Decizia penală nr. 1000/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1000/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr.600 din 30 aprilie 2012 a Judecătoriei G., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev.de art.321 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Anatol Pînzaru, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului solicită a se reține că în sala de judecată sunt prezenți părinții inculpatului, care l-au susținut și au fost alături de el la fiecare termen.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev.de art.321 C., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, deoarece nu se poate reține că inculpatul ar fi provocat un scandal public. Conform art.7 din CEDO, trebuie să existe o temere concretă pentru a se reține că este vorba de un scandal public, pentru a nu se da o interpretare proprie acestei noțiuni. Termenul de scandal public este lăsat la aprecierea magistratului. În speță, la dosar există declarațiile barmaniței din local și a martorilor G. și D., care au fost implicați în incident. Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii rezultă că organul de poliție se bazează în aprecierile făcute pe declarațiile lui D. F., M. B. și S. M. Din aceste declarații rezultă că era vorba de un local unde se consuma alcool, cu 4 sau 5 mese, în care intră maxim 12-13 persoane. Toți cei audiați, în afară de barmaniță, au precizat că, după ce s-a aprins lumina, iar inculpatul a plecat, nu au fost clienți care să părăsească localul. Este foarte importantă această reacție, pentru a se analiza dacă s-a provocat sau nu un scandal public. Persoanele audiate nu au putut spune de ce erau indignați, deși acest cuvânt era folosit des în declarațiile lor. Inculpatul, împreună cu prietenul său, au consumat băuturi alcoolice și în alte localuri, însă nu au comis fapte antisociale. Având în vedere că art.321 C. se referă la un scandal public și că acesta nu a fost provocat de inculpat, se impune achitarea sa în temeiul art.10 lit.d C.ppr.pen.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, raportat la alte decizii pronunțate de Curtea de A. C. în anul 2010, în care pentru aceeași încadrare juridică a faptei, respectiv art.321 C., dar în situații mai complicate, când s-a comis și distrugere sau vătămare corporală, s-au aplicat pedepse într-un cuantum mult mai mic, respectiv de 1 an închisoare. Inculpatul regretă foarte mult fapta comisă și că i-a dezamăgit pe soția și părinții lui. Solicită a se avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, conform art.72 C., dar și referatul de evaluare psihosocială întocmit în cauză și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse în cuantum mai mic, sub cel stabilit de instanța de fond de 2 ani și 6 luni închisoare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.321 C. De altfel, inculpatul a recunoscut parțial fapta în declarația de la fila 8, unde a arătat că a lovit o persoană. La fel și barmanița, a declarat că inculpatul a lovit o persoană de la masă. Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și solicită să i se dea o șansă. De asemenea, arată că nu va mai consuma niciodată alcool, că a realizat ceea ce a făcut și dorește să fie alături de familia sa.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.600 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr.(...), în temeiul art. 321 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M. A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În temeiul articolului 71 alineatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64 literele a, teza a II-a, și b din Codul penal.
În baza art. 350 din Codul de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. A.
În temeiul art. 88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la zi.
În temeiul articolului 191 alineatul 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 de lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 10 decembrie 2011, în jurul orelor 21:00, după ce au consumat băuturi alcoolice în incinta unui local public din municipiul G., inculpatul M. A. și martorul Rus A. - G. s-au deplasat la barul Neo C., situat pe strada R., pentru a continua să consume astfel de băuturi.
În incinta acestui local, la un moment dat, martorul Rus A. - G. i-a solicitat pe un ton imperativ numitului G. M. să vină la masa inculpatului, timp în care numita
B. M. - S., barmana de serviciu, care îl cunoștea anterior pe martor, știind că acesta provoacă probleme, i-a atras atenția inculpatului să nu provoace scandal.
Martorul G. M. s-a opus inițial solicitării lui Rus A. - G., însă în cele din urmă s-a deplasat la masa inculpatului, unde acesta, deși nu îl cunoștea, i-a aplicat martorului o lovitură cu pumnul în zona șoldului.
În acest moment martora B. M. - S. a intervenit și i-a solicitat inculpatului să înceteze astfel de manifestări, însă inculpatul a scuipat-o pe aceasta. U., inculpatul întâlnindu-se în drumul său cu martorul D. F. - A., care revenea în sala localului de la baie, l-a lovit pe acesta fără niciun motiv cu pumnul în zona nazală, martorul căzând la podea și sângerând abundent.
