Încheierea penală nr. 594/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

Î. PENALĂ NR. 594/R/2012

ȘEDINȚA P.Ă DIN 17 aprilie 2012

INSTANȚA COMPUSĂ DIN: PREȘEDINTE: I. M. JUDECĂTORI: I. C. M., D. P. GREFIER : M. N.

DIICOT - S. T. C., reprezentat de procuror D. D.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către inculpatul M. P. V. împotriva încheierii penale nr. 28 din 12 aprilie 2012 a T.ui B. N., prin care s-a admis cererea de prelungire a arestului preventiv față de inculpat.

La apelul nominal se prezintă inculpatul in stare de arest asistat de apărătorii aleși avocat O. L., din cadrul Baroului de avocați B.-N., cu delegația la dosar, avocat A. I. M., din cadrul Baroului de avocați B.-N., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat D. G. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu, depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.

Întrucât inculpatul are apărători aleși în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.

Nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul apărătorilor inculpatului în vederea susținerii recursului.

Apărătorul ales, avocat O. L. invocă excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art 197 alin 2 și 3

Cod procedură penală, cu consecința nulității absolute a acestui act.

Astfel, învederează Curții că, susține excepția invocată, respectiv cea a necompetenței materiale a organului de urmărire penală, respectiv din perspectiva articolului 197 alineatul (2) și (3) coroborat cu prevederile articolului 12 litera h) din L. nr. 508/2004. Conform articolului 12 din L. nr.

508/2004 sunt menționate „faptele care sunt de competența D.-ului ";, printre acestea nefiind menționate infracțiunile imputate inculpatului. Mai precizează că textul anterior redat evidențiază expres competența organului de urmărire penală care, până în prezent, a efectuat acte de cercetare și de urmărire penală în cauză.

De asemenea, coroborând prevederea normativă evidențiată cu prevederile Legii nr. 39/2003, care explică și arată definiția atât a grupului infracțional organizat cât și a asocierii în scopul săvârșirii de infracțiunii este foarte clar că infracțiunea de față și în care este cercetat în calitate de inculpat recurentul, și în calitate de învinuit dl. I. O., nu se încadrează în prevederile normative statuate cu privire la grupul infracțional organizat sau asociere. Astfel, apreciază că acest aspect este certificat și că nu poate fi contrazis de actele probatorii de la dosarul cauzei, respectiv rezoluțiile de începere a urmăririi penale și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale care nu prevăd nicăieri incriminarea pentru aceste fapte sau în legătură cu aceste fapte, a conduitei penale a inculpatului, respectiv a învinuitului. Ca atare, consideră că, din perspectiva articolelor menționate se impune ca instanța să constate nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală întocmite în cauză și inclusiv a propunerii de prelungire a arestării preventive.

Pe fondul cauzei, invocă netemeinicia susținerilor procurorilor vizând prelungirea arestării recurentului. Susține că, măsura arestului preventiv luată față de recurent în luna ianuarie 2012 deja este excesivă, anticipând o pedeapsă, ce se va aplica în prezenta speță. Pe de altă parte, nu sunt întrunite nici cerințele art 148 lit.f Cod procedură penală deși pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele imputate este mai mare de 4 ani, persoana inculpatului neprezentând pericol pentru ordinea publică. Față de recunoașterea sinceră a infracțiunilor comise se impune luarea unei măsuri alternative față de recurent, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, în temeiul art.

145 și art 1451 Cod procedură penală.

Apărătorul inculpatului avocat M. A., susține recursul inculpatului solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond T. B. și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă cererea de prelungire a arestului preventiv.

Învederează că de la data de 14 martie 2012 în prezenta speță, procurorul nu a mai efectuat nici un act de urmărire penală, condiții în care se apreciază netemeinicia cererii de prelungire a arestului preventiv. Achiesează la solicitarea colegului său de a se constata că propunerea parchetului de prelungire a arestării este lovită de nulitate absolută, astfel că sesizarea instanței nu a fost legal efectuată, DIICOT nefiind competent în cauză, față de natura infracțiunilor imputate recurentului.

Expune succint starea de fapt, arătând că in sarcina inculpatului se reține comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3., falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele în formă continuată.

Arată că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, a dat dovadă de sinceritate, cercetarea acestuia in continuare putându-se efectua și cu el în stare de libertate.

Prin recunoașterea faptelor comise, inculpatul nu poate influența mersul anchetei, sens in care solicită a fi cercetat in stare de libertate.

Totodată arată că este un element tânăr, nu are antecedente penale. Parchetul invocă in cererea de prelungire a arestului preventiv faptul că urmărirea penală nu a putut fi finalizată, deoarece nu s-a primit răspunsul de la autoritățile franceze la cererea de comisie rogatorie care a fost formulată în data de 10 februarie 2012 și cu privire la care s-a confirmat în schimb că cererea se află în lucru la Secția A2 din cadrul Parchetului General de pe lângă Curtea de A. din Paris. Acest răspuns la cererea de comisie rogatorie formulată este esențial cu privire la o eventuală extindere a cercetărilor față de inculpatul M. P. V. precum și față de învinuitul I. O. sub aspectul comiterii infracțiunii de retrageri frauduloase de numerar prev. de art. 27 alin. (1) din L. nr. 3. ( respectiv complicitate la această infracțiune ) - până în prezent existând indicii că au fost efectuate astfel de retrageri cu cel puțin trei dintre cărțile de credit falsificate de inculpat. În plus, după primirea răspunsului solicitat va fi necesară și reaudierea inculpatului și învinuitului cu privire la actele care au fost solicitate.

Inculpatul având ultimul cuvânt, solicita admiterea recursului conform susținerilor apărătorilor săi. Mai menționează că se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie și va respecta toate obligațiile pe care instanța le va impune.

