Decizia penală nr. 737/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.737/R/2012
Ședința publică din 10 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
G.: M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre pronunțare recursul declarat de inculpații D. C. M. și D. C. I. împotriva sentinței penale nr.56 din 21 februarie 2012 a JUDECĂTORIei V. de Sus, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev și ped. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 și fals privind identitatea prev. și ped. de art. 293 c. pen. cu aplicarea art. 33 lit. „a"; și „b"; C. pen (inc.D. C.) și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere sau se află sub influența alcoolului prev. și ped. de art. 86 al. 3 din OUG 195/2002 și favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. „a"; C. pen. (inc.D. C. I.).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 3 mai 2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 mai 2012.
CURTEA
Prin sentința penală nr.56 din 21 februarie 2012 pronunțată de J. V. de sus în dosarul nr.,(...), a fost condamnat inculpatul D. C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 la 1 (un) an închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. și ped. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit.
„a"; c. pen. la 1 (un) an închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. și ped. de art. 293 al. 1 c. pen. cu aplicarea art. 33 lit. „a"; c. pen. la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. „a"; și 34 lit. „b"; c. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 și 82 c. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 c. pen.
A fost condamnat inculpatul D. C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 3 din OUG 195/2002 la 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 c. pen. cu aplicarea art. 33 lit. „a"; c. pen. la 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. „a"; și 34 lit. „b"; c. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 și 82 c. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 c. pen.
În baza art. 191 c. pr. pen. a fost obligat inculpatul D. C. M. să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul D. C. I. să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte
100 lei de la fiecare inculpat reprezintă onorariu parțial pentru av. C. A., numită din oficiu, ce s-a suportat din fondul M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 7 martie 2009, în intervalul orar 02:50-03:26, lucrători din cadrul P. orașului B. executau activități de supraveghere a traficului rutier, observând că autoturismul marca „Opel Zafira"; cu nr. de înmatriculare (...) se deplasa în zigzag pe str. L., au făcut semnale de oprire . Conducătorul auto și-a continuat drumul și a oprit la o distanță de cca 50 m pe str. 22 D., a coborât de la volan și a început să fugă printre blocuri. Alergând după el, lucrătorii de poliție l-au prins și l-au imobilizat, identificându-l ca fiind inculpatul D. C. M. care, însă, nu a prezentat nici un act de identitate, declarând verbal că se numește D. P. P. și a dat datele de identificare ale fratelui său.
Atât conducătorul auto cât și pasagerul din dreapta față au fost conduși la sediul P. O. B. unde D. C. M. a fost testat cu aparatul etilotest marca
„Drager";, constatându-se că avea 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la S. O. B. pentru recoltarea probelor de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 190214/(...) emis de S. M.-L. M.
M. rezultă că acest inculpat a avut o alcoolemie de 1,45 g/l alcool pur în sânge la ora 0.. A doua probă nu a mai fost efectuată deoarece inculpatul a refuzat categoric să-i fie recoltată.
Deși la S. O. B. inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă, furnizând datele personale ale fratelui său D. P. P., inculpatul a semnat în registru cu semnătura sa reală și raportul de constatare tehnico-științifică de stabilire a veridicității semnăturii stabilește că semnătura aparține în mod cert inculpatului.
Cele reținute au fost stabilite pe baza declarațiilor martorilor M. H. V., C.
A. I., T. N. și N. G., martori audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță.
În drept, faptele inculpatului D. C. M. care a condus autoturismul marca
„Opel Zafira"; cu nr. de înmatriculare (...) pe str. L. din B., fără a poseda permis de conducere și având o alcoolemie de 1,45 g/l alcool pur în sânge, iar cu ocazia depistării s-a prezentat sub o identitate falsă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG
195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev și ped. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 și fals privind identitatea prev. și ped. de art. 293 c. pen. pentru care urmează a fi condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul sentinței .
Fapta inculpatului D. C. I. care în data de 7 martie 2009 a încredințat autoturismul marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare (...) pentru a fi condus de coinculpatul D. C. M. care nu poseda permis de conducere și era sub influența băuturilor alcoolice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere sau se află sub influența alcoolului prev. și ped. de art. 86 al. 3 din OUG 195/2002 pentru care urmează a fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea , iar fapta sa de a declara , fără nici un temei în favoarea coinculpatului D. C. M. constituie infracțiunea de favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 c. pen. pentru care urmează a fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.