Văzând comportamentul inculpatului, martora B. M. - S. a aprins luminile în sală și a intervenit din nou, solicitându-i inculpatului să înceteze și avertizându-l că va chema poliția. Inculpatul a scuipat-o din nou, de două ori, după care a părăsit localul împreună cu Rus A. - G..
Ca urmare a incidentelor petrecute în local, o parte din clienți au părăsit incinta fără a fi agresați.
Prin comportamentul pe care l-a avut, de a lovi persoane pe care nu le cunoștea și care nu i s-au adresat în niciun fel, inculpatul M. A. a generat sentimente de nesiguranță și teama de a nu deveni o potențială victimă în rândul consumatorilor.
Pentru reținerea situației de fapt prezentate mai sus, instanța a coroborat în parte declarațiile inculpatului cu declarațiile martorilor G. M. S., M. B. - A., B. M., B. M. A., T. B. și D. F. A., mijloace de probă administrate în cursul judecății, în conformitate cu prevederile art. 69 Codul de procedură penală, și cu mijloacele de probă administrate pe parcursul efectuării urmăririi penale împotriva inculpatului, care au fost readministrate în faza de judecată.
Astfel, instanța reține că declarațiile inculpatului au fost, în mare măsură, subiective, acesta declarând că nu se face vinovat de faptele reținute ca fiind comise împotriva martorei B. M. și G. M. S., recunoscând doar lovirea martorului D. F. A. Ori, în raport de celelalte declarații administrate în cauză, instanța constată că afirmațiile inculpatului nu corespund realității, acesta agresând fără motiv și pe martorul G. M. S. și manifestând un comportament neadecvat față de martora B. M., respectiv scuipând-o pe aceasta.
De asemenea, instanța nu poate reține că au relevanță probatorie declarațiile martorului Rus A. G., atâta timp cât cele declarate de acesta nu se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, fiind făcute în mod vădit pro causa, cu atât mai mult cu cât declarația acestuia dată în cursul urmăririi penale contrazice chiar afirmațiile inculpatului, martorul declarând că acesta nu a lovit pe nimeni (f. 17 dos.u.p.), pe când inculpatul recunoaște totuși că l-a agresat pe numitul D. F. A. Mai mult, acest martor și-a reconsiderat poziția asupra acestui aspect, fără a oferi vreun motiv pentru modificarea celor declarate anterior, arătând cu ocazia audierii în cursul judecății că inculpatul l-a lovit totuși pe D. F. A. (f. 135).
Din caracterizarea inculpatului (f. 34 dosar u.p.) și din fișa lui de cazier (f. 33) reiese că M. A. este infractor recidivist, căsătorit, fără copii, fără ocupație, care consumă frecvent băuturi alcoolice, devenind agresiv verbal și fizic pe fondul consumului de alcool și care a fost sancționat contravențional pentru încălcarea normelor de conviețuire socială prevăzute de L. 6..
Mai mult, inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 516/2007, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. (...), la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG
195/2002, precum și prin sentința penală nr. 971/(...), pronunțată de Judecătoria
Gherla în dosarul (...) la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Din referatul de evaluare întocmit în cauză (f. 124-127), instanța reține că inculpatul și-a reluat, în anul 2010, anterior săvârșirii faptei din prezenta cauză, studiile liceale întrerupte anterior, fiind la data arestării sale elev în clasa a XIII-a. În perioada arestului preventiv în prezenta cauză, acesta a respectat regulamentul de ordine interioară al locului de detenție și i s-a încredințat serviciul de pază pe care îl execută corespunzător.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept fapta inculpatului M. A., care la data de (...), în jurul orelor 22:30, în timp ce se afla în fața barului Neo C. din mun. G., s-a dedat la manifestări care au adus atingere bunelor moravuri și a provocat scandal public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice", prev. de art. 321 alin.1 din Codul penal.
Instanța a reținut că, în ceea ce-l privește pe inculpat, în raport de infracțiunea săvârșită sunt aplicabile și prevederile art. 37 lit. b din Codul penal privind recidiva postexecutorie, întrucât a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, după executarea pedeapsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.971/2008 din (...) a Judecătoriei G., definitivă la data de (...).
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpatului M. A. s-a concretizat în acțiunea de a se deda, la data de (...), în jurul orelor 22:30, în timp ce se afla în Barul Neo C. din mun. G., la manifestări care au adus atingere bunelor moravuri, acțiuni care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă cauzarea unui scandal public.
În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptelor lui și a urmărit cauzarea acestuia prin săvârșirea acestora.
