Decizia penală nr. 676/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 676/R/2011
Ședința publică din data de 3 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: M. R. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. : V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă D. G. a F. P. C., împotriva sentinței penale nr.79/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul P. P. B., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din L. 2. cu aplic.art.13 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Moșteanu C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul P. P. B. părțile civile S. Român prin A. B. și D. G. a F. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la dosarul cauzei s-a comunicat de către inculpat un memoriu prin care solicită respingerea recursului părții civile.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului părții civile și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că inculpatul a recunoscut diferența de prejudiciu indicat de partea civilă care a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului părții civile, casarea în parte a hotărârii recurate cu privire la acțiunea civilă și rejudecând cauza, să se dispună admiterea în întregime a acțiunii civile în sensul obligării inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 551.597 lei plus dobânda legală calculată de la data de (...) până la achitarea integrală a sumei, apreciind că în mod greșit instanța de fond a reținut că la recalcularea prejudiciului trebuie avut în vedere și factura fiscală nr.
2514679 din (...).
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 79 pronunțată la data de 1 februarie 2011 de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 334 C., s-a dispus schimbareaîncadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din L. 2., cu aplicarea art. 13 din C.pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din L. 2. cu aplicarea art. 13 și art. 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g din C.p.p. cu aplicarea art. 13 și art. 41 al. 2 din C.pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul P. P. B., cetățean roman, fiul lui D. si I., nascut la data de 21 mai 1968 în O., jud. B., CNP 1., cu studii medii, cu domiciliul în O., str. General R. R. Rossetti, nr. 8, sc. D, ap. 35, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din L.
2., ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. - D. C. cu sediul în C.-N., P-ța A. I., nr. 10, jud. C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile sumele reprezentând obligații la fiscale datorate bugetului de stat:
- 853,71 lei reprezentând TVA, precum și dobânzi de întârziere de
10.205,87 lei și penalități de întârziere de 2.949,90 lei, acestea din urmă raportate la T.
- 8.635,82 lei reprezentând impozit pe venit, precum și precum și dobânzi de întârziere de 2.683,16 lei și penalități de întârziere de 711,41 lei, acestea din urmă raportate la impozitul pe venit;
- 81.597,41 lei, reprezentând accize, precum și dobânzi de întârziere de 29.285,74 lei și penalități de întârziere de 8.530,18 lei, acestea din urmă raportate la accize
- dobânzi de întârziere și penalități de întârziere calculate în condițiile legii începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la achitarea în întregime a creanțelor privind TVA, impozitul pe venit și accize.
S-au respins celelalte pretenții civile ca fiind neîntemeiate și s-a constatat că inculpatul nu deține bunuri mobile sau imobile în proprietate, iar măsura sechestrului asigurator este fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Prin rezoluția din data de 27 ianuarie 2004 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului P. P. B. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12, 13 din L. 8. și art. 40 din L. 82/1991, reținându-se că perioada infracțională martie 2002 - martie 2003. Prin rezoluția procurorului din data de 28 ianuarie 2004 a fost confirmată începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru aceeași faptă și aceeași perioadă infracțională dar având încadrarea juridică dată de art. 13 din L. 8. și art. 37 din L. 82/1991, R cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. (filele 14-15 dos. UP).
