, plus avea contract de muncă de 2 luni la o altă societate, de unde se poate observa că între salariu primit anterior producerii accidentului și concediu medical există o diferență de 815 lei pe lună. Ori, calculând a probat un total de 3260 lei. Apoi instanța de judecată, în loc de 1050 lei cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea onorariului avocațial acordă 1.000 lei chiar reținând culpa de 30% a părții vătămate rezulta suma de 1050 lei și nicidecum suma de 1.000 lei.
Față de aceste aspecte, consideră că a probat daunele materiale pe care le-a solicitat partea vătămată în fața instanței de fond cu dobânzile aferente.
In ce privește daunele morale, consideră că în mod nejustificat s-au redus la 10.500 euro fiind reținută culpa acestuia, însă raportat la suferințele părții vătămate, la faptul că a rămas cu un handicap, urmează să efectueze încă o operație la umăr, consideră că suma acordată este prea redusă.
In ce privește recursul formulat de asigurător și de către inculpat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea ca nefondate și în temeiul art.193 al.6 C.pr.pen., să fie obligați la cheltuieli de judecată.
Cu privire la pensia anticipată, arată că partea civilă a fost nevoită să-și depună această cerere întrucât datorită handicapului care a rezultat din acel accident nu a mai putut fizic să lucreze. Din acest motiv a fost nevoit să solicite această pensie.
La întrebarea instanței, care a fost motivul pentru care partea vătămată nu a ales pensia de boală, partea vătămată arată că la acel moment era mult inferioară celei anticipate.
Apărătorul părții responsabile civilmente S., față de recursul promovat de partea civilă, pe latură penală, solicită respingerea recursului, arătând că gradul de culpă este corect reținut având în vedere că partea civilă nu avea centura de siguranță.
În ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea în parte a recursului formulat de partea civilă, corect fiind sesizat că instanța de fond a făcut greșeli de calcul. C. motive privind supraalimentația și medicamentele și tratamentele efectuate de partea civilă solicită a fi respinse deoarece nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost recomandate.
În ce privește diferența de venituri, apreciază că acest aspect este nedovedit. Raportat la daunele morale apreciază că acestea sunt exagerate și solicită respingerea sub acest aspect.
Asupra recursului inculpatului S. E. V. și asigurătorului solicită admiterea acestora.
Reprezentantul M.ui P., asupra recursului declarat de inculpatul S. E. V., solicită a se constata că este nefondat, cu precizarea făcută de către apărătorul inculpatului oral și prin motivele scrise de recurs. A. cale de atac vizează exclusiv latura civilă a cauzei.
A. ca fondat recursul părții civile B. O.
Consideră că nu sunt întemeiate criticile aduse modului de soluționare a laturii civile și caracterului excesiv al cuantumului daunelor morale în condițiile în care zilele de îngrijiri medicale sunt de 45-50 zile stabilite prinactul medico-legal, însă cu consecința punerii în primejdie a vieții părții vătămate. A. că aceste daune morale sunt justificate prin considerentele hotărârii atacate, așa încât nu apreciază că se impune cenzurarea acestor daune morale.
In ce privește criticile aduse laturii civile de către inculpatul S. E. V., sunt de asemenea neîntemeiate argumentele, susținând recursul declarat de partea civilă. Aceeași concluzii privind caracterul nefondat a recursului declarat de asigurătorul S. cu atât mai mult cu cât calea de atac nu este motivată, presupune că ar putea viza latura civilă a cauzei, aceleași argumente prezentate în recursul inculpatului S. E. V., rămânând valabile și pentru caracterul nefondat a recursului asigurătorului, sens în care, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. solicită respingerea acestora.
Susține recursul declarat de partea civilă, pe care-l apreciază fondat, atât în latura penală cât și în latura civilă a cauzei, și, în baza art.385/15 pct. 2 lit.d C.pr.pen., solicită casarea sentinței atacate, și să se procedeze la rejudecarea cauzei în latura penală, concluzionând că este greșită reținerea culpei concurente a părții vătămate, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii, precum și pe latură penală a cauzei, este greșită individualizarea judiciară a pedepsei aplicată de către instanța fondului, respectiv de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, o pedeapsă la care instanța fondului s-a oprit ca urmare a aplicării disp.art.72 C., dar și ale art.74 lit.a și 74 lit.c C. În principal, solicită a se constata că în opinia sa, împrejurarea că partea civilă a purtat sau nu centura de siguranță în momentele anterioare producerii evenimentului rutier nu poate să aibă semnificația cauzală necesară pentru a intra în raport de cauzalitate între acțiunea culpabilă a inculpatului și rezultatul periculos ce s-a produs în prezenta cauză. Cu certitudine, indiferent care dintre teoriile din literatura judiciară în ceea ce privește raportul de cauzalitate ar fi adoptată fie teoria condiției sinequanon, fie a echivalenței condițiilor și a cauzelor, apreciază că nu este incident în cauză, indiferent dacă partea vătămată purta sau nu centura de siguranță, evenimentul cauzat exclusiv datorită vitezei excesive și neadaptate la condițiile de trafic s-ar fi produs în mod inerent.
