Încheierea penală nr. 561/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 561/R/2011
Ședința publică din 12 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : L. H.
: I. MODLOVAN
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. I., împotriva încheierii penale nr. 39/C/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect propunere de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. I. aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av.Ban T. și C. Cuc G., ambii din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. Ț. E. C., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av.Ban T., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, în temeiul art.300/1 rap.la art.160/b alin.2 C.pr.pen., respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii în libertate apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.145 C.pr.pen. Potrivit art.136 C.pr.pen., aceste dispoziții au o singură finalitate. Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul și-a asumat cui sinceritate responsabilitatea faptelor și încă de la început și-a recunoscut faptele. Mai mult, și-a oferit disponibilitatea de a colabora cu organele de anchetă. Argumentul invocat pentru arestarea inculpatului a fost aceea că Tribunalul Sibiu a mai dispus aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată. Actele materiale imputate sunt acte materiale care intră în conținutul aceleiași unice infracțiuni fiind astfel aplicabile disp.art.335 alin.2 C.pr.pen. Discutabile sunt însă faptele în materialitatea lor. Substanțele găsite la locuința din Băița au o justificare și anume inculpatul a arătat că în acea cameră a fost găzduit martorul B.. Nu contestă faptul că inculpatul a cazat mai multe persoane însă el nu a avut nici o legătură cu aceștia și cu eventualul consum de droguri. A. că măsura arestării este una extrem de gravă, la dosar nefiind probe certe că lăsat în libertate, acesta va încerca să altereze buna desfășurare a procesului penal sau că ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Inculpatul provine dintr-o familie bine organizată care și-a asumat responsabilitatea de supraveghere. F. de inculpat sunt suficiente probe iar materialul probator este în mare parteepuizat, toate acestea pun în evidență inutilitatea acestei măsuri de arestare preventivă. Nu există stare de temere pentru siguranța publică dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate.
Apărătorul inculpatului, av.C. Cuc G., arată că referirea făcută de prima instanță la faptul că inculpatul ar fi oferit și vândut minorei P. A., substanțe interzise, este contrazisă pe deplin de declarația acesteia în care arată cu lux de amănunte că nu a fost implicată într-o astfel de acțiune și că la domiciliul ei s-au găsit niște pliculețe goale în care a existat niște substanțe însă acestea erau legale. Din probele administrate în cauză nu reiese existența pericolului în ceea ce privește influențarea martorilor iar acuzarea nu a dovedit utilitatea și oportunitatea măsurii arestării preventive. Susține că gravitatea faptei nu este de natură a justifica privarea de libertate. S. a se ține seama de faptul că inculpatul este o persoană tânără, are o familie care îl susține, dorește să-și continue studiile și are posibilități mari de reintegrare socială.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive. În cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există probe certe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. La momentul luării măsurii arestării preventive , indiciile nu trebuie să aibă forța probantă care să conducă la condamnarea inculpatului ci doar la presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele. A. că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică raportat la împrejurările că întreaga conduită antisocială a fost motivată de obținerea unor profituri materiale necesare susținerii unui anumit nivel de trai; în desfășurarea activității sale, inculpatul a folosit alte persoane pentru a-și asigura clandestinitatea respectiv s-a folosit pentru distribuire de alte persoane; inculpatul a distribuit cantități importante de droguri către un număr mare de consumatori; acesta a dat dovadă de perseverență infracțională în sensul că după ce a beneficiat de clemență din partea organelor judiciare a continuat să distribuie droguri de mare risc cu scopul obținerii unor profituri materiale.
Inculpatul P. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că a recunoscut în mare parte acuzațiile. Arată că nu avea nevoie de bani întrucât avea un salariu de 800-1.000 euro. S. punerea lui în libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.39 pronunțată la 1 aprilie 2011 de Tribunalul Cluj s-a admis sesizarea DICOT - S. T. C., dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului P. I. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 01 aprilie
2011 și până la 29 aprilie 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de (...) prin ordonanța D. - S. T. C., emisă în dosarul nr. 214
D/P/2010, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 14 al.
