Încheierea penală nr. 764/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 764/A/2011

Ședința publică din data de 12 mai 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H.- judecător JUDECĂTORI : V. V. A.

: I. M. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și

T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații C. C. D., C. L. C., D. V., M. A. M. și S. I. D., împotriva încheierii penale nr.50/C/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor, după cum urmează :

-C. C. D., pentru trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.;

-C. L. C., pentru trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.;

-D. V., pentru trafic de droguri mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea

nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.;

-M. A. M., pentru trafic de droguri de risc și mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art. 33 lit.a C.pen.;

-S. I. D., pentru trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, V. R., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul C. L. C., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, av. Borz B., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul D. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de av.V. R. în substituirea apărătorului ales, av. Pocola F., inculpatul M. A. M., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Mladin M., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul S. I. D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de av.V. R. în substituirea apărătorului ales, av. Cighenean A., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv av.Dobai G. pentru inculpații S. I. și M. A. și av.Onoga T. pentru inculpatul C. L., care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentareea la termenul d ejudecată.

Întrebați fiind, inculpații C. C. D., C. L. C., D. V., M. A. M. și S. I. D., înederează instanței că-și mențin recursurile declarate în cauză.

Apărătorul inculpatului C. L. C., depune la dosar o adeverință eliberată de F. de E. și A. A., U. A. I. din care rezultă că inculpatul este student în anul III și mai are de susținut 2 examene.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpaților C. C. D., D. V. și S. I., solicită admiterea recursurilor,casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. A. că dacă încheierea de prelungire este motivată în privința tezei I a art.148 lit.f C., este lapidară în privința tezei a II-a cu privire la pericolul social concret pe care inculpații l-ar prezenta dacă ar fi cercetați în stare de libertate. A. că nimic nu împiedică desfășurarea cercetării penale cu inculpații în stare de libertate având în vedere vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, faptul că au recunoscut și colaborat cu organele de cercetare penală.

Apărătorul inculpatului C. L. C., solicita admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. P. de la art.136 C., care pevede care este scopul măsurilor preventive, instanța are de cântărit două aspecte și anume gravitatea faptei de care sunt acuzați inculpații și pericolul concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește gravitatea faptei, arată că pedepasa pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de patru ani. În ceea ce privește gravitatea faptei, CEDO s-a pronunțat în cauza Scundeanu contra Moldovei că arestarea unei persoane nu poate fi justificată de simpla gravitate a faptei. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, apreciază că această condiție nu există. Invocă cauza Maliverne contra Franței care spune că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea dacă circumstanțele cauzei și în special antecedentele și personalitatea inculpatului fac ca riscul săvârșirii de noi infracțiuni să fie plauzibil Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este un tânăr de 22 de ani și este student. Pe perioada de arest, pentru el, nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, ori art.5 alin.3 din CEDO se interpretează în sensul că dacă există motive să ții o persoană în arest preventiv, în același timp, statul are și obligația de a lucra cu rapiditate pentru a clarifica situația persoanei arestate, în caz contrar trebuie cercetat în stare de libertate. Inculpatul a contribut în timpul cercetării cu organele de cercetare penală, a arătat o atitudine sinceră și cooperantă și încă din data de 13 aprilie când a fost prins în flagrant, a dat declarații și a înțeles că a greșit. Trebuie să se tindă spre duratele de arest din celelalte state. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpatul obligându-se să respecte obligațiile impuse.

Apărătorul inculpatului M. A. M., admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. La data de 14 aprilie 2011, Tribunalul Cluj a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe considerentul că există indicii suficiente că a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. La data de 10 mai 2011, s-a dispus prelungirea măsurii considerând că subzistă temeiul prev.de art.148 lit.f C. La fila 9 din încheiere, judecătorul a motivat subzistența art.148 lit.f C., făcând referite la șase declarații de martori în ceea ce-l privește pe inculpat, respectiv declarațiile de la filele