C U R T E A

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor dosarului constată că T. B. prin încheierea penală nr.28 din 12 aprilie 2012, în temeiul disp.art. 155, 159 Cod procedură penală, a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT-B. T. B.- N., ca fiind întemeiată și în consecință; a dispus prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării preventive luate față de inculpatul M. P. V., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3., falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele în formă continuată, de la 18 aprilie -17 mai 2012.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin cererea formulată de D. - B. T. B.-N. s-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 155 și următoarele Cod procedură penală prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului M. P. V., cu 30 de zile.

În motivarea propunerii s-a arătat că la datele de (...) și (...) a fost începută urmărirea penală față de inculpat pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3. privind comerțul electronic, falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3. privind comerțul electronic, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, iar prin ordonanța procurorului din data de (...) a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru comiterea acestor infracțiuni, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) Cod penal, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile avute cu inculpatul I. O., inculpatul M. P. V. a comandat și achitat în străinătate - probabil în SUA - un dispozitiv de inscripționat și citit card-uri de tip MSR 505 ( care se cuplează la calculator și este astfel folosit la inscripționarea cărților de credit cu date neautorizate ), un skimer model „M. 1. ( care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN ) și 100 bucăți blank- uri tip card cu bandă magnetică, desemnându-l ca destinatar pe învinuitul I. O., care au fost expediate în municipiul B. printr-o firmă de mesagerie. D. sosirea în municipiul B. a coletului cu aceste echipamente, învinuitul I. O. l-a ridicat, urmând ca toate aceste echipamente tehnice să fie trimise/predate lui M. P. V. pentru a le transporta în F. și a fi folosite probabil în cadrul unui grup infracțional în scopul comiterii infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3. și efectuarea de retrageri frauduloase în numerar, prev. de art. 27 alin. (1) din L. nr. 3. privind comerțul electronic.

D. ce a ridicat echipamentele mai sus menționate, învinuitul I. O. le-a depozitat la locuința sa din municipiul B., le-a verificat dacă funcționează și despre toate acestea i-a comunicat telefonic inculpatul M. P. V. care i-a cerut să i le trimită în F. într-un colet prin firma A., idee la care au renunțat, convenind să trimită coletul prin intermediul unui bărbat rămas neidentificat cu numele de E. originar din municipiul S. M. din anturajul lui M. P. V., care urma să se reîntoarcă din România în F.. Ca urmare, în data de (...), învinuitul I. O. s-a deplasat în municipiul B.-M. unde s-a întâlnit cu un șofer desemnat de acel bărbat rămas neidentificat, i-a predat coletul conținând cel puțin dispozitivul denumit „. cu CD-ul aferent și alte echipamente tehnice pentru ca acesta să funcționeze, care în data de (...) a fost primit de către inculpatul M. P. V. care l-a contactat pe învinuitul I. O. și i-a adus la cunoștință acest aspect. Inculpatul M. P. V. aflat în F. i-a cerut coînvinuitului să depoziteze celelalte echipamente tehnice ( incluzând și dispozitivul MSR ) la el acasă o perioadă de câteva luni de zile, până la data de 2 aprilie 2009 când a venit în țară, ocazie cu care învinuitul I. O. i le-a predat pentru a le duce în F., lucru pe care inculpatul M. P. V. l-a și făcut.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința învinuitului I. O. în data de (...), în dosarul nr. 16D/P/2011, având ca obiect infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu privind pe B. C. D., I. O. ș.a., a fost găsit dispozitivul de inscripționat și citit card-uri tip MSR 505, cu seria nr. 0809015, prevăzut cu un cablu de date USB, un alt dispozitiv, din plastic de culoare neagră, având aplicat un autocolant cu inscripția „Adapter Tech cu seria 0819 - Made in China";, prevăzut cu cablu cu mufă, un cablu de alimentare de culoare neagră cu ștecher de priză sistem american de care era legat un cablu de alimentare de culoare albă cu ștecher de priză sistem european precum și un număr de 10 card-uri blank cu bandă magnetică ce aveau inscripționate câte o cifră de la 1 la 5, 7, 9 și 10-12, un alt colet în care se aflau alte 19 bucăți card-uri blank de culoare albă cu bandă magnetică de culoare neagră fără nicio inscripție, precum și un alt colet în care se aflau alte 32 bucăți card-uri de același fel neinscripționate.

Cu privire la acestea învinuitul I. O. a declarat că aparțin vecinului său cu numele de M. P. aflat în F. care i-a cerut să le depoziteze la el o perioadă de câteva luni de zile până când acesta a venit în țară, i le-a predat pentru o perioadă de timp în care M. P. V. a rămas în țară, iar în ziua plecării în F., i le- a înapoiat învinuitului I. O. pentru a le păstra până la întoarcerea sa în R. D. o perioadă de mai multe luni de zile, la sfârșitul anului 2009 - începutul anului

2010, inculpatul M. P. V. a revenit în România, în B. unde s-a întâlnit din nou cu învinuitului I. O. și a luat de la acesta coletul conținând dispozitivul MSR

505 cu cablurile aferente și cu "blank";-urile tip card pe care le-a deținut pe perioada de circa o lună de zile în care s-a aflat în România în scopul falsificării unor instrumente de plată electronică, iar la plecarea sa în F. a remis din nou aceste echipamente învinuitului I. O. pentru a le păstra la el acasă, astfel că acesta din urmă le-a deținut până la data găsirii lor la percheziția domiciliară din (...).