Împrejurarea că purtarea centurii de siguranță ar fi putut eventual, avea consecințe în ce privește urmările produse asupra părții civile, apare ca o condiție favorizantă care însă nu are semnificație în raportul cauzal și din acest motiv apreciază că indiferent dacă în sarcina vreunei persoane se poate reține încălcarea unei dispoziții legale cum este cazul în speță, câtă vreme această încălcare nu intră în conținutul unui raport cauzal complex cum, ar trebui să fie în situația acestui eveniment rutier ce face obiectul dosarului, nu poate avea semnificația de cauză și nu poate duce la concluzia unei culpe concurente a părții civile și a inculpatului în producerea infracțiunii prev.de art.184 al.2,4 C.
De altfel, este atestat dincolo de faptul că rezultă un caracter de certitudine dacă partea vătămată a purtat sau nu centură, nu este atestat în nici un mod care ar fi fost consecințele purtării centurii, asupra urmărilor, leziunilor și tratamentului necesar pentru partea civilă pentru recuperarea acesteia. A., la fel cum în actul de sesizare se reține culpa exclusivă a inculpatului care constă în încălcarea celor două dispoziții legale, art.48 și art.123 lit.e din Regulamentul pentru aplicare a OG nr.1., respectiv neadaptarea vitezei la condițiile de trafic și de carosabil acoperit cu polei, consideră că în mod greșit instanța fondului a reținut culpa concurentă a părții civile. Așa fiind, pe de o parte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului nu este corespunzătoare nici măcar ținând seama de concurența vreunei culpe a părții civile, dar ca să continue susținerea recursului părții civile, nici dinpunctul de vedere al criteriilor prev.de art.72 C. și nici ca urmare a neincidenței circumstanțelor atenuante.
E. evident că, instanța fondului a reținut ca și circumstanță atenuantă disp.art.74 lit.a C., o circumstanță atenuantă judiciară facultativă, care ar consta în buna conduită avută anterior de către inculpat. D. inculpatul nu are antecedente penale însă în opinia sa, în aprecierea bunei conduite a inculpatului, mai cu seamă a nerespectării unor dispozițiilor legale ce vizează circulația pe drumurile publice, susținerea părții civile prin invocarea cazierului ce se regăsește la fila 142 este întemeiată pentru a justifica o conduită ce nu este corespunzătoare într-un domeniu care are importanță deosebită pentru analiza conduitei inculpatului. A., într-adevăr inculpatul a fost în mod repetat sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor la regimul circulației pe drumurile publice. Intr-adevăr pentru depășirea vitezei în două rânduri și apoi ulterior chiar s-a sancționat și cu suspendarea permisului de conducere pe o durată de 30 zile pentru nerespectarea semnificației semaforului culori roșii. Iată așadar că se dovedește că inculpatul are cel puțin o indiferență în a respecta regulile circulației pe drumurile publice, indiferență care în principal trebuie avută în vedere când se analizează conduita inculpatului în cazul unui accident de circulație. Pe de altă parte, în ceea ce privește incidența art.74 lit.c C., consideră că acest text de lege presupune o conduită mai mult decât o simplă eventuală recunoașterea sau un simplu regret manifestat de către inculpat, acest text de lege presupune o acțiune efectivă a inculpatului care să fie de natură a ajuta la aflarea adevărului în cauză. Cum o astfel de atitudine în prezenta cauză nu a fost prezentă din partea inculpatului, astfel încât apare ca fiind nejustificată reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.c C.
In consecință, în latura penală, pe de o parte, solicită reținerea culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier și de asemenea a urmărilor prevăzute de art.184 al.2 și 4 C., ținând seama și de această culpă exclusivă dar și înlăturând circumstanțele atenuante reținute în mod greșit în favoarea inculpatului. S. ca în latura penală să fie reconsiderată pedeapsa aplicată acestuia, să i să se aplice o pedeapsă corespunzătoare criteriilor prev.de art.72 C., între limitele prev.de art.184 al.2 și 4 C. nereduse, întrucât nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
In principal, în ce privește culpa exclusivă a inculpatului, desigur că această susținere are implicații și în latura civilă a cauzei, din considerentele hotărârii instanței fondului rezultă că latura civilă a fost soluționată ținându-se seama de proporția culpei respectiv de o proporție de 30% a culpei părții vătămate, toate despăgubirile acordate sunt reduse corespunzător acestei culpe.
