Decizia penală nr. 1167/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1167/R/2012
Ședința publică din 29 august 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. M.- judecător
JUDECĂTORI: L. H.
V. C.
GREFIER : M. N.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ prin
PROCUROR:DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. E. împotriva încheierii penale f.n. din 22 august 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al
Tribunalului C., cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de traficul de droguri de risc (art. 2 al. 1 din Legea 1.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat C. C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei motivele de recurs formulate în cauză, acte privind firma inculpatului, fișa emisă de U. B. B. -. de D., privind situația pe timpul școlarizării 2005-2006; 2008-2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate prevăzută de art 136 Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, măsura arestului preventiv este o măsură excesivă având în vedere că din comportamentul pe care l-a avut inculpatul până în momentul arestării nu se poate trage concluzia că cercetat în, stare de libertate ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal sau că, scopul procesului penal nu ar putea fi atins în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate ori dacă față de persoana inculpatului s-ar lua o altă măsură preventivă neprivativă de libertate. Î. practică judiciară este de părere că pentru a se justifica o astfel de măsură trebuie îndeplinite cele două condiții prevăzute de art 148 lit f din Codul de procedură penală, respectiv săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și a doua condiție, că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.
Pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate prin înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, nu trebuie presupus generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Existența acestuia trebuie analizată în raport cu toate circumstanțele referitoare la faptă și la făptuitor, iar dacă din acestea ar rezulta că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică doar în acel moment s-ar impune menținerea măsurii arestului preventiv.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, și că acesta o va face și în continuare. În acest sens, se mai arată că regretă profund faptele de care este acuzat și este dispus să suporte consecințele în cazul în care se va dovedi vinovăția sa, însă nu este de acord cu susținerea conform căreia la momentul actual ar reprezenta un pericol pentru societate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În cauză există date și informații în sensul jurisprudenței CEDO, care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, bănuială ce planează în mod legitim asupra inculpatului. De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prevăzut de art 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericol social al faptei deduse judecății, ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societate, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin mass-media cu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Fapta pentru care inculpatul a fost condamnat și care atrage starea de recidivă în cauză, nu are legătură cu activitățile de trafic de droguri, însă starea de recidivă a unei persoane, deși nu constituie un temei de a persevera pe drumul infracționalității, iar opinia publică resimte un sentiment de insecuritate acut la ideea că organele judiciare nu iau măsuri prompte și eficiente împotriva unor astfel de persoane.
Nu în ultimul rând, inculpatul nu realizează gravitatea faptelor sale, pledând în continuare pentru necesitatea legiferării consumului de cannabis, susținând că această plantă ar avea efecte curative.
Inculpatul M. E., având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său ales. Acesta mai arată că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că timpul petrecut arestat nu îi este benefic. Nu în ultimul rând se mai arată că are un domiciliu stabil în C.-Napoca și realizează venituri în cadrul societății comerciale pe care o deține.
C U R T E A
Prin încheierea din 22 august 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a Tribunalul Cluj, în temeiul art. 3001 al. 3 Cod P. Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. E., fiul lui M. și E., născut la data de (...) în C.-Napoca, jud. C., CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ C., măsură care a fost menținută, și s-a respins implicit cererea inculpatului de înlocuire a acestei măsuri cu una dintre măsurile prev. de art.
145 și 1451 Cod P. Penală.
În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul M.ui P. - Direcția de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., emis în dosarul de urmărire penală nr. 187/D/P/2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 1., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, în formă continuată, prev. de art. 4 al. 1 din L.1., cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul M. E., în cursul anului 2012 ar fi cultivat, la locuința sa situată în C.-Napoca, str. Uliului nr. 25, jud. C., un număr de 42 de plante aparținând genului cannabis, de diferite dimensiuni, în scopul redistribuirii ulterioare, plante din care a rezultat cantitatea de 1,42 kg cannabis și 315,8 grame fragmente vegetale, care aparțin genului cannabis, în stare verde, iar în stare uscată 296,4 grame cannabis, respectiv 67,3 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis, și a oferit cu titlu gratuit cannabis - substanță care se regăsește pe T. A. nr. III la L. 1., numiților T. G., S. Ana M. D. și B. A. Se mai reține că același inculpat, în cursul anului 2012, ar fi deținut și consumat, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cannabis, drog de risc, aflat pe T. anexă nr. III la L. 1..
Inculpatul a fost arestat preventiv prin Î. Penală nr. 90/C/(...) a
Tribunalului C., pentru o durată de 20 de zile, aceasta urmând să expire la data de (...).
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 13 august
2012, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 6 septembrie 2012.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta a fost legală și temeinică și au subzistat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul M. E., respectiv cele prev. de art. 143 Cod P. Penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarațiile martorilor T. G., S. Ana M. D., B. A., K. Z., B. C. Ș., P. M. C., B. I. M., G. L. L. și F. A., procese verbale de percheziție domiciliară și planșele foto aferente, declarațiile martorilor asistenți la percheziție, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese verbale de consemnare a discuțiilor purtate de inculpat prin intermediul ID-ului de Z. meesenger, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date și informații, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, bănuială ce planează în mod legitim asupra inculpatului.
