Decizia penală nr. 1222/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1222/R/2012
Ședința publică din 17 septembrie 2012
I. compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș. judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.,
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.1516 din 27 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpații B. T. și L. R. ambii inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.32 al.1,3 și 4 din OUG nr.96/1998 și de art.98 al,1,3,4 din Legea nr.26/1996, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. T. asistat de către apărător ales, av.Petriu Alexandru I. și inculpatul L. R., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av.M. O., ambii avocați din cadrul Baroului
C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind partea civilă D. S. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului B.
T. depune la dosar un bon fiscal emis de R. N. R. D. S. C.-N., din care rezultă achitarea sumei de 1083 lei.
La întrebarea instanței, inculpatul L. R. arată că în prezent locuiește în
Franța 18-BIS.RUE.VILPARISIS.MITRY-MORY-COD.P.77290.
I. aduce la cunoștință inculpatului L. R. prevederile art.320/1
C.pr.pen., și, la întrebarea instanței, inculpatul arătă că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 27.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentanta M. P. solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, casarea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește latura penală și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților, cu reținerea corespunzătoare a prev.art.320/1
C.pr.pen., pentru inculpatul L. R., reținerea încadrării juridice arătată și de către prima instanță care este corectă, cu precizarea că în ce îl privește pe inculpatul B. T., trebuie modificată sub aspectul reținerii art.37 lit.b C.pen., sens în care solicită a se proceda la schimbarea încadrării juridice, aplicarea inculpaților de sancțiuni penale constând în pedepse penale, înlăturând disp.art.18/1 C.pen., iar în ceea ce privește latura civilă să se constate plata parțială a prejudiciului.
În susținerea recursului arată că în această cauză, cel puțin cu privire la inculpatul B. T. ar trebui să solicite trimiterea cauzei spre rejudecare. P. că nu face acest lucru întrucât aspectul legat de încadrarea juridică, doar în ce privește starea de recidivă, a fost pus în discuția părților, această cauză, datorită modificărilor procedurale ale căilor de atac, suportă numai un recurs care devoluează întregul dosar, recursul preluând și funcțiile pe care anterior le avea și apelul, și, oricum, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe cu indicații de rezolvare a problemelor. Chiar dacă instanța nu le-a rezolvat, opinează că le poate rezolva instanța de recurs pronunțând o soluție în rejudecarea cauzei cu privire la toate aspectele la care va face referire, fără a mai discuta că actul de sesizare datează din anul 2007.
Astfel, solicită a se observa că prima instanță deși a reluat cercetarea judecătorească readministrând toate probele în cauză, nu a lămurit exact aspectele pentru care soluția a fost casată și trimisă spre rejudecare, respectiv pentru a se pronunța cu privire la confiscarea unuia din corpurile delicte și starea de recidivă a inculpatului B. T.
In ce privește situația corpurilor delicte, având în vedere că nu rezultă din probațiunea administrată în parte și datorită trecerii timpului și modului în care a fost efectuată inițial cercetarea, care este realul proprietar al bunurilor care au servit la comiterea activității infracționale, existând dubii în ceea ce privește proprietatea acestuia referitor la unul dintre inculpați, solicită a nu se dispune aplic.art.18/1 C.pen., întrucât nu există nici un element obiectiv care să conducă la solicitarea arătată.
Referitor la starea de recidivă a inculpatului, acestea există în opinia sa, având în vedere că din copia fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că a suportat condamnări anterioare, una de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de omor, executată parțial prin privare de libertate și o amendă penală pentru infracțiunea de lovire, ultima hotărâre rămânând definitivă în luna aprilie 2004. Având în vedere dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale și reabilitare, constată că nu a intervenit reabilitarea, care nu poate opera doar cu privire la una dintre infracțiuni, astfel că nu sunt incidente nici disp.art.38 al.1 sau 2 C.pen. și prin urmare raportat la pedeapsa de 7 ani închisoare, consideră că sunt incidente disp.art.37 lit.b C.pen.
Susține că aspectul a fost pus în discuția părților cu ocazia rejudecărilor anterioare și poate fi rezolvat prin reținerea acestei dispoziții operându-se o schimbare a încadrării juridice conform art.334 C.pr.pen., sens în care solicită a se dispune.