Având în vedere că susține culpa exclusivă a inculpatului, desigur că și latura civilă urmează a fi corespunzător soluționată, ținând seama de culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului și respectiv a prejudiciului cauzat părții civile.
De asemenea, apreciază că nu se impune însă reținerea unui cuantum sporit al daunelor morale decât în măsura în care acestea sunt influențate de reținerea culpei exclusive a inculpatului. A., în ceea ce privește recursul părții civile, privitor la sporirea daunelor morale este de părere că acestea trebuie ajustate doar pentru a da corespunzător eficiență culpei exclusive a inculpatului. S., în ceea ce privește pretențiile în latura civilă a cauzei, apreciază că instanța fondului a analizat corect constituirea de parte civilă, a analizat de asemenea corect probațiunea administrată în latura civilă a cauzei, sens în care așa cum a arătat, solicită instanței verificarea laturii civile șisoluționarea acesteia corespunzător culpei exclusive a inculpatului, fără însă a reține argumentele prezentate de apărătorul părții civile în sensul majorării pretențiilor civile.
Cu aceste concluzii, solicită obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac, urmând ca pretențiile părții civile, în ceea ce privește cheltuielile judiciare să fie admise corespunzător concluziilor formulate.
Cu privire la recursul asigurătorului, susține că este nefondat cu atât mai mult cu cât este și nemotivat.
Apărătorul inculpatului S. E. V., în replică, sub aspectul laturii penale arată că solicită a se constata că raportul de cauzalitate a inculpatului și urmarea produsă este puternic afectat și fără nici un dubiu aceste condiții cauzatoare a nepurtării centurii. S. a se constata că pe fondul cauzei însuși reprezentantul parchetului a solicitat să se constate „culpa majoritară a inculpatului";.
Cu privire la aspectele invocate de către partea civilă arată că atitudinea sinceră a fost constată de poliție, parchet și instanță.
Susține de asemenea că nu datorită vitezei a avut loc accidentul pentru că viteza era sub 30 km la oră, ci accidentul a avut loc datorită poleiului și a derapării.
Costul medicamentelor invocate de partea civilă apreciază că trebuiau probate cu înscrisuri. Susține că inculpatul S. E. V., este plecat în interes de serviciu la C.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.36 din (...) a Judecătoriei H. în baza art.184 alin.2 și 4 C., cu aplicarea art.76 lit.e) rap. la art.74 lit.a și c C. s-a dispus condamnarea inculpatului S. E.-V. - fiul lui E. și M., născut la data de (...) în Blaj, jud. A., posesor al C.I. seria AX nr. 2., eliberată de S. A. I., CNP 1., cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul A. I., str. A. nr. 16, ap.15, jud. A. și reședința fără forme legale în municipiul C.-N., str. B. nr. 6, jud. C., la pedeapsa de: 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II- a C.
În baza art.81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.
În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL, cu sediul în C.-N., str. C. D. nr. 55, ap.11, jud. C., la plata sumei de 1274 lei și 1.444,8 lei lunar pentru intervalul noiembrie 2009-iunie 2011 cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de 10.500 euro plătibilă în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă B. O., domiciliat în C.-N., str. C. F. nr. 137, ap.23, jud. C., sume actualizate cu dobânda legală de la data producerii accidentului, (...), și până la achitarea integrală, respingând celelalte pretenții civile.
În baza art.313 din OUG 72/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL la plata sumei de 5.331,69 lei către S. C. de P. „. D., cu sediul în C.-N., str. B.H. nr. 6, cu dobânda legală din prima zi următoare datei externării, (...), până la achitarea integrală a debitului cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În baza art.193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă B. O. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
În baza art.191 alin.1 și 3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în S.ul Național de D. G. J.
Prezenta sentință este opozabilă asiguratorului SC O. V. I. G. SA, cu sediul în B., sector I, B-dul A. nr.28, corp B.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Huedin, inculpatul S. E.-V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 C.
