Decizia penală nr. 1660/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1660/R/2012
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul P. R. I., de părțile civile V. V., V. O., V. M. V. și V. N. și de partea resp.civilmente A. V. și P. S. V. G. C. împotriva sentinței penale nr.226 din 25 iunie 2012 a Judecătoriei D., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă faptă prev.și ped.de art.178 al.1, 2 C.; uz de armă letală fără drept prev.și ped.de art.136 rap.la art.39 din Lg.295/2004; efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții prev.și ped.de art.138 din lg.295/2004 rap.la art.279 al.1 Cp cu referire la art.39 lit.ț din Lg.407/2006; braconaj prev.și ped.de art.42 al.1 lit.a indice 1, al.2 lit.b din Lg.407/2006, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cp.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2012, încheie ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.226 din 25 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea părților vătămate :. N., V. M. V., V. V. și V. O. prin apărător pentru judecarea cauzei în procedura de drept comun, precum și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă prev.de art. 178 al.1 și 2 cod penal în infracțiunea de omor calificat în modalitatea prev.de art.174 rap.la art.175 lit.a cod penal.
A fost condamnat inculpatul P. R. I. fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1 și2 Cod penal: 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prev.de art.136 rap.la art.39 din L. 295/2004; 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții prev.de art.138 din L. 295/2004 rap.la art.279 al.1 cod penal, cu referire la art.30 lit.ț din L. 407/2006; 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de braconaj prev.de art.42 al.1 lit.a ind.1, lit.b din L. 407/2006, totul cu aplic. art. 320 ind.1 cod proc.penală și art.33 lit.a Cod penal.
În temeiul art.34 lit.b cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare:
În temeiul art.71 cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza II-a Cod penal pe durata pedepsei pronunțate.
În temeiul art.86 ind.1 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art.71 al.5 cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.
În temeiul art.86 ind.3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere.
- se va prezenta la datele fixate la S. de S. a V. și R. S. a I. de pe lângă
Tribunalul Cluj;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliul, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbare a locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloace lui de existență;
În temeiul art.359 cod proc.penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.347 cod proc.penală, s-a disjuns soluționarea acțiunii civile pentru altă ședință de judecată.
În temeiul art.193 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul la 12.000 lei cheltuieli judiciare părților vătămate, reprezentând onorarii avocațiale pe latura penală.
În temeiul art.191 cod proc.penală a fost obligat inculpatul la 2.200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la începutul anului
2010, victima Vădean C. Ș. și inculpatul P. R. I. se aflau în localitatea M. com. Mica județ C., unde victima își avea reședința împreună cu soția V. N. iar inculpatul domiciliul împreună cu prietena R. C.
Din materialul de urmărire penală aflat la dosarul cauzei, reiese că cele două familii erau în relații de amiciție, și se vizitau reciproc.
Conform unei înțelegeri din ziua anterioară, inculpatul P. R. I. și victima V.
C. Ș. s-au deplasat împreună în dimineața zilei de 3 ian.2010, pe teritoriul F. de vânătoare G. V. situat în P. J. pe raza comunei U.. Inculpatul avea calitatea de paznic de vânătoare al F. de vânătoare menționat, conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr.4 din (...) încheiat cu
AVDPS";V. G.. Inculpatul a efectuat deplasarea în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau în calitate de paznic de vânătoare.
Astfel, inculpatul și victima au plecat din localitatea M. cu autoturismul inculpatului în jurul orelor 09,00. Fiecare avea asupra sa armă de vânătoare și cartușe. S-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat până la ieșirea din localitatea B. și au continuat traseul intrând în fondul de vânătoare, părăsind drumul județean și intrând pe drumul de câmp denumit J., până la P. J. D. fiind impracticabil pentru autoturism cei doi și-au continuat drumul pe jos până în plantația de stejăriș.
Conform declarației inculpatului după intrarea în plantația de stejăriș la o tăietură cei doi s-au despărțit pentru a vedea dacă sunt urme de mistreți, apoi s- au reîntâlnit și și-au continuat drumul împreună câteva sute de metri. S. despărțit din nou, victima s-a deplasat pe la liziera pădurii vechi iar inculpatul pe drumul forestier. Întrucât distanța pe care urma să o parcurgă victima era mai mare, inculpatul a pornit pe drumul forestier după cca. 10 minute de la plecarea victimei. Inculpatul după ce a parcurs câțiva zeci de metri pe drumul forestier, a văzut o vulpe, a tras după ea cu un cartuș de calibrul 12 metri cu alice, fără să o nimerească, și-a continuat drumul și a văzut pe marginea drumului arma victimei și pe victimă căzută în pârâul ce mărginește drumul forestier. Victima era conștientă prezentând o rană la cap, ochiul drept. Inculpatul ar fi încercat să scoată victima din șanț dar nu a reușit. În continuare inculpatul s-a deplasat pe jos și apoi cu autoturismul până în zona unde a avut semnat la telefonul mobil. A sunat și a reușit să vorbească cu martorul M. Dan solicitându-i ajutorul.