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de „. contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice";, prevăzută de art. 321 alineatul 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Astfel, instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpatul M. A. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat nu este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar, el fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru comiterea unor fapte asemănătoare. Cu toate acestea, pedepsele aplicate nu și-au atins rolul educativ, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este condamnat prin prezenta sentință penală.
Având în vedere toate acestea, instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor. Instanța, în raport de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, executând pedeapsa de 10 luni aplicată anterior în regim de detenție și beneficiind de liberare condiționată, a constatat că, pentru asigurarea reeducării inculpatului, este necesară executarea de către acesta a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia va fi interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din
06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul M. A. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care a înțeles să aibă comportamentul anterior analizat.
În consecință, în temeiul articolului 71 alineatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a și b din
Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului și, în temeiul art. 88 din Codul penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă a acestuia, începând cu data de (...) la zi.
În temeiul articolului 191 alineatul 1 din Codul de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul M. A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza , pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal achitarea acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 C. în temeiul art.11 pct.2 lit a raportat la art.10 lit.d C. apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, deoarece nu se poate reține că inculpatul ar fi provocat scandal public.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia și concluziile scrise depuse la dosar a arătat că, conform art, 7 din CED O trebuie să existe o temere concretă pentru a se reține un scandal public, pentru a nu se da o interpretare proprie a acestei noțiuni. Termenul de scandal public este lăsat la aprecierea magistratului . În cauză, la dosar există declarațiile barmanei din local și a martorilor G. și D., care au fost implicați în incident.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii rezultă că organele de poliție se bazează pe aprecierile făcute în declarațiile martorilor D. F. , M. B. și S. M. Din aceste declarații rezultă că este vorba de un local unde se consumă alcool, cu patru sau cinci mese, în care intră maxim 12-13 persoane.
Toți cei audiați, înafară de barmana localului, au precizat că după ce s-a aprins lumina , iar inculpatul a plecat, nu au fost clienți care să părăsească localul. Este foarte importantă această reacție, pentru a se analiza dacă s-a provocat sau nu un scandal public. Persoanele audiate nu au putut preciza de ce erau indignați , deși acest cuvânt era folosit foarte des în declarațiile acestora.
Inculpatul împreună cu prietenul său, au consumat băuturi alcoolice și în alte localuri, însă nu au comis fapte antisociale.
Având în vedere că art.321 C. se referă la un scandal public și că acesta nu a fost provocat de inculpat, se impune achitarea sa în temeiul art.11 lit.d C.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, raportat la alte decizii pronunțate de Curtea de A. C. în anul 2010, în care pentru aceeași încadrare juridică a faptei, respectiv art.321 C. dar în situații mai complicate, când s-a comis și distrugere sau vătămare corporală, s-au aplicat pedepse într-un cuantum mult mai mic, respectiv de 1 an închisoare.
Inculpatul regretă foarte mult fapta comisă și că i-a dezamăgit pe soția și părinții acestuia, motive pentru care a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate potrivit art.72 C. dar și a referatului de evaluare psihosocială întocmit în cauză și pe care de consecință aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic față de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită de instanța de fond.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că la data de 10 decembrie 2011 în jurul orelor 22,30 în timp ce inculpatul M. A. se afla în fața barului Neo C. din municipiul G., a săvârșit acte și gesturi, care au dus la atingerea bunelor moravuri și a provocat scandal public, care a avut drept consecință indignarea persoanelor care se aflau în acel moment la locul incidentului și au părăsit localul în care a avut loc scandalul provocat de inculpat.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.321 alin.1 C.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, ținându-se seama de disp. art.72 C.
Solicitarea inculpatului privind achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. pe motiv că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice nu este întemeiată.
La data de 10 decembrie 2011 în jurul orelor 21,00 inculpatul M. A. după ce a consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din municipiul G. împreună cu martorul Rus A. s-au deplasat la barul Neo C. situat pe str. R. din aceeași localitate, unde au continuat consumul de băuturi alcoolice.
Martorul Rus A. la un moment dat i-a solicitat numitului G. M. să vină la masa inculpatului, iar martora B. M. barmana de serviciu, care-l cunoștea anterior pe martor și că acesta poate provoca scandal, i-a atras atenția martorului și inculpatului să nu provoace scandal.
După aceasta , martorul G. M. s-a deplasat la masa inculpatului, iar acesta din urmă deși nu-l cunoștea pe martor i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona șoldului.
