Decizia penală nr. 1669/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1669/R/2012
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T.
C. reprezentat prin P. - O. E.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. S. împotriva încheierii penale f.n. din 15 noiembrie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. S., asistat de către apărător ales, av. M. Ilian, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului R. S. solicită admiterea recursului declarat de inculpat R. S. și, rejudecând cauza, în temeiul art.300/2 raportat la art.160/b C., a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai există, astfel că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv .
În susținerea recursului arată că inculpatul R. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave. S-a pornit de la starea de fapt, în sensul art.143 C., reținută prin rechizitoriu așa cum au fost interpretate probele administrate în faza de urmărire penală. Până la acest moment a fost audiat inculpatul R., partea vătămată P. S. S., din aceste audieri rezultând o serie de lămuriri extrem de importante pentru cauză. Astfel, chiar și instanța de fond a admis în încheierea prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv, faptul că inculpatul, cu prilejul declarațiilor date, a oferit lămuriri extrem de importante pentru cauză. Mai mult decât atât, la fel este și declarația numitei P. S. S., care a lămurit împrejurarea în care a purtat discuția cu coinculpata C. M., discuție care se prezumă că ar reprezenta momentul la care s-a consumant infracțiunea de trafic de minori, iar la acel moment P. S. S. a arătat faptul că, coinculpata C. M. era însoțită de un bărbat care avea un tatuaj, ceea ce nu este cazul inculpatului.
Pe de altă parte, la acest moment, ceea ce este cert, este faptul că coinculpata C. M. a purtat discuții căutând să racoleze un număr de tinere.
S. că D., caută să ducă discuția în zona inculpatului, arătând că inculpata C. M. a purtat aceste discuții la solicitarea inculpatului R. S. S. a se remarca că aceasta este susținerea coinculpatei C., persoană care se pare că a fost mai mult decât avută în vedere de organele de urmărire penală, și în acest sens solicită a se observa că niciodată nu a fost arestată, cu toate că și-a încălcat cu rea credință obligația de a nu părăsi localitatea. A. în vedere gradul ridicat de cointeresare, solicită a se privi declarațiile sale cu reținerea dictată de această interesare care este vădită și este dovedită de modul în care a fost tratată de către DIICOT.
Mai mult, la acest moment, a depus (f.88-91 dosar fond), dovezi care atestă faptul că la venirea sa în R., inculpatul s-a întors cu o sumă de aproximativ 37.000 euro, sumă primită de tatăl său ca despăgubire de la statul italian pentru o încarcerare, care ulterior a fost găsită ca netemeinică, astfel încât nu se poate susține că a fost nevoit să apeleze la sumele obținute de inculpata C. M. pentru a se întreține.
Cu toate că în speță discutăm despre infracțiuni cu o periculozitate relativ mare, la acest moment, la mai bine de 5 luni de zile de la luarea măsurii arestului preventiv, se insistă asupra menținerii stării de arest preventiv exclusiv pornindu-se de la pericolul social al infracțiunilor.
S. a se avea în vedere practica C., care a statuat că infracțiunile de o gravitate deosebită, indiferent cât de severă este această gravitate, pot justifica pe o perioadă determinată, luarea sau menținerea arestului preventiv, însă aceasta nu poate fi menținută sine die. Este de așteptat ca, de îndată, organele de urmărire penală să producă dovezi în sensul existenței unui pericol concret pentru ordinea publică.
S. că nu se poate invoca la nesfârșit pericolul social al unei infracțiuni, ci este necesar să se administreze o probațiune reală referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Sigur, instanța a insistat la fel de mult și pe alte elemente, care în opinia sa, ar genera acest pericol concret pentru ordinea publică. Se insistă asupra modalității de comitere a infracțiunilor. S. a se avea în vedere că în ceea ce privește traficul de persoane, discutăm despre trei acte materiale, în care se susține că inculpatul ar fi căutat să le inducă în eroare pe victime. Nu discutăm de violență, ci de o inducere în eroare. Pe de altă parte, se susține că victimele erau induse în eroare prin oferirea unui loc de muncă, urmând ca odată ajunse în străinătate, să fie obligate la practicarea prostituției. S. a se observa că discutăm despre o speculație. Până la urmă, inculpatului i se impută ceva ce nu vom ști niciodată, dacă ar fi făcut sau nu, că le va obliga la practicarea prostituției, lucru care i se pare discutabil, având în vedere următoarele elemente.