- în perioada 2009 - începutul lui 2010, în cel puțin 2 rânduri, inculpatul M. P. V. a venit în România, a luat de la învinuitul I. O. dispozitivul MSR 505 pe care l-a adaptat de la sistemul american la sistemul românesc de alimentare cu energie electrică, a luat suportul magnetic conținând soft-ul de instalare pe calculator a programului de funcționare al acestuia precum și card-urile „blank";, le-a dus la locuința sa și folosindu-se de calculatorul ( laptop-ul său ), precum și de datele unor cărți de credit obținute de el în mod fraudulos în F. cu ajutorul dispozitivului denumit „. M. 1., a inscripționat mai multe „blank";-uri cu datele acelor cărți de credit obținute în mod fraudulos în scopul efectuării de retrageri sau transferuri frauduloase de numerar, după care, înainte de a pleca din România în F., în ambele rânduri, i-a remis învinuitului I. O. dispozitivul MSR 505 pentru a-l ține la el acasă până când M. P. V. urma să revină în țară și să i-l ceară.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de (...) la locuința numitului I. O. au fost găsite o parte din instrumentele de plată electronică falsificate de inculpatul M. P. V., pe care erau inscripționate cifre de la 1 la 12, cu privire la care s-au stabilit, după citirea benzii magnetice a acestora, conform procesului-verbal încheiat la data de (...) de către comisar I. Claudiu din cadrul BCCO C.-Napoca și inspector G. T. din cadrul SCCO B.-N., următoarele:

1. card-ul nr. (...) 8970 - titular DARY/JACQUES.MR - tip card- MASTERCARD/CRE./GOLD - banca emitentă - MASTERCARD FRANCE S.A.S- BANQUE P.ULAIRE-FRANCE;

2. card-ul nr. (...) 1014 - titular MLE ISABELLE DE.LUEZ - tip card- VISA/CRE. /CLASSIC - banca emitentă - BNP PARIBAS-FRANCE;

3. card-ul nr. (...) 6620 - titular GONNIN/PATRICK.MR - tip card- VISA/CRE./BUSINESS - banca emitentă - NATEXIS BANQUES P.ULAIRES- FRANCE;

4. card-ul nr. (...) 5021 - titular TRONVILLE/ANDRE.MR - tip card- VISA/DEBIT/GOLD/PREMIUM - banca emitentă - BANQUE POSTALE-

FRANCE;

5. card-ul nr. (...) 9059 - titular SALDOU/CHRISTINE.MME tip card- VISA/CRE. /CLASSIC - banca emitentă - NATEXIS BANQUES P.ULAIRES-

FRANCE;

6. card-ul nr. (...) 9071 - titular MAXIME/DEBEAUMARCHE.MR tip card-VISA/CRE./GOLD/PREMIUM - banca emitentă - BRED BANQUE P.ULAIRE - FRANCE;

7. card-ul nr. (...) 1543 - titular GIMENEZ/JEAN-JACQUES.MR - tip card-VISA/CRE./INFINITE - banca emitentă - NATEXIS BANQUES P.ULAIRES

- FRANCE;

8. card-ul nr. (...) 4851 - titular MARIETTE/COLETTE.MME tip card-

VISA/CRE./CLASSIC - banca emitentă - CRE. LYONAIS - FRANCE;

9. card-ul nr.(...) 9922 - titular MME LENFANT NICOLE - tip card-

VISA/CRE./CLASSIC - banca emitentă - BNP PARIBAS - FRANCE;

10. card-ul nr. (...) 9621 - titular AUBAILE/JEAN.MR tip card- VISA/CRE./CLASSIC - banca emitentă - BNP PARIBAS - FRANCE.

Cu privire la aceste instrumente de plată electronică învinuitul I. O. a declarat că a dedus că le-a falsificat M. P. V. deoarece acesta i-a spus că în România nu poate folosi card-urile falsificate ca să retragă bani pentru că card-urile românești sunt cu CIP, iar „blank";-urile din cutie aveau doar bandă magnetică.

Se mai arată că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul M. P. V. a plănuit modul în care să desfășoare activitatea infracțională și pentru a putea atinge scopul pe care și l-a propus l-a atras în această activitate și pe învinuitul I. O. De asemeena a mai rezultat că deși la început nu a cunoscut toate etapele pe care trebuia să le parcurgă pentru ca prin folosirea echipamentelor tehnice comandate de el în scopul clonării cardurilor, s-a documentat după instalarea pe calculatorul său a soft-urilor ( programelor ) pentru utilizarea dispozitivelor de citit și respectiv inscripționat carduri adică "skimmer mini 1. și dispozitiv "MSR 505";. În acest sens, sunt foarte relevante mai multe convorbiri telefonice pe care inculpatul le-a purtat cu învinuitul I. O. aflat în România - care este cercetat în prezentul dosar și cu privire la comiterea unei infracțiuni prevăzute de L. nr. 1. - privind modul în care trebuie să procedeze, din care rezultă că fiecare dintre ei știau foarte bine scopul pentru care dețineau echipamentele tehnice, adică acela de a ". carduri";. Într- una din aceste convorbiri care a avut loc în data de (...), orele 17-18 inculpatul M. P. V. îi spune învinuitului I. O. că ". treaba... că ălea tot se strâng... se strâng până pe primăvară..."; referindu-se la datele despre cărți de credit pe care le aduna cu ajutorul skimmer-ului M. 123 pe care i-l trimisese în data de (...) în F. învinuitului I. O.

Inculpatul M. P. V. a fost reținut la data de 20 ianuarie 2012 orele 00:20 pe o durată de 24 ore, până la data de 21 ianuarie 2012, orele 00:20. În cursul zilei de 20 ianuarie 2012 inculpatul a fost prezentat T.ui B.-N. cu propunere de arestare preventivă, care a fost însușită prin Î. penală nr. 9/CC/2012 din 20 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...), emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 2/2012 din (...). Recursul declarat de inculpatul M. P. V. împotriva măsurii de arestare preventivă a fost respins de Curtea de A. C. prin Î. penală nr. 137/R/2012 din 26 ianuarie 2012.