Inculpatul, a susținut în apărarea sa, că o parte din aceste probe au fost obținute ilegal, respectiv, unele fotografii ale locuinței sale, au fost realizate prin încălcarea dreptului la proprietate, în altă zi, anterioară celei în care a avut loc percheziția domiciliară. Toate aceste aspecte vor fi verificate pe parcursul cercetării judecătorești, la acest moment, aparent, și suficient pentru a fundamenta o soluție de menținere a măsurii arestării preventive, există indiciile necesare care să convingă un observator independent și imparțial că ar fi fost comise fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptei deduse judecății
ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin mass-media cu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Pe de altă parte inculpatul nu este străin de activități legate de droguri, încă în anul 2008 el fiind sancționat administrativ la acea vreme doar pentru fapta de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, ceea ce înseamnă că are o deprindere veche de a consuma droguri de risc, și este capabil de orice manopere pentru a-și procura substanțele dorite.
Este real că în cauza de față, cel puțin aparent, inculpatul a traficat droguri de risc într-un context lipsit de amploare, în raport doar de persoane ce se aflau în cercul său de cunoștințe apropiate, cu toate acestea, faptul că inculpatul este un vechi consumator de astfel de droguri, că a fost sancționat administrativ pentru alte fapte având legătură cu drog urile, că recent a fost condamnat definitiv la o pedeapsă cu suspendare, credem că sunt argumente puternice care pledează pentru menținerea inculpatului în stare de arest.
Nu mai puțin adevărat este și faptul că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat și care atrage starea de recidivă în cauză, nu are legătură cu activitățile de trafic de droguri, însă stare de recidivă a unei persoane, deși nu constituie un temei de arestare preventivă, reprezintă indicii în sensul că acea persoană este capabilă de a persevera pe drumul infracționalității, iar opinia publică resimte un sentiment de insecuritate acut la ideea că organele judiciare nu i-au măsuri prompte și eficiente împotriva unor astfel de persoane.
Nu este lipsit de importanță să relevăm nici faptul că inculpatul nu realizează gravitatea faptelor sale, pledând în continuare pentru necesitatea legiferării consumului de cannabis, susținând că această plantă ar avea efecte curative.
Instanța îi atrage atenția că legea trebuie respectată, indiferent dacă unei anume persoane i se pare dură ori nedreaptă, și că numai eventuale studii științifice îndelung verificate și repetate, ar putea aduce o altă stare de lucruri în materia categoriilor de substanțe stupefiante interzise.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001 alin.3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, a fost legală și temeinică și a menținut-o.
Totodată instanța a apreciat că la momentul de față, când încă cercetarea judecătorească nu a fost declanșată și inculpatul nu a fost încă audiat, revocarea arestării preventive și luarea unei alte măsuri de această natură dar mai puțin severă, nu este oportună pentru buna derulare a procesului penal și pentru desfășurarea în condiții normale a anchetei penale.
În baza art. 192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul M. E., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de (...), prin apărător ales, inculpatul recurent a depus în scris motivele de recurs și a solicitat admiterea recursului cu consecința punerii sale în libertate. S-a arătat, în esență, că persoana acestuia nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică și temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea arestului cu o măsură neprivativă de libertate și anume obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susținerile inculpatului prin apărător ales sunt redate mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent M. E. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.1., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev.de art.4 alin.1 din Legea nr.1., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent M. E., prin încheierea penală nr.90/C/(...) a Tribunalului C., în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Primul termen pentru judecata pe fond a cauzei a fost fixat la data de (...).
În mod corect la primirea dosarului instanța de fond verificând măsura arestului preventiv al inculpatului din cauză a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest.
Probele administrate în cursul urmăririi penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent, fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptelor de trafic de droguri de risc, și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, pentru care s-au efectuat cercetări, constând în aceea că în cursul anului 2012, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi cultivat 42 de plante aparținând genului cannabis, de diferite dimensiuni, în scopul redistribuirii ulterioare, la locuința sa din C.- Napoca, plante din care a rezultat cantitatea de 1,42 kg cannabis și 315,8 grame fragmente vegetale care aparțin genului cannabis, în stare verde, respectiv 296,4 grame cannabis și 67,3 grame fragmente vegetale în stare uscată și că ar fi deținut pentru consum propriu drogul de risc menționat în aceeași perioadă.
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, prima cerință a textului de lege fiind îndeplinită, prin aceea că pentru faptele pentru care inculpatul M. E. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptelor de comiterea cărora este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că au fost săvârșite acestea și din împrejurările concrete în care se pare că au fost comise faptele.
Pericolul pe care îl reprezintă drogurile și traficul de droguri în special nu este dat de cantitatea de drog traficată, ci de influența lui asupra psihicului, de dependența pe care o creează și efectele distrugătoare asupra organismului pe care în cele din urmă le produce.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august
1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, însă doar din punct de vedere formal, nefiind audiat încă inculpatul de către instanța de judecată, primul termen fiind fixat la data de (...), iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului recurent în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent este recidivist și a nu recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptelor de care este acuzat, menționând doar că este consumator de droguri.
La dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior arestării inculpatul realiza venituri licite, suficiente pentru a-și asigura modul de viață dus și care să garanteze că aflat în libertate ar putea realiza tot astfel de venituri, astfel că există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise.
Nu se poate omite nici gravitatea faptelor de comiterea cărora este suspectat inculpatul, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.
În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret amenințată.
În consecință nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la predispoziția acestuia de a încălca normele legale.
Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. E. împotriva încheierii penale fără număr din 22 august 2012 a
Tribunalului C..
În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. E. împotriva încheierii penale fără număr din 22 august 2012 a Tribunalului C..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, L. M. L. H. V. C.
GREFIER, M. N.
Red.L.M./S.M
3 ex./(...) Jud.fond. L. A. C.
| ← Decizia penală nr. 466/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 128/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