Din declarațiile inculpatului coroborate cu ale martorului M. Dan rezultă că martorul s-a deplasat înspre locul unde se afla inculpatului, au apelat numărul de urgență 112 după care au revenit cu autoturismul de teren al martorului până în apropierea locului unde se afla victima, ultima parte a drumului parcurgându-o pe jos.
Inculpatul și martorul au transportat victima la autoturism și pe drum în localitatea N. s-au întâlnit cu ambulanța care au preluat victima, după care inculpatul și martorul s-au deplasat și ei la S. municipal D. unde a fost dusă victima.
Din autoturismul inculpatului (...) au fost ridicate de către organele de poliție: cartușieră cu patru cartușe iar din autoturismul martorului marca Mitsubishi (...) au fost ridicate armele de vânătoare aparținând inculpatului și victimei precum și cartușiera cu cartușe aparținând victimei. Totodată au fost ridicate cartușele găsite în buzunarele inculpatului la S. M. D. A fost de asemenea ridicată îmbrăcămintea victimei.
Organele de poliție împreună cu inculpatul și martorul M. Dan au revenit, au efectuat cercetarea locului faptei, încheind un proces verbal în acest sens. Au fost ridicate un rucsac de culoare verde, ce prezenta pete de culoare brun roșcat, un țesut de culoare alb gălbui, un sac de material plastic transparent și un tub cartuș calibru 12 cu inscripția Rottweil Express SG/LG,9 P 8,6mm.
Organele de poliție s-au deplasat la domiciliul victimei și al inculpatului unde au efectuat controale ale dulapurilor metalice de păstrare al armamentului identificând și ridicând armele și muniția găsită.
În data de (...) victima V. C. Ș. a fost internată la Secția de N. C.- N. cu dgs."; Plagă cranio- cerebrală prin împușcare. C. dilacerare frontală și parietală stânga. H. subdural acut, fronto-parieto-temporal stâng. Hemoragie subarahnoidiană difuză posttraumatică. Corp străian intracranian. Fractură multieschiloasă frontală dreaptă și de viscerocraniu. H. preorbitrar drept";. S-a intervenit chirurgical în (...) iar în 1(...) pacientul a fost declarat în moarte cerebrală. În (...) a intervenit decesul.
În (...) a fost efectuat autopsia la morga I. de M. L. C. N. și în cursul autopsiei a fost identificat și extras un corp străin metalic- alice de 11,1.,4.,39 mm.
Din Raportul de constatare medico legală emis de IML C.-N. la (...) rezultă că moartea victimei V. C. Ș. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței pluriorganice consecutivă complicațiilor septice(bronhopneumonie), apărut în evoluția unei plăgi împușcate cranio - cerebrale operată cu retenție de corpi străini. Leziunile cranio - cerebrale s-au putut produce prin împușcare cu armă de vânătoare cu alice. Între leziunile cranio- cerebrale și deces există legătură de cauzalitate. Se reține de asemenea că examinările imagistice la internare au relevat existența a 8 corpi străini metalici(alice și fragmente de alice) situați la nivel cranio- cerebrali din care o parte au fost extrași intraoperator; la necropsie s-a constatat existența unui singur corp metalic(alice).
Raportul precizează că morfologia leziunilor a fost modificată ca urmare a intervenției chirurgicale. Au fost solicitate și primite la IML C. - N. fotografiile efectuate în cursul necropsiei victimei, inclusiv CD cu imaginile statice realizate. S-a solicitat C.ii de N. C.-N. trimiterea unei copii a foii de observație a victimei, inclusiv a protocolului operator, comunicarea numărului de corpi străini(alice extrași în cursul intervenției chirurgicale și predarea acestora, respectiv trimiterea a trei examinări CT.
A fost efectuată o constatare tehnico științifică de către IPJ C.- S. C. referitor la arma pe care a avut-o asupra sa inculpatul și tubul de cartuș tras găsit la fața locului.
Din Raportul de constatare rezultă că arma este în stare de funcționare,respectiv tubul de cartuș a fost tras cu respectiva armă.
S-a realizat o deplasare în teren cu participarea inculpatului, a părților civile și avocatului acestora, s-a identificat locul faptei, au fost efectuate reconstituirea, măsurători și o schiță, experimente judiciare, fotografii, video- filmare. De asemenea a fost fotografiat de către tehnicianul criminalist din cadrul P.ui de pe lângă T. C. registrul de mesaje primite în data de (...), pe telefonul mobil al victimei.