În data de 14 februarie 2012 s-a solicitat T.ui B.-N. prelungirea arestării preventive a inculpatului M. P. V., propunere care a fost admisă prin Î. penală nr.14/CC/2012 din data de (...) a T.ui B.-N., durata pentru care s-a dispus prelungirea arestării fiind de 30 de zile începând cu (...). Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri penale a fost respins de Curtea de A. C. prin Î. penală nr. 263/R/2012 din (...).

În data de 12 martie 2012 s-a solicitat T.ui B.-N. prelungirea arestării preventive a inculpatului M. P. V., propunere care a fost admisă prin Î. penală nr. 21/CC/2012 din data de (...) a T.ui B.-N., durata pentru care s-a dispus prelungirea arestării fiind de 30 de zile începând cu (...) și până la data de (...). Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri penale a fost respins de Curtea de A. C. prin Î. penală nr. 453/R/2012 din (...).

Este de menționat faptul că prin Î. penală nr. 23/F/2012 din (...) a T.ui

B.-N. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. P. V., iar recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri penale a fost respins. De asemenea prin Î. penală nr.42/F/2012 din (...) a T.ui B.-N. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a unei noi cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. P. V., cu privire la care inculpatul a declarat recurs.

Anterior și în cursul perioadei scurse de la arestarea inculpatului M. P. V. au fost efectuate în cauză mai multe acte de cercetare penală precum sunt: întocmirea proceselor verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice de către ofițerii de poliție judiciară delegați în cauză, confirmate de procuror, percheziții domiciliare la locuințele învinuitului I. O. și ale inculpatului M. P. V., audierea în calitate de martor a persoanelor care au asistat la efectuarea perchezițiilor, efectuarea de verificări privind echipamentele tehnice destinate inscripționării cărților de credit, precum și a cărților de credit falsificate ridicate cu ocazia percheziției de la locuința învinuitul I. O., audierea în calitate de învinuit a lui I. O., cercetat pentru comiterea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3. privind comerțul electronic, respectiv pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 2 alin. (1) din L. nr. 1., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din L. nr. 1., dispunerea și efectuarea de recoltări de probe biologice de la învinuitul I. O. pentru a stabili care au fost drogurile deținute și consumate de acesta ( rezultatul fiind pozitiv pentru tetrahidrocanabinol, conform raportului de constatare medico-legală nr.3182/II/d/39 din (...), solicitarea la T. B.-N. a autorizațiilor de percheziție informatică în sistemele informatice ridicate de la inculpat și învinuit cu ocazia perchezițiilor domiciliare, obținerea de către organele de poliție a răspunsului preliminar de la autoritățile franceze din care rezultă că s-au efectuat operațiuni frauduloase cu trei dintre cărțile de credit falsificate de inculpatul M. P. V., dispunerea de către procuror a efectuării unei constatări tehnico-științifice privind dispozitivul MSR 505 de către I. de T. A. din cadrul S.R.I., efectuarea percheziției informatice la unul din sistemele informatice ridicate de la inculpatul M. P. V., formularea unei cereri de comisie rogatorie internațională către autoritățile franceze pentru administrarea de mijloace de probă privind operațiunile frauduloase efectuate cu cărțile de credit falsificate de inculpat. De asemenea, în cursul actualei perioade s-a continuat efectuarea perchezițiilor informatice, conform autorizațiilor emise de T. B.-N., la sistemele informatice și suporturile de stocare a datelor informatice ridicate de la inculpatul M. P. V. și de la învinuitul I. O., întocmindu-se procese-verbale cu privire la fiecare dintre acestea. Totodată, s-a efectuat constatarea tehnico- științifică de către I. pentru Tehnologii Avansate B. cu privire la echipamentele tehnice pe care inculpatul și învinuitul le-au procurat și deținut în vederea falsificării de cărți de credit, conform Raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 6. din data de (...).

Astfel, având în vedere că durata arestării preventive luată față de inculpatul M. P. V. urmează să expire la data de (...) ( orele 24:00 ), dar din motive obiective urmărirea penală nu poate fi finalizată înainte de expirarea duratei acestei măsuri preventive luată față de inculpat și ținând cont că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri nu au dispărut - menținându-se în continuare pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului - iar în interesul urmăririi penale este menținerea arestării preventive a inculpatului pentru evitarea sustragerii lui de la urmărire penală ( existând riscul plecări sale în F. ) și evitarea influențării oricărei persoane care a fost sau va fi audiată în cauză, s-a solicitat admiterea cererii și să se dispună prelungirea cu 30 zile a duratei arestării preventive față de inculpatul M. P. V., începând cu data 18 aprilie 2012.

Totodată, față de acest învinuit, prin rezoluția din 12 ianuarie 2012 emisă de procuror în dosarul 16/D/P/2011 s-a dispus începerea urmăririi penale și pentru infracțiunea prev. de art.4 alin 1 din L. 1., în aceeași zi, prin ordonanța procurorului, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii săvârșirii acesteia în formă continuată, deci cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal.( f.170, 171)

Mai mult, prin ordonanța din 19 ianuarie 2012, emisă de procuror în același dosar s-a dispus disjungerea cauzei urmând a fi efectuate cercetări penale față de învinuitul I. O., pentru infracțiunile arătate mai sus, în dosarul

69/D/P/2008 al DIICOT B. teritorial B.-N..(f.130)

De asemenea, prin rezoluția din 19 ianuarie 2012 emisă de procuror în dosarul 69/D/P/2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul

I. O. ca și față de inculpatul M. P. V. pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art.25 din legea 3..

Prin urmare, având în vedere că învinuitul I. O. este cercetat și pentru infracțiuni încriminate de L. 1. este evident că organul competent să efectueze urmărirea penală, pentru întreaga activitate infracțională, este cel specializat în aceste infracțiuni, respectiv DIICOT- S. teritorial B.-N., urmând a fi respinsă ca neîntemeiată excepția invocată de inculpat.