S-a reținut în actul de inculpare și sesizare a instanței că, la data de (...), în jurul orelor 10.30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC P. D. SRL pe DJ 107 P, la km. 31, pe raza comunei M., inculpatul a comis un accident rutier în urma căruia partea vătămată B. O. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite punându-i în primejdie viața.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul procesului penal, iar în fața instanței a arătat că partea vătămată nu purta centura de siguranță, fapt ce a agravat leziunile acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de (...), în jurul orelor 10.30, pe raza comunei M., maiexact pe DJ 107 P la km.31, a avut loc un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate B. O., pasager aflat pe bancheta din dreapta față a autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC P. D. SRL, condus de inculpatul S. E.-V. A. conducea autoturismul Dacia L.,cu nr. (...) pe DJ 107 P din direcția M. înspre G., carosabilul fiind acoperit cu un strat de zăpadă. La un moment dat autoturismul a derapat, a părăsit partea carosabilă, alunecând și rostogolindu-se pe o distanță de circa 250 metri, oprindu-se în imobilul cu nr. 72 proprietatea martorului C. V.
În urma evenimentului rutier partea vătămată B. O. a fost transportat cu o ambulanță la U. de P. a U. din cadrul S.ui C. Județean de U. C.-N., fiind apoi transferat la S. C. de P. „. D. din C.-N., unde a rămas internat în perioada
15.01 - (...).
La data de (...) partea vătămată a formulat plângere penală prin care a solicitat cercetarea și trimiterea în judecată a inculpatului S. E.-V. pentru consecințele produse prin accidentul rutier. Partea vătămată a fost supusă unui control medico-legal la data de (...), iar din raportul de constatare medico- legală cu nr. 1907/II/b/71, al IML C.-N. reiese că victima prezintă leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și care necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale, până la acea dată, iar numărul total de zile de îngrijiri medicale putea fi stabilit după epuizarea tratamentului medico-chirurgical recomandat. De asemenea s-a concluzionat că leziunile au pus în primejdieviața victimei. La data de (...) partea vătămată a fost supusă unui alt examen medico-legal, stabilindu-se și de această dată că leziunile suferite s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și care necesită 45-50 zile îngrijiri medicale până la acea dată, iar numărul total de zile de îngrijiri medicale va putea fi stabilit după epuizarea întregului tratament medico-chirurgical indicat și anume rezecția laterală a claviculei, leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Inculpatul S. E.-V. a recunoscut că autoturismul pe care îl conducea a derapat în urma manevrelor pe care le-a făcut pe un drum acoperit cu zăpadă și și-a asumat răspunderea în producerea accidentului, însă în ceea ce privește consecințele acestuia a arătat că partea vătămată are o culpă întrucât nu a purtat centura de siguranță. (f. 78).
Partea vătămată a declarat că nu corespunde adevărului susținerea inculpatului, acesta punându-și centura de siguranță atât la plecarea spre M., cât și la întoarcerea spre C. (f. 87). Partea vătămată a mai arătat că în momentul răsturnării mașinii nu a avut de ce să se prindă, a încercat să se țină de maneta de viteză și apoi de punctul de prindere al centurii de siguranță cu mâna stângă și probabil a apăsat butonul de declanșare și fără voința sa s-a eliberat și a ajuns între tetierele mașinii.
Potrivit art. 69 C.Pr.Pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. De asemenea potrivit art. 75 C.Pr.Civ. declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Niciunul dintre martorii audiați nu a putut confirma sau infirma susținerile celor două părți. E. însă un fapt cert că partea vătămată B. O., aflat inițial pe locul din dreapta șoferului, a ajuns în urma rostogolirii vehiculului în partea din spate a acestuia, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă până la oprirea D. L. în imobilul cu nr. 72 partea vătămată ar fi avut în permanență montată centura de siguranță. În această situație instanța, neputând corobora declarațiile părții vătămate sau ale inculpatului cu vreun alt mijloc de probă, va da eficiență principiului in dubio pro reo, orice îndoială asupra vreunei împrejurări care influențează răspunderea penală a inculpatului profitând acestuia.
Având în vedere cele arătate mai sus instanța constată că în cauză se poate reține atât culpa inculpatului S. E.-V. care a încălcat prevederile art. 48 din OUG 1. potrivit căruia conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și prevederile art. 123 lit. e) din Regulamentul de aplicare al OUG 1. (HG 1391/2006) potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă, cât și culpa părții vătămate B. O. care a încălcat prevederile art. 36 alin. 1 din OUG 1. care potrivit căruia conducătorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte in timpul circulației pe drumurile publice. Instanța apreciază că în sarcina inculpatului se poate reține o culpă de 70%, iar în sarcina părții vătămate o culpă de 30%.
În drept, fapta inculpatului S. E.-V., care la data de (...), în jurul orelor
10.30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC P. D. SRL pe DJ 107 P, la km. 31, pe raza comunei M., a comis un accident rutier în urma căruia partea vătămată B. O. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite punându-i în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C., faptă pentru care instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 4 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța are în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C., culpa majoritară a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele grave ale infracțiunii săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.
