Decizia penală nr. 121/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.121//A/2012

Ședința publică din 19 iunie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A.- președinte

JUDECĂTOR : L. H. GREFIER : L. C.

P. de pe Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S. D.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul B. E., împotriva sentinței penale nr. 167 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev.și ped.de art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.c cu aplic.art.37 alin.1 lit.b C.penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul B. E., aflat în stare de arest asistat de apărător desmneat din oficiu, av.G. D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.

Reprezentantul P., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit fără reținerea de circumstanțe atenuante. Apreciază că instanța a acordat prioritate circumstanțelor personale în detrimentul celorlalte criterii obiective prev.de art.72 C.penal, referitor la gravitatea faptei și modalitatea în care a fost comisă. De asemenea, nu s-a ținut seama de starea de recidivă, astfel încât instanța trebuia să fie mult mai severă.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în infracțiunea de omor simplu. Se arată că încheietura piciorului este o zona vitală, ori, trebuie avut în vedere că inculpatul nu are cunoștințe anatomice. Trebuie avut în vedere că a fost lovită zona accidental dictat de dinamic concretă a evenimentelor și nu a fost o lovitură exactă care să vizeze acea zonă. Consideră că nu se poate vorbi de intenție directă, inculpatul nu a acceptat posibilitatea morții vicitimei, acest lucru rezultând din faptul că inculpatul și victima erau prieteni foarte buni. Decesul nu ar fi avut loc dacă martorul care a anunțat salvarea ar fi indicat în mod corect la care locuiiește victima și mai ales dacă nu ar fi mințit pe dispeceră cu privire la cele întâmplate. Inculpatul nu știa că martorul a indicat o adresă greșită. Faptele s-au petrecut în jurul orelor 23.00 iar a doua zi la ora 8.00 victima trăia. Se mai arată că arma cu care s-a comis fapta are o lamă de 15 cm lungime dar raportul de expertiză arată că plaga produsă prin înțepare are o adâncime de 1,8 cm, ori, acest lucru spune mult despre intensitatea cu care s-a efectuat acea lovitură. Inculpatul a avut un discernământ mult redus raportat la faptă recomandându-se măsuri de siguranță medicală. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost sincer, a recunoscut integral starea de fapt în materialitatea ei, a regretat sincer, boala psihică atestată prin acte medicale și împrejurarea că martorul a comis o serie de acte culpabile care a dus la moartea vicitmei. Cu privire la apelul parchetului, solicită respingerea lui.

Reprezentantul P., solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat. Cu privire la schimbarea încadrării juridice, arată că acest lucru s-a pus în discuție în fața instanței de fond, aceasta a analizat pe larg și a motivat de ce nu se poate schimba încadrarea juridică, motivație pe care și-o însușește. Nu se poate omite faptul că inculpatul care a mai fost condamnat pentru două tentative la infracțiunea de omor nu ar cunoaște ce se întâmplă dacă lovești cu un cuțit. Pe de altă parte, comportamentul inculpatului după comiterea faptei care nu a anunțat autoritățile, califică fapta acestuia și justifică soluția primei instanțe.

Inculpatul B. E., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului parchetului. Cu privire la apelul său, arată că este de acord cu pedeapsa aplicată de prima instanță însă ceea ce-l deranjează este faptul că s-a reținut că este vorba de omor calificat, ori, el nu a lovit intenționat victima iar ceea ce s-a întâmplat a fost o greșeală.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 167 pronunțată la data de 24 aprilie 2012 de Tribunalul Cluj s-a respins s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. c din Codul penal în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.

183 din Codul penal.

În baza art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. c din Codul penal, cu aplic. art.

37 lit. b, art. 74 alin. 1 lit. c, art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. a din Codul penal s-a dispus condamnarea inculpatului B. E., fiul lui E. și Ana, născut la data de (...) în comuna O., jud. Brașov, cetățean român, studii 8 clase, pensionar de boală, văduv, recidivist, posesor al CI seria KX nr. 7. eliberată de S. T., CNP 1., domiciliat în mun. T., Calea V.iei, nr. 20, ap. 1, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 9 ani închisoare cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.