180,190,194,196. În aceste declarații se face referire că aceste persoane ar fi primit și cumpărat droguri de la inculpatul M., însă se omite că în toate aceste declarații se face referire la anul 2009. Inculpatul nu a contestat că s-a ocupat cu traficul de substanțe etnobotanice. Acești martori declară că inculpatul nu se mai ocupă de aceste substanțe datorită limitelor de pedeapsă. În momentul de față există două cumpărări autorizate, respectiv de la data de 14.12. și (...) în care, în urma analizei de laborator s-a stabilit că nu sunt substanțe prev.de Legea 143/2000. Există două cumpărări autorizate din lunamai și iunie, respectiv de 0,4 și 0,1 grame de substanțe interzise pe care nu le contestă, însă, consideră că aceste elemente de inculpare sunt suficiente pentru o trimitere în judecată și nu să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Trebuie să se analizeze în concret dacă există probe care să conducă la concluzia că lăsat în libertate ar prezenta acest pericol. Inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie de intelectuali, părinții sunt doctori, a avut susținerea lor, dispune de o situație materială bună, are studii superioare, are o farmacie, este administratorul acesteia și nu în ultimul rând a se avea în vedere situația medicală, respectiv că inculpatul suferă de o semipareză. Lăsat în libertate, inculpatul nu ar ar încerca să influențeze martorii sau să se sustragă.

Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.d C., solicită respingerea recursurilor ca nefondate. A. că în continuare subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării și prelungirea acesteia, respectiv sunt întrunite condițiile art.143 C., în sensul că există indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile și cele prev.de art.148 lit.f C. Cu privire la disp.art.143 C., solicită a se observa că existența indiciilor temeinice cu privire la faptul că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați au fost constatate de două ori de către instanța fondului, o dată cu ocazia luării măsurii arestării preventive și a doua oară cu ocazia prelungirii acesteia, dar și de instanța de control judiciar cu ocazia respingerii recursurilor inculpaților. A. indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică probantă care să ducă la condamnarea inculpaților ci doar la bănuiala rezonabilă că au săvârșit infracțiunile. În ceea ce privește art.148 lit.f C., în mod incotestabil, prima condiție este realizată în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile reținute este mai mare de patru ani. Cea de-a doua condiție este și ea îndeplinită în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire și împrejurările în care au fost comise.

Inculpatul M. A. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult cele întâmplate și solicită cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul C. C. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult cele întâmplate și solicită cercetarea lui în stare de libertate pentru continuarea studiilor.

Inculpatul C. L. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult cele întâmplate și solicită cercetarea lui în stare de libertate pentru continuarea studiilor apreciind că nu ar putea influența bunul mers al procesului penal.

Inculpatul D. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult cele întâmplate și solicită cercetarea lui în stare de libertate pentru continuarea studiilor.

Inculpatul SabăuI. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o oricare altă măsură.

C U R T E A

Deliberand retine ca prin încheierea penală nr. 50/C/10 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de D. - S. T. C.

În temeiul art. 155, art. 156 și art. 159 C., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților :

- C. C. D., zis „COCO";, fiul lui M. și E., născut la (...) în municipiul B., jud. B., domiciliat în municipiul B., str.G. F.escu nr.7, ap.2, jud. B., posesor al CI seria XT nr.2., CNP 1.,

- C. L. C., fiul lui C. și A., născut la data de (...), în municipiul P., jud.I., domiciliat în P., str.Vatra nr.21, jud.I., posesor al C.I. seria MX, nr.4., CNP 1.,

- D. V., zis „VALI";, fiul lui I. și E., născut la (...) în municipiul B., jud. B., domiciliat în municipiul B., str.T. Vladimirescu nr.1, sc.A, et.4, ap.16, jud. B., cu reședința în I., B- dul A. cel Bun, bl.D3, sc.C, et.6, ap.23, jud. I., posesor al CI seria XT nr.3., CNP 1.,

- S. I. D., zis „CIOBI";, fiul lui G. și M., născut la data de (...) în Zalău, jud.Sălaj, domiciliat în Zalău, str.C. nr.24, ap.9, jud.Sălaj, posesor al C.I. seria SX nr.0., CNP 1.,

- M. A. M., zis „MAHONE";, fiul lui A. și M., născut la data de (...), domiciliat în C.- N., str. E. Lovinescu nr.18, ap.4, jud. C., posesor al C.I. seria KX, nr.6., CNP 1.,