De asemenea instanța, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de
Casație și Justiție, va interzice inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța, în baza art. 81 și 71 alin. final C. va suspenda condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța reține următoarele:
Potrivit art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată B. O. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă cu suma de 55.600 lei.
În faza de judecată partea vătămată a depus o precizare a constituirii de parte civilă, arătând care sunt pretențiile civile pe care le are împotriva inculpatului, părții responsabile civilmente SC P. D. SRL și asiguratorului SC
O. SA. (f. 7-11).
Instanța a apreciat că cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen.
Partea vătămată a solicitat instanței obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asigurătorul la repararea următoarelor prejudicii: 750 lei contravaloarea hainelor și a încălțămintei purtate în data de (...), 3.000 lei cheltuieli cu supraalimentația în perioada 15 ianuarie 2009- septembrie 2009, 8.200 lei costul spitalizării, a medicamentelor și tratamentelor medicale, 600 lei cheltuieli cu transportul său și al soției la spital sau la alte instituții medicale, 3260 lei reprezentând diferența dintre veniturile realizate anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical pentru perioada (...)-(...), 2064 lei prestație periodică reprezentând diferența dintre câștigul realizat anterior accidentului și venitul realizat din pensie, începând cu data emiterii deciziei de pensionare la cererea sa ((...)) și până la data de (...) când se împlinește termenul de pensionare pentru limită de vârstă, precum și daune morale în cuantum de 80.000 Partea civilă a solicitatacordarea dobânzii legale aferente acestor sume de la data producerii faptului prejudiciabil până la data plății integrale.
Potrivit art. 15 alin. 1 C.Pr.Pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Instanța a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
În ceea ce privește solicitarea obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL la repararea prejudiciilor civile în urma accidentului rutier instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1000 alin. 3 C. în vederea antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului trebuie să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent.
Ambele condiții legale sunt întrunite în prezenta cauză, inculpatul fiind angajat al SC P. D. SRL, iar în momentul săvârșirii faptei acesta era în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, având calitatea de conducător auto și fiind însărcinat de conducerea firmei să se deplaseze împreună cu partea vătămată la P. C. M.
În consecință instanța a constatat că SC P. D. SRL are calitatea de parte responsabilă civilmente, urmând să răspundă în solidar cu inculpatul pentru repararea prejudiciilor cauzate prin accidentul rutier.
Partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, are obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății, potrivit art.1169 C. și art. 129 C.Pr.Civ.
Sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (f.42, 48, 51, 61) coroborate cu declarațiile martorilor M. M. L. (f.114), D. C. (f.131), Matea L.
(f.132) și B. C.-Angelica (f.150) următoarele daune materiale: 700 lei contravaloarea hainelor și a încălțămintei purtate în data de (...), 500 lei costul medicamentelor cumpărate din banii părții vătămate, 100 lei tratamente naturiste și 120 lei creme din aloe (3 tuburi a câte 40 lei bucata). E. de asemenea întemeiată solicitarea părții vătămate de acordarea a prestației periodice reprezentând diferența dintre câștigul realizat anterior accidentului și venitul realizat din pensia stabilită prin decizia de pensionare din (...)) și până în luna iunie 2011 când se împlinește termenul de pensionare pentru limită de vârstă. Instanța apreciază însă că partea civilă B. O. nu a făcut dovada caracterului cert al prejudiciilor constând în spitalizarea, medicamentele și tratamentele medicale, transportul său și al soției la spital sau la alte instituții medicale și diferența dintre veniturile realizate anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical pentru perioada (...)-(...).
În ceea ce privește daunele morale instanța a reținut că în cauză s-ar justifica acordarea de despăgubiri în cuantum de 15.000 euro ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite de partea civilă B. O. ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că partea civilă, căruia i-a fost pusă în pericol viața, a suferit o schimbare atât în plan fizic și psihic-afectiv, cât și în plan familial, aspect confirmat de toți martorii audiați în cauză. Urmările subzistă și în prezent, iar partea civilă va fi nevoită să facă eforturi în continuare pentru a-și relua o viață cât mai aproape de normalitate. Î. de producerea accidentului era o persoană activă, care efectua lucrări de teren, având încheiate mai multe contracte de muncă, iar acum are greutăți cu deplasarea și cade deseori pradă unor depresii. Instanța reține însă căacordarea de despăgubiri civile are rolul acoperirii unor prejudicii și nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă pentru partea culpabilă.
