Decizia penală nr. 1155/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROM.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1155/R/2012
Ședința publică din 29 august 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. M.- judecător JUDECĂTORI: L. H.
V. C. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul petent L. I. împotriva deciziei penale nr. 41 din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent în stare de arest.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care întrebat fiind de către instanță, petentul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de către petent în cauză, raportat la obiectul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.2781 alin.101 Cod procedură penală, hotărârea judecătorului prin care a soluționat plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, a rămas definitivă.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de către petent, în conformitate cu dispozițiile art 38515 pct 1 lit a Cod procedură penală. Cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
P. recurent L. I. având cuvântul, arată că solicită trimiterea cauzei în revizuire.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.54 din (...), pronunțată în dosar nr.(...), J. Ș. S., în baza art.2781, alin.8 lit.a) Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul L. I., cu domiciliul în localitatea Bic, nr.32, județul S., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea împotriva rezoluției procurorului din data de (...), pronunțată în dosarul nr.914/P/2011 al P.ui de pe lângă J. Ș. S.
S-a menținut rezoluția din data de (...) din dosar nr.914/P/2011 al P.ui de pe lângă J. Ș. S., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele S. A. și V. F. sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de (...) (f.9), care a format obiectul dosarului nr.914/P/2011 al P.ui de pe lângă J. Ș. S., petentul L. I. a reclamat că intimatele S. A. și V. F. au declarat mincinos în dosarul nr.(...) în care petentul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, săvârșind în acest mod infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal.
Prin rezoluția din (...) a P.ui de pe lângă J. Ș. S. a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoare. P. nemulțumit de soluția mai sus menționată a formulat plângere împotriva acesteia. Prin rezoluția din data de (...) a prim-procurorului adjunct al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că acuzațiile aduse de petent intimatelor sunt nefondate, declarațiile date de cele două intimate pe parcursul procesului penal fiind constante, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Într-adevăr, analizând actele dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 10/(...) a T.ui S., definitivă la data de (...) prin decizia penală nr.2216/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, petentul L. I. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) pe o durată de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că petentul s-a făcut vinovat de uciderea părții vătămate O. R. în data de (...), în timp ce acesta dormea și profitând de neputința acestuia de a se apăra, prin incendierea păturii cu care acesta era acoperit. Instanța a reținut că inculpatul a negat comiterea faptei reținute în sarcina sa, însă declarațiile acestuia au fost combătute de declarațiile martorilor P. M., P. I., S. P. și T. V. În cauză au fost audiate în calitate de martor și cele două intimate din cauza de față, S. A. și V. F., instanța reținând că declarațiile date de acestea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, anumite inexactități cu privire la orele la acre au făcut referire acestea fiind explicabile atât raportat la perioada de timp scursă de la momentul evenimentului și până la cel al audierii martorelor, cât și raportat la vârsta înaintată a acestora. Hotărârea T.ui S. a fost atacată de inculpat, atât apelul, cât și recursul acestuia fiind respinse ca neîntemeiate.
Instanța a reținut că elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă constă în acțiunea de a denatura sau ascunde adevărul și acesta se poate realiza atât prin acte comisive, cât și prin atitudine omisivă. A face afirmații mincinoase înseamnă a spune altceva decât cele știute, a declara ca fiind adevărat ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute. Esențial este să existe o nepotrivire între cele declarate de martor și cele știute de el. C. după care se stabilește dacă o afirmație este sau nu mincinoasă nu este cel al raportului în care se află cele declarate de martor față de realitate, deoarece martorului i se cere să spună ce știe, iar nu care este adevărul.
De asemenea, pentru ca acțiunea de a face afirmații mincinoase să constituie elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă, este absolut necesar ca afirmația mincinoasă să privească împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei, caracterul de împrejurare esențială fiind dat de eficiența probatorie a acesteia, de pertinența și concludența lor în cercetarea și soluționarea cauzei respective.
Analizând motivarea hotărârii de condamnare a inculpatului, instanța a reținut că soluția nu s-a bazat în exclusivitate pe declarația celor două martore - intimatele din acest dosar, ci ea a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, astfel încât nu s-a putut reține că declarațiile martorelor au fost esențiale în soluționarea dosarului având ca obiect comiterea infracțiunii de omor calificat și, implicit în condamnarea petentului.
Totodată, elementul subiectiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă îl constituie vinovăția sub forma intenției, care poate fi directă sau indirectă. Este deci suficient pentru a realiza elementul subiectiv al infracțiunii ca făptuitorul să- și dea seama de natura acțiunii sau inacțiunii sale și să fi prevăzut că prin aceasta se pune în pericol înfăptuirea normală a justiției, rezultat pe care l-a urmărit (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
În cauza de față, instanța a constatat că, deși au existat unele neconcordanțe în declarațiile martorelor în privința orelor la acer au constatat aspectele relatate în fața instanței, nu există probe din care să rezulte că acestea, prin declarațiile pe care le-au dat în fața organelor judiciare, au prevăzut punerea în pericol a înfăptuirii justiției, neurmărind și nici măcar acceptând producerea unui asemenea rezultat.
În consecință, față de considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că plângerea formulată de petent împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din data de (...) din Dosar nr.914/P/2011 a fost nefondată și, în baza art.2781 alin.8 lit.c) Cod procedură penală a respins-o ca atare, menținând rezoluția emisă de P. de pe lângă J. Ș. S. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele S. A. și V. F. sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, apreciind că plângerea petentului a fost nefondată, instanța a dispus obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul L. I., arătând, în esență, că martorele S. A. și V. F. au declarat mincinos în dosarul nr.(...) în care a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.
Prin decizia penală nr. 41 din 13 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a
T.ui S., a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul L. I. contra sentinței penale nr. 54 din (...) a Judecătoriei Ș. S.
A fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorar pentru apărare din oficiu ce a fost avansată din fondurile M.J.L.C. către Baroul de avocați S.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Recursul declarat de petent a fost inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art.2781 alin. (10)1 Cod procedură penală, hotărârea judecătorului prin care a soluționat plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, a fost definitivă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul L. I., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este inadmisibil și îl va respinge pentru următoarele considerente.
Astfel, se constată că obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului din data de (...), pronunțată în dosarul nr.914/P/2011 al P.ui de pe lângă J. Ș. S., plângere ce a fost soluționată de instanța competentă, J. Ș. S. prin sentința penală nr.54 din (...), pronunțată în dosar nr.(...).
Potrivit prevederilor art.2781 alin.10 Cod procedură penală hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 al art.2781 Cod procedură penală este definitivă, această modificare a textului de lege fiind adusă prin L. nr.202/2010.
L. nu prevede posibilitatea ca împotriva unei hotărâri definitive să mai poată fi exercitată vreo cale ordinară de atac.
Dispozițiile din legea română sunt în concordanță cu prevederile art.13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.
Acest drept presupune posibilitatea oricărei persoane de a se adresa efectiv unei instanțe naționale și nu pe aceea de a beneficia de mai multe căi de atac.
Ca urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul L. I. împotriva deciziei penale nr.41 din 13 iunie 2012 a T.ui S.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul L. I. împotriva deciziei penale nr.41 din 13 iunie 2012 a T.ui S.
Obligă petentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, L. M. L. H. V. C.
GREFIER, M. N.
Red.L.M./S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. Ștef M.-C.
Jud.recurs. M. Sorin/Drăgan Gavril/C. N. Claudiu
| ← Încheierea penală nr. 1405/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1690/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