Au fost solicitate date referitor la condițiile meteo de la locul faptei în ziua respectivă, ANM -. de M. T. a comunicat următoarele: ploaie de noaptea până la orele 7, ninsoare de la 8,50 la 14,45; aer cețios de la 9,05.-19,30; aversă de ninsoare de la ora 14,45-17,05; 17,38-18,47; V. vântului a fost de 4 metri pe secundă.
Au fost solicitate de asemenea date de la S. SRL C. N. - M. V. - P., referitor la cartușele cumpărate de inculpat și victimă.
S-a dispus prin O. din 23 aprilie 2010 efectuarea unei constatări tehnico științifice asupra comportamentului simulat al inculpatului și al martorului M. D. M. M. D. nu s-a prezentat iar inculpatul a refuzat testarea la poligraf din motive medicale, s-a dispus și a fost efectuată de către L. interjudețean de expertize C. o expertiză criminalistică prin care au fost efectuate trageri experimentale cu aceeași armă și tipul identic de cartuș cu care a fost împușcată victima. Fiind pus la dispoziția expertului întreg dosarul cauzei, fiind acceptate toate întrebărilor inculpatului și ale părților civile.
Din Raportul de expertiză criminalistică se desprind următoarele concluzii: distanța probabilă dintre victimă și trăgător la momentul tragerii a avut o valoare situată între 30-35 metri. Poziția victimei a fost probabil în deplasare pe un traseu ce urma să intersecteze pe cel pe care se deplasa inculpatul fiind întoarsă cu partea dreaptă a corpului spre direcția din care venea inculpatul. M. pusă la dispoziție a fost de același tip cu cartușul și alicele cu care a fost împușcată victima.
Lovirea victimei s-a făcut probabil prin tragere directă de la o distanță de
30-35 metri. Gradul de dispersie a alicelor crește în raport cu distanța de tragere dar și în raport cu numărul, calibrul și încărcătura de pulbere. D. la care are loc separarea snopului de alice este influențată de chocke-ul armei, situându-se de obicei în jurul unei valori de 6-8 metri.
Inculpatul a executat probabil focul pe o direcție ușor descendentă.
Raportul de expertiză a fost prezentat părților civile și inculpatului iar părțile civile au depus un memoriu solicitând lămurirea unor aspecte, lămuriri care au fost aduse de către expert la cunoștința părților civile și inculpatului în cursul prezentării materialului de urmărire penală
Din materialul de urmărire penală rezultă că inculpatul și victima erau foarte buni prieteni între ei neexistând certuri sau conflicte, semnificative în acest sens fiind declarațiile date de părțile civile în față organului de poliție cât și declarațiile martorilor Raț L., P. G. D. și declarațiile caracterizări depuse la dosar de către inculpat.
Inculpatul și victima aveau asupra lor fiecare arma sa de vânătoare și numeroase cartușe. Organele de poliție au ridicat din autoturismul martorului M.
Dan cele două arme și cartușiera plină cu cartușe a victimei, din autoturismul inculpatului cartușiera cu cartușe iar din buzunarele inculpatului alte cartușe.
Victima avea asupra sa rucsac și sac de material plastic ridicate cu ocazia cercetării locului faptei.
Grupa de vânătoare din care făcea parte victima avea o partidă de vânătoare legală în aceeași zi dar victima prefera să nu participe.
Toate aceste elemente impun presupunerea logică că practic inculpatul și victima s-au deplasat cu intenția de a vâna ilegal scop în care și-au luat armele și muniția și s-au asigurat că vor avea în ce să transporte vânatul împușcat adică rucsac și sac din material plastic.
Din cele constatate la locul faptei, cu ocazia reconstituirii din Raportul de expertiză criminalistică coroborate cu Raportul de constatare medico legală și actele medicale rezultă că distanța dintre inculpat și victimă în momentul tragerii a fost de 30-35 metri, victima fiind în deplasare. De asemenea din cele constatate în cursul cercetării locului faptei, cât și din adresele INM- T. Nord, faptele s-au derulat în condiții de ninsoare, ceață, vânt și într-un loc cu vegetație înaltă și deasă - plantație stejăriș. Toate aceste aspecte demonstrează că s-a produs un accident de vânătoare respectiv o infracțiune de ucidere din culpă.
Părțile civile au declarat, că imediat după eveniment, în sediul Poliției D. martorul M. Dan, le-a spus că în momentul în care s-a deplasat inculpatul în locul în care s-a aflat victima, a găsit o capră împușcată și a sunat după un cioban de al său să vină să ia capra, însă martorul M. Dan contestă realitatea susținerilor civile, poziția menținută și în cursul confruntărilor cu părțile civile. S-a identificat ciobanul în cauză în persoana numitului C. I., audierea acestuia nu a fost posibilă, fiind plecat din țară. S-a stabilit totodată că în locul comiterii faptei nu este semnal pentru telefoanele mobile fiind necesară deplasarea pe o distanță apreciabilă pentru a intra în zona cu semnal.