Starea de fapt reținută în actul de sesizare s-a întemeiat pe procesul verbal de control efectuat de către reprezentanții părții civile la societatea S. ALI&L. I. S., societate administrată de către inculpat, și care menționează ca și perioadă a controlului 17 februarie 2003 - 17 septembrie
2003. În fapt, inculpatul în calitate de administrator al societății mai sus amintite s-a aprovizionat cu diverse cantități de oțet alimentar, vin și drojdie de la diverși parteneri de afaceri și nu a evidențiat în documentele contabile operațiunile pentru a se putea calcula contribuția fiscală la bugetul de stat. Î. de fapt reținute în procesul verbal de control vor fi reținute de către instanța de judecată ca fiind pe deplin dovedite din verificarea documentelor contabile ale partenerilor de afaceri ai inculpatului, în cadrul controlului încrucișat. De altfel nici inculpatul nu a putut contestat realitatea faptică, dar a încercat să escamoteze realitateajuridică arătând că documentele contabile ale societății pe care o administra au fost sustrase de persoane necunoscute, prin efracție, din autovehiculul său. O astfel de împrejurare, care în mod firesc ar fi afectat activitatea societății a fost pentru prima dată și ultima oară declarată de către inculpat în fața organelor fiscale care realizau controlul mai sus arătat. Lipsa unei plângeri penale sau orice alt mijloc de probă cu privire la faptul că persoane necunoscute ar fi sustras din mașina inculpatului, nu bunuri care pot fi valorificate, ci documente contabile, fac neverosimile susținerile inculpatului. F. că inculpatul nu a putut prezenta documentele contabile, ci doar o parte a documentelor justificative, coroborat cu faptul că inculpatul nu a prezentat împrejurări reliefate de indicii verosimile din care să rezulte că acele documente contabile ar fi existat, sunt premise suficiente pentru a concluziona că inculpatul, cu știință, nu a evidențiat în actele contabile operațiunile de cumpărare și vânzare de mărfuri, în scopul nemijlocit de a nu plăti contribuțiile specifice la bugetul de stat. A. fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală așa cum a fost definită aceasta inițial prin L. 8. și ulterior prin L. 2.. Cum însă omisiunea a înregistra în contabilitate operațiunile de cumpărare și vânzare de mărfuri privește împrejurări succesive, care implicau fiecare obligația de a fi menționate în actele contabile, având în vedere unitatea de timp și de rezoluție infracțională, vom reține în sarcina inculpatului disp. art.41 al. 2 din C.pen., iar în acest sens vom dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Art. 13 din L. 8. prevede că fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a inregistra cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției, sepedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturisau cu amenda de la 1.000.000 la 10.000.000 lei. Acest text a fost în vigoare până la apariția L. 1. publicată în Monitoru Oficial la data de 21 aprilie 2003 și care a abrogate art. 13 din L. 8. dar a instituit art. 11 al. 1 lit. c cu următorul cuprins: constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte … omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția.
În mod cert art. 11 al. 1 lit. c așa cum a fost modificat prin L. 1. reglementează aceeași materie ca și vechiul art. 13 din L. 8., însă a majorat limitele de pedeapsă.
Potrivit art. 13 din C.pen. prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Indiferent de perioada supusă controlului financiar contabil, urmărirea penală a început împotriva inculpatului pentru faptele săvârșite până în luna martie 2003. Fără o extindere a cercetărilor penale, acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru aceleași fapte săvârșite până la sfârșitul lunii martie 2003. L. nr. 1. care a modificat limitele de pedeapsă pentru faptele săvârșite de către inculpat a intrat în vigoare la data de 21 aprilie 2003, iar instanța a reținut că fapta inculpatului care în perioada martie 2002 - martie 2003 în calitate de administrator al S. ALI&L. I. S. C.- N. a omis cu intenție să înregistreze în evidențele contabile ale societății operațiunile comerciale derulate și veniturile realizate in comercializareamărfurilor achiziționate de la parteneri de afaceri, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 209.383 lei la care se adaugă penalități și majorară de întârziere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din L. 8., cu aplicarea art. 13 din C.pen., și care este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
În condițiile art. 122 al. 1 lit. d, art. 122 al. 2 și art. 124, instanța a constatat că prescripția specială a răspunderii penale a inculpatului s-a împlinit la sfârșitul lunii septembrie 2010, încât, în baza art. 11 pct. 2 lit. b
C.p.p. rap. la art. 10 lit. g din C.p.p. a dispus încetarea procesului penal.
Cu privire la latura civilă, tribunalul a reținut că fapta inculpatului se circumscrie ilicitului civil și a provocat în mod nemijlocit o pagubă în dauna bugetului de stat prin neplata contribuțiile fiscale. Cât privește întinderea prejudiciului, instanța, în considerarea faptului că inculpatul are dreptul să solicite opinia unui expert independent și că este contrar principiilor unui proces echitabil stabilirea prejudiciului exclusiv după măsurătorile părții civile, instanța a administrat proba științifică a unei expertize contabile.
Prin memoriul depus la dosar s-a arătat că prejudiciul calculat de către partea civilă nu a ținut seama de stornarea parțială a facturii fiscale
2514679/5 decembrie 2003, iar dacă se va avea în vedere acest aspect, prejudiciul adus bugetului de stat trebuie diminuat cu 3.018.899.344 rol.
