Decizia penală nr. 1768/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1768/R/2012
Ședința publică din 11 decembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. G., împotriva încheierii penale din data de 4 decembrie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B. N., prin care s- a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.de art.174 alin.1 C. cu aplic.art.37 lit.a C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. G. D., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, Waldraf D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A., apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Mai mult, nu există date sau indicii că inculpatul se va sustrage de la cercetarea judecătorească și nu există riscul comiterii altor infracțiuni dacă ar fi cercetat în stare de libertate. S. a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a declarat că nu a avut intenția de a ucide partea vătămată și are în întreținere doi copii iar soția lui este însărcinată. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art.136, art.143 și art.148 lit.a și f C.pr.pen. S. a se avea în vedere că fapta săvârșită este una gravă iar inculpatul este recidivist. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. G. D., având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate întrucât nu a săvârșit fapta cu intenție. Mai mult, arată că are doi copii în întreținere iar soția lui este însărcinată urmând să nască în curând.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 4 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 a T.ui B.-N., în baza disp. art. 300/1 C.proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C.IN G. D., fiul lui G. și R., născut la data de (...) în mun. B., studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în com. M., sat D., nr.
184, jud. B.-N., recidivist, CNP-1. și menține această măsură.
S-a acordat av. M. D. suma de 100 lei cu titlu de onorariu, sumă ce s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N., dat în dosarul nr. 955/P/2012 din 3 decembrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul C. G. D., pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. a C..
Prin actul de sesizare s-a reținut că în dimineața zilei de (...), inculpatul C. G. D. și învinuitul C. S. S., care sunt frați, au plecat pe raza localității M. pentru a obține material lemnos, iar în jurul orei 13,00 după ce au finalizat lucrul, s-au oprit la un local unde au consumat băuturi alcoolice (aprox. 6-7 sticle de bere, aspect recunoscut de inculpat).
La local cei doi s-au întâlnit cu victima T. I. pe care o cunoșteau, se pare că au continuat să consume bere și cu aceasta, iar după vreo două ore s-au dus cu victima la locuința ei pentru a o ajuta la descărcarea unor saci cu mălai, în acel loc cei doi frați rămânând la masă, la invitația victimei.
După ce aceste trei persoane au început să mănânce, în vizită la victimă a sosit un prieten al acesteia, martorul Conț B. I., poreclit „Uțu"; care a rămas în locuință, observând că persoanele din locuință se află sub influența alcoolului.
După un timp, gazda (victima) s-a ridicat de la masă și s-a dus pe holul locuinței care comunica cu cele două camere, cu bucătăria și cămara, pentru a mai aduce de mâncare. N. pentru că victima nu mai apărea cu mâncarea, inculpatul C. G. D. i-a strigat victimei „să aducă odată slana";, iar gazda a strigat către inculpat „. vreau îți dau, ești în casa mea";.
Acest răspuns l-a înfuriat pe inculpat care se afla într-o stare avansată de ebrietate, astfel că s-a ridicat de la masă și a ieșit din încăperea unde mânca, ducându-se pe hol unde se afla victima.
În acest timp, în încăperea unde era așezată masa, au rămas numai martorul Conț B. I. și învinuitul C. S. S. Se menționează că aceasta era un fel de verandă acoperită care comunica printr-o ușă direct cu exteriorul, iar printr-o altă ușă poziționată alături primei uși, se pătrundea în holul casei, spațiu din care, se efectua accesul în celelalte încăperi ale casei.
Aproape imediat după plecarea spre hol a inculpatului, martorul Conț B. I. a auzit strigătul victimei „nu mai da, mă omori";, apoi timp de vreo 20 de minute a auzit zgomotul specific al unor bufnituri, al unor lovituri, fără a mai auzi strigăte. Martorul a precizat că a intenționat să se ducă pe hol să vadă ce se întâmplă, dar nu a fost lăsat de către învinuit care i-a spus „să stea liniștit, să-i lase să-și facă treaba";. Martorul a încercat și să plece din locuință, ori să telefoneze cuiva pentru ajutor, dar același învinuit nu l-a lăsat.