Infracțiunile reținute fiind în concurs real, au fost aplica regulile prev. de art. 33 lit. „a"; și 34 lit. „b"; c. pen.
Apreciind că scopul educativ al pedepselor aplicate poate fi realizat și fără privare de libertate a inculpaților și, fiind întrunite condițiile prev. de art.
81 și 82 c. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate și inculpaților le-a fost pusă în vedere prevederile art. 83 c. pen.
În baza art. 191 c. pr. pen. instanța a obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpații D. C. M. si D. C. I..
Inculpatul D. C. M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C. cu motivarea că nu inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, să constate nelegalitatea sesizării instanței de fond cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale și să dispună încetarea procesului penal în baza art.10 lit.f C.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia și concluziile scrise depuse la dosar a arătat că instanța de fond a reținut că în data de 7 martie 2009 inculpatul D. C. I. a încredințat autoturismul proprietatea sa marca Opel cu nr. de înmatriculare (...) pentru a fi condus pe drumurile publice de inculpatul D. C. M. care nu era posesor al permisului de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul D. C. M. după ce a fost condus la S. B. în vederea recoltării probelor biologice și-a declinat o identitate falsă, prezentându-se cu datele personale ale fratelui său pe care le cunoștea.
Inculpatul D. C. M. a susținut la instanța de fond că nu a comis infracțiunile care i se rețin în sarcină, că nu posedă permis de conducere, însă nu a condus autovehiculul fratelui său și nu a recunoscut nici că s-a folosit de datele acestuia.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că persoana care a coborât din autoturism era una și aceeași cu acea persoană prinsă printre blocuri.
De asemenea, a fost percheziționat autoturismul și inculpatul, unde nu au fost găsite acte de identitate. P. foto au fost obținute fără acordul părților, iar în cauză nu există nici o probă de vinovăție a inculpatului.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D. C. I. era în stare de ebrietate și că acesta nu are cunoștință cine a condus autoturismul .
Referitor la prelevarea probelor biologice s-a arătat că potrivit normelor metodologice nr.376/10 aprilie 2006 persoanei transportate la spital pentru prelevarea probelor de sânge, care nu are acte de identitate asupra sa i se întocmește o fișă dactiloscopică, care se anexează la buletinul de analiză și la procesul verbal de prelevare.
În cauză nu au fost respectate aceste norme, iar din art.14 rezultă că probele se transmit instituțiilor medico -legale în termen de 3 zile, împrejurare care nu a fost respectată în cauză.
Practica judiciară constantă în materie a stabilit că atunci când probele s-au prelevat greșit, în sensul că acestea nu s-au transmis în timp laboratorului de medicină legală , numai subzistă infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 pentru că proba a fost alterată.
Procesul verbal de constatare a acțiunii încheiat la data de 7 martie 2009 de către agenții de poliție T. N., C. A. I. și N. G. nu îndeplinește condițiile de fond și de formă pentru a constitui un act procedural. În acel proces verbal se menționează persoana care a condus autoturismul marca Opel respectiv D. P. P. A. polițiști , care au efectuat acte de cercetare, au declarat sub jurământ la 2 ani și jumătate de la incident că persona pe care au identificat-o în noapte de 7 martie 2009 este D. C. M.. Mai întâi au efectuat acte de cercetare și nu au reușit să aducă dovezi de vinovăție cu privire la D. C. M. , ca ulterior să devină martori ai acuzării și să afirme că cel care a condus autoturismul a fost D. C. M..
Inculpatul D. C. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C. achitarea acestuia cu motivarea că inculpatul nu a săvârșit nicio infracțiune, iar în subsidiar achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C. pe motiv că inculpatul nu a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, ci o altă persoană.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 7 martie 2009 inculpatul D. C. I. a încredințat autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare MM- 06 - EZN pentru a fi condus pe drumurile publice de inculpatul D. C. M. care nu era posesor al permisului de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul D. C. M. fiind condus la S. B. în vederea recoltării probelor biologice, și-a declinat o identitate falsă, prezentându-se cu datele personale ale fratelui său.