In ce privește solicitarea de condamnare a inculpaților și înlăturarea disp.art.18/1 C.pen., consideră că într-adevăr în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege cu precădere la al.2 și art.72 și 74 C.pen., în măsura în care instanța va reține un cadru mai larg a individualizării.
Consideră că fapta din prezentul dosar prezintă elementele tipice infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, a fost comisă de către inculpați împreună în condițiile date și stabilite chiar și de către prima instanță, respectiv că aceștia s-au deplasat, au tăiat materialul lemnos și l-au transportat ulterior în vederea valorificării în interes personal, însă nu consideră că există vreun element legat de pericolul social nesemnificativ și lipsa de importanță vădită a infracțiunilor.
Susține că în mod greșit instanța motivează aplicarea acestui text de lege pe baza unei prezumții legate de o ipoteză care nu a fost stabilită prin probe. I. reține în mod greșit posibilitatea existenței unei înțelegeri prealabile între inculpați și pădurar, în sensul dării acordului pentru comiterea infracțiunii, deși reiese clar din dosar că aceștia, pe de o parte, nu au avut condițiile referitoare la tăierea arborilor marcați, efectuarea unor proceduri prealabile în temeiul legii privind exploatarea în regim forestier și nici una dintre probele administrate, inclusiv cu martorii oculari audiați, nu confirmă că inculpații s-au comportat ca niște persoane care nu aveau nimic de ascuns.
Raportat la modul de comitere a activității infracționale, chiar dacă s-a scurs un timp îndelungat de la comiterea faptei, aceasta nu face ca perspectiva comiterii faptelor să fie privită prin prisma altor parametrii iar răspunderea acestora să nu existe, sau să existe numai în limita unor amenzi de natură administrativă.
In plus, faptele sunt prevăzute de legea penală, inculpatul B. T. este și recidivist, ceea ce conduce la concluzia că instanța trebuia să pronunțe o soluție de condamnare, stabilind pedepse în funcție de activitatea infracțională efectivă a acestora și cu modalități de executare specifice pentru inculpatul fără antecedente penale iar pentru cel cu antecedență care implică recidivă, prin privare de libertate, sens în care solicită a se dispune.
În ce privește latura civilă, susține că este definitivă prin nerecurare. P. este de 3.500 lei la data respectivă conform fișei de calcul care este necontestată de părți. E. adevărat că la un moment dat, fără nici o motivare, printr-o nouă adresă D. S. a redus prejudiciul la suma de 1.083 lei. Pe de altă parte, având în vedere că plata de către inculpați a sumei de 1.083 lei nu este însoțită și de o poziție a părții civile de renunțare la celelalte despăgubiri sau de achitare integrală a prejudiciului, nu constituie de fapt decât un act de executare.
Din punctul său de vedere se impune doar a se constata că s-a plătit această sumă de către inculpați pentru a fi avută în vedere la executarea silită, întrucât din perspectiva parchetului nu acesta este prejudiciul cauzat în speță.
Apărătorul ales al inculpatului B. T., consideră că nu se impune reținerea art.37 C.pen., motiv pentru care solicită respingerea acestei cereri.
De asemenea, solicită a se constata că recursul declarat de parchet este netemeinic și nefondat pentru următoarele motive:
Solicită a se avea în vedere că, inculpatul a avut o poziție sinceră și de recunoaștere a faptei pe tot parcursul soluționării cauzei. Mai mult, acesta a regretat fapta și a arătat consecințele în care a fost instigat.
Referitor la prejudiciul cauzat, menționează că aceasta este ultima constituire de parte civilă care este însușită și de către O. S., motiv pentru care inculpații au făcut demersurile să plătească suma de 1.083 lei.
Consideră că în mod corect prima instanță, în rejudecare, a pronunțat o soluție pertinentă cauzei și sub aspectul laturii penale și sub aspectul circumstanțierii, astfel că inculpatul a fost achitat în baza art.18/1 C.pen., fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, stabilind o amendă administrativă în sarcina inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a integrat în viața socială și de familie, faptele penale vor fi reabilitate, au trecut mai mult de 5-6 ani de la data comiterii acestora, inculpatului regretă acest aspect și a fost prezent de fiecare dată în instanță. Mai mult, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului deși starea materială este deosebit de precare, are trei copii minori în întreținere, fiind angajat la munci sporadice.