S-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire conform art. 113 din Codul penal, măsură cu privire la care va fi anunțată administrația locului de deținere după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de

(...), la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, la rămânerea definitivă a sentinței, prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii sistemului național de date genetice judiciare.

S-a luat act că partea vătămată R. B. A., domiciliat în mun. T., str. Lotus, nr. 9, ap. 25 jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

Inculpatul B. E. este o persoană în vârstă de 59 ani, iar până în prezent a mai fost condamnat în două rânduri pentru infracțiuni contra vieții, prin sentința penală nr. 395/1995 la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor comisă în anul 1993, iar prin sentința penală nr. 582/2003 - ambele ale T.ui C. - la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru o infracțiune de tentativă la omor calificat, comisă în anul 2003 (filele 147-152, 176 d.u.p).

În cursul anului 2011, începând din a doua parte a lunii august, inculpatul locuia cu chirie la victima R. V., în casa proprietatea acestuia din T., str. N. I., nr.

14, locuind împreună în aceeași cameră de la parterul imobilului, în camera de la etaj locuind tot cu chirie martorul C. M.-D. Inculpatul și victima au fost prieteni.

În după-masa zilei de (...), în jurul orei 21,00, un alt prieten al victimei R. V., pe nume I. I., s-a dus la acesta în vizită, având cu el un flacon de 2,5 litri cu bere, din care au început amândoi să consume. Martorul susține că în jurul orelor 21,30-21,40 a intrat în casă la R. V. un bărbat cu mustață și părul cărunt, despre care a aflat că se numește B. E. și locuiește în chirie în aceeași cameră cu prietenul său, și care avea asupra sa o sticlă de suc de 250 ml cu rachiu. El mai afirmă că cei doi bărbați au început să discute în limba maghiară, timp în care R. V. și-a adus din cămară mâncare într-o farfurie și și-a pus-o pe un taburet în fața patului, începând să mănânce, iar cel căruia acesta îi spunea ";Mimi"; a intrat la baie, observând că avea o figură încruntată și că consumase și mirosea puternic a alcool.

După ce bărbatul cu porecla ";Mimi"; a revenit din baie, martorul susține că a început să mănânce și el din aceeași farfurie cu R. V., iar la un moment dat, în jurul orei 22,30, a coborât la ei în cameră și chiriașul de la etaj cu numele de M., pe care l-au servit cu un pahar cu bere, iar după ce i-a spus lui V. că i-a luat o țigară și a preparat o cafea pentru inculpat, a plecat înapoi la el în cameră. I. I. mai afirmă că în timp ce B. E. mânca, șezând pe fotoliul-pat din partea stângă a camerei, aproximativ în jurul orei 23,00, a început să îl certe pe R. V. deoarece spăla vasele într-un lighean folosit pentru igiena corporală, ridicând tonul la el și jignindu-l, după care l-a lovit cu dosul palmei în piept, agresiune în urma căreia acesta a căzut pe spate pe patul pe care ședea.

În faza de urmărire penală martorul a afirmat că, în timp ce R. V. revenea cu picioarele spre podea, într-o fracțiune de secundă, B. E. l-a împuns cu cuțitul cu care mânca, pe prietenul său la încheietura de la genunchi din spate a piciorului drept, iar imediat a văzut cum a început să-i curgă sânge pe picior în jos pe sub pantaloni, începând să se adune o baltă de sânge. A. de instanță, a revenit și a specificat faptul că în realitate nu a văzut lovitura ci doar că, după ce martorul a revenit cu picioarele pe pământ, a observat că din piciorul drept îi curge sânge pe sub pantaloni. Din declarația inculpatului a reieșit însă că acesta l-a „agățat"; cu cuțitul cu care mânca pe R. V. pe care l-a atins în spatele genunchiului drept.

Martorul a afirmat în faza de urmărire penală că a vrut să-i facă cu ceva un garou prietenului său spre a nu-i mai curge sânge, declarație pe care a modificat- o în instanță menționând că știa că trebuia să-i aplice un garou prietenului său dar s-a grăbit să sune la salvare.