La data de 7 martie 2009 în jurul orelor 2,50 lucrătorii din cadrul P. B. executau activități de supraveghere a traficului rutier și observând că autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare (...) se deplasa în zigzag pe strada L., au făcut semne de oprire, însă conducătorul auto nu a dat curs acestor semne, continuându-și deplasarea și a oprit la o distanță de cca 50 metri pe str. 22 D., a coborât de la volan și a încercat să fugă printre blocuri, ajuns din urmă organele de poliție l-au imobilizat identificându-l ca fiind D. C. M., care nu a prezentat nici un act de identitate, afirmând că se numește D. P. P. și a dat datele de identificare ale fratelui său.
Atât conducătorul auto cât și pasagerul din dreapta față au fost conduși la sediul P. B. unde D. C. M. a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o concentrație de alcool de 0,80 mg/l în aerul expirat, după care a fost condus la S. O. B. în vederea recoltării probelor biologice , rezultând la prim aprobă recoltată ora 03,47 o alcoolemie de 1,45 gr.%.0 alcool pur în sânge, cea de-a doua probă nu a fost recoltată , întrucât inculpatul a refuzat .
Inculpatul D. C. M. s-a prezentat cu datele de identitate a fratelui său D. P. P. , însă în registrul de recoltare a probelor biologice a semnat cu semnătura sa reală, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpați întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev, de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 C. (inculpatul D. C. M.) și încredințarea unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.3 din OUG nr.195/2002 respectiv favorizarea infractorului prev. de art.264 C. (inculpatul
D. C. I.).
Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, ținându-se seama de disp. art.72 C., aplicându-le acestora pedepse la limita minimă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, pedepse care au fost suspendate condiționat potrivit art.81 și art.82 C. cu motivarea că inculpații nu au antecedente penale, iar reeducarea acestora se poate realiza și fără executarea pedepselor.
Solicitarea inculpatului D. C. M. de achitare a acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C. pe motiv că nu inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, este neîntemeiată.
Din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond rezultă cu certitudine că la data de 7 martie 2009 în jurul orelor 02,50 lucrătorii din cadrul P. B. au făcut semne de oprire a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare (...) care se deplasa pe str. L., însă conducătorul autoturismului nu a dat curs semnelor efectuate, continuându-și deplasarea și s-a oprit la o distanță de cca 50 metri pe str. 22 D., a coborât de la volan și a încercat să fugă, fiind urmărit de lucrătorii de poliție, care l-au ajuns din urmă
și imobilizat identificându-l pe inculpatul D. C. M., care s-a prezentat cu datele personale ale fratelui său D. P. P.
Persoana ajunsă din urmă este cu certitudine inculpatul D. C. M., întrucât lucrătorii de poliție au plecat în urmărirea autoturismului condus de acesta, care s-a oprit la o distanță relativ mică, coborând din autoturism, a încercat să fugă, însă a fost ajuns din urmă și imobilizat. Pe tot acest traseu lucrătorii de poliție l-au urmărit pe inculpat, iar persoana imobilizată de aceștia este cu certitudine persoana care a condus autoturismul.
Din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că inculpatul D. C. M. a semnat în registru de recoltare a probelor biologice cu semnătura sa personală.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat la data de 7 martie
2009 de agenții de poliție T. N., C. A. din cadrul P. B. și N. G. de la P. V. nu este lovit de nulitate absolută, așa cum susțin inculpații în motivele de recurs.
În conținutul procesul verbal de constatare a infracțiunii se menționează data încheierii acestuia, persoanele care l-au întocmit, ce anume s-a constatat
, respectiv că a fost oprit în trafic autoturismul marca Opel Zaffira cu nr. de înmatriculare (...) condus de numitul D. P. P. , așa cum s-a prezentat inculpatul D. C. M. organelor de poliție și că acesta a fost testat cu aparatul etilotest în data de 7 martie 2009 ora 03,26 rezultând o alcoolemie de 0,80 mg./l alcool pur în aerul expirat, după care inculpatul a fost condus la spitalul B. în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei (f.39 d.u.p.).
Acest proces verbal a fost corectat la data de 21 noiembrie 2010.
Potrivit art.197 alin.2 C. dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat la data de 7 martie
2009 nu este lovit de nulitate absolută, întrucât mențiunile din conținutul acestuia nu se încadrează în nici una dintre dispozițiile prev. de art.197 alin.2
C.