Cu majoritatea persoanelor cu care a discutat și le-a produs să se deplaseze în străinătate, le-a explicat de la început că dacă se vor deplasa în străinătate vor practica prostituția. Pare ciudat că în ceea ce privește trei dintre persoanele abordate, ar fi ales să le inducă în eroare, în condițiile în care, de la început a manifestat intenția sa. Sigur, cercetarea judecătorească va lămuri acest aspect. În ce privește obligarea la practicarea prostituției, se ridică întrebarea, în ce măsură s-ar fi impus să se ajungă la acea obligare, în condițiile în care toate aceste persoane nu erau total străine de acest gen de activități, astfel încât odată ajunse în străinătate, să se impună obligarea acestora.
Pe de altă parte, inculpatul a înțeles să dea declarații, și-a exprimat poziția procesuală și a oferit explicații în legătură cu toate aspectele deduse judecății. Mai mult decât atât, inculpatul a făcut o serie de denunțuri la
DIICOT. S. a se remarca impactul pe care, așa zisele infracțiuni le-au avut asupra părții vătămate P. S. Se va remarca în acest sens că la ultimul termen de judecată, s-a insistat asupra necesității ca această parte vătămată să fie audiată în prezența unui consilier de probațiune, având în vedere că în alte dosare, în care a avut calitatea de parte vătămată a suferit o traumă semnificativă, ceea ce a determinat să nu fie coerentă în fața instanței, însă, In legătură cu faptele deduse judecății în prezenta cauză, aceasta a exprimat fără echivoc faptul că ea se consideră o victimă colaterală și nu are nici un fel de problemă să dea declarație în fața instanței, fără nici un consilier de probațiune, pentru că nu se simte afectată cum s-a simțit în alte dosare.
S., de asemenea, a se avea în vedere faptul că se preconizează un proces extrem de lung, urmând a fi audiate un număr semnificativ de persoane, ritmul în care acestea vor fi audiate nu va fi unul foarte alert, întrucât în acest gen de cauze persoanele sunt mai ușor sau dificil de identificat și de adus în fața instanței pentru a da declarații.
Nu în ultimul rând, în sensul art.136 C., solicită a se avea în vedere oportunitatea menținerii stării de arest preventiv, deoarece odată ce au fost date declarațiile, apreciază că nu se mai poate pune problema încercării sustragerii inculpatului de la judecată și nici a influențării vreunei părți, astfel încât să se aducă atingere bunului mers al procesului penal.
Pentru toate aceste motive, precum și pentru un motiv suplimentar - faptul că, de câteva săptămâni, inculpatului i s-a născut al doilea copil - apreciază că la acest moment se poate constata că, în cauză există toate garanțiile solicitate de C. pentru a putea, fără nici un fel de risc pentru bunul mers al procesului penal , să se dispună punerea sa în libertate.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală pentru următoarele motive.
În cauză, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.143 și art.148 lit.f C. În ceea ce privește comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, acestea rezultă din declarațiile date de părțile vătămate, procese verbale de investigare, de recunoaștere după fotografii judiciare, declarații de martori, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și procese verbale de sancționare pentru practicarea prostituției. T., în cursul judecății, inculpata C. M. a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și s-a prevalat de disp.art.320/1 C.
De asemenea, deși inculpatul în mod constant în faza de urmărire penală a negat comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, cu ocazia audierii în faza de judecată, a recunoscut anumite aspecte în materialitatea lor, probând și ele comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În ce privește art.148 lit.f C., arată că toate faptele comise de inculpat sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor comise. Inculpatul nu are loc de muncă, este recidivist și există temerea că, lăsat în libertate, și-ar relua activitatea infracțională. De asemenea, inculpatul a avut în mod constant o atitudine nesinceră și în fața instanței de fond, anterior a recunoscut faptele doar în materialitatea lor neconsiderându-se vinovat de comiterea acesteia.
Raportat la eventualitatea punerii în libertate a inculpatului, arată că inculpata C. M. a precizat că a primit amenințări cu moartea de la aparținătorii inculpatului.