Martora B. M. a intervenit și i-a solicitat inculpatului să înceteze, însă inculpatul a scuipat-o pe aceasta.
U., inculpatul întâlnindu-se în incinta localului cu martorul D. F. care revenea de la toaletă, l-a lovit pe acesta fără nici un motiv cu pumnul în zona feței , martorul căzând pe pardosea și sângerând ambundent.
Martora B. M. văzând comportamentul inculpatului a aprins luminile în sală și a intervenit din nou solicitându-i inculpatului să înceteze și atrăgându-i atenția că va chema poliția. Inculpatul a scuipat-o din nou de două ori, după care a părăsit localul cu martorul Rus A. .
Ca urmare a incidentelor provocate de inculpatul M. A. în incinta localului, o parte dintre clienți au părăsit localul, fără să fie agresați.
Prin comportamentul inculpatului, de a lovi pe cele două persoane menționate mai sus, pe care nu le cunoștea și care nu au intrat în contat cu inculpatul, acesta din urmă a generat un sentiment de nesiguranță și de teamă pentru ceilalți consumatori din local, care puteau fi o potențială victimă, motiv pentru care au părăsit localul.
Potrivit art.321 alin.1 C. fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură , în alt mod, liniștea publică, constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Fapta comisă de inculpat, respectiv lovirea celor doi martori fără nici un motiv și scuiparea barmanei de serviciu a localului în care a avut loc incidentul, care a condus la indignarea persoanelor aflate în local în acel moment și care în parte au părăsit localul, pentru a nu fi eventuale victime ale inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, sub toate elementele acesteia, respectiv latură obiectivă, subiectivă și raport de cauzalitate între fapta inculpatului și rezultatul produs prin aceasta.
Față de cele de mai sus, nu se impune achitarea inculpatului pe motiv că ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului privind reindividualizarea pedepsei, raportat la fapta comisă de inculpat, modalitatea de săvârșire a infracțiunii și urmările acesteia, arătate în detaliu mai sus.
Pe de altă parte inculpatul este recidivist în condițiile prev. de art.37 lit.b C., fiind condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de vătămare corporală și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, cu executarea pedepsei în regim de detenție, iar executarea acestei pedepse nu a fost în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Apreciem că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în regim de detenție este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, la conștientizarea faptei comise de acesta și la abținerea ca pe viitor să mai comită alte asemenea fapte.
Apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar un număr de 5 decizii penale pronunțate de Curtea de A. C. în perioada 2009 - 2010 unde pentru fapte similare s-au aplicat pedepse de câte 1 an închisoare, cu executare pentru persoanele care se aflau în stare de recidivă sau mai mici pentru persoane lipsite de antecedente penale, însă practica judiciară nu este izvor de drept în R.
Potrivit art.72 alin.1 C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite , de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond la stabilirea pedepsei pentru inculpat a ținut seama de fapta comisă de acesta, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, urmările acesteia și de persoana inculpatului, care a abandonat cursurile școlare, a provocat scandal și anterior pe fondul consumului de băuturi alcoolice , a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni la legea circulației și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, această din urmă condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție, iar executarea pedepsei nu a fost în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și să-l facă să conștientizeze gravitatea faptei comise.
De asemenea, potrivit fișei de cazier privind pe inculpat, s-a început urmărirea penală față de acesta și pentru comiterea a două infracțiuni de vătămare corporală prev. de art.181 C. însă probabil inculpatul s-a împăcat cu părțile vătămate, nefiind trecută în fișa de cazier vreo condamnare cu privire la aceste fapte.
Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, iar pedeapsa aplicată acestuia este în măsură să contribuie la reeducarea sa, să conștientizeze gravitatea faptei comise și să se abțină în viitor să mai comită asemenea fapte.
Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. pe motiv că faptei reținute în sarcina inculpatului i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii și nici reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea unei pedepse sub limita stabilită de instanța de fond, pentru motivelor care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. recursul formulat de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr.600/30 aprilie
2012 a Judecătoriei G. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu data de 13 decembrie 2011 și până în prezent.
Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A., deținut in
Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 600 din 30 aprilie 2012 a
Judecătoriei G..
Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 13 decembrie 2011 și până în prezent.
Obligă pe inculpatul M. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare,.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
Plecată în C.O. semnează președintele completului de judecată
GREFIER D. S.
Plecată în C.O, semnează
prim grefier M. T.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond.Ion A. M
| ← Decizia penală nr. 884/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