Pe de altă parte toate sumele care s-ar fi cuvenit pentru prejudiciile dovedite vor fi diminuate potrivit procentului de culpă stabilit în sarcina părții civile, respectiv 30%, inclusiv suma de 15.000 euro arătată mai sus.
În consecință în baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art.998 C. instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL la plata sumei de 1274 lei și 1.444,8 lei lunar pentru intervalul noiembrie 2009- iunie 2011 cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de
10.500 euro plătibilă în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale. Sumele vor fi actualizate cu dobânda legală de la data producerii accidentului, (...), și până la achitarea integrală având în vedere că în cadrul răspunderii civile delictuale făptuitorul este de drept pus în întârziere.
În cauză s-a mai constituit parte civilă S. C. de P. „. D. solicitând plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate B. O.
Instanța, constatând că pretențiile civile ale acestei unități spitalicești sunt întemeiate, urmează a le admite în totalitate și în baza art.313 din OUG
72/2006 a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.
D. SRL la plata sumei de 5.331,69 lei către S. C. de P. „. D., cu dobânda legală din prima zi următoare datei externării, (...), până la achitarea integrală a debitului cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În cauză s-a solicitat și acordarea de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă B. O. în cursul procesului penal. S-a făcut dovada cu chitanțele anexate a plății onorariului avocațial.
În consecință instanța, în baza art.193 C.pr.pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă B. O. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale, având în vedere că și pretențiile civile au fost admise doar în parte.
Ca o consecință a condamnării instanța în baza art.191 alin.1 și 3
C.pr.pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.
D. SRL la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în S.ul Național de D. G. J.
Având în vedere dispozițiile art.54 alin.4 și art.57 din Legea 136/1995, precum și considerentele Deciziei în interesul legii nr.I din 28 martie 2005, prezenta sentință a fost opozabilă în ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile asiguratorului SC O. V. I. G. SA.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal inculpatul S. E. V., partea civilă B. O. și asiguratorul SC O. V. I. G. SA.
Inculpatul S. E. V. a criticat hotărârea atacată numai în ceea ce privește latura civilă, arătând că acordarea de despăgubiri constând în diferența dintre veniturile realizate anterior accidentului și pensia de invaliditate nu are suport obiectiv și legal, deoarece partea civilă nu a dovedit faptul că nu și-a mai putut îndeplini obligațiile de serviciu din cauza evenimentului rutier produs. Partea civilă a optat pentru pensia anticipată și nu pentru pensionare pentru caz de invaliditate.
Raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, 45-50 de zile, consideră că suma stabilită pentru daune morale este extrem de mare și consideră că se impune a fi reconsiderat.
Partea civilă B. O. a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea circumstanțelor atenuate, deoarece inculpatul nu avut chiar oatitudine sinceră, încercând să atribuie și părții vătămate o parte din vină în sensul că nu și-a ajustat centura de siguranță. Imediat după momentul producerii accidentului inculpatul și-a sunat un fost coleg de facultate în loc să sune la 112..
Consideră că greșit a reținut instanța de fond că nu purta centura de siguranță, deoarece a dovedit cu martorii O. C. și M. M. L. că și în deplasările anterioare în interes de serviciu a purtat întotdeauna centura de siguranță. Invocă desprinderea accidentală a centurii în cursul rostogoliri mașinii și solicită a se reține în sarcina inculpatului o culpă de 1. în producerea accidentului. face trimitere la fișa de cazier auto a inculpatului din care reiese că și anterior accidentului, în(...), cât și ulterior, în (...) și în (...) inculpatul a fost sancționat contravențional pentru depășirea limitei de viteză.
Sumele reprezentând daune materiale și reținute de instanța de fond ca dovedite însumează 1420 lei, însă în dispozitiv este trecută o sumă mai mică. Consideră că a dovedit și sumele cheltuite pentru hrana la regim, de 3.000 lei, medicamente în sumă de 1.700 lei, 432 lei pentru transportul soției sale cu taxiul la spital în cele 18 zile cât a fost internat, diferența dintre salariu și indemnizația de concediu, diferența de 2.064 lei dintre câștigul anterior și pensia anticipată începând cu data emiterii decizie de pensionare și nu din (...) cum a acordat prima instanță și suma de 1050 lei reprezentând onorariul avocațial de 1500 lei diminuat cu 30% și nu suma de 1.000 lei cum greșit a calculat instanța.
S. majorarea cuantumului daunelor morale, raportat la suferința ce i-a fost cauzată, fiind necesar a i se administra morfină timp de 14 zile, umărul drept a rămas deplasat, fiind necesară o nouă intervenție chirurgicală în străinătate.