- pe o perioadă de 30 de zile de zile, cu începere de la data de (...) până la data de (...), cercetați pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2, iar pentru inculpatul M. A. M. și ali.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, s-a solicitat de către D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților - C. C. D., C. L. C., D. V., S. I. D., M. A. M., zis „MAHONE";, pentru o perioadă de câte 30 de zile, cu începere de la data de (...) până la data de (...), arătând în esență că temeiurile ce au impus arestarea preventivă se mențin și în prezent, subzistând cerințele art. 143 și art. 148 lit. f C. și, în raport de actele efectuate până la acest moment, rezulta presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținerea, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, livrarea unor cantități de asemenea substanțe către alte persoane care, la rândul lor, le-au pus în vânzare.

S-a arătat că la stabilirea vinovăției inculpaților s-au avut în vedere declarațiile acestora, declarațiile martorilor și învinuiților, procesele verbale de cumpărare autorizată de droguri, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor, rapoartele provizorii de constatare tehnico-științifică întocmite de B. C.-N. - L. de A. și P. al D., procesele-verbale de redare integrală a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate în mod autorizat.

S-a precizat că s-a constatat, totodată, că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt net superioare limitei de 4 ani cerută de art. 148 lit. f teza I C., iar cercetarea în libertate a inculpaților ar prejudicia grav ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor, natura substanțelor traficate, canabis, mefedronă, comprimate conținând 3,4 methilenedioximetamfetamine (MDMA) și natura pericolului consumului de astfel de substanțe ale cărei efecte asupra sănătății sunt extrem de severe. C. că lăsarea în libertate a inculpaților ar lăsa impresia că organele de justiție nu adoptă măsuri suficient de ferme pentru a combate fenomenul traficului de droguri, mai ales al drogurilor de mare risc, iar inculpații formează practic o rețea de traficanți de droguri, aspect ce rezultă din modul de operare.

Având în vedere că temeiurile nu s-au schimbat, raportat la complexitatea cauzei dată de numărul mare de persoane atrase în consumul și traficul de droguri, urmărirea penală nefiind finalizată, pentru bunul mers al cercetărilor, apreciază că se impune prelungirea acestei măsuri, întrucât este necesară identificarea și audierea și a altor persoane către care s-au traficat drogurile menționate mai sus, precum și alte acte de urmărire penală despre care s-a făcut referire în memoriul scris aflat la dosar(identificarea tuturor martorilor care au procurat droguri de la inculpați, identificarea celorlalți consumatori.

Inculpații au solicitat respingerea solicitării de prelungirea măsurii arestului preventiv, apreciind că pot fi cercetați în stare de libertate și ca urmare a respingerii prelungirii se poate dispune o măsură preventivă neprivativă de libertate, mai ales că față de inculpatul M. A. M., s-a dispus prin Î. nr. 184 din 03 mai 2011, nedefinitivă,înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de acest inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorii inculpaților critică modalitatea în care este definit pericolul pentru ordinea publică, a considerat că nu se poate accepta ca vocea publică să fie cea care susține emiterea mandatului de arestare și menținerea inculpaților în stare de arest.

S-a mai arătat că o parte din inculpați sunt studenți, au avut o atitudine sinceră, au colaborat cu organele de urmărire penală, inculpatul C. L. C. a fost șocat când apărarea i-a adus la cunoștință pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care este cercetat, cu alte cuvinte, nu știa că fapta sa este sancționată de lege cu o pedeapsă atât de mare.

Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de toți inculpații întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate și pentru o bună desfășurare a procesului penal.

În primul rând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit. f C. a fost analizata cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, probele de la dosar confirmând existența acestui pericol atât în urmă cu 30 de zile când s-a dispus arestarea preventivă cât și în prezent, neapărând indicii sau probe noi care să determine instanța a constata că acest pericol ar fi dispărut.