În subsidiar arată că pentru infracțiunea silvică pentru care a fost judecat există posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendare sub supraveghere a executării conform art.86/1 C.pen.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. R. solicită respingerea recursului promovat de parchet, având în vedere că inculpatul nu a formulat recurs, pentru că altminteri poziția ar fi fost una de achitare în baza art.11 pct.2 rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., fapta nu există, raportându- se la dosar, de unde rezultă că nu este atinsă limita prev.de art.32 din OUG nr.96/1998, de peste 5 mc de material lemnos după cum rezultă din actul depus de către O. S. unde este menționată cantitatea de 4,355 mc.
Solicită respingerea recursului pe considerentul că nici unul dintre argumentele oferite de parchet nu rezistă unei analize mai atente. S-a arătat în concluziile parchetului că determinant pentru a obține o soluție de condamnare ar fi faptul că nu s-ar fi recunoscut faptele și prin urmare pericolul social ar exista și nu ar fi întrunite condițiile pentru reținerea art.18/1 C.pen.
De asemenea, s-a arătat că inculpații nu au făcut cel mai mic efort pentru a achita prejudiciul care a fost „dovedit";. Prezent în fața instanței, inculpatul L. R. a recunoscut faptele în materialitatea lor. Apreciază că pe parcursul întregii judecăți, inculpatul a avut aceeași atitudine de netăgăduire a tuturor celor ce i s-au pus în sarcină, respectiv că a tăiat acele cioate și că le-a transportat din pădure până în sat. Pe de altă parte, raportat la celelalte dimensiuni ale acestei fapte, raportat la prejudiciu, s-a arătat că într-adevăr prejudiciul component a laturii civile nu mai poate comporta discuții întrucât latura civilă nu mai poate fi dedusă analizei. Totuși, și referindu-se la suma pe care inculpații au achitat-o în solidar, susține că inculpații au încercat să achite atât cât au considerat că datorează. Deși la un moment dat, în fața primei instanțe, s-au depus înscrisuri că prejudiciul ar fi de 3.599 lei, pe parcursul întregii cauze, poziția părții civile a fost în mod evident una oscilantă. Astfel, dacă la fila 101 din dosarul de rejudecare se arăta că prejudiciul ar fi de 3.599,55 cu TVA inclus, ulterior la fila 118 aceeași direcție depune un înscris în care atestă că prejudiciul ar fi de 1.083,78 lei TVA inclus. În același înscris se arată că suprafața de material lemnos luată din pădure este aceea de 4,355 mc și în nici un caz de peste 5 mc de material lemnos. Prin urmare, este evident că în latura civilă inculpații nu puteau să achite o sumă pe care nu o considerau certă raportat tocmai la susținerile părții civile. Pe de altă parte, consideră că înțelegerea pădurarului este una certă și care transpare din actele dosarului. Făcând abstracție de declarația acestuia, care evident nu putea să-și asume o asemenea înțelegere, celelalte probe din dosar o arată în mod clar. Se referă la declarația lui C. V., care arată că personal nu a dat acord să se taie arbori, dar recunoaște un coleg care avea înțelegeri cu inculpații și care le-a permis acestora să taie arbori din pădure, având permisiunea să taie 10 mc de material lemnos.
I. de fond analizând declarațiile martorilor, a arătat că asemenea înțelegere între pădurar și inculpați a existat. Prin urmare, inculpații au tăiat acest lemn, având permisiunea pădurarului.
Trecând peste faptul recunoașterii acestei acțiuni, peste prejudiciul incert din prezenta cauză, peste această înțelegere între inculpați și pădurar, susține că instanța de fond și-a fondat această soluție și în considerarea timpului care s-a scurt de la comiterea acestei fapte și până la momentul actual, moment până la care cel puțin în ce îl privește pe inculpatul L. T., acesta s-a integrat în societate și nu există nici un indiciu că ar mai fi comis acte antisociale.