Asiguratorul SC O. V. I. G. SA nu a indicat motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilorart.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul inculpatului este fondat în ce privește greșita acordare a prestației de 1.444,8 lei lunar pentru perioada noiembrie 2009-iunie 2011 și cuantumul daunelor morale, iar recursul părții civile este fondat în ce privește cuantumul daunelor materiale, în aceste limite urmând a fi admise pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală în latura penală a cauzei, susținute de probele administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că la data de (...), în jurul orelor 10.30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea SC P. D. SRL pe DJ 107 P, la km. 31, pe raza comunei M., inculpatul S. E. V. a comis un accident rutier în urma căruia partea vătămată B. O. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite punându-i în primejdie viața. Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului S. E. V. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C. La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.a și c C., culpa majoritară a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele grave ale infracțiunii săvârșite. precum și celelalte criterii prev. de art.72 C. Simpla împrejurare că inculpatul a declarat că partea vătămată nu avea centura de siguranță prinsă nu este denatură a releva o conduita nesinceră a acestuia, câtă vreme nu s-a demonstrat prin probe concrete că la momentul accidentului partea civilă purta centura de siguranță. Cu certitudine la momentul la care a fost găsită în mașină după accident, partea civilă se afla în partea din spate a mașinii, astfel cum au declarat martori oculari C.V. și C. F. f.129,130 fond, poziție în care nu ar fi ajuns dacă ar fi avut prinsă centura de siguranță. În ce privește posibilitatea desprinderii accidentale în cursul rostogolirii mașinii a centurii de siguranță, acest aspect nu a fost demonstrat, partea civilă nesolicitând efectuarea unei expertize. D. inculpatul este cel care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice și a unei expertize medico-legale pentru a se lămuri posibilitatea desprinderii accidentale a centurii de siguranță și consecințele accidentului în cazul în care partea vătămată ar fi purtat centura de siguranță, cerere care a fost respinsă de instanță în ședința din (...), cu motivarea că nu sunt utile soluționării cauzei în raport de celelalte probe administrate. Parte civilă nu a și-a însușit și nu a insistat în administrarea acestor probe, singurele în măsură a lămuri aspectele menționate. Inculpatul nu avea nici un interes a susține administrarea acestor probe în fața instanței de recurs, câtă vreme instanța de fond a reținut și culpa părții civile prin aceea că nu s-a demonstrat că avea centura de siguranță. Curtea reține că declarațiile martorilor O. C. și M. M. L. în sensul că și în deplasările anterioare în interes de serviciu partea civilă a purtat întotdeauna centura de siguranță nu sunt apte a demonstra că la data de (...) partea civilă avea centura de siguranță, iar în lipsa altor elemente, ținând seama de locul în care se afla partea civilă după accident - locul din spate al autoturismul, deși ocupase locul din dreapta față - concluzionează că în mod corect s-a reținut și culpa de 30% a părții civile în ce privește consecințele accidentului. Corect s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, acesta neavând antecedente penale și fiind caracterizat ca având o conduită bună de martorii audiați în cauză. E. adevărat că la data de (...) inculpatul a fost sancționat contravențional pentru depășirea cu 10-20 km/h a vitezei legale, dar se observă că în prezenta cauza accidentul nu s-a datorat vitezei excesive și că anterior accidentului inculpatul, cu excepția sancțiunii menționate, nu a avut alte abateri la regimul circulației rutiere, iar depășirea cu 10-20 km/h a vitezei legale, fără precizarea vitezei exacte, nu poate fi caracterizată ca viteză excesivă. Sancțiunile din anul 2010 nu fac obiectul analizei din prezentul dosar, fiind ulterioare săvârșirii faptei, cu mențiunea că o sancțiune vizează depășirea cu 21-30km/h a limitei de viteză, iar cealaltă nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului. În ce privește latura civilă a cauzei se constată că partea civilă B. O. a dovedit suma de 1.300 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor, cu martorii M. M. L., care a precizat că s-a cheltuit suma de 500-600 lei pentru 14 fiole de medicamente f.114 și D. C. M., care a declarat f.131 că s-a cheltuitsuma de 700-800 lei pentru medicamente. Martorul M. M. L. a învederat că a fost cu soția părții civile la farmacie când aceasta a cumpărat medicamentele prescrise, pentru care a plătit 200-300 lei, dar nu a preciza dacă această cheltuială a fost făcută separat de cea de 500-600 lei. În consecință curtea va lua în considerare media sumelor certe indicate de martori, respectiv 550 lei și 750 lei, în total 1.300 lei. S-a mai dovedit suma de 120 lei pentru 3 tuburi de aloe, 100 lei pentru