S-a aratat că într-o cauză de o asemenea complexitate, urmărirea penală nu poate fi finalizată într-un termen atât de scurt, iar o cauză ce are ca obiect trafic de droguri de mare risc, în care sunt implicate un număr mare de persoane, urmărirea penală nu poate fi finalizată în câteva zile de la începerea acesteia și nu este un motiv de neprelungirea măsurii arestului preventiv, mai ales atunci când această măsură se impune pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Nu consideră că s-ar afla în fața principiului ,, Vox populi, Vox Dei";, însă nu poate să nu fi luat în considerare ce înseamnă pentru comunitatea în care un traficant de droguri de mare risc, față de care există indicii temeinice cu privire la faptele sale, se plimbă nestingherit, iar autoritățile chemate să vegheze și să asigure respectarea legii ar râmăne în pasivitate, de frică să nu fie acuzate de inculpații traficanți că au fost prea active.

Dacă nici persoanele împotriva cărora există mai mult decât indicii temeinice că sunt traficante de droguri de mare risc, nu pot fi considerate ca persoane care prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că pentru o bună desfășurare a procesului penal, cercetarea acestora trebuie făcută în stare de arest, înseamnă să fim rupți de realitatea urmărilor pe care le are consumul unor asemenea substanțe, sau chiar să trăim și noi în lumea viselor create de consumul unor asemenea substanțe.

Nu întâmplător legiuitorul a sancționat asemenea fapte cu pedeapsa închisorii, echivalentă pentru infracțiunea de omor, adică închisoare de la 10 la 20 de ani.

Consumul unor asemenea substanțe, nu creează numai o stare euforică și nu duce numai la distrugerea propriei persoane, dar consumatorii și traficanții de droguri pun în pericol securitatea persoanelor cu care aceștia intră în contact, existând riscul atragerii în câmpul infracțional al acestor persoane, și chiar al unui comportament agresiv, ori urmările acestea fiind de notorietate publică, nu credem că mai trebuie demonstrate.

Nu s-a apreciat că timpul de aproape 30 de zile scurs de la arestare s-ar fi transformat într-o adevărată pedeapsă așa cum se susține de către apărare și atât timp cât nu au apărut elemente noi care să creeze convingerea că ar fi dispărut pericolul social concret pe care inculpații îl reprezintă pentru societate, s-a retinut că nu se poate pune capăt acestui efect coercitiv al măsurii arestului preventiv. Simplele afirmații că inculpații ar fi conștientizat faptele comise și că se vor abține a mai comite astfel de fapte, nu sunt de natură a creea convingerea că împotriva inculpaților s-ar puteadispune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, cel puțin în acest moment procesual în care nu se cunoaște cu certitudine întreaga activitate infracțională a acestora, numărul actelor de trafic de droguri și numărul de persoane implicate.

Considerentele de mai sus sunt valabile pentru toți inculpații și atât timp cât grupul acestora enumeră cel puțin 5 inculpați care au fost arestați, nu s-a considerat că ceea ce este valabil pentru primul inculpat, nu ar fi valabil și pentru cel din urmă inculpat și că aceleași idei referitoare la pericolul social concret pe care aceștia îl reprezintă pentru societate în cazul în care ar fi cercetați în stare de libertate nu poate fi expus la plural, folosindu-se termenul de inculpați, și că el trebuie repetat pentru fiecare inculpat în parte, situație care nu exclude evidențierea aspectelor specifice fiecărui inculpat.

R. la inculpatul M. A. M., faptul că s-ar putea să beneficieze de prevederile art. 145 ind.1 C.pen., nu înseamnă că nu se impune prelungirea măsurii arestului preventiv, mai ales că din depoziția unor martori rezultă o activitate destul de prodigioasă a acestui inculpat, în distribuirea drogurilor de mare risc și în lărgirea cercului de consumatori, prin oferirea spre consum, în mod gratuit, a unor asemenea substanțe, prin aceasta urmărind ca respectivele persoane să devină dependente și viitori clienți, lucru care s-a și întâmplat cu o parte din consumatori.

În depoziția de la f.180 vol.II, martorul I. arată că din grupul inculpatului M. A. M. făceau parte și arabi, un boxeor și o altă persoană al cărui nume nu-l știe, că a cumpărat de la inculpatul M., așa cum rezultă din declarația lui, de cel puțin 3 ori ,,sare de baie";.

Și martorul P. M. M. arată în depoziția de la f.186 vol.II, că l-a cunoscut pe inc. M. prin intermediul lui B. C. și că a cumpărat ,,sare de baie"; de mai multe ori de la inculpatul M. și pentru fiecare plic achita 40 lei.