Pentru aceste considerente, apreciază că față de inculpatul L. R. soluția de achitare pe temeiul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este una justă și, dimpotrivă, una de condamnare la orice pedeapsă privativă de libertate, este injustă.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că fapta are gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicită a se observa că pericolul este unul minim, că timpul scurt, recuperarea prejudiciului atât cât li s-a spus că datorează și faptul că s-au integrat în societate nu impune privarea acestora de libertate, chiar în contextul unei soluții de condamnare. Pe de altă parte, în acest context, solicită a se observa că față de acest inculpat trebuie aplicate prev.art.320/1 C.pr.pen., și reduse limitele de pedeapsă. Totodată, față de acesta pot fi aplicate prev.art.74 lit.a,b,c și art.76 C.pen., și, prin urmare, dacă se va pronunța o soluție de condamnare, aceasta să fie cu o pedeapsă orientată spre minimul general.
Inculpatul B. T., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Inculpatul L. R., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1516 din data de (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), conform art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.penala, rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.penala, s-a dispus achitarea inculpatului L. R., fiul lui N. și M., născut la (...) in mun. C.-N., jud. C., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI seria KX nr. 1. eliberată de P. mun. C.-N., CNP 1., cu domiciliul in Sînpaul, sat S., nr. 74, jud. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 32 al. 1,3,4 lit. a,c din OG 96/1998 și art. 98 al.
1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 13 C.pen .
In baza art. 181 C.pen. rap. la art. 91 lit. c C.pen. s-a aplicat inculpatului L. R. sancțiunea administrativă a amenzii in sumă de 700 lei.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b indice 1
C.pr.pen. s-a dispus achitrea inculpatului B. T., fiul lui T. și Ana, născut la
3. februarie 1972 in mun. C.-N., jud. C., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, zidar la SC A.-F. SRL, fără antecedente penale, posesor al CI seria KX nr. 4. eliberată de P. mun. C.-N., CNP 1. cu domiciliul in com. Sînpaul, sat S., nr. 33, jud. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 32 al. 1,3,4 lit. a,c din OG 96/1998 și art.
98 al. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 13
C.pen.
In baza art. 181 C.penal, rap. la art. 91 lit. c C.pen. s-a aplicat inculpatului B. T., sancțiunea administrativă a amenzii in sumă de 700 lei.
Au fost obligați inculpații L. R. și B. T., în solidar, la plata către partea civilă D. S. C., cu sediul în C.-N., str. Bartok B., nr. 27, jud. C. a sumei de
3599,55 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legala până la data plății efective a acesteia.
In baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata sumei de cate 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpații B. T. și L. R. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.7748/P/2006 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 32 al.1, 3 și 4 din OG nr.96/1998 și furt de arbori (tăiați fără drept) prev. de art.98 al.1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996 rep., cu aplic. art.33 lit. a C.pen.
Prin sentința penală nr.699/(...) Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p., rap.la art. 10 lit.b ind.1 i-a achitat pe inculpați, aplicând inculpatului L. R. sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de
500 lei, iar inculpatului B. T. sancțiunea administrativă în sumă de 600 lei.
De asemenea, instanța obligă în solidar la plata sumei de 3024,83 lei în favoarea părții civile D. S. C.
Prin decizia penală nr.28/A/(...) Tribunalul Cluj, a admis apelul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare.
T.ul a solicitat primei instanțe reluarea cercetării judecătorești prin audierea pădurarului G. C. și a martorei V. I.
Inculpații a fost cercetați în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de (...), pe timp de noapte inculpații B. T., L. R. au tăiat de pe picior, fără drept, patru arbori de esență gorun din locul numit „., situat pe raza comunei B., cauzând un prejudiciu de 3024,83 lei, sumă pentru care D. S. C. se constituie parte civilă. Materialul lemnos tăiat a fost transportat de către inculpații la locuința numitei N. M. situată în localitatea C. nr.41, com. B. jud.C. și anumitei V. I. situată în aceiași localitate la nr. 78.
Inculpații B. T. și L. R. recunosc că au tăiat materialul lemnos însă, arată că tăierea s-a făcut pe baza unei înțelegeri anterioare pe care a avut-o cu pădurarul G. C. reprezentând contravaloarea muncilor anterioare la pădure.
Starea de fapt prezentată rezultă din declarațiile inculpaților și din celelalte probe administrate atât în timpul urmării penale cât și în timpul cercetării judecătorești, fiind elocvente depozițiile martorilor V. I., N. M. G. C., C. V., acesta din urmă știind de existența unei înțelegeri cu pădurarii, înțelegere care se desprinde și din declarația martorului T. T., C. V. C., B. C.