Când victima s-a ridicat în picioare, martorul a observat că sângele a început să-i țâșnească mai tare din zona înțepăturii, fapt pentru care afirmă că l- a luat în brațe pe prietenul său și l-a scos afară la poartă, în stradă, lăsându-l acolo jos și fugind să anunțe stația de salvare din apropiere. Acolo a fost anunțat că trebuie să apeleze numărul de urgență 112 pentru că doar o ambulanță poate să se deplaseze la locuința victimei. Martorul a făcut acest lucru de la o cabină telefonică publică situată în fața spitalului.

Din probele administrate de către instanță, respectiv din redarea convorbirii telefonice avute de martor cu operatorii de la 112 și ambulanță, a reieșit în primul rând că martorul a indicat ca și adresă a victimei strada N. I. nr.

17, în realitate victima locuind la numărul 14, între cele două imobile fiind, conform planșei de la dosar o distanță destul de mare având în vedere că imobilul de la numărul 14 se află în diagonală față de cel de la numărul 17, vis-a-vis, dar despărțite de partea de început a unui scuar-parc. În al doilea rând, martorul a mințit operatorul de la ambulanță afirmând că nu știe ce i s-a întâmplat prietenului său, că l-a găsit la poartă rănit, el doar trecând întâmplător prin fața imobilului unde victima locuia. Deși operatorul a insistat pentru a-și da seama dacă trebuie să trimită sau nu poliția la fața locului, martorul a persistat în minciună.

Echipajul de pe ambulanță care s-a deplasat în T. pe strada N. I. nr. 17 - adresa indicată de martor, a constatat că victima nu locuiește la acea adresă, acest lucru fiind comunicat șefului de echipaj (martorul O. N. L.) de persoanele ce domiciliau acolo. Acesta a cerut centralistei să-i comunice numărul de pe care s-a apelat 112, a sunat la acel număr de mai multe ori însă nu i-a răspuns nimeni. Ambulanța s-a deplasat apoi spre sediu, însă, observând o persoană la o fereastră, șeful de echipaj a cerut șoferului să oprească, a întrebat unde locuiește numitul R. V., i s-a comunicat că undeva vis-a-vis, fără a i se indica în mod clar imobilul, martorul a observat o poartă deschisă dar nu a intrat, iar după ce a mai sunat o dată la numărul de pe care a fost chemată salvarea, a decis deplasarea la sediu, astfel că echipajul de salvare nu a intervenit pentru salvarea victimei.

De menționat este faptul că martorul a sunat de la un telefon public aflat în fața Spitalului Policlinic T. situat pe strada A. M. nr. 15, o stradă aflată în imediată apropiere și că ambulanța a ajuns la fața locului în 9 minute (f. 118 d.u.p) ceea ce înseamnă că martorul a mințit din nou când a afirmat că a așteptat venirea salvării 35-40 minute, în realitate el abandonând victima și plecând, fiind speriat.

Victima a fost ridicată de către inculpat de la poartă și transportată în casă unde a fost culcată pe pat.

Inculpatul recunoaște că a aplicat o lovitură cu cuțitul cu care mânca victimei, pe care a nimerit-o în spatele genunchiului, însă susține că doi dintre membrii echipajului de la ambulanță au intrat în casă, au vorbit cu victima, au pansat-o și, pentru că au constatat că aceasta nu dorește deplasarea la spital, au plecat. Probele care susțin această împrejurare ar fi un pansament găsit cu ocazia cercetării la fața locului, care nu avea cum să fie acolo deoarece inculpatul și victima nu aveau pansament în casă, precum și împrejurarea că inculpatul a recunoscut din fotografiile prezentate pe unul dintre cei care au intrat în casă, în persoana martorului I. E.