Din cuprinsul materialului de urmărire penală rezultă că în mai multe rânduri inculpatul l-a lovit cu pumnii și picioarele în față pe numitul T. I., inclusiv după ce acesta a căzut la podea.
După un timp învinuitul a plecat din casă și profitând de acest aspect, martorul a plecat și el din locuință, fără a vedea pe moment în ce stare se afla victima, din cauza temerii ce o avea față de inculpat.
Martorul s-a deplasat la locuința unui vecin, la martorul T. V., l-a anunțat pe acesta despre incidentul petrecut anterior în casa lui T. I. și apoi au venit împreună la locuința acestuia, găsindu-l într-o stare gravă, astfel că au anunțat poliția.
Victima a fost transportată de urgență la S. J. de U. B.-N., dar din cauza stării grave în care se afla a fost transportată la S. C. J. de U. C., unde a decedat la data de (...).
Analizând actele și lucrările dosarul, instanța a reținut următoarele:
Prin Î. penală nr. 72/CC/11 octombrie 2012, a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul penal nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. D., pe durata a 29 de zile, sub acuzația comiterii infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin.1 C., art. 37 lit. a C., reținându-se în sarcina acestuia că în după amiaza zilei de 03 octombrie 2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona feței pe partea vătămată T. I., cauzându-i leziuni corporale traumatice care au determinat decesul acesteia,, survenit la data de (...), după care a fugit împreună cu fratele său, prezent și el la locul săvârșirii faptei, știind că sunt căutați de poliție.
În cuprinsul acestei încheieri se arată că inițial, prin R. din data de (...), procurorul din cadrul P. de pe lângă T. B.-N. a confirmat începerea urmării penale față de inculpatul C. G. D. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2
C., însă ulterior, prin O. emisă la (...), s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.1 C., art. 37 lit. a C. De asemenea, prin O. din data de (...) procurorul din cadrul P. de pe lângă T. B.-N., a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. G. D., pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 C., art. 37 lit. a C..
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că la dosar există probe și indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat, respectiv, omor prev. de art. 174 alin.1 C., art. 37 lit. a C.. S-a mai apreciat că cerințele art. 143 C.proc.pen. sunt îndeplinite prin raportare la următoarele probe: declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile fratelui inculpatului, învinuitul C. S.-S., declarațiile martorilor Conț B. I., T. V., T. I. V., procesul- verbal de cercetare la fața locului din (...), planșele fotografice întocmite de S. C. - B. de I. T.-Ș. a locului faptei din cadrul I.ui de P. al J. B.-N., adresa nr. 2515/X/(...), privind constatările preliminarii ale S.ui Medico-Legal B.-N., adresa nr. 7164/III/548/(...), privind constatările preliminarii ale I.ui de M. L. C.-N. adresa nr. 2530/II/a/97/(...) privind Raportul de constatare medico-legale întocmit de S. J. de M. L. B.-N. cazierul judiciar al inculpatului, procesul-verbal de depistare a inculpatului și a fratelui acestuia.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care este cercetat în aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C., instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că această cerere nu poate fi examinată în cadrul soluționării propunerii de arestare preventivă, întrucât vizează un aspect de fond, iar cerințele art. 143 C.proc.pen. sunt îndeplinite în sensul existenței unor probe și indicii temeinice, în ceea ce privește comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 C.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. a și 148 lit. f C.proc.pen..
În concret, s-a avut în vedere că după comiterea infracțiunii de omor, la inițiativa sa, inculpatul a fugit împreună cu fratele său de la locul săvârșirii faptei și apoi de acasă, știind că sunt căutați de poliție, fiind depistați ulterior în fața Postului de poliție al com. M.. În acest context instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 148 lit. a C.proc.pen..