Părțile civile au solicitat a nu se da curs și eficiență disp. art.320 ind.1 Cod proc.penală, apreciind că este necesară suplimentarea probatoriului cu proba balistică și continuarea judecății pe procedura dreptului comun, precizând că după audierea inculpatului își rezervă dreptul de a solicita schimbarea încadrării juridice a faptei. Fiind întrebate părțile civile acestea au recunoscut în instanță prin apărător că nu au atacat în condițiile art.278 ind.1 Cod proc.penală dispozițiile de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat precizând totodată că expertiza balstică a răspuns obiecțiilor făcute.
Instanța a respins cererea părților vătămate formulate prin apărător pentru judecarea cauzei în procedura de drept comun precum și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1,2 cod penal in infracțiunea de omor calificat prev.de art.174 rap. La art.175 lit.a Cod penal.
Instanța a apreciat că este inadmisibilă solicitarea părților civile prin apărător în condițiile în care potrivit art.320 ind.1 cod proc.penală, inculpatul a declarat anterior începerii cercetărilor judecătorești că recunoaște comiterea faptelor, recunoaște și își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale. De asemenea disp.art.320 ind.1 al.final potrivit cărora instanța poate să respingă cererea inculpatului de rejudecare a cauzei în procedura abreviată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale au fost declarate ca neconstituționale potrivit Deciziei nr. 1470 din (...) a Curții Constituționale.
În drept, fapta inculpatului P. R. I. constând în aceea că la (...) a ucis din culpă prin împușcare pe victima V. C. Ș. ca urmare a nerespectării disp. legale pentru efectuarea unei anumite activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1,2 Cod penal, inculpatul nu a respectat dispozițiile legale ce reglementează activitatea de vânătoare prev.de art.407/2006 și nu a respectat și nici dispozițiile legale ce reglementează modul de utilizare a armei de vânătoare prevăzute în L. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Fapta inculpatului, constând în aceea că, la (...), a uzat contrar prevederilor legale de arma sa de vânătoare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de armă letală fără drept prev.de a rt.136 din L. 295/2004
Fapta inculpatului, constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2010 a efectuat fără drept operațiuni cu cartușe cu diametrul alicelor mai mare de 5 mm, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții prev.de art.138 din L. 295/2004 rap. la art.279 al.1 cod penal.
Fapta inculpatului constând în aceea că în (...), a vânat fără autorizație legală în condițiile în care inculpatul paznic de vânătoare avea atribuții de serviciu în domeniul vânătorii pe fondul respectiv de vânătoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj prev.de art.42 al.1 lit.a ind.1 , al.2 lit.b din L. 407/2006.
În consecință, dându-se eficiență disp. art.320 ind.1 cod proc.penală, ținând cont și de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 cod penal, de persoana inculpatului care este la prima confruntare cu legea penală, de limitele speciale ale pedepselor prevăzute în textele de lege menționate, a aplicat inculpatului următoarele pedepse:
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1 și2 Cod penal:
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prev.de art.136 rap.la art.39 din L. 295/2004;
-2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare fără drept a operațiunilor cu arme sau muniții prev.de art.138 din L. 295/2004 rap.la art.279 al.1 cod penal, cuj referire la art.30 lit.Ț din L. 407/2006;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de braconaj prev.de art.42 al.1 lit.a ind.1, lit.b din L. 407/2006, totul cu aplic. art. 320 ind.1 cod proc.penală și art.33 lit.a Cod penal.
În temeiul art.34 lit.b cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare:
În temeiul art.71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza II-a Cod penal pe durata pedepsei pronunțate.
În temeiul art.86 ind.1 cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art.71 al.5 cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.
În temeiul art.86 ind.3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere.
- se va prezenta la datele fixate la S. de S. a V. și R. S. a I. de pe lângă
Tribunalul Cluj;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliul, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbare a locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloace lui de existență;
În temeiul art.359 cod proc.penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal , a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.347 cod proc.penală, a fost disjundă soluționarea acțiunii civile pentru altă ședință de judecată.
În temeiul art.193 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul la 12.000 lei cheltuieli judiciare părților vătămate, reprezentând onorarii avocațiale pe latura penală.
În temeiul art.191 cod proc.penală a fost obligat inculpatul la 2.200 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin încheierea penală f.n . dată în Camera de C. din (...) a fost admisă sesizarea din oficiu cu privire la înlăturarea unor omisiuni vădite din minuta sentinței penale, în sensul că s-a omis a se dispune asupra retragerii și anulării permisului de vânătoare a inculpatului precum și cu privire la confiscarea bunurilor care au servit la comiterea infracțiunii de braconaj.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul P. R. I., părțile civile
V. V., V. O., V. M. V. și V. N. și partea responsabilă civilmente A. V. ȘI P. S. V. G. C..
Părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind incidente cazurile de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.9 și 10 C.