Interpretând probele de la dosarul cauzei instanța constată că, deși nu se poate stabili cu certitudine dacă echipajul a intrat în casă sau nu - dat fiind că membrii acestuia nu recunosc acest aspect, dar s-a găsit un pansament, este mai probabilă varianta martorilor pentru următoarele considerente:

Echipajul de pe ambulanță s-a deplasat la fața locului la ora 0.43, iar la ora

0.50 s-a declarat telefonic liber pentru intervenție pe traseu, ceea ce înseamnă că nu ar fi avut timpul necesar în 7 minute pentru a căuta adresa, a pătrunde în casă, a pansa victima și a pleca. Acest interval de timp ar fi fost eventual suficient dacă martorul I. indica adresa corectă. Apoi, plaga din zona poplitee, conform fotografiilor de la dosar era una care necesita ligaturarea vaselor de sânge. E. neverosimilă varianta potrivit căreia plaga a fost doar pansată simplu, fără ca echipajul să cheme poliția fiind clar vorba de o plagă înțepată. Din cele 9 fotografii judiciare prezentate, inculpatul a indicat două persoane ca fiind prezente la fața locului, pe cele din foto 7 și 9. Doar persoana din foto 9 a făcut parte din echipaj, însă la o intervenție standard, fiind vorba de șoferul I. E., acesta nu ar fi intrat în imobil. În imobil intră comandantul de echipaj și paramedicul, martorii O. și T. în speță, în timp ce șoferul așteaptă în stradă. Doar dacă s-ar fi solicitat în mod expres ajutorul acestuia de către comandantul de echipaj șoferul intra în imobil, de obicei pentru a ajuta la transportul victimei. Pansamentul la care face referire inculpatul nu pare a fi dintre cele utilizate de echipajele medicale. În concluzie, este puțin probabil ca echipajul medical să fi intrat în imobil.

În dimineața următoare, care era o zi de duminică, martorul C. M.-D., celălalt chiriaș, susține că s-a trezit în jurul orei 07,30-08,00 și a coborât în camera lui R. V. să meargă la baie, observând că în încăpere se afla numai R. V., care stătea culcat sub plapumă și era treaz, iar la întrebarea ce face i-a răspuns că „bine";. Martorul a stat o perioadă la baie, după care s-a pregătit să plece în oraș, la ieșire l-a văzut pe inculpat vorbind în șoaptă cu victima. A observat mai multe urme de sânge pe trotuarul ce ducea la poartă, l-a întrebat pe inculpat ce e cu ele iar acesta i-a răspuns că în noaptea precedentă martorului I. i-a țâșnit sânge din nas. Apoi, în jurul orei 10,40, când s-a reîntors acasă, martorul a găsit ușa de la intrare deschisă și pe hol a observat bălți de sânge de la patul lui R. V. din cameră până pe verandă la ușa de la intrare, iar pe V. l-a găsit culcat pe spate în fotoliul din verandă de după ușă, dezbrăcat de la brâu în jos și plin de sânge. V.-l că era cu gura căscată și cu ochii închiși, martorul susține că i-a pus mâna la gât să-i ia pulsul, constatând că nu mai are puls și dându-și astfel seama că este mort, fapt pentru care a efectuat un apel la telefonul de urgență

112, comunicându-i unei femei ce i-a răspuns la apel cele întâmplate, după care vecinului din curte Bologa V. i-a zis să-l anunțe pe fiul lui R. V. că acesta a decedat. Apoi martorul a asistat ca martor asistent la cercetarea locului faptei.

Ulterior, martorul susține că s-a întâlnit cu I. I., care i-a relatat cum cei doi s-au certat și la un moment dat inculpatul s-a ridicat în picioare și l-a lovit cu cuțitul pe R. V. în picior sub genunchi în spate, afirmând că acesta a vrut să-l lovească și pe el cu cuțitul (împrejurare neadevărată) și din această cauză a fugit din cameră și a mers să dea telefon la salvare, iar apoi a văzut de la colțul străzii cum a venit salvarea acolo pe stradă și după aceea a plecat fără să intre în locuința lui R. V., el spunând că nu s-a apropiat atunci de frică. În ce privește afirmațiile inculpatului privind persoanele de la ambulanță, ce ar fi intrat atunci noaptea la ei în locuință, martorul afirmă că nu crede să fi intrat în curte și în locuință persoanele respective, pentru că el ar fi auzit dacă ar fi intrat (filele 105-

109 d.u.p). Instanței, martorul i-a declarat că nu a auzit nimic în timpul nopții din cauză că doarme pe muzică. Oricum, ceea ce contează este că dimineața, atunci când martorul a plecat de acasă, victima trăia, însemnând că dacă ambulanța ar fi intervenit în timpul nopții victima ar fi fost salvată. În plus, reiese că martorul I. a prezentat o altă variantă martorului C. cu privire la așteptarea și venirea ambulanței decât cea menționată procurorului sau instanței.