În final, susține că pe numele inculpatului este emis un mandat european de arestare, deoarece a încălcat unele măsuri privind interdicția de a părăsi teritoriul Italiei, având preocupări pe aceeași linie infracțională, ceea ce înseamnă că există riscul ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea judecătorească derulată de Tribunalul Cluj, în situația în care ar fi pus în libertate.
În ceea ce privește denunțul formulat de către inculpat, arată că pentru unul s-a dispus o soluție, respectiv neînceperea urmăririi penale, în temeiul art.10 lit.a C., iar celălalt denunț are caracter foarte vag.
Relativ la pericolul social pe care îl prezintă inculpatul, precizează și faptul că în perioada februarie 2012 până la momentul arestării preventive a acestuia, a comis mai multe infracțiuni privind regimul circulației, infracțiuni de lovire și alte violențe, violare de domiciliu, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri, dosarele fiind înregistrate la parchetele de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, T. și Dej, din comiterea acestor infracțiuni rezultând că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul ales al inculpatului R. S. în replică, în ce privește comiterea de noi infracțiuni, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu este arestat pe temeiul prev. de art.148 lit. d C., și din acest punct de vedere solicită a se vedea practica C. care stipulează că dacă se pune problema comiterii unei noi infracțiuni, aceasta trebuie să fie fundamentată pe probe certe și nu doar simple afirmații.
În ce privește riscul de sustragere de la judecată, arată că instanța poate să impună inculpatului obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Referitor la denunțul formulat, arată că inculpatul a fost audiat din nou la DIICOT.
Inculpatul R. S., având ultimul cuvânt, susține că acuzațiile aduse nu corespund realității. S. judecarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 15 noiembrie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), în baza art.300/2 rap. la art.160/b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse anterior față de inculpatul R. S. - fiul lui natural și C., născut la data de (...), deținut în prezent în Penitenciarul Gherla - măsură ce a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT-S. T. C. din data de (...) inculpatul R. S. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, acesta fiind cercetat sub aspectul infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 și alin.3 rap. la art.12 alin. 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane prev. de art. 12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. și proxenetism prev. de art. 329 al.1 și 2 C. , cu aplic art .41 al.2 C.pen și art. 33 lit.a și 37lit.b C.
S-a reținut sub aspectul stării de fapt că, începând din luna februarie
2012, inculpatul a racolat direct și prin intermediul altor persoane, printre care C. M. M., mai multe tinere care practică prostituția pe C. T., în vederea transportării lor în Italia, Olanda, Germania pentru practicarea prostituției, urmând ca o parte din sumele de bani ce vor fi obținute prin aceste activități să îi revină inculpatului. Una dintre persoanele astfel racolate a fost identificată în persoana numitei C. M. M. care, la cererea și însoțită fiind de
R. S., a contactat mai multe tinere, cărora le-a propus să se prostitueze în folosul celor doi suspecți. Din probele administrate rezultă că, una dintre tinerele racolate în vederea practicării prostituției este numita P. S. S., la acea dată în vârstă de 17 ani. De asemenea, există date că, numita C. M. M. împreună cu R. S. au mai racolat alte tinere, prin oferirea unor locuri de muncă la cluburi din străinătate, deși în realitate scopul urmărit era acela de a le obliga să practice prostituția.
Se mai reține că, după racolarea numitei C. M. M., începând cu luna februarie 2012, inculpatul R. S. a determinat-o pe aceasta să practice prostituția în folosul lui.
În mod repetat, inculpatul a transportat-o pe sus-numită în zona C. T. cu autoturismul personal, a așteptat-o la un local de jocuri de noroc din apropiere și a primit foloase din activitatea de prostituție. D. o perioadă, numita C. M. M. nu a mai vrut să rămână cu inculpatul, încercând să plece de la el, motiv pentru care acesta a supus-o unor violențe, constrângând-o să continue să se prostitueze în folosul lui.
Prin încheierea penală nr.73 /C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. S. pentru o perioadă de 29 de zile, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f C.p.pen., măsura fiind prelungită ulterior cu 30 de zile prin încheierea penală nr.83/C/2012 din data de 04 iulie 2012 a T.ui C..
T. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în condițiile art. 300/1 C.p.pen. prin încheierea penală f.n din data de (...) fiind menținută starea de arest a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile de arestare avute în vedere la soluționarea propunerii.
T., prin încheierea penală din data de (...) măsura în discuție a fost menținută.
Conform art. 300/2 C.p.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b
C.p.pen., adică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În acest context, la acest moment procesual, instanța a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, arestarea s-a dispus în mod temeinic și cu respectarea cerințelor legale, fiind îndeplinite atât condițiile art. 143 C., cât și cele cuprinse în art. 148 lit. f
C.p.pen.
Astfel, pe de o parte, sub aspectul dispozițiilor art. 143 C.p.pen. s-a apreciat că există probe și indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina inculpatului, fiind relevante sub acest aspect probele și mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei.
În opinia instanței de fond, în ciuda declarațiilor de nerecunoaștere ale inculpatului, s-a considerat că mijloacele de probă administrate până la acest moment, susțin teza existenței unei presupuneri rezonabile în sensul că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, fiind evidențiate legăturile sale infracționale cu inculpata C. M. M., care a recunoscut activitatea de racolare a minorei P. S. S., dar și a altor persoane, precum și activitatea de recrutare pentru prostituție a unor tinere și obținerea de foloase de pe urma activității de prostituție a acestora.
În acest sens, dincolo de declarația părții vătămate P. S. S. trebuie avute în vedere procesele-verbale de investigații, procesele-verbale de recunoaștere după fotografii, declarațiile martorilor E. C. F., A. A. C., G. C., M. D. A., R. L. C., P. Ana M. S., F. I., H. L. T., M. F. M., G. L. M., D. L., Ț. M., O. L. B., N. V. C., S. O. T., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese-verbale de sancționare contravențională și chiar declarațiile inculpatului, despre care, așa cum s-a arătat mai sus, a negat în totalitate acuzațiile ce i se aduc, însă totuși, cu ocazia audierii în fața judecătorului a recunoscut anumite aspecte în materialitatea lor, fără a le conferi relevanță juridică.
Potrivit art.143 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă există probe sau indicii temeinice că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68/1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Instanța a considerat că și la acest moment se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și a unor indicii temeinice în sensul art.68/1 C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului R. S., fiind de reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor, care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.
Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și
Brogan împotriva Regatului Unit).
În privința art. 148 lit.f C.p.pen., reținut ca temei de arestare, s-a considerat că acesta subzistă, în condițiile în care infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de
4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește cea de a doua condiție cuprinsă în textul de lege amintit, s-a apreciat că și aceasta este îndeplinită, deoarece faptele pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar condițiile concrete în care acestea s-au comis, consecințele produse asupra victimelor unor asemenea fapte, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită, ar fi lăsați în libertate.
În mod obișnuit, pericolul pentru ordinea publică a fost definit ca temerea că, odată pus în libertate, suspectul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat.
Drept urmare, s-a apreciat că faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane minore, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul proliferării deosebite a acestui fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare, fizice și psihice a victimelor.
Pe cale de consecință, față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive subzistă, iar circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și atitudinea sa după descoperirea faptelor, constituie în același timp, argumente pentru respingerea cererii sale de a fi cercetat în stare de libertate.
S-a considerat, de asemenea, că nu se impune punerea în libertate a inculpatului nici din perspectiva duratei rezonabile a măsurii arestului preventiv, având în vedere complexitatea cauzei, actele procesuale și procedurale desfășurate, numărul mare de persoane audiate, iar raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, nefiind vorba despre o diminuare a pericolului social concret reprezentat de o eventuală lăsare în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul R. S., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea acesteia și,v rejudecând cauza, în temeiul art.300/2 raportat la art.160/b C., a se revoca măsura arestării preventive.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, astfel că nu se mai impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, s-a arătat că, în fața instanței de fond, în cadrul cercetării judecătorești, au fost audiați și inculpatul și partea vătămată P. S. S., declarațiile lor aducând lămuriri extrem de importante pentru cauză și care vin să argumenteze apărarea inculpatului.
Pe de altă parte, s-a arătat că depozițiile coinculpatei C. M. trebuie privite cu rezervă, având în vedere interesul acesteia de a obține anumite soluții favorabile, de vreme ce ea nu a avut același tratament cu inculpatul, nefiind arestată în cauză, deși și-a încălcat cu rea credință obligația de a nu părăsi localitatea.