În subsidiar , în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. părțile civile au solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu aplicarea cazurilor prev. de art.385/9 alin.1 pct.14 și 18 C. precum și a cazului prev. de art.385/6 alin.3 C.
În motivele de recurs părțile civile prin memoriul depus la dosar și susținerile orale formulate de apărătorul ales al acestora au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor administrate în faza de urmărire penală și asupra unor cereri esențiale pentru părțile civile și care erau în măsură să garanteze drepturile acestora și să influențeze soluția procesului , iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Instanța de fond a reținut faptul că părțile civile nu au atacat în instanță rezoluția procurorului de a nu se începe urmărirea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în condițiile art.278/1 C. , însă instanța de fond a dat o interpretare greșită acestor dispoziții legale, când a afirmat că părțile civile puteau ataca rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
În baza acestei interpretări , cererea adresată instanței de a se pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.178 alin.1 și 2 C. în infracțiunea prev. de art.174 și art.175 lit.a C. , cu respectarea disp. art.320/1 C., a fost respinsă ca inadmisibilă , pe considerentul că nu a fost atacată în instanță rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Părțile civile mai arată că în situația în care pe timpul cercetării judecătorești , instana constată că fapta care face obiectul cauzei urmează să primească o nouă încadrare juridică, ce atrage competența de judecată a instanței superioare , după aplicarea art.334 C. va declina competența de judecată în baza art.42 C. în favoarea instanței ierarhic superioare competente.
Prin nerespectarea acestor garanții procesuale , nici o probă care susține vinovăția pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat nu a fost administrată în faza de urmărire penală, iar părțile civile au fost nevoite ca pe perioada cercetării judecătorești să facă referire exclusiv la faptele reținute prin rechizitoriu.
Pe de altă parte, o cercetarea judecătorească detaliată putea conduce la o interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, la concluzia că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevc. de art.178 alin.1 și 2 C. și nu pentru omor calificat cu premeditare prev. ded art.174 și art.175 lit.a C.
În subsidiar, în situația în care se va aprecia că în cauză s-a comis infracțiunea de ucidere din culpă și nu cea de omor calificat, părțile civile au solicitat să se observe că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu disp. art.72 C., față de gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni.
Pentru cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond a aplicat o pedeapsă rezultantă , cu executarea sub supraveghere , la nivelul minimului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Părțile civile au solicitat să fie aplicată inculpatului o pedeapsă la limita maximă prevăzută de lege, care să fie sporită cu până la 5 ani, în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art.33 lit.a și b C., cu executarea în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei părțile civile au arătat că instanța trebuie să țină seama de faptul că inculpatul a folosit un cartuș de calibru mare, interzis de lege, de atitudinea nesinceră a acestuia , care a încercat să scape de răspunderea penală, de lipsa oricărei colaborări cu organele judiciare, de faptul că nu a acordat nici un sprijin copilului minor al victimei sau părților civile, doar a achitat cheltuielile de înmormântare a victimei.
De asemenea, infracțiunea de braconaj a fost încadrată în mod nelegal de
P. de pe lângă Judecătoria Dej în infracțiunea prev. de art.42 alin.1 lit.a/1 din L. nr.407/2006 fără a avea în vedere că inculpatul a vânat fără autorizație, în condițiile în care era paznic de vânătoare pe fondul respectiv, având atribuții de serviciu în domeniul vânătorii, iar fapta se încadra în forma agravantă prev. de art.42 alin.1 lit.a/1 alin.2 lit.b din L. nr.407/2006.
Contradicțiile existente între probele administrate la urmărirea penală , nu au fost lămurite , iar expertul criminalist a concluzionat în mod nejustificat că victima a fost împușcată de la o distanță de 30-35 metri, în condițiile în care din cele 9 alice existente în cartuș , un număr de 8 corpi metalici au fost identificați în craniul victimei pe o suprafață de cca. 3 cm , ceea ce duce la concluzia că s-a tras de la o distanță mai mică de 10 metri.
În situația în care se va admite recursul, cu rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, părțile civile au solicitat administrarea de noi probe, respectiv întocmirea unui nou raport de expertiză criminalistică la nivelul I. N. de E. C. B. , o expertiză criminalistică la L. I. de E. C. C. , care să examineze urmele lăsate de ființe sau obiecte în câmpul infracțional, urmele biologice, precum și alte urme materiale prelevate și ridicate de la locul comiterii faptei, precum și o expertiză medico-legală, care să stabilească cauza morții victimei.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art.74 C., cu aplicarea unei pedepse rezultante de cel mult 2 ani închisoare, care să fie suspendată condiționată potrivit art.81 și 82 C.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că prevalându-se de disp. art.320/1 C. instanța de fond în mod întemeiat a reținut în considerentele hotărârii aspectele privind starea de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, care s-a pronunțat cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului.
Instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că este admisibilă solicitarea inculpatului referitoare la aplicarea disp. art.320/1 C., întrucât acesta anterior începerii cercetării judecătorești, a declarat că recunoaște comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului este corectă .
Judecata la instanța de fond a urmat procedura simplificată prev. de art.320/1
C., iar dacă s-ar accepta soluția de schimbare a încadrării juridice solicitată de părțile civile, s-ar încălca scopul procedurii speciale, de judecată sub forma procedurii simplificate.
Din dispozițiile art.320/1 alin.3 C. rezultă că părților din procesul penal nu le este conferită posibilitatea de a investi instanța cu cereri suplimentare, întrucât după audierea inculpatului se va acorda cuvântul procurorului și celorlalte părți pe judecata în fond a cauzei.
Din ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă că în mod corect a fost reținută în sarcina inculpatului infracțiunea de ucidere din culpă, neexistând elemente pentru a califica fapta inculpatului ca fiind infracțiune de omor calificat.
Instanța de fond la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului , nu a dat eficiență dispozițiilor prev. de art.320/1 alin.7 C. și nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 C. , cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.
Prin hotărârea pronunțată, au fost stabilite pedepse mai mari decât limitele reduse cu o treime , în condițiile în care acesta a recunoscut în totalitate faptele comise, atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond , nu a solicitat administrare de probe noi și a arătat că este de acord cu judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Din conținutul actelor procedurale întocmite și ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii. Acesta este cunoscut în comunitatea din care face parte ca fiind o persoană cu o condiție bună, fiind caracterizat cu simțul răspunderii, cu probitate morală ale cărei trăsături sunt seriozitatea, onestitatea, cinstea, grija și dăruirea față de semeni, precum și atenția sporită față de nevoile celor din jur. Inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă stăruința inculpatului pentru recuperarea pagubelor pricinuite în urma comiterii infracțiunilor, respectiv inculpatul a examinat starea victimei, a depus eforturi pentru ca aceasta să fie transportată la spital , a răspuns la solicitarea organelor de urmărire penală, a participat la întocmirea tuturor actelor procedurale, a manifestat sinceritate și regret față de faptele reținute în sarcina sa.
Partea responsabilă civilmente prin reprezentantul acesteia a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de braconaj asupra unui căprior, faptă care nu a fost cercetată la urmărirea penală.
În motivele de recurs reprezentantul părții civilmente responsabile a arătat că din declarația martorului M. Dan rezultă că la fața locului erau patru căpriori, că s-a trecut cu prea mare ușurință peste această probă, fără să fie lămurite în cauză împrejurările referitoare la comiterea infracțiunii de braconaj reținută în sarcina inculpatului.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de părțile civile, inculpat și partea responsabilă civilmente, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul P. R. I. la data de 3 ianuarie 2010 a ucis prin împușcare pe victima V. C. Ș., ca urmare a nerespectării a dispozițiilor legale privind efectuarea unei anumite activități, respectiv inculpatul nu a respectat dispozițiile prevăzute de L. nr.407/2006 privind activitatea de vânătoare și nici dispozițiile Legii nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de : ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C., uz de armă letală fără drept prev. de art.136 din L. nr.195/2004, efectuarea fără drept de operațiuni cu arme și muniții prev. de art.138 din L. nr.295/2004 raportat la art.279 alin.1 C. și braconaj prev. de art.42 alin.1 lita/1 , alin.2 lit.b din L. nr.407/2006.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea în cauză a disp. art.320/1 C. referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în situația în care acesta a solicitat judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art.230/1
C. și art.72 C., aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere potrivit art.86/1 și art.86/2 C., pe o perioadă de 5 ani, stabilindu-se obligațiile pe care inculpatul trebuie să le îndeplinească pe perioada termenului de încercare.
Solicitarea părților civile de trimiterea a cauzei spre rejudecare al instanța de fond , pe motiv că aceasta nu a rezolvat fondul cauzei , în sensul că nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în faza de urmărire penală și asupra unor cereri esențiale pentru părțile civile, care sunt în măsură să garanteze dreptul acestora la un proces echitabil , este neîntemeiată.
Instanța de fond înainte de începerea cercetării judecătorești l-a audiat pe inculpat , care a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea în cauză a disp. art.320/1 C.
Potrivit art.320/1 C. până la începerea cercetării judecătorești , inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe , cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluționarea laturii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de recucerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin.1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață.
Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că acestea au fost stabilite de legiuitor în favoarea inculpatului pentru judecarea cu celeritate a cauzelor în care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunilor și solicită judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Părțile civile nu au posibilitatea legală de a se opune solicitării inculpatului de aplicare a disp. art.320/1 C., aceste din urmă dispoziții fiind lăsate de legiuitor la latitudinea exclusivă a inculpatului și nu a altor părți din procesul penal.
Instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea părților civile privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 C. în infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 și art.175 lit.a C., întrucât o asemenea cerere este inadmisibilă, raportat la faptul că părțile vătămate au fost audiate în faza de urmărire penală , acestea fiind asistate pe tot parcursul urmăririi penale de către un apărător angajat, care a susținut interesele părților vătămate și care aveau posibilitatea să atace în instanță în condițiile prev. de art.278/1 C. dispoziția de neîncepere a urmăririi penale împotriva inculpatului cu privire la infracțiunea de omor calificat.
Potrivit art.334 C. dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din oficiu sau la cererea părților poate fi făcută doar în cursul cercetării judecătorești, ceea ce nu s-a realizat în cauză , întrucât judecata cauzei pe latură penală s-a realizat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar solicitarea părților civile de schimbare a încadrării juridice a faptei sub acest aspect, este inadmisibilă.
Neîntemeiată este și solicitarea părților civile de aplicare a unor pedepse la limita maximă prevăzută de lege, iar rezultanta să fie sporită cu 5 ani, cu executarea acesteia în regim de detenție, raportat la condițiile în care au fost comise faptele, împrejurările în care au avut loc evenimentele și urmările faptelor comise de inculpat prezentate în detaliu mai sus, nu justifică aplicarea unor pedepse la limita maximă prevăzută de lege, iar rezultanta să fie sporită tot cu maximul prevăzut de lege, iar executarea pedepsei să fie în regim de detenție.
Susținerea părților civile referitoare la faptul că infracțiunea de braconaj reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată greșit în dispozițiile art.42 alin.1 lit.a/1 din L. nr.407/2006, fără reținerea circumstanței agravante prevăzute de alin.2 lit.b din aceeași lege, este neîntemeiată, deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de braconaj prev. de art.42 alin.1 lit.a/1 și alin.2 lit.b din L. nr.407/2006, respectiv forma agravantă a infracțiunii de braconaj, pentru care inculpatul a și fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani de către instanța de fond.
Neîntemeiate sunt și susținerile părților civile referitoare la existența anumitor contradicții între probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv expertiza criminalistică a stabilit că victima a fost împușcată de la o distanță de cca 30-35 metri, însă după aprecierea acestora distanța de la care s-a tras a fost sub 10 metri.
Din expertiza criminalistică efectuată în cauză de laboratorul I. de E. C. C.
și completările la aceasta, în raport de obiecțiunile părților vătămate la expertiza efectuată în cauză, rezultă cu certitudine că victima a fost împușcată de la o distanță de 30-35 metri și că susținerile părților vătămate referitoare la faptul că victima a fost împușcată de la o distanță mai mică de 10 metri, sunt simple aprecieri ale acestora, fără nicio certitudine, iar distanța de la care s-a tras a fost apreciată de către specialiști criminaliști în raport de toate probele culese de la fața locului.
Tot neîntemeiată este solicitarea părților civile privind rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, iar în această situație administrarea probelor care au fost precizate mai sus, în vederea probării vinovăției inculpatului cu privire la comiterea de către acesta a infracțiunii de omor calificat , raportat la faptul că inculpatul s-a prelevat de disp. art.320/1 C., iar în cauză nu a fost demarată cercetarea judecătorească, care să confirme sau să infirme susținerile părților vătămate.
Având în vedere că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, nici majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului sau rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. recursul formulat de părțile civile împotriva sentinței penale nr.226 din 25 iunie 2012 a Judecătoriei D. urmează să fie respins, ca nefondat.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C., cu reducerea pedepselor aplicate inculpatului și suspendarea condiționată a pedepsei rezultante în baza art.81 și art.82 C., raportat la împrejurările în care au fost comise faptele, că inculpatul s-a deplasat împreună cu victima pe un fond de vânătoare, fără autorizație și fără a îndeplini condițiile legale privind efectuarea vânătorii, condiții în care a tras un foc de armă, lovind victima , care a decedat ulterior.
Corespunde adevărului că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut și regretat faptele comise, însă raportat la condițiile și împrejurările în care au fost comise faptele, nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C., cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, iar rezultanta să fie suspendată condiționat potrivit disp. art.81 și art.82 C.