În ce privește dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., s-a relevat că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, modalitatea și împrejurările în care a săvârșit-o, maniera extrem de agresivă adoptată de inculpat, care a lovit-o pe victimă, în vârstă de 67 de ani în mod repetat timp de circa 20 minute în zona sensibilă a capului precum și leziunile grave cauzate. Totodată s-a făcut referire la faptul că inculpatul este recidivist, urmare a condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare (rezultată în urma contopirii mai multor pedepse) prin S. penală nr. 834/2011 a Judecătoriei B., din care s-a liberat condiționat la data de (...), cu un rest rămas neexecutat de 290 zile închisoare.
Ulterior, prin Î. penală nr. 83/CC/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța apreciind că există probe și indicii temeinice în sensul disp. art. 68/1 și 143 C.proc.pen., precum și că inculpatul se regăsește în situația reglementată de art. 148 lit. a C.proc.pen. precum și că sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f C.proc.pen.. De asemenea s-a apreciat că există riscul real ca aflat în libertate, inculpatul să continue activitatea infracțională, să încerce să se sustragă urmăririi penale, să influențeze administrarea probelor sau să încalce obligațiile ce i-ar fi fixate în cazul luării unei măsuri neprivative de libertate și că în acest stadiu al cercetărilor nu este oportună luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând probațiunea administrată în dosarul nr. 955/P/2012 s-a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și 143 C.proc.pen. de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul C. G. D. a săvârșit infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.2 C., art. 37 lit. a C. în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.
Inculpatul C. G. D. se găsește în situația reglementată de art. 148 lit. a C.proc.pen., întrucât există probe din care rezultă că după săvârșirea infracțiunii de omor a fugit de la locul faptei și de la domiciliu cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. Acest aspect este recunoscut de inculpat și de învinuitul C. S. S. (fratele inculpatului), reieșind și din procesul-verbal de depistare din data de 04 octombrie 2012 întocmit de S. de I. C. din cadrul I.P.J. B.-N..
De asemenea, în privința inculpatului C. G. D. sunt întrunite cumulativ cerințele art.
148 lit. f C.proc.pen.. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă atât din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii de care este acuzat inculpatul cât și din modalitatea și circumstanțele în care a comis-o, respectiv pe fondul consumului de alcool asupra unei persoane în vârstă pe care a lovit-o cu picioarele încălțate în mod repetat, circa 20 de minute, în principal în zona capului, continuând agresiunea și după ce victima a căzut la pământ.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate face abstracție nici de sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul comunității locale în situația cercetării inculpatului în stare de libertate, în contextul în care acesta nu este la prima încălcare a legii penale iar actele de la dosar îl prezintă ca fiind o persoană violentă (declarația martorului Conț B. I., declarația învinuitului C. S. S.).
Față de aspectele reținute mai sus, instanța a apreciat că există riscul real ca, aflat în libertate, inculpatul să continue activitatea infracțională, să încerce să se sustragă urmării penale, să influențeze administrarea probelor sau să încalce obligațiile ce i-ar fi fixate în cazul luării unei măsuri neprivative de libertate, astfel că, în acest stadiu al cercetărilor nu este oportună luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru considerentele redate, instanța a apreciat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului C. G. D. și că acestea impun în continuare privarea sa de libertate, în baza art. 300/1 C.proc.pen., a constatat legalitatea
și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură.
S-a stabilit în favoarea av. M. D. 100 lei onorariu avocațial din oficiu, sumă care s-a suportat din fondurile M.ui Justiției.
Conform art. 192 alin. 2 C.proc.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.IN G. , criticând solutia instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală si a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul a fost motivat arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut, că nu există date sau indicii că inculpatul se va sustrage de la cercetarea judecătorească și nu există riscul comiterii altor infracțiuni dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul a mai invocat faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, că nu a avut intenția de a ucide partea vătămată și are în întreținere doi copii, iar soția lui este însărcinată.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția din R. din data de (...) a P. de pe lângă T. B.-N. s-a confirmat începerea urmării penale față de inculpatul C. G. D. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 C.. Ulterior, prin O. din (...), s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.1 C. , art. 37 lit. „a"; C. si prin O. din aceeași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. G. D. pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1
C., art. 37 lit. a C..