S-a făcut dovada că inculpatul nu a fost nevoit să apeleze la sumele obținute de inculpata C. M. pentru a se întreține, întrucât dispunea de resursele necesare, la venirea sa în R. având o sumă de aproximativ 37.000 euro, sumă primită de tatăl său ca despăgubire de la statul italian.
Chiar dacă infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt de o periculozitate relativ mare, la mai bine de 5 luni de zile de la luarea măsurii arestului preventiv, și în lumina practicii C., măsura nu poate fi menținută sine die, fiind necesar ca organele de urmărire penală să producă dovezi în sensul existenței în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării inculpatului în libertate.
De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere, în caracterizarea periculozității faptelor, modalitățile concrete în care se susține că s-ar fi comis - doar trei acte materiale, prin inducerea în eroare a victimelor, deci, fără violență și, de asemenea, profilul victimelor - persoane care nu erau total străine de acest gen de activități, astfel încât, odată ajunse în străinătate, să se impună obligarea acestora la practicarea prostituției.
Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul a dat explicații organelor judiciare, a lămurit aspecte importante în cauză, iar partea vătămată P. S. a arătat că, se consideră o victimă colaterală și nu se simte afectată de poziția aceasta, cum s-a simțit în alte dosare.
Pe de altă parte, trebuie apreciată oportunitatea menținerii măsurii și prin prisma dispoz. art.136 C., în condițiile în care, se întrevede o durată mare a judecății, iar inculpatul fiind audiat, nu mai există riscul sustragerii acestuia de la judecată sau de influențare a vreunei părți, astfel încât să se aducă atingere bunului mers al procesului penal.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin rechizitoriul DIICOT - S. T. C., inculpatul R. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic. art.41 al.2 C., trafic de minori, prev și ped. de art.13 al.1, al.3 rap. la art.12 al.2 lit.a din Legea
678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 C. și proxenetism, prev. și ped. de art.329
C., cu aplic. art.41 al.2 C., totul cu aplic. art.37 lit.b C. și art.33 lit.a C. - constând în aceea că începând din luna februarie 2012, sus-numitul a racolat direct și prin intermediul altor persoane, printre care C. M. M., mai multe tinere care practică prostituția pe C. T. ( una dintre ele, minoră în vârstă de 17 ani la acea dată - P. S.) în vederea transportării lor în Italia, Olanda, Germania pentru practicarea prostituției, urmând ca o parte din sumele de bani ce vor fi obținute prin aceste activități să îi revină inculpatului. T., împreună cu numita C. M. M. a mai racolat alte tinere, prin oferirea unor locuri de muncă la cluburi din străinătate, deși în realitate scopul urmărit era acela de a le obliga să practice prostituția; tot în aceeași perioadă inculpatul R. S. a determinat-o pe numita C. M. M. să practice prostituția în folosul lui, a transportat-o în mod repetat pe sus-numită în zona C. T. din mun. C. cu autoturismul personal, a așteptat-o la un local de jocuri de noroc din apropiere și a primit foloase din activitatea de prostituție, iar ulterior a constrâns-o prin violență să continue să se prostitueze în folosul lui.
Inculpatul R. S. a fost arestat preventiv la data de (...) prin încheierea nr.73/C/2012 din (...) a T.ui C., temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C., măsura fiind ulterior prelungită și, apoi, menținută în virtutea dispoz. art.300/1 C. la învestirea instanței cu soluționarea fondului cauzei și, după aceea , în temeiul art.300/2 C.
La termenul din (...), instanța fondului a procedat din nou la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, constatând întemeiat că temeiurile arestării subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, procedând în conformitate cu dipoz. art.160/b C.
Astfel, corect s-a apreciat de către instanță că există în continuare indicii temeinice în sensul art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele de care este acuzat, indicii relevate de mijloacele de probă menționate în încheierea atacată, care au fundamentat arestarea, iar apoi trimiterea în judecată a inculpatului - declarațiile părții vătămate P. S. S. declarațiile martorilor E. C. F., A. A. C., G. C., M. D. A., R. L. C., P. Ana M. S., F. I., H. L. T., M. F. M., G. L. M., D. L., Ț. M., O. L. B., N. V. C., S. O. T. procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procese-verbale de sancționare contravențională.