1 lit. c din L.143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din
Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. 2 din L. 143/2000.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în cursul anului 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P. I., a pus în vânzare prin intermediul numiților R. M. A., K. C. și M. S. O. C., droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, a trimis prin intermediul numitei Ș. R. droguri de mare risc, respectiv amfetamină, unei persoane, a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpatul, în cursul anului 2011, a oferit și vândut droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă numiților P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și B. M. I. Ș.. Totodată, inculpatul a cumpărat și deținut, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, pentru consum propriu.
Făcând o analiză succintă a condițiilor legale ce trebuie respectate pentru luarea măsurii arestării preventive, fără a prejudicia fondul cauzei și a aduce atingere prezumției de nevinovăție consacrată de art.66 al. 1 Cod P. Penală, constatăm că în cauză există indicii temeinice care formează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost începută urmărirea penală.
Astfel, aceste indicii se materializează în chiar mijloacele de probă ce urmează să fie evidențiate, și anume: declarațiile inculpatului, care recunoaște în parte acuzațiile, în speță cele din anul 2010, de vânzare ori oferire directă de droguri de mare risc, declarațiile învinuiților K. C., B. M. I. Ș., M. S. C. O., G. D., S. R. E., procese verbale de cumpărare autorizată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B. A., M. M. H., T. F. M., B. I. V., L. C. V., H. G., C. I. I. B., Han C. G., T. V. A., P. V., M. M. C., procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate.
Prin urmare în cauză există date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care s-a început urmărirea penală, și în sensul practicii CEDO, conform căreia sunt suspiciuni rezonabile atunci când există date sau informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că ar fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, și respectiv închisoare de la 2 la 5 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele certe din care rezultă pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, amintim aici pericolul social abstract extrem de ridicat al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, materializat în limitele de pedeapsă aspre stabilite pentru asemenea fapte, ceea ce demonstrează preocuparea și îngrijorarea societății cu privire la acest fenomen infracțional și la urmările pe care le poate produce. Nu în ultimul rând are relevanță în cauză și modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor și din împrejurările în care faptele au fost comise, respectiv obiectul cercetărilor îl fac operațiunile cu droguri de mare risc, respectiv mefedronă, clorfenilpiperazină și amfetamină - droguri al căror consum provoacă dependență fiziologică și psihologică. Trebuie luat în considerare și faptul că întreaga conduită antisocială a inculpatului a fost motivată de obținerea unor profituri materiale necesare susținerii unui anumit nivel de trai,relativ ridicat precum și aspectul că în desfășurarea activității sale infracționale inculpatul a folosit alte persoane pentru a-și asigura clandestinitatea. Așa fiind inculpatul s-a folosit pentru distribuire și pentru trimitere de droguri de mare risc de numiții R. M. A., K. C., Ș. R. E., A. C. R. precum și de numita „.. Mai trebuie evidențiat faptul că martorii audiați în cauză au relatat că inculpatul a distribuit cantități importante de droguri de mare risc către un număr mare de consumatori, din diverse orașe ale țării.
Nu trebuie uitat nici faptul că inculpatul a dat dovadă de perseverența în activitatea infracțională, în sensul că după ce a beneficiat de clemență din partea organelor judiciare penale a continuat să distribuie droguri de mare risc tot cu scopul obținerii unor profituri materiale, deși, declarativ a arătat că a încercat să se țină departe de anturajul ce-l avea înainte de arestarea sa preventivă la S.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă, că inculpatul și-a recunoscut faptele, că nu există probe certe că lăsat în libertate inculpatul va încerca să altereze buna desfășurare a procesului penal sau că ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpați pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar prelungirea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate.
Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit.b C.pr.pen., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l conform art.192 alin.2
C.pr.pen., la 200 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva încheierii penale nr. 39 din 1 aprilie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.V.V.A./Dact.C.A.
4 ex./(...) Jud.fond.L.A.C.
| ← Decizia penală nr. 1116/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1098/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