Referitor la neregularitatea sesizării instanței, aceasta a fost sesizată prin rechizitoriu în condițiile prev. de art.263 și art.264 C., iar modalitatea de punere în mișcare a acțiunii penale nu este sancționată cu nulitatea absolută, nefiind prevăzută în dispozițiile art.197 alin.2 C. sens în care nici această critică nu este întemeiată.
Neîntemeiată este și susținerea inculpatului D. C. M. prin apărătorul ales al acestuia referitoare la percheziționarea autoturismului și a inculpatului, fără autorizație sau că s-au efectuat poze la fața locului fără acordul părților, întrucât legea nu prevede necesitatea unei autorizații pentru efectuarea perchiziționării unui autoturism oprit în trafic sau a unei persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni.
Autorizația de efectuare a unei percheziții este obligatorie doar în cadrul perchiziției domiciliare, nu a celei corporale sau a autoturismului oprit în trafic, cum s-a realizat în prezenta cauză.
Potrivit art.100 alin.3 C. percheziția domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată., în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecății. În cursul urmăririi penale, percheziția domiciliară se dispune de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad aceleia în a cărei rază teritorială se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Tot neîntemeiate sunt și solicitările inculpaților de înlăturare a declarațiilor martorilor T. N. și N. G. agenți de poliție care au încheiat procesul verbal de constatare a infracțiunii, întrucât legea nu prevede o asemenea incompatibilitate, iar în cauză nu puteau fi audiați alți martori, întrucât la fața locului s-au aflat doar inculpații și cei trei agenți de poliție, care nu au încheiat alte acte de cercetare penală, înafara celor din categoria actelor premergătoare.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpaților referitoare la faptul că aceștia nu și-au dat acordul de a fi fotografiați în momentul opririi în trafic iar pentru acest motiv să nu se țină seama de planșele foto, întrucât legea nu prevede necesitatea obținerii unui asemenea acord.
Pe de altă parte CEDO menționează că în procesul penal poate fi folosită ca mijloc de probă și o probă obținută ilegal, dacă aceasta se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Corespunde adevărului că potrivit art.14 din Normele metodologice nr.376/10 aprilie 2006 privind recoltarea probelor biologice , probele prelevate se transmit instituțiilor medico-legale în termen de 3 zile în vederea prelucrării acestora.
Potrivit art.23 din Ordinul nr.376/2006 privind normele metodologice de prelevare a probelor biologice „flaconul cu urme de sânge neprelucrat se păstrează timp de 15 zile , după care este distrus";.
Nerespectarea termenului de 3 zile de trimitere spre prelucrare a probei biologice de sânge nu înseamnă că proba este lovită de nulitate, întrucât acest termen este de recomandare, așa cum rezultă din dispozițiile art.23 al Ordinului nr.376/2006.
În cauză proba de recoltare a sângelui a fost trimisă de organele de poliție la data de 19 martie 2009 și prelucrată de IML B. M. la data de 20 martie 2009, rezultând o alcoolemie de 1,45 gr.%.0 la prim aprobă recoltată ora 03,47, nefiind analizată cea de-a doua probă, întrucât inculpatul D. C. M. a refuzat recoltarea acesteia (f.61 d.u.p.).
Neîntemeiate sunt și solicitările inculpatului D. C. I. referitoare la încetarea procesului penal în baza art.10 lit.f C., achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C. sau achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.p, întrucât din probele administrate în cauză și prezentate în detaliu mai sus rezultă că s-au comis infracțiunile reținute în sarcina acestora, sens în care nu sunt aplicabile în cauză disp. art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C. ci doar în situația în care nu s-a comis nici o faptă prevăzută de legea penală, iar sesizarea instanței a fost făcută prin rechizitoriu în condițiile prev. de art.263 și art.264 C.
Având în vedere că nu se impune achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a sau art.10 lit.c C. pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus recursul formulat de inculpații D. C. M. și D. C. I. împotriva sentinței penale nr.56 din (...) a JUDECĂTORIei V. de sus urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A.
C. suma de 200 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu , care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații D. C. M. si D. C. I. împotriva sentinței penale nr. 56 din 21 februarie 2012 a JUDECĂTORIei V. de S.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei (2x100 lei) onorarii parțiale pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. G. D. P.
G. M. N.
Red.VG/S.M.D.
3 ex./(...) J..fond. T. H.
| ← Decizia penală nr. 296/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 76/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