Potrivit dispozițiilor art.72 C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite , de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, aceasta nu este un proces arbitral, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, respectiv privativă sau neprivativă de libertate și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să
țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în C. penal român, respectiv art.52 alin.1 potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Potrivit criteriilor art.72 C. gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Apreciem că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului , cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani , cu respectarea obligațiilor impuse acestuia pe perioada termenului de încercare, este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, iar aplicarea unor pedepse sub limita stabilită de instanța de fond, cu suspendarea condiționată a pedepsei rezultante, așa cum solicită inculpatul prin motivele de recurs, nu ar fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia, raportat la faptele comise, împrejurările în care acestea au fost săvârșite și urmările care au avut loc.
Față de cele de mai sus , în baza acelorași temeiuri legale urmează să fie respins și recursul promovat de inculpat împotriva hotărârii instanței de fond.
Neîntemeiată este și solicitarea părții responsabile civilmente prin reprezentantul acesteia, referitoare la trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale , pe motiv că nu au fost lămurite în cauză condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea de braconaj reținută în sarcina inculpatului.,
Restituirea cauzei la procuror, se poate dispune în baza a două temeiuri, respectiv în vederea refacerii rechizitoriului (art.300 alin.2 C.) sau a refacerii urmăririi penale (art.332 C.).
Conform art.300 alin.1 C. instanța este datoare să verifice , din oficiu , la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
Potrivit art.264 alin.1 C. rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată.
Jurisprudența și doctrina sunt , într-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței conform art.300 alin.1 C. poartă asupra actului propriu-zis , respectiv a rechizitoriului, asupra îndeplinirii condițiilor prev. de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art.264 alin.3 C.
În principiu examinarea eventualelor nulități din cursul urmăririi penale
(încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și rezultă din existența distinctă a art.300 C., respectiv art.332 C.
În măsura în care se constată nulități ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acestuia, ca o consecință firească, se impune, și refacerea rechizitoriului. Această observație trebuie însă, corelată cu alte principii în materia efectelor nulității, astfel cum sunt acceptate în doctrină, susținându-se constant că reglementarea codului de procedură actual nu prevede dispoziții exprese în ceea ce privește efectul extensiv al nulității, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare în raport cu relația ce există între actul lovit de nulitate și celelalte acte procesuale întocmite.
Neobservare unor dispoziții, care reglementează urmărirea penală nu poate atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută și respectiv , restituirea cauzei la procuror. D., încălcarea unor dispoziții în faza urmăririi penale pot atrage, în condițiile legale nulitatea relativă , iar nu nulitatea absolută.
Potrivit C.ui de procedură penală nulitatea nu este o excepție, ci o sancțiune procedurală, care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art.197 C.).
D. de excepții, cereri și chestiuni prealabile, astfel cum sunt reglementate de C. de procedură penală, pentru verificarea anumitor acte ale fazei urmăririi penale, au fost instituite proceduri judiciare specifice, care trebuie aplicate de judecător.
Astfel, pentru verificarea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului, legiuitorul a instituit o procedură specifică, cea reglementată de art.300 C.
Potrivit art.300 alin.2 C. în cazul când se constată că sesizarea nu a fost făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop , dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
Așa cum s-a menționat anterior, jurisprudența și doctrina sunt într-o covârșitoare majoritate în sensul opiniei că verificările instanței , conform art.300 alin.1 C. poartă asupra actului propriu-zis, respectiv a rechizitoriului , asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art.264 alin.3 C.
Or, din examinarea rechizitoriului întocmit în dosar nr.1172/P/2010 al parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj la data de 21 decembrie 2011, Curtea constată că nu există, la acest moment procesual , temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate dispozițiile privitoare la sesizarea instanței, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea disp. art.262, 263 și 264 C.
(condiții de formă și conținut).
În realitate, reprezentantul părții responsabile civilmente a invocat nerespectarea anumitor dispoziții legale referitoare la modul în care a fost efectuată urmărirea penală, care însă nu impun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
În consecință, Curtea constată că nu este întemeiată susținerea reprezentantului părții responsabile civilmente potrivit căreia instanța de fond nu putea trece la judecata cauzei.
În final, trebuie făcute câteva mențiuni referitoare la corelația dintre dispozițiile art.300 alin.2 și art.317 C.
Potrivit art.263 alin.1 C. rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică etc.
Curtea constată că rechizitoriul întocmit în prezenta cauză respectă condițiile prev. de art.263 alin.1 C.
Conform art.317 C. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
Având în vedere că nu se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, așa cum solicită partea responsabilă civilmente prin motivele de recurs, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. recursul promovat de aceasta împotriva sentinței penale pronunțate de instanța de fond, urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C. părțile civile, inculpatul și partea responsabilă civilmente urmează să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul P. R. I., părțile civile V. V., V. O., V. M. V. și V. N. și partea responsabilă civilmente A. V. ȘI P. S. V. G. C. împotriva sentinței penale nr.226/(...) a Judecătoriei D.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 200 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. B. | V. G. | D. P. |
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.R. S.
| ← Sentința penală nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1222/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