Referitor la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului M. P. V. analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 69 D/P/2008 al D. - B. T. B.-N., T. B. a reținut următoarele:

Prin Î. penală nr. 9/CC/2012, pronunțată în data de 20 ianuarie 2012 de către T. B.-N., în dosarul penal nr. (...), a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. în dosarul nr. 69 D/P/2008, ca fiind întemeiată, și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din L. nr. 3. și falsificare de instrumente de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, fapte pedepsite cu închisoare între 6 luni și 5 ani și respectiv închisoare între 3 și 12 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, pe durata a 29 de zile.

S-a reținut că prin R. emise de procuror la data de (...) și data de (...) ( f.

178-179 și 228-229 ) s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul

M. P. V., pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3. privind comerțul electronic, și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de ar. 24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Prin Ordonanța emisă de procuror la data de 20 ianuarie 2012 ( f. 230-

231 ) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M. P. V. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus, respectiv art. 25 și art.

24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Instanța care a luat măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3. privind comerțul electronic și de falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul care cuprinde propunerea de arestare preventivă.

S-a apreciat că probele și indiciile temeinice din care rezultă săvârșirea faptelor descrise mai sus și vinovăția inculpatului sunt: procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 17 decembrie 2011, de la locuința învinuitului I. O. ( f. 143-145 ), declarația olografă a învinuitului I. O. din data de (...) ( f. 148-153 ), declarațiile martorilor asistenți la percheziție domiciliară, L.te M. C. și L.te D. ( f. 146-147 ), procesul-verbal din data de 19 ianuarie 2012 însoțit de planșele fotografice cuprinzând echipamentele tehnice pentru falsificarea cărților de credit ( f. 204 - 206 ), declarația învinuitului I. O., dată la procuror la data de 20 ianuarie 2012 ( f. 210-215 ), procesul-verbal de desigilare a coletului nr. 2, sigilat cu sigiliul MI nr. 16311, întocmit la 17 decembrie 2011 ( f. 161-162 ), procesul-verbal din (...) întocmit de inspectorul de poliție G. T. din cadrul BCCO C.-Napoca - SCCO B.-N. și comisarul I. Claudiu din cadrul BCCO C.-Napoca, referitor la citirea benzii magnetice a 61 suporți de plastic de culoare albă cu o bandă magnetică neagră, însoțit de rezultatele acestei citirii ( f. 163-164 ), proces-verbal din data de (...), referitor la verificarea codurilor BIN ( Codul de I. al B. ) formate din primele șase cifre consecutive din numerele de card rezultate în urma verificării cu aparatul MSR - 120 - D - 33 ABN a benzii magnetice a card-urilor blank ridicate de la învinuitul I. O. cu ocazia percheziției domiciliare ( f. 165-168 ), probe care se coroborează cu declarația inculpatului M. P. V., în care recunoaște în parte săvârșirea faptelor pentru care este cercetat ( f. 219-223 ).

La probele enumerate mai sus, se adaugă: transcrierea convorbirilor telefonice din data de 30 octombrie 2008 ( f. 23-24 ) referitoare la discuțiile purtate de inculpat cu învinuitul, după ce acesta din urmă a ridicat coletul ce conținea echipamentele tehnice de falsificare, la împrejurarea că învinuitul a verificat funcționarea lor și solicitarea inculpatului de a-i fi trimise acele dispozitive în F.; transcrierea convorbirii telefonice din data de (...) ( f. 31-32, f.

33-34, f. 39, f. 44 ), din care rezultă că inculpatul îi cere învinuitului să-i expedieze coletul în Paris prin intermediul firmei de transport „., idee la care a renunțat ulterior, conform transcrierii convorbirii telefonice din data de (...) ( f.

45 ) de teamă că firma de transport să nu desfacă coletul, sau ca cineva să fure echipamentele, urmată de transcrierea convorbirilor dintre inculpat și învinuit în care se discută despre găsirea unei persoane din S. M. care să transporte mai prudent coletul în F. ( f. 47-51 ); transcrierea convorbirilor telefonice din (...) din care rezultă că inculpatul folosea efectiv echipamentele pentru obținerea neautorizată a datelor despre cărți de credit ( f. 57, f. 74-76 ).

În consecință, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și cele prev. de art. 5 alin. (1) lit. c) din C., în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, care în jurisprudența C. ( cazul Fox, Campbell și Hartley v. UK ) au fost definite ca acele fapte și informații care au natura de a indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, elemente a căror analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.

Instanța a apreciat că față de inculpatul M. P. V. sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv între 6 luni și 5 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 25 din L. nr. 3. și între 3 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3..

S-a considerat că pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, dar și din riscul real ca acesta să continue activitatea infracțională în săvârșirea căreia par a fi implicate mai multe persoane. În acest context s-a menționat că dispozitivul „., modelul „M. 1. ( care se instalează la bancomate în scopul obținerii neautorizate de date despre cărți de credit și coduri PIN ), care potrivit probelor dosarului a fost expediat inculpatului în timp ce se afla în F., nu a fost recuperat, astfel că acesta ar putea relua oricând activitatea infracțională câtă vreme nu se știe unde se află acest dispozitiv motiv pentru care cercetările trebuie continuate sub acest aspect.

S-a subliniat că în dosar urmărirea penală a fost începută și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din L. nr. 3. ( efectuarea de retrageri frauduloase de numerar ), iar cercetările penale trebuie să continue pentru a se stabili dacă s-au efectuat operațiuni de retragere frauduloasă de numerar cu card-urile inscripționate și falsificate cu date obținute în mod fraudulos de către inculpat.