Chiar dacă acea înțelegere a existat, inculpații nu aveau dreptul să taie din pădure, de pe picior cantitatea de material lemnos reținută în procesul verbal de constatare.
Potrivit art.17 C.p., infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală fiind singurul temei al răspunderii penale.
Conform art. 18 ind.1 C.p. nu constitui infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă se aduce o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, la stabilirea gradului de pericol social în concret ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșirea a faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorilor.
Având în vedere posibilitatea existenței unei înțelegeri prealabile privind recompensarea muncii depuse la pădure, anterior săvârșirii faptei, ținând seama de intervalul de timp scurs de la data faptei și până la rejudecarea cauzei, de atitudinea sinceră a inculpaților manifestată și prin prezența continuă în fața instanței, reținând și rezultatele anchetei sociale privind pe inculpatul B. T., caracterizările depuse la dosarul cauzei, faptul că are în întreținere mai mulți copii minori, instanța de fond a apreciat că nu se impune condamnarea inculpaților ci doar aplicarea unor sancțiuni administrative în sumă de câte 700 lei pentru fiecare.
Față de cele de mai sus, conform art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.penala, rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.penala, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului L. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 32 al. 1,3,4 lit. a,c din OG 96/1998 și art. 98 al. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și art. 13 C.pen.
In baza art. 181 C.pen. rap. la art. 91 lit. c C.pen. instanța a aplicat inculpatului L. R. sancțiunea administrativă a amenzii in sumă de 700 lei.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b indice 1
C.pr.pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului B. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 32 al. 1,3,4 lit. a,c din OG
96/1998 și art. 98 al. 1,3,4 din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 33 lit. a
C.pen. și art. 13 C.pen.
In baza art. 181 C.penal, rap. la art. 91 lit. c C.pen. instanța a aplicat inculpatului B. T., sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 700 lei.
I. de fond a obligat inculpații L. R. și B. T., în solidar, la plata către partea civilă D. S. C., cu sediul in C.-N., str. Bartok B., nr. 27, jud. C. a sumei de 3599,55 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legală până la data plătii efective a acesteia, iar în baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata sumei de cate 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ- NAPOCA a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a arătat că instanța de fond nu s-a conformat în totalitate indicațiilor date de instanța de apel cu ocazia trimiterii cauzei spre rejudecare, nefiind clarificat dacă bunurile topor de fier pentru debitat lemn și bici sunt sau nu ale inculpatului L. R. și au fost sau nu folosite la săvârșirea infracțiunii, urmând a dispune confiscarea acestora dacă rezulta că bunurile aparțin inculpatului și au fost folosite la săvârșirea infracțiunii.
De asemenea nu a fost clarificată situația juridică a inculpatului B. T. sub aspectul incidenței prev.art.37 lit.b Cod penal.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța a reținut că faptele inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fără a ține seama de atitudinea de nerecunoaștere a inculpaților, în special în faza de urmărire penală, de valoarea ridicată a prejudiciului la data comiterii faptei, de faptul că acesta nu a fost recuperat și nici de antecedența penală a inculpatului B. T.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul P. este fondat în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.
Astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.
În mod corect a reținut instanța de fond că faptele inculpaților de tăiere fără drept de arbori și de însușire a materialului lemnos rezultat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpații B. T. și L. R. au recunoscut în fața instanței de fond că au tăiat materialul lemnos, arătând că tăierea s-a făcut pe baza unei înțelegeri anterioare pe care a avut-o cu pădurarul G. C. reprezentând contravaloarea muncilor anterioare la pădure.
În fața instanței de recurs inculpații au solicitat aplicarea prevederilor art.320/1 Cod procedură penală (f.21,27).
Din declarațiile martorilor C. V., T. T., C. V. C., B. C. rezultă existența unei înțelegeri între inculpați și pădurari, cu privire la posibilitatea inculpaților de a tăia material lemnos.
E. adevărat că o astfel de înțelegere nu înlătură caracterul penal al faptelor comise, însă reprezintă o împrejurarea care poate fi avută în vedere de instanță în analiza incidenței prevederilor art.18/1 Cod penal prin raportare și la nivelul de educație al inculpaților, care au ca studii 8 clase.