T., judicios a constatat instanța că este îndeplinită în continuare și condiția prev. de art.148 lit.f C., respectiv, infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani , iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - pericol ce derivă din: natura și gravitatea însăși a faptelor de care este acuzat, reflectată de împrejurările și modalitățile concrete de comitere ( este vorba în cauză, printre altele, și de presupusa racolare și de persoane minore, de folosirea de violențe pentru constrângerea la prostituție, de asigurarea mijloacelor de subzistență prin acest mod facil de obținere de venituri); impactul social negativ - încă prezent la nivelul comunității; persoana inculpatului - așa cum rezultă din actele dosarului, implicat în activități ilegale și pe teritoriul altor state ( pe numele său a fost emis un mandat european de arestare la data de (...) de către autoritățile din Italia, predarea sa fiind amânată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze),precum și perseverența sa infracțională, decurgând din implicarea în comiterea de fapte antisociale pe teritoriul țării, în condițiile în care acesta are multiple dosare în curs de cercetare penală și este și recidivist.
Așa fiind, se constată și de către Curte că temeiurile arestării inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, dimensiunile pericolului pentru ordinea publică a lăsării sale în libertate, dat fiind momentul apropiat al arestării - (...) - nu s-au modificat, sunt la fel de pregnante, nu au intervenit modificări ale conținutului acestuia, într-un interval atât de scurt, tocmai din perspectiva elementelor, mai sus menționate, care, caracterizează acest pericol.
Împrejurările invocate în apărare - că inculpatul a fost audiat și a dat lămuriri necesare soluționării cauzei; că partea vătămată P. S. S., audiată și ea de către instanță - și-a nuanțat poziția procesuală, în prezent afirmând că nu se consideră o victimă a acțiunilor inculpatului; că inculpata C. M. este cointeresată, astfel că declarațiile sale ar fi nesincere; că modalitățile în care se presupune că au fost comise faptele nu sunt dintre cele mai grave, nu au fost cu violență; că inculpatul nu ar fi avut nevoie de bani, care să fie obținuți din activitățile ce i se impută, deoarece s-a făcut dovada că la momentele respective dispunea de resurse financiare; că profilul moral al unora din așa zisele victime dovedește că acestea nu erau străine de astfel de activități și, pe cale de consecință, nu se impunea obligarea lor la practicarea prostituției - nu înlătură și nici nu modifică cu nimic încă, presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele de care este acuzat, presupunere susținută de probele anterior menționate, care, până la acest moment nu au fost încă înlăturate de instanță ori infirmate de alte probe, în cauză fiind audiați doar inculpatul și partea vătămată P. S. S., precum și inculpata C. M., ale căror depoziții vor fi analizate și interpretate prin coroborare cu restul probelor ce se vor administra.
Apărările se constituie, deocamdată, în simple afirmații care vor fi analizate și verificate de instanță în cadrul cercetării judecătorești.
Aceste împrejurări nu influențează, încă, nici pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce derivă, nu numai din elementele ce țin de presupusele fapte, dar, în cauza de față, mai ales din elementele ce țin de persoana inculpatului - care nu este la prima confruntare cu legea penală, care are un mandat european emis pe numele său, este cercetat și în alte dosare și, dată fiind și relația sa anterioară cu coinculpata C. M., dar și raporturile procesuale cu aceasta, există riscul ca , odată lăsat în libertate, să încerce a îngreuna mersul judecății, prin influențarea persoanelor vătămate sau martorilor, neaudiați încă de instanță.
Din această perspectivă, a necesității bunei desfășurări a procesului penal, se apreciază că menținerea arestării este oportună și pentru asigurarea realizării scopului măsurilor preventive prev. de art.136 C.
Pentru toate aceste considerente, se privește ca nefondat recursul inculpatului, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b
C.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S., fiul lui C., născ.la 25.10.983, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 15 noiembrie 2012 a T.ui C..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. B.
Red./Dact.A.C.
3 ex./(...)
Jud. fond: A.Ț.
| ← Decizia penală nr. 1616/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1799/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