Cu ocazia cercetării locului faptei victima R. V. a fost găsită decedată în fotoliul din holul de la intrarea în locuință. În urma examinării, medicii legiști au constatat existența unei leziuni înțepate în spatele genunchiului piciorului drept, fapt pentru care s-a luat măsura transportării sale la morga I. C.-N., în vederea efectuării autopsiei. Cu aceeași ocazie, au fost identificate - pe lângă alte mijloace materiale de probă - într-un corp de mobilier, o carte de identitate și una de alegător pe numele de B. E., iar după depistarea acestuia în oraș de către lucrătorii P. mun. T. și recunoașterea verbală în fața lor că el este autorul actului de agresiune asupra victimei, pe baza susținerilor lui a fost identificat și ridicat dintr-un sertar al dulapului tip vitrină din locuința victimei, un cuțit cu mâner din material cornos, de culoare crem și lama din metal cu vârf ascuțit cu lungimea de circa 15 cm, pe care l-a folosit la comiterea actului de agresiune. Au mai fost descoperite, fixate prin fotografiere și ridicate ca mijloace materiale de probă obiecte de îmbrăcăminte ce fuseseră purtate de victimă, găsite aruncate într-o găleată la intrarea în locuință, precum și alte obiecte de lenjerie aruncate pe un garaj din curte, toate îmbibate cu pete de culoare brun roșcată, iar în interiorul încăperii de la parter pe linoleumul din centrul camerei mai multe pete de culoare brună, precum și un pansament din material textil cu același tip de pete, iar sub dormeză o baltă de substanță de culoare brun roșcată ce părea a fi de sânge închegat, adunată probabil cu mopul din baie.

În ce privește pe victima R. V., ce a avut vârsta de 62 de ani, în urma efectuării necropsiei, prin raportul de constatare medico-legală nr.

6588/III/484/(...) al Institutului de M. L. C.-N. s-au constatat în esență următoarele: „6.-la nivelul regiunii poplitee drepte plagă înțepată-tăiată cu lungime de 3 cm și dehiscență maximă de 1,8 cm, cu unghiul medial ascuțit și cu cel lateral rotunjit, după explorarea plăgii …, s-a constatat infiltrarea sanguină a țesuturilor subiacente cu secționarea parțială a unor ramuri din artera poplitee și a unor vene precum și a nervului peronier comun";.

Pe baza tuturor constatărilor făcute la necropsie, s-au formulat următoarele concluzii:

„1.Moartea numitului R. V. a fost violentă;

2.Ea s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi înțepate-tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte, cu interesarea unor elemente ale pachetului vascular popliteu;

3.Plaga poplitee s-a putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor (de exemplu cuțit) în condițiile stabilite de ancheta judiciară și pot data din cursul nopții de 3/(...);

4.Direcția de aplicare a loviturii a fost în sens caudo-cranial. Posibila poziție victimă-agresor poate fi stabilită prin coroborarea datelor medico-legale cu datele din anchetă;

5.Între plaga de la nivelul regiunii poplitee și deces există legătură de cauzalitate directă;"; …

7.Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool etilic; examenul toxicologic general a fost negativ pentru clasele uzuale de medicamente și insecticide. Alcoolemia victimei a fost zero grame la mie;