Martorul M. B. D. arată că inculpatul M. a comandat la tipografie mai multe plicuri cu înscripția ,,Special Gold";, săptămânal condamna în jur de 500-1.000 plicuri, că în ultima perioadă condamna și câte 2.000 plicuri pe săptămână, inculpatul era însoțit de o persoană pe nume I..

Martora S. Csila E. arată în depoziția de la f.190 că a cumpărat de la inculpatul M. de 2 ori o substanță ce era ambalată în plicuri pe care scria ,,Special Gold";, că ulterior i-ar fi dat de 10 ori gratuit asemenea substanță și că a mai cumpărat de cca.5 ori acel praf alb, achitând pentru fiecare plic 75 lei, despre substanță inculpatul spunea că o aduce din străinătate.

În declarația de la f.194 vol.II, martorul B. vorbește de țigările oferite spre a fi fumate în Hașdeu, de către inculpatul M., țigări despre care spunea că au iarbă, adică cannabis, iar martorul B. arată în depoziția de la f.195 că a primit de la inculpatul M. pliculețe ce conțineu un praf alb, adică mefedronă, pliculețele fiindu-i date gratuit.

La fel arată și martorul B. în depoziția de la f.196, că a cumpărat de două ori cu suma de 40-50 lei, substanță albă ambalată în pliculețe pe care scria ,,Special Gold"; și că a primit de 8 ori gratuit asemenea substanță.

Și martorul H. T. arată în depoziția de la f.197 că în iarna anului 2010 a cumpărat de 7-8 ori plicuri pe care scria ,,Special Gold"; și care conțineau mefedronă, achitând pentru fiecare pliculeț cte 30-50 lei, iar alteori primea și gratuit asemenea pliculețe.

S-a detailat o parte din activitatea infracțională a inculpatului M. motivat de faptul că apărarea susținea că nu ar exista nici un martor care să fi declarat că ar fi cumpărat droguri de la inculpatul M. sau că ar fi consumat împreună cu inculpatul asemenea substanțe, că lăsat în libertate nu există riscul de a tulbura ordinea publică și nici buna desfășurare a procesului penal, iar relatările evidențiate mai sus, infirmă susținerile apărării, inculpatul M. fiind cel care procura, cumpăra, deținea și vindea cannabis și mefedronă.

De maniera arătată mai sus au procedat și ceilalți 4 inculpați, astfel de la inculpatul S. se aprovizionau consumatorii Milași, Bădiță, G. Mișca,, Sitaru DSârjan,R., Goște Dușmănescu,C. Puiu Barta, D., inc. M. alex M., iar de la inc. C. L. C. se aprovizionau Sitaru, Gârbea S., M.u, Mărtinaș, Olar, Spiridon, colaboratorii sub acoperire ,,Tomescu F., ,,Rada A..

Inculpații C. C. D-tru, D. V. aprovizionau pe lângă anumiți consumatori și o parte din dileri și pe inculpatul C., inc. D. mai furniza droguri consumatorilor Scântei, Hurmuzache, Arpașu, Antoniu, Ignat și alții.

S-a făcut enumerarea de mai sus pentru a evidenția ramificațiile activității infracționale a inculpaților, activitate care s-a desfășurat pe raza mai multor județe și care a fost curmată ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală.

Instanta a avut în vedere și faptul ca regula procesului penal este cercetarea inculpaților in stare de libertate, că dreptul la libertate este garantat atât de normele interne cat si de normele internationale (Convenția europeană), că prelungirea măsurii arestului preventiv se poate dispune in condiții strict prevăzute de lege și dacă este absolut necesară, însă apreciindu-se ca fiind îndeplinite toate condițiile ce reglementează prelungirea acestei masuri, temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, acestea subzistand și in prezent, iar cercetarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și buna desfășurare a procesului penal, existând riscul influențării anumitor martori, mai ales că urmărirea penală este în faza incipientă, dispune prelungirea măsurii arestului pe o perioadă de 30 de zile, neexistând nici o garanție că inculpații nu își vor relua activitatea infracțională.