Prin încheierea penala nr. 72/CC/11 octombrie 2012 a T.ui B.-N., definitivă prin nerecurare, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. D. pe durata a 29 de zile sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1 C., art. 37 lit. a C., reținându-se în sarcina acestuia că în după amiaza zilei de 03 octombrie 2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona feței pe partea vătămată T. I., cauzându-i leziuni corporale traumatice care au determinat decesul acesteia, survenit la data de (...), după care a fugit împreună cu fratele său, prezent și el la locul săvârșirii faptei, știind că sunt căutați de poliție.
Ca temeiuri ale luării acestei masuri s-au retinut dispozitiile art. 148 lit.a și f
C.proc.pen
Ulterior măsura a fost prelungită, iar prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N., dat în dosarul nr. 955/P/2012 din 3 decembrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul C. G. D., pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. a C..
După sesizarea instanței, măsura arestului a fost menținută ppotrivit art. 160/b al. 1 și
3 C.proc.pen..
Potrivit textului de lege menționat la care face trimitere art. 300/1 C.proc.pen. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. Turcia din (...); Murray c. Regatul Unit (...)), în acest sens fiind declarațiile date de inculpatul C. G. D., prin care recunoaște săvârșirea faptei (f. 51-58), declarațiile învinuitului C. S. S. (f.59-62 și f.64-65), declarațiile martorilor Conț B. I. (f.66-67, 68-69,70-73), T. V. (f.74,75,76), T. I. V.
(f.77-79), adresa nr. 7164/III/548 din (...), referitor la constatările preliminarii în urma efectuării necropsiei victimei T. I. emise de I. de M. L. C.-N. (f.22), planșele fotografice, care cuprind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia examinării părții vătămate, efectuate de I. de P. al J. B.-N. - B. de investigare tehnico- științifică (f.16-18), planșele fotografice privind aspectele fixate și urmele și mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifică a locului faptei efectuate la data de (...) întocmite de I. de P. al J. B.-N.- S. C. - B. de I. T.-Ș. a locului faptei (f.9-14), procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.5-6) declarațiile părții vătămate N. R. și C. A. (f. 27 și f. 29) indicii temeinice în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este învinuit.
În ceea ce privesc temeiurile de arestare a inculpatului, Curtea concluzioneaza ca sunt incidente si subzista în cauză.
Potrivit art. 148 lit. a C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată față de inculpat, dacă acesta a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Inculpatul C. G. D. se găsește în situația reglementată de art. 148 lit. a C.proc.pen., întrucât există probe din care rezultă că după presupusa săvârșire a infracțiunii de omor a fugit de la locul faptei și de la domiciliu cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. Acest aspect este recunoscut de inculpat (f. 53, 54) și de învinuitul C. S. S. (fratele inculpatului-f.64), reieșind și din procesul-verbal de depistare din data de 04 octombrie
2012 întocmit de S. de I. C. din cadrul I.P.J. B.-N. (f.52).
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.proc.pen., ca temei de arestare preventivă a inculpatului, instanța de judecată a apreciat că acesta este de asemenea incident în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acestuia, aspect care reiese din nu numai din rezultatul infractiunii presupus a fi comise si care a avut ca urmare moartea unei persoane, dar și din modul extrem de violent în care se presupune că a acționat inculpatul.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unei infracțiuni grave de pericol si rezultat si, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din urmărea ireparabilă. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea pretins comisă de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei presupus a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatului la comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Referitor la termenul rezonabil al detenției, Curtea observă că potrivit jurisprudenței
CEDO "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din
31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.).
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă, iar autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate și pregătirea profesionala nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că instanța de fond în mod corect a constatat că măsura aretului preventiv este legală și temeinică, menținând ca atare aceatsă măsură motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.IN G. împotriva încheierii penale din 4 decembrie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui
Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. P. A. D.
| ← Decizia penală nr. 144/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 162/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