8. Moartea datează din 0(...)"; (filele 53-59).

A fost identificat ca aparținător al victimei, fiul acestuia R. B.-A., care a declarat că tatăl și mama sa au divorțat de mai mult timp, iar tatăl R. V. a locuit singur în imobilul din T., str. N. I., nr. 14, știind că acesta l-a primit în chirie pe numitul C. M.-D. P. vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Din declarația numitului K. T.-S., ce este rudă cu B. E., rezultă că acesta a venit la locuința lui în ziua de 0(...), fiind în stare de ebrietate și foarte murdar de noroi, fapt pentru care i-a dat alte haine să se schimbe, iar cele care fuseseră pe el le-a predat ulterior organelor de poliție și au fost reținute la dosar ca mijloace materiale de probă. Conform declarației martorului, B. E. i-a povestit că s-a bătut în T. Nouă la un om unde a lucrat, iar după maxim două ore de stat la el la locuință, i-a cerut să plece de acolo deoarece a început să se certe cu un bărbat care l-a provocat. Martorul a afirmat că inculpatul era beat și supărat, iar atunci când a refuzat să bea bere cu el inculpatul i-a spus „. și bea că nu o să mai apuci să bei cu mine";,

Ulterior, B. E. a fost identificat pe stradă în T. de polițiști și condus la sediul P. mun. T., unde în prima declarație olografă a recunoscut că el este autorul actului de agresiune cu cuțitul asupra victimei R. V..

În cauză, nu s-a putut realiza testarea inculpatului la aparatul P. cu privire la aceste aspecte, întrucât specialistul în tehnica P. al I.P.J. C. a comunicat că nu poate fi testat deoarece suferă de o boală psihică și este sub tratament medicamentos.

În ce îi privește pe membrii echipajului SMURD repartizați pentru intervenție, nu le este imputabil faptul că nu au reușit să stabilească dacă sesizarea privind existența persoanei rănite la picior cu numele de R. V. este sau nu reală, în condițiile în care le-a fost indicat greșit numărul administrativ al locuinței acestuia, nu a răspuns nimeni la numărul de telefon de la care s-a făcut sesizarea pentru a le furniza detaliile suplimentare necesare și nu le-a ieșit nimeni în întâmpinare în stradă la acea oră din noapte, deși era semnalizată prezența lor în zonă de către girofarul cu semnalele luminoase în funcțiune. Ca atare, nu a putut fi reținută în sarcina lor vreo culpă în ce privește producerea morții victimei.

Poate fi reținută eventual culpa martorului I. I., care deși a ieșit în siguranță din locuința victimei a mințit operatorul de la ambulanță în ce privește cele întâmplate, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni, prev. de art. 262 din Codul penal pentru care însă nu s-a cerut extinderea procesului conform art. 337 din Codul de procedură penală.

În ce îl privește pe inculpat, având în vedere infracțiunea reținută și faptul că la cercetarea locului faptei s-au găsit documente din care rezultă că are decizie de încadrare în grad de handicap pe temei de boală psihică, s-a dispus efectuarea în privința lui a unei expertize medico-legale psihiatrice. Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A(...) din (...) al Institutului Național de M. L. „. M. B., s-a concluzionat că numitul B. E. prezintă diagnosticul: „Tulburare organică de personalitate cu elemente deteriorative pe fond toxic etilic. Are discernământul scăzut în raport de fapta pentru care este cercetat (la (...)). Recomandăm măsuri de siguranță cu caracter medical conform art.113 C.pen."; (filele 77-100).

Inculpatul, personal și prin apărătorul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 din Codul penal deoarece nu a avut nici un moment intenția de a ucide victima ci doar de a o speria. Deosebirea esențială dintre cele două infracțiuni constă în faptul că, deși agresiunea se exercită cu intenție, rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpă în cazul infracțiunii prev. de art. 183 din Codul penal, pe când la omor rezultatul este urmărit cu intenție directă sau, neurmărit fiind, se acceptă producerea lui.