Potrivit art. 155 C. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

În raport de dispozițiile art. 143 al. 1 C., art. 148 lit. f C. s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu s- au modificat, având in vedere că din materialul probator administrat până în prezent rezultă suficiente indicii care justifică presupunerea, cel puțin până în acest moment procesual, că inculpații a săvârșit faptele pentru care sunt cercetați de organele de urmărire penală.

Temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților, au fost verificate și confirmate de către instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursurilor privind luarea arestării preventive, aspecte care între timp nu a suferit modificări.

Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, acesta rezultă din gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, grevat pe numărul mare de consumatori,aria extinsă de livrare a drogurilor (mai multe județe) a naturii nocive a drogurilor comercializate, a întinderii în timp a activității infracționale, a numărului de inculpați, la limita unei adevărate rețele de traficanți de droguri, fiecare dintre ei animați de diferite considerente personale, materiale sau de altă natură, totul conducând spre concluzia că se impune și pe mai departe privarea de libertate a tuturor acestor inculpați.

Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.

După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar cauza celor 6 inculpați, se încadrează în rândul cauzelor complexe, atât prin aria de desfășurare cât și prin durata în timp și numărul mare de persoane ce fac parte din grupul infracțional, precum și prin urmările produse.

Instanța, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați, și rezonanța unor fapte de acest gen, faptul că se află doar la prima prelungire a măsurii arestului preventiv, nu putem considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic al termenului rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, aceștia să fie cercetați în stare de libertate.

Pentru considerentele arătate mai sus, nu s-a putut pune în discuție înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu o altă măsură preventivă și pentru o bună desfășurare a procesului penal s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, pe o durata de 30 de zile pentru cei cinci inculpații menționați mai sus, conform dispozitivului sentinței.

Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii C. C. D., C. L. C., D. V., M. A. M. și S. D. I., cu totii criticand solutia instantei de fond ca fiind netemenica si nelegala si au solcitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispuna în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

In motivarea recursurilor, inculpații C. C. D., D. V. și S. I., au aratat ca încheierea atacata este lapidar motivata în privința tezei a II-a a art.148 lit. f C. cu privire la pericolul social concret pe care inculpații l-ar prezenta dacă ar fi cercetați în stare de libertate. Se invedrerea că nimic nu împiedică continuarea cercetării penale cu inculpații în stare de libertate având în vedere vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, faptul că au recunoscut și colaborat cu organele de cercetare penală.

Inculpatului C. L. C., a aratat ca in ceea ce privește gravitatea faptei, CEDO s-a pronunțat în cauza Scundeanu contra Moldovei că arestarea unei persoane nu poate fi justificată de simpla gravitate a faptei. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, apreciază că această condiție nu există. Invocă cauza Maliverne contra Franței care spune că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună arestarea dacă circumstanțele cauzei și în special antecedentele și personalitatea inculpatului fac ca riscul săvârșirii de noi infracțiuni să fie plauzibil. In acest sens, invoca faptul că nu are antecedente penale, este un tânăr de 22 de ani și este student.

Mai arata ca pe perioada arestului nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală in ceea ce-l priveste, situatia fiind contrara dispozitiilor art.5 alin.3 din CEDO potrivit carora dacă există motive să se mențină o persoană în arest preventiv, în același timp, statul are și obligația de a lucra cu rapiditate pentru a clarifica situația persoanei arestate, în caz contrat trebuie cercetat în stare de libertate.

Invoca contributia sa în timpul cercetării constatnd in colaborarea cu organele de cercetare penală, ca a arătat o atitudine sinceră și cooperantă și încă din data de 13 aprilie când a fost prins în flagrant, a dat declarații și a înțeles că a greșit.

Inculpatul M. A. M., invoca faptul ca s-a motivat subzistența temeiului prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., făcând referite la șase declarații de martori de la filele

180,190,194,196, omitandu-se că în toate aceste declarații se face referire la acte din anul 2009 ca desi inculpatul nu a contestat că s-a ocupat traficul cu substanțe etnobotanice, acești martori confirma că inculpatul nu se mai ocupă cu acest gen de activitate. R. la cele două cumpărări autorizate din data de 14.12. și (...), în urma analizei de laborator s-a stabilit că nu sunt substanțe prev.de Legea 143/2000.