laptele de capră și 700 lei pentru îmbrăcămintea distrusă, în total 2220 lei, sumă ce urmează a fi diminuată cu 30%. Nu s-a dovedit faptul că soția părții civile a vizitat-o pe aceasta la spital zilnic și nici că deplasarea s-a făcut cu taxiul. Nu s-a dovedit diferența dintre venitul anterior și indemnizația de concediu medical. D., din actele de la f.28 reiese că în luna decembrie 2008, anterior accidentului, inculpatul a realizat un venit net de 2.323 lei, iar din adeverința de la f.48 reiese că în luna ianuarie 2009 inculpatul a avut un salariu net de 3417 lei, în februarie 2009, de 2762 lei, în luna martie 2009 de 2.446 lei, în aprilie 2009 de 2541 lei, deci venituri superioare celor dinainte de accident. Prestația solicitată de partea civilă și stabilită de instanța de fond la suma de 1.444,8 lei lunar pentru perioada noiembrie 2009-iunie 2011 nu se cuvine a fi acordată, deoarece nu s-a demonstrat raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și necesitatea pensionării anticipate a părții civile. Partea civilă nu a dovedit faptul că nu și-a mai putut îndeplini obligațiile de serviciu din cauza evenimentului rutier produs, neputând fi primite ca probe declarațiile de martori pentru acest aspect, fiind necesară efectuarea unei expertize medico-legale, nesolicitată de partea civilă, câtă vreme raportul de constatare medico-legală completat existent la dosar nu atestă existența vreunei infirmități sau incapacități de muncă a părții civile. Instanța de fond a acordat corect cheltuieli judiciare parțiale părții civile având în vedere că acțiunea civilă a fost admisă în parte, instanța nefiind ținută a acorda în acest caz cheltuieli integrale, diminuate cu 30% în cazul concret. În ce privește cuantumul daunelor morale, curtea constată că suma de 15.000 euro stabilită este prea ridicată în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru restabilirea sănătății părții civile, de 45-50 zile, și ținând seama și de practica sa constată în cazuri similare, va stabili suma de 10.000 lei ca daune morale, ce va fi diminuată cu 30%, sumă în măsura a compensa suferința părții civile, fără a fi o amendă excesivă pentru inculpat. Asiguratorul nu a motivat recursul declarat, motiv pentru care nefiind identificate din oficiu aspecte de nelegalitate care să îl privească pe acest recurent, urmează a fi respins recursul. Pentru considerentele prezentate în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală curtea va admite recursurile declarate de inculpatul S. E. V. și de partea civilă B. O. împotriva sentinței penale nr.36 din (...) a Judecătoriei H., pe care o va casa în parte, cu privire la cuantumul daunelor morale și materiale acordate părții civile. Rejudecând în aceste limite, în baza art.14, 346 C.pr.penală, art.998 C.civil va obliga pe inculpatul S. E. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL C.-N. să plătească părții civile B. O. suma de 1554 lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală de la data accidentului -(...), și suma de 7.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii,înlăturând prestația de 1.444,8 lei lunar pentru perioada noiembrie 2009-iunie 2011. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul SC O. V. I. G. SA împotriva aceleiași sentințe. În baza art.193 C.pr.penală se va respinge cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs către partea civilă, ținând seama de soluția de admitere și a recursului inculpatului. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va obligă asiguratorul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli judiciare în recurs avansate de stat rămânând în sarcina acestuia, conform art.192 alin.3 C.pr.penală. PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursurile declarate de inculpatul S. E. V. și de partea civilă B. O. împotriva sentinței penale nr.36 din (...) a Judecătoriei H., pe care o casează în parte, cu privire la cuantumul daunelor morale și materiale acordate părții civile. Rejudecând în aceste limite, în baza art.14, 346 C.pr.penală, art.998 C.civil obligă pe inculpatul S. E. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. D. SRL C.-N. să plătească părții civile B. O. suma de 1554 lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală de la data accidentului -(...), și suma de 7.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, înlăturând prestația de 1.444,8 lei lunar pentru perioada noiembrie 2009-iunie 2011. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul SC O. V. I. G. SA împotriva aceleiași sentințe. În baza art.193 C.pr.penală respinge cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs către partea civilă. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală obligă asiguratorul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli judiciare în recurs avansate de stat rămânând în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER M. R. L. M. ANA C. M. B. 4 ex./(...) Jud.fond:C.Tătar
red.L.M./C.A.N.
| ← Decizia penală nr. 375/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 459/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