Instanța consideră că inculpatul a comis infracțiunea de omor cu intenție indirectă, adică a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui. De menționat este însă că, nu regiunea în care a lovit victima este cea care duce la această concluzie, deoarece nu orice persoană cunoaște faptul că regiunea poplitee (spatele genunchiului) este una puternic vascularizată. Nici măcar intensitatea loviturii nu a fost mare de vreme ce victima a supraviețuit aproape 12 ore, plus că dacă inculpatul intenționa să își ucidă prietenul (cu intenție directă) îl lovea în piept sau într-o zonă general acceptată ca vitală (cum a făcut anterior în cazul celorlalte infracțiuni pentru care a fost condamnat). Însă, condamnările anterioare pentru tentativă la omor fac imposibilă concluzia că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale. Împrejurarea că a acceptat producerea rezultatului rezultă atât din faptul că a lovit victima cu cuțitul, obiect vulnerant, cu care în aproximativ orice zonă a corpului s-ar lovi, ar putea produce decesul, precum și din comportamentul ulterior constând în nechemarea ambulanței și continuarea consumului exagerat de alcool. P. că din afirmația pe care a făcut-o către martorul K. T.-S. „. și bea că nu o să mai apuci să bei cu mine"; rezultă că inculpatul, așa beat cum era și cu discernământul diminuat față de faptă, și-a dat seama că va fi mult timp privat de libertate pentru ceea ce a făcut.

În concluzie, a apreciat tribunalul, fapta inculpatului B. E. care, după ce prin sentința penală nr. 395/1995 a T.ui C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor, iar prin sentința penală nr. 582/2003 a T.ui C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, la data de 3/(...), pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict minor spontan, a aplicat victimei R. V., în incinta locuinței acestuia din T., o lovitură cu un cuțit cu lama de circa 15 cm în zona poplitee a piciorului drept, provocându-i o hemoragie externă consecutivă plăgii înțepate-tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte cu interesarea unor elemente ale pachetului vascular popliteu, în urma cărora la data de 0(...) acesta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.c C.pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și inculpatul B. E. solicitând admiterea acestora și desființarea hotărârii atacate.

P. a solicitat ca prin noua hotărâre ce va fi pronunțată să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum sport prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.

În motivarea apelului, parchetul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ce privește individualizarea pedepsei, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal fiind greșită, întrucât inculpatul nu s-a prezentat autorităților imediat după comiterea faptei, pe parcursul procesului a recunoscut fapta doar în materialitatea ei, prezentând-o drept un accident, unele împrejurări relatate fiind menite să diminueze sau să înlăture răspunderea penală.

Pe de altă parte, parchetul a criticat hotărârea atacată pentru faptul că la individualizarea pedepsei a acordat prioritate circumstanțelor personale ale inculpatului, în detrimentul celorlalte criterii prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social faptei, starea de recidivă, consumul de alcool, în condițiile în care inculpatul știa că suferă de o boală care se agravează pe acest fond.

Inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor simplu.

În motivarea apelului inculpatului, s-a arătat că zona piciorului a fost lovită accidental și că inculpatul nu a vizat-o, situație în care nu se poate vorbi de intenția directă, inculpatul și victima fiind prieteni foarte buni.

Pe de altă parte, decesul nu ar fi intervenit dacă martorul ar fi anunțat și indicat în mod corect adresa la care locuiește victima, că lovitura a avut o intensitate redusă, iar inculpatul a avut discernământul redus.

S-a mai arătat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta și suferă de o boală psihică.

A.ul parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Astfel, acțiunea inculpatului de a aplica o lovitură cu un cuțit cu o lamă de

15 centimetri în zona poplitee a piciorului drept, zonă puternic vascularizată, în urma căreia i-a provocat victimei o hemoragie externă consecutivă plăgii înțepate

- tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte, în urma căreia acesta a decedat, poate fi considerară aptă de a produce eo ipso, în mod obișnuit, rezultatul letal.

Apoi, sub aspectul raportului de cauzalitate, se poate observa un proces cauzal linear, existând o legătură imediată de la cauza primară la efect, între actul violent și deces.