R. la cele două cumpărări autorizate din luna mai și iunie de 0,4 și 0,1 grame de substanțe interzise nu le contestă, însă consideră că aceste elemente de inculpare suntsuficiente pentru o trimitere în judecată și nu să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Trebuie să se analizeze în concret dacă există probe care să conducă la concluzia că lăsat în libertate ar prezenta acest pericol. In acest sens invoca ca inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie de intelectuali, părinții sunt doctori, a avut susținerea lor, dispune de o situație materială bună, are studii superioare, are o farmacie, este administratorul acesteia și că prezinta o semipareză astfel ca prezinta suficiente garantii ca lăsat în libertate nu ar ar încerca să influențeze martorii sau să se sustragă urmaririi penale sau judecatii.

Procedand la solutionarea recursurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatorele:

La data de (...) inculpații M. A.-M. și S. I.-D. au fost reținuți pe o durată de 24 ore (până la data de (...), ora 17,40 pentru inculpatul M., respectiv ora 18,00 pentru inculpatul S.), prin ordonanțele D. - S. T. C., emise în dosarul nr.154 D/P/2010, la aceeași dată fiind pusă în mișcare si acțiunea penală împotriva lor, pentru săvârșirea, de către inculpatul M. A. M., a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.33 lit.a C.pen, iar de către inculpatul S. I. D. a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

In fapt, s-a retinut ca inculpatul M. A. M., începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc și de mare risc (procurare, cumparare, deținere), și anume furnizează cannabis - care face parte din T. A. nr.III al L. nr.143/2000 și 4 metilmetcatinonă (mefedronă) - care este înscrisă pe T. A. nr.I al L. nr.143/2000, mai multor consumatori, precum și colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „. B..

În sarcina inculpatului S. I. D. s-a reținut că începând cu anul 2010 a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume 3,4-methilenedioximetamfetamine (MDMA) - care este înscrisă pe tabelul anexă nr.I al L. nr.143/2000, mai multor consumatori, precum și colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „. F..

La data de (...) inculpații C. C. D., C. L. C. și D. V. au fost reținuți pe o durată de

24 ore (până la data de (...), ora 11,45 pentru inculpatul C., ora 11,20 pentru inculpatul C., respectiv ora 11,35 pentru inculpatul D.), prin ordonanțele D. - S. T. C., emise în dosarul nr.154 D/P/2010, la aceeași fiind pusă în mișcare si acțiunea penală împotriva lor, pentru săvârșirea, de către fiecare dintre cei trei inculpați sus-menționați, a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

În sarcina inculpatului C. C. D. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, a vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume 3,4- methilenedioximetamfetamine (MDMA) numitului C. L. C. și altor dealeri sau consumatori de droguri de mare risc, iar la data de (...) inculpatul a fost depistat în timp ce încerca să vândă investigatorului sub acoperire cu nume de cod „. A. o cantitate de

30 de comprimate cu logoul Butterfly care conținea ca și substanță activă 3,4 methilenedioximetamfetamine (MDMA) - care este înscrisă pe tabelul anexă nr.I al L. nr.143/2000.

În sarcina inculpatului C. L. C. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține) și anume 3,4- methilenedioximetamfetamine (MDMA) - care este înscrisă pe tabelul anexă nr.I al L. nr.143/2000, mai multor consumatori, precum și colaboratorului sub acoperire cu numede cod „. F., iar la data de (...) a fost depistat în flagrant în timp ce încerca să vândă investigatorului sub acoperire cu nume de cod „. A. un nr. de 30 de comprimate conținând 3,4 - methilenedioximetamfetamine (MDMA).

În sarcina inculpatului D. V. s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare, vândut efectiv și a desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc (procură, cumpără, deține), și anume 3,4- methilenedioximetamfetamine (MDMA) numitului C. L. C. și altor dealeri sau consumatori de droguri de mare risc.

Prin încheierea penala nr.44/C din 14 aprilie 2011 a T.ui C., definitiva prin incheierea penala nr. 629/R/(...) a Curtii de A. C. prin respingerea recursurilor inculpatilor, in temeiul art.1491 C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, pentru fiecare inculpat, cu începere de la data de 14 aprilie 2011 și până la data de 12 mai 2011.