Referitor la latura civilă a cauzei se constată că la fila 119 din dosarul de fond se află o fișă de calcul a prejudiciului cauzat de inculpați, temeiul legal de calcul fiind O. M. M. și P. nr.1343/(...), potrivit căreia prejudiciul cauzat de inculpați este de 874,01 lei fără TVA, respectiv 1083,78 lei cu TVA.
În considerentele Deciziei nr. 12/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii se arată că în situația în care de la săvârșirea faptei până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe dispoziții cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei ce determină, prin cuantumul ei, fie incriminarea faptei, fie agravarea încadrării juridice, se impune ca în astfel de situații, în conformitate cu dispozițiile din Codul penal, să se aplice legea cea mai favorabilă.
În prezenta cauză se constată că prevederile O.ui nr.1343/(...) modifică criteriile de stabilire a valorii pagubei, determinând atenuarea încadrării juridice a faptelor în sensul că nu sunt incidente prevederile art.32 alin.3 din OG 96/1998 , respectiv ale alin.3 al art.98 din Legea nr.26/1996, paguba nedepășind de peste 50 de ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ci doar de peste 10 ori.
De asemenea prevederile O.ui nr.1343/(...) influențează modul de soluționare a laturii civile, având în vedere că inculpații au făcut dovada în recurs a plății sumei de 1083 lei stabilită conform ordinului menționat, astfel că prejudiciul este integral recuperat, inculpații achitând nu doar suma datorată fără TVA, ci suma ce include și TVA.
Așa fiind, reținând argumentele instanței de fond privind posibilitatea existenței unei înțelegeri prealabile privind recompensarea muncii depuse la pădure, anterior săvârșirii faptei, ținând seama de intervalul de timp scurs de la data faptei și până la rejudecarea cauzei, de atitudinea sinceră a inculpaților manifestată, de prezența acestora inclusiv în fața instanței de recurs, reținând și rezultatele anchetei sociale privind pe inculpatul B. T., caracterizările depuse la dosarul cauzei, faptul că are în întreținere mai mulți copii minori, la care se adaugă împrejurarea că în recurs s-a făcut dovada recuperării integrale a prejudiciului cauzat, curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune condamnarea inculpaților ci doar aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de câte 700 lei pentru fiecare.
Raportat la soluția instanței de fond, curtea apreciază că nu se mai impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, nici în sensul reținerii prevederilor art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul B., nici în sensul înlăturării alin. 3 al art.32 din OG 96/1998, respectiv al art.98 din Legea nr.26/1996 pentru ambii inculpați.
În ce privește susținerea că instanța de fond nu s-a conformat în totalitate indicațiilor date de instanța de apel cu ocazia trimiterii cauzei spre rejudecare, nefiind clarificat dacă bunurile topor de fier pentru debitat lemn și bici sunt sau nu ale inculpatului L. R. și au fost sau nu folosite la săvârșirea infracțiunii, urmând a dispune confiscarea acestora dacă rezulta că bunurile aparțin inculpatului și au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, se constată că prin rechizitoriul P. nu s-a propus confiscarea vreunui bun de la inculpați, situați în care revenea acestuia, P., sarcina de a proba că bunurile aparțin inculpatului.
Câtă vreme acuzarea nu a formulat o astfel de solicitare de confiscare prin actul de trimitere în judecată și nu a solicitat administrarea de probe pentru susținerea unei astfel de cereri, instanța nu era îndreptățită a prelua rolul acuzării, rolul activ neputând fi confundat cu rolul acuzării.
Pentru considerentele prezentate, curtea urmează ca în baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală să admită recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.1516 din (...) a
Judecătoriei C.-N., pe care o va casa în parte, în ce privește soluționarea laturii civile.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, va constata recuperat integral prejudiciul cauzat părții civile D. S. C., în sumă de 1083 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului L. R., av.M. O. și suma de 75 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului B. T., av.Leahu M., sume ce se vor avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACE. M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.1516 din (...) a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în parte, în ce privește soluționarea laturii civile.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, constată recuperat integral prejudiciul cauzat părții civile D. S. C., în sumă de 1083 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului L. R., av.M. O. și suma de 75 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului B. T., av.Leahu M., sume ce se vor avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: O. C..
| ← Decizia penală nr. 1660/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