În fine, în ce privește latura subiectivă, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui. Această împrejurare rezultă din folosirea cuțitului de 15 cm., un obiect vulnerant apt să producă o leziune care să ducă la deces, intensitatea loviturii, zona corpului puternic vascularizată și consecințele cauzate. Mai mult, deși victima sângera abundent, inculpatul a avut un comportament necorespunzător în sensul că nu a anunțat ambulanța, după ce a fost anunțat serviciul 112 a transportat-o pe victimă înapoi în casă, dându-și concursul la nedepistarea acesteia și mai ales, cele afirmate față de martorul K. T.-S., respectiv „. și bea că nu o să mai apuci să bei cu mine";, aspecte din care rezultă fără urmă de tăgadă că inculpatul a acceptat rezultatul faptei sale.

Pe de altă parte, susținerea inculpatului că în cauză este vorba de un omor simplu întrucât a fost condamnat doar pentru tentativă la infracțiunea de omor nu poate fi reținută. Astfel, prin săvârșirea unui omor, în conformitate cu dispozițiile art. 144 Cod penal, se înțelege, săvârșirea oricăreia din faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă. În aceste condiții este evident că omorul anterior nu trebuie să fie neapărat un omor consumat, ci poate să rămână și în formă de tentativă.

Față de argumentele arătare mai sus, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, respectiv omor simplu, este nefondată.

În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod netemeinic în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c și 74 alin. 2 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

Astfel, nu se poate reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal câtă vreme acesta nu a relatat exact toate împrejurările legate de faptă sau comportamentul adecvat pe parcursul procesului penal câtă vreme acesta a încercat în permanență să inducă ideea că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, încercând să diminueze sau să înlăture răspunderea sa penală.

Mai mult, comportamentul inculpatului după producerea faptei de a nu-i acorda victimei ajutor, de a nu chema serviciul de ambulanță, de a nu încerca să înlăture prin aceasta rezultatul faptei sale, este contrar unei atitudini ce ar conferi reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal.

În fine, Curtea mai reține că inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, în condițiile art. 37 lit. b Cod penal, în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 582/2003 a T.ui C. pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat, chiar dacă ar fi neîndeplinite condițiile circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, nu se justifică reținerea acesteia.

În baza acelorași argumente, Curtea reține ca netemeinică reținerea boli psihice și discernământul redus ca circumstanță, în condițiile art. 74 alin. 2 Cod penal, aceste împrejurări urmând a fi reținute la orientarea pedepsei spre minimul prevăzut de lege.

Or, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, de gradul extrem de ridicat al infracțiunii săvârșite, de starea de recidivă a inculpatului, de faptul că acesta a mai fost condamnat de două ori pentru comiterea a două tentative la infracțiunea de omor, de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit căreia inculpatul a avut discernământul diminuat și de celelalte împrejurări ale cauzei, Curtea apreciază că o pedeapsă de 16 ani închisoare este mai potrivită pentru reeducarea acestuia și pentru realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C., Curtea va admite apelul parchetului, va desființa sentința atacată cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c și art. 74 alin. 2 Cod penal și cuantumul pedepsei aplicate și pronunțând o nouă hotărâre, va dispune condamnarea inculpatului la 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, va face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Conform art. 381 rap. la art. 350 C., Curtea va menține starea de arest a inculpatului, deducând, în temeiul art. 88 Cod penal, din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu (...) la zi.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat, obligându-l potrivit art. 192 pct. 2 C. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în apel.

Văzând și dispozițiile art. 192 pct. 3 C.

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

1. Admite apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 167 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o desființează cu privire la greșita reținere a circ umstnațelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal, precum și cu privire la individualizarea pedepsei.

Pronunțând o nouă hotărâre:

Condamnă pe inculpatului B. E., fiul lui E. și Ana, născut la data de (...) în comuna O., jud. Brașov, pentru comiterea infracțiunii de onor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174, art. 176 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.

Aplică art. 71, art. 64 lit. a teza a II.-a Cod penal.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu (...) la zi.

2. Respinge apelul declarat de inculpatului B. E. împotriva aceleiași sentințe penale.

Stabilește suma de 200 lei în favoarea Baroului C., ce se va avansa din

F.M.J.

Obligă inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2012, în prezența inculpatului arestat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

V. V. A. L. H. L. C.

Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: S. T..

← Decizia penală nr. 1334/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 296/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 121/2012, Curtea de Apel Cluj