În mod indirect, de vreme ce nu poate proba contrariu, iar sarcina de a proba că au fost calculate și virate contribuțiile la bugetul de stat îi aparține în totalitate, inculpatul recunoaște diferența dintre valoarea prejudiciului indicat de partea civilă (5.515.970.000 rol - sumă care a fost actualizată la data actului de sesizare a instanței) și suma de
3.018.899.344 rol. Deloc întâmplător, această diferență este sensibil identică cu valoarea prejudiciului calculat în urma controlului financiar contabil care a stat la baza actului de sesizare a instanței și care a acoperit o perioadă până în luna septembrie 2003, adică înainte de stornarea facturii fiscale 2514679/5 decembrie 2003. Totodată, aceeași valoare a prejudiciului a rezultat și în urma expertizei contabile dispusă de instanță
(concluziile de la fila 238 din dosar).
Cât privește stornarea parțială a facturii fiscale 2514679/5 decembrie 2003, această operațiune contabilă a avut la bază o împrejurare obiectivă, respectiv că o parte a mărfurilor inițial facturate nu au ajuns la cumpărător. A. împrejurare a fost pe deplin probată prin depozițiile martorilor Ț. D. (fila 117) și M. M. Dinu (fila 120).
Așadar văzând coroborarea între concluziile raportului de expertiză, procesul verbal de constatare din 17 septembrie 2003 (concluziile de la fila
30 dos. UP) și concluziile arătate de către inculpat în cuprinsul memoriului depus în ședința publică la termenul de judecată din data de 6 octombrie
2009, instanța a admis în parte pretențiile civile ale părții civile la sumele datorate după data efectuării controlului de către organele fiscale, sume la care se vor adăuga penalități de întârziere și dobânzi în condițiile legii astfel:
- 853,71 lei reprezentând TVA, precum și dobânzi de întârziere de
10.205,87 lei și penalități de întârziere de 2.949,90 lei, acestea din urmă raportate la T.
- 8.635,82 lei reprezentând impozit pe venit, precum și precum și dobânzi de întârziere de 2.683,16 lei și penalități de întârziere de 711,41 lei, acestea din urmă raportate la impozitul pe venit;
- 81.597,41 lei, reprezentând accize, precum și dobânzi de întârziere de 29.285,74 lei și penalități de întârziere de 8.530,18 lei, acestea din urmă raportate la accize
- dobânzi de întârziere și penalități de întârziere calculate în condițiile legii începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la achitarea în întregime a creanțelor privind TVA, impozitul pe venit și accize.
Instanța a avut în vedere disp. art. 11 din L. 2. privind obligativitatea luării măsurilor asiguratorii, întrucât privește o normă de procedură care este de imediată aplicabilitate, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că privește latura civilă și nu latura penală a procesului penal, dar a constatat că inculpatul nu deține bunuri mobile sa imobile în proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă A. N. DE A. F.prin D. G. A F. P. A J. C. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în latura civilă și rejudecând cauza, să se admită în întregime constituirea de parte civilă în sensul obligării inculpatului la 551.597 lei cu dobânzi și penalități de întârziere.
În motivarea recursului s-a arătat că suma solicitată reprezintă prejudiciul real cauzat statului prin infracțiunea comisă de inculpat și că expertiza contabilă judiciară nu constituie o probă concludentă și utilă soluționării cauzei.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, dispunându- se, în mod legal și temeinic, încetarea procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din L. nr. 2., urmare a prescripției răspunderii penale.
Latura civilă a cauzei a fost judicios soluționată în raport de principiile răspunderii materiale, probele administrate în cauză, a raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Având în vedere că o parte din mărfurile inițial facturate nu ajuns la cumpărător, în mod just s-a reținut că stornarea parțială a facturii fiscale nr. 2514679/(...) a avut la bază o împrejurare obiectivă. În plus, această împrejurare a fost pe deplin dovedită prin declarațiile martorilor Ț. D. și M.
M. D.
Susținerea recurentei că expertiza judiciară contabilă nu constituie o probă concludentă și utilă soluționării cauzei, nefondată pe fondul ei așa cum s-a arătat mai sus, încalcă dreptul inculpatului de a solicita opinia unui expert independent și este contrară principiilor unui proces echitabil potrivit cărora stabilirea prejudiciului nu se poate face exclusiv după aprecierea, calculul sau măsurătorilor părții civile.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul părții civile ca nefondat, obligând-o, conform art. 192 alin. 2 C. la
800 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU A. M.IVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A. N. DE A. F. prin D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței penale nr. 79 din 1 februarie
2011 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea civila să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. M. R.
GREFIER, L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./6 ex./(...). Jud.fond: Mihăiță-L. M.;
| ← Decizia penală nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 497/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