Ca temei al arestarii s-a retinut cazul prevazut de art.148 lit.f C.

Potrivit art.155 C., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Din analiza și coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabila că inculpatii recurentia desfășurat activități specifice traficului trafic de droguri de risc și mare risc (cu referire la inculpatul M. A. M.), respectiv trafic de droguri de mare risc in ceea ce-i priveste pe ceilalti inculpati.

A. împrejurări sunt relevate de procesele-verbale întocmite ca urmare a cumpărărilor autorizate efectuate de investigatorii acoperiți, declarațiile colaboratorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză care atestă că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc și de mare risc, procesele- verbale de depistare în flagrant încheiate de organele de urmărire penală la data de (...), declarațiile martorilor G. A.-S., S. C.-F., L. V.-A., D. A., A. C., S. A.-C., B. R., S. R.- D., I. A.-G., M. D.-E., G. V. H., D. N.-N., C. T.-V., C. M.-R., P. M.-M., C. D., M. B.-D., S. C.-E., B. D.-D., B. T.-E., B. I.-R., B. C.-F., H. T. și Ș. D.-C., declarațiile învinuiților audiați în cauză, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj, coroborate cu declarațiile date de inculpați atât în fața procurorului cât și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.

Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acești (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).

La acest moment procesual, chiar daca urmarirea penala se afla la inceput, nu se poate susține că indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii faptelor deduse judecății ar fi fost înlăturate. Sub acest aspect, instanța reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare (cauza O";Hara contra Regatului Unitdin (...)).

În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.";f"; C. instanța a reținut că potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetati inculpatii) este îndeplinită.

R. la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din numarul ridicat de persoane implicate si antrenate in activitatea ilicita, al urmarilor in planul afectarii starii de sanatate al consumatorilor, dar si din scopul urmarit, acela al obținerii de foloase materiale.

Nu poate fi omis nici faptul ca pericolul pe care îl reprezintă drogurile și traficul de droguri în special nu este dat de cantitatea de drog traficată, ci de influența lui asupra psihicului, de dependența pe care o creează și efectele distrugătoare asupra organismului pe care în cele din urmă le produce.

Trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de aceștia.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în contextul în care la cunoștința opiniei publice ajung cu regularitate știri privind săvârșirea unor fapte similare, săvârșite printr-un mod de operare similar, lipsa de fermitate a organelor chemate a înfăptui justiția în fața unor asemenea fapte, ar fi de natură a încuraja fenomenul infracțional.

În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care sunt cercetați inculpații, constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării inculpatului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).

Așadar, condiția pericolului public, solicitată de lege există, acest pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor de care inculpații sunt învinuiți cât și din modalitatea în care acestea au fost concepute și realizate.

În cauza, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată si prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a fiecărui inculpat în parte la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Față de circumstanțele personale ale inculpaților, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate și nivelul studiilo, comportamentul anterior nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora.

Cu privire la aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea sau tara, conform prevederilor art.145 C., Curtea urmează să rețină că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.

Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea initiala a acestei masuri s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului), iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară.

Ori, în ceea ce privește situația acestor inculpați, gravitatea si amploarea activitatii infractionale, faptul ca cercetarea penala se afla la inceput si fata de volumul ridicat al actelor procesuale care urmeaza a fi efectuate, fac ca măsurile neprivative de libertate, cel putin in acest moment procesual, sa fie lipsite de eficiență .

Așa fiind, Curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatilor pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.

Văzând și faptul că în cauză urmărirea penală nu a fost încă finalizată, impunându-se administrarea altor probe și efectuarea de acte de procedură, Curtea constată că instanța de fond temeinic si fondat a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a recurentilor, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar incheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatilor li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189

C. se va stabili suma de câte 25 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În temeiul art. 192 al. 2 C. se vor obliga inculpații, fiecare, să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. C. D., C. L. C., D. V., M. A. M. și S. D. I., împotriva încheierii penale nr. 50/C/10 mai 2011 a T.ui C.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 25 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpați, fiecare să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. V. V. A. I. M.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. E. J.

← Decizia penală nr. 578/2011, Curtea de Apel Cluj  Sentința penală nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 764/2011, Curtea de Apel Cluj