De asemenea, s-a considerat că privarea de libertate a inculpatului se justifică și pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea oricărei tentative a inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, în condițiile în care locuiește în F. și vine în țară doar ocazional, și că privarea de libertate se impune și în vederea împiedicării inculpatului de a lua legătura cu diferite alte persoane implicate în activitatea infracțională și de a le influența declarațiile.

Împotriva Încheierii penale nr. 9/CC/2012 a declarat recurs inculpatul

M. P. V., care a fost respins ca nefondat, instanța de recurs reținând că, în Hotărârea nr. 42250 din (...) Calmanovici c/a României, Curtea Europeană, între altele, a indicat ca motiv fundamental care ar permite arestarea provizorie a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, pericolul de tulburare a liniștii publice, apreciindu-se în sensul stabilit de T. și însușit de Curtea de A.

Obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de C. în interpretarea art. 5 paragraf 3 din C. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșită de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt și cele vizate de art. 24 și art. 25 din L. nr. 3., probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.

În cauza Jose Gomes Pires Coelho contra Spaniei din 28 martie 2006

Curtea Europeană a arătat că pericolul pentru ordinea publică se poate aprecia și în raport de alte circumstanțe, cum ar fi de pildă caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existența riscului de perturbare a anchetei sau să îl facă atât de redus încât să nu justifice detenția.

Dincolo de respectul de care s-a bucurat inculpatul M. în societate până în prezent, aspect demonstrat de încadrarea sa într-o muncă utilă, a fost barman în F. din 2007 până în prezent, de împrejurarea că nu este căsătorit, este în vârstă de 30 de ani, fără copii, de lipsa antecedentelor penale, Curtea a apreciat că presupusa atitudine adoptată de inculpat, și descrisă în considerentele încheierii denotă un caracter și o moralitate îndoielnice, în măsură să confirme pericolul periclitării anchetei și a ordinii publice prin lăsarea în libertate la acest moment procesual.

Tot în privința pericolului concret pentru ordinea publică, s-a precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de peste 4 ani închisoare pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul, deci, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpatului, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât se justifică o detenție preventivă.

Aceste împrejurări au fost apreciate de către Curte ca fiind de natură a tulbura opinia publică și de a-i afecta grav încrederea într-un sistem real de valori, generând atitudini de neîncredere la adresa organelor statului chemate să protejeze ordinea socială, fiind întrunite cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală și impunându-se luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. P. V.

Curtea nu a apreciat ca fiind oportună luarea altei măsuri preventive, mai puțin restrictive de libertate, în mod alternativ, pe cele prevăzute de art.

145 și art. 1451 Cod procedură penală, întrucât în cauză urmează a fi efectuate investigații complexe pentru verificarea tuturor condițiilor în care au fost săvârșite pretinsele infracțiuni.

Curtea a considerat că în baza art. 136 Cod procedură penală, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute ca atare de către instanță, lăsarea în libertate a inculpatului potențând starea de neîncredere a opiniei publice, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție.

Curtea a conchis că datele reliefate probează că, lăsarea în libertate a inculpatului M. P. V. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constatându-se îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală și apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării preventive față de susnumit, existând un interes în protejarea opiniei publice de riscul lăsării în libertate a recurentului, aplicarea altor măsuri nefiind suficientă.

De menționat este faptul că măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv prin încheierile penale 14/CC/ 15 februarie 2012 și

21/CC din 14 martie 2012 ale tribunalului B.-N., ambele rămânând definitive ca urmare a respingerii recursului inculpatului.

Potrivit art.155 Cod procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de liberate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de procuror în raport de probele administrate în cauză până în momentul de față, instanța constată că aceasta este întemeiată întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Astfel, sunt în continuare întrunite cerințele de art. 143 Cod procedură penală existând probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, precum și cele prev. de art. 5 alin. (1) lit. c) din C., în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, care în jurisprudența C. ( cazul Fox,

Campbell și Hartley v. UK ) au fost definite ca acele fapte și informații care au natura de a indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși faptele, elemente a căror analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.

Totodată, inculpatul continuă să se afle în situația prev. de art. 148 lit f

Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv între 6 luni și 5 ani în cazul infracțiunii prev. de art. 25 din L. nr. 3. și între 3 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3., iar pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat dar și din riscul real ca acesta să continue activitatea infracțională, în săvârșirea căreia par a fi implicate mai multe persoane.

Așa cum a reținut instanța de control judiciar a hotărârii judecătorești prin care s-a luat măsura arestării preventive, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de C. în interpretarea art.

5 paragraf 3 din C., impunându-se o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Atâta vreme cât nu a fost învederat faptul că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, apreciindu-se că cele ce au stat la baza luării măsurii ( cenzurate de instanța ierarhic superioară ) subzistă ( raportat la aspectele reținute mai sus ), nu se poate considera, din perspectiva disp. art. 139 alin. (1) Cod procedură penală, că se poate lua măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Pe de altă parte, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară și datorită faptului că, din motive obiective, urmărirea penală nu a putut fi finalizată, neprimindu-se răspuns de la autoritățile franceze la cererea de comisie rogatorie formulată în data de 10 februarie 2012 și cu privire la care s-a confirmat că se află în lucru la Secția A2 din cadrul Parchetului General de pe lângă Curtea de A. din Paris și care, ar putea duce la o eventuală extindere a cercetărilor față de inculpatul M. P. V. precum și față de învinuitul I. O. sub aspectul comiterii infracțiunii de retrageri frauduloase de numerar prev. de art. 27 alin. (1) din L. nr. 3. ( respectiv complicitate la această infracțiune ) - până în prezent existând indicii că au fost efectuate astfel de retrageri cu cel puțin trei dintre cărțile de credit falsificate de inculpat. În plus, după primirea răspunsului solicitat va fi necesară și reaudierea inculpatului și învinuitului cu privire la actele care au fost solicitate.

Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul M. P. V. solicitând casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se respingă prelungirea arestării preventive, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate.

În subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, vizate de art.145 și 1. C.

La termenul de judecată din 17 aprilie 2012, în recurs, în fața Curții, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția necompetentei materiale a organului de cercetare penală în ceea ce privește cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, în temeiul art. 197 alin. (2), (3) din Codul de procedură penală coroborat cu prevederile art. 12 lit. h) din L. nr. 508/2004, solicitând constatarea nulității absolute a actului de urmărire penală. care se răsfrânge, asupra întregii proceduri de urmărire penală.

În motivarea excepției Curtea arată că, potrivit art. 12 lit. h) din L. nr.

508/2004 „sunt de competența D. de I. a I. de C. O. și T. următoarele infracțiuni din Codul penal, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepția celor date în competența D. Naționale Anticorupție, după cum urmează: h) infracțiunile prevăzute în L. nr. 3. privind comerțul electronic, republicată, dacă sunt săvârșite de persoane care aparțin unor grupuri infracționale organizate sau unor asociații sau grupări constituite în scopul săvârșirii de infracțiuni;"; rezultând că cercetarea infracțiunilor prevăzute de L. nr. 3. privind comerțul electronic este de competența D. doar în cazul expres și limitativ prevăzut de legislația indicată în care faptele sunt săvârșite de persoane aparținând unor grupuri infracționale organizate sau asociații sau grupări constituite în scopul săvârșirii de infracțiuni.

Totodată, se învederează că, în conformitate cu L. nr. 39/2003, definiția dată „grupului infracțional organizat"; este aceea că: grupul format din trei sau mai multe persoane, există pentru o perioadă și acționează într-un mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, în scopul obținerii în mod direct ori indirect a unui beneficiu financiar ori alt beneficiu material.

Privitor la asocierea prevăzută în art. 12 lit. h) din L. nr. 508/2004 instanța se va raporta la prevederile art. 7 din L. nr. 39/2003 care statuează că aceasta se referă la un grup bine organizat, cu o structură bine definită, cu statute și regulamente proprii, reguli de comportare și ierarhizare de funcții, care își propune să desfășoare activități ilicite în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, activitate ce se desfășoară pe o perioadă îndelungată de timp, în mod coordonat.

Curtea, reține că excepția invocată de inculpat este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 12 lit f din L. 508/2004 sunt de competența D. de I. a I. de

C. organizată și T. infracțiunile prevăzute de L. 1. privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Ori, prin rezoluția din 15 decembrie 2011 emisă de procuror în dosarul

16/D/P/2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul I. O. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin 2 din L. 1. cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal pentru ca, ulterior, prin ordonanța din 17 decembrie 2011, emisă de procuror în același dosar, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei învinuitului în complicitate la această infracțiune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 2 alin 2 din L. 1. cu aplic. art. 41 alin 2

Cod penal.(f.137, 154)

69/D/P/2008 al DIICOT B. teritorial B.-N..(f.130)

De asemenea, prin rezoluția din 19 ianuarie 2012 emisă de procuror în dosarul 69/D/P/2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul I. O. ca și față de inculpatul M. P. V. pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art.25 din legea 3..

Din probele administrate de procuror rezultă că învinuitul și inculpatul au comis această faptă împreună, existând cazul de indivizibilitate prev. de art.33 lit a Cod procedură penală, iar potrivit art.45 Cod procedură penală dispozițiile cuprinse în art.30-36, 38, 40, 42 și 44 se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale, cu excepția prevederilor art.35 alin

4 Cod procedură penală.

Prin urmare, având în vedere că învinuitul I. O. este cercetat și pentru infracțiuni încriminate de L. 1. este evident că organul competent să efectueze urmărirea penală, pentru întreaga activitate infracțională, este cel specializat în aceste infracțiuni, respectiv DIICOT- B. teritorial B.-N., urmând a fi respinsă ca neîntemeiată excepția invocată de inculpat.

Curtea examinând pe fond, recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3., falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele în formă continuată.

Prin încheierea penală nr. 9/CC/ din 20 ianuarie 2012 a T.ui B. N. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile( vol. II file

111-122 ), hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin Î. penală nr.

137/R/2012 din data de 26 ianuarie 2012 a Curții de A. C. ( vol. II, fila 124 ), apreciindu-se ca îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.f C.

În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - DIICOT - B. T. B.-N., a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: primirea răspunsului de la autoritățile franceze la cererea de comisie rogatorie care a fost formulată în data de 10 februarie 2012 și cu privire la care s-a confirmat în schimb că cererea se află în lucru la Secția A2 din cadrul Parchetului General de pe lângă Curtea de A. din Paris. Acest răspuns la cererea de comisie rogatorie formulată este important cu privire la o eventuală extindere a cercetărilor față de inculpatul M. P. V. precum și față de învinuitul I. O. sub aspectul comiterii infracțiunii de retrageri frauduloase de numerar prev. de art. 27 alin. (1) din L. nr. 3. ( respectiv complicitate la această infracțiune ) - până în prezent existând indicii că au fost efectuate astfel de retrageri cu cel puțin trei dintre cărțile de credit falsificate de inculpat. În plus, după primirea răspunsului solicitat va fi necesară și reaudierea inculpatului și învinuitului cu privire la actele care au fost solicitate.

În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, nefiind realizată prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit.f Cod proc.pen.

Potrivit art.155 alin.1 C.arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan și condițiile prev.de art.136 și 143 C.raportat la art.148 lit.f C., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C. T. B.-N. a pronunțat o soluție corectă fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive.

Din dosarul de urmărire penală rezultă că prin ordonanțele din datele de

19 și 20 ianuarie 2012 a fost începută urmărirea penală față de inculpatul M.

P. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din L. nr. 3., falsificare de instrumente de plată electronice prev. de art. 24 alin. (1) din L. nr. 3., ambele în formă continuată.

Nu este reală susținerea apărătorului recurentului în sensul că, neefectuarea niciunui act de cercetare penală în dosar de la data de 14 martie

2012 și până la 12 aprilie 2012 ar duce la nulitatea sesizării DIICOT întrucât, toată etapa investigativă întinsă pe mai multe luni sau ani, așa cum se arată în practica judiciară constantă a instanței supreme, în acest tip de cauze rezidă din faptul că, organele judiciare trebuie să exploateze informațiile, să le analizeze, pentru a avea convingerea rezonabilă că activitățile derulate de recurent, sunt în sfera infracțională. În acest tip de cauze, de crimă organizată, activitățile sunt înfăptuite în mod conspirat, cu scopul principal al obținerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. De aceea, nu se poate pretinde organelor judiciare să finalizeze o parte a cercetărilor într-un anume interval de timp pentru că trebuie dovedită nu doar activitatea în sine, dar și apartenența fiecărui presupus membru la grupare. Prin urmare, cererea apărătorilor inculpatului se va respinge ca neîntemeiată, sesizarea DIICOT fiind fondată și sub acest aspect.

Temeiul arestării recurentului a fost art.148 lit.f C.

Potrivit art.148 lit.f cod proc.pen. Cod de procedură penală, una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.

Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.

Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.

De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive.

Calea de atac exercitată de inculpat, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că faptele imputate inculpatului, astfel cum au fost descrise prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatului oricând, confruntarea sa cu alți învinuiți, audieri de martori, în vederea îndeplinirii de alte eventuale acte procesuale față de el.

Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentului în faptele pentru care este cercetat.

Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.

Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.

Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul recurent a recunoscut comiterea faptelor, probele și indiciile temeinice rezultând din declarațiile martorilor coroborate cu procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 17 decembrie 2011, de la locuința învinuitului I. O. ( f. 143-145 ), declarația olografă a învinuitului I. O. din data de (...) ( f. 148-153 ), declarațiile martorilor asistenți la percheziție domiciliară, L.te M. C. și L.te D. ( f. 146-147 ), procesul-verbal din data de 19 ianuarie 2012 însoțit de planșele fotografice cuprinzând echipamentele tehnice pentru falsificarea cărților de credit ( f. 204 - 206 ), declarația învinuitului I. O., dată la procuror la data de 20 ianuarie 2012 ( f. 210-215 ), procesul-verbal de desigilare a coletului nr. 2, sigilat cu sigiliul MI nr. 16311, întocmit la 17 decembrie 2011 ( f. 161-162 ), procesul-verbal din (...) întocmit de inspectorul de poliție G. T. din cadrul BCCO C.-Napoca - SCCO B.-N. și comisarul I. Claudiu din cadrul BCCO C.-Napoca, referitor la citirea benzii magnetice a 61 suporți de plastic de culoare albă cu o bandă magnetică neagră, însoțit de rezultatele acestei citirii ( f. 163-164 ), proces-verbal din data de (...), referitor la verificarea codurilor BIN ( Codul de I. al B. ) formate din primele șase cifre consecutive din numerele de card rezultate în urma verificării cu aparatul MSR - 120 - D - 33 ABN a benzii magnetice a card-urilor blank ridicate de la învinuitul I. O. cu ocazia percheziției domiciliare ( f. 165-168 ), probe care se coroborează cu declarația inculpatului M. P. V., în care recunoaște în parte săvârșirea faptelor pentru care este cercetat ( f. 219-223 ); transcrierea convorbirilor telefonice din data de 30 octombrie 2008 ( f. 23-24 ) referitoare la discuțiile purtate de inculpat cu învinuitul, după ce acesta din urmă a ridicat coletul ce conținea echipamentele tehnice de falsificare, transcrierea convorbirii telefonice din data de (...) ( f. 31-32, f. 33-34, f. 39, f. 44 ), din care rezultă că inculpatul îi cere învinuitului să-i expedieze coletul în Paris prin intermediul firmei de transport „., idee la care a renunțat ulterior, conform transcrierii convorbirii telefonice din data de (...) ( f. 45 ) de teamă că firma de transport să nu desfacă coletul, sau ca cineva să fure echipamentele, urmată de transcrierea convorbirilor dintre inculpat și învinuit în care se discută despre găsirea unei persoane din S. M. care să transporte mai prudent coletul în F. ( f.

47-51); transcrierea convorbirilor telefonice din (...) din care rezultă că inculpatul folosea efectiv echipamentele pentru obținerea neautorizată a datelor despre cărți de credit ( f. 57, f. 74-76 ).

Stabilirea vinovăției recurentului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta.

Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.

În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței C. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.

De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.

În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat , acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.

Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și

1451.

În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998;

Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.

Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis fapta, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca fapta invocată să poată fi, în mod rezonabil, încadrată într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.

Prin prisma legislației C. s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din C., verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei

2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).

În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f C.,

T. B.-N. apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acestuia.

Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile imputate recurentului se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.

Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.

Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul recurentului presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs F. că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.

De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

Prelungirea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul recurentului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.

La acest moment procesual, curtea apreciază că față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică prelungirea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Pentru motivele ce preced, curtea apreciind că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.f C., raportat la art.155 și 159 C., consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C.

Văzând disp.art.192 alin.2 C.inculpatul va plăti statului 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D I S P U N E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. P.-V., detinut in Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 28/C din 12 aprilie 2012 a T.ui B. N.,

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, avocat P. D..

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. M. I. C. M. D. P.

GREFIER M. N.

Red.IM/M.N.

4 ex. - (...) Jud.fond. P. L.

← Decizia penală nr. 11/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1049/2012, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 594/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 594/2012, Curtea de Apel Cluj