Decizia penală nr. 1249/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1249/R/2012 Ședința publică din 19 septembrie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : M. R.

JUDECĂTORI : C. I.

: A. D. L.

GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. T. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU-S. împotriva sentinței penale nr. 15 din 17 februarie 2012 pronunțată de J. Ș.-S. în dosar nr. (...), având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa inculpatului

Ș. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu inculpatul, prin afișare. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta M.ui P. solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate nr. 15 din 2012 a Judecătoriei Ș.-S. și, reținând cauza spre rejudecare, să se modifice soluția sub două aspecte, unul dintre ele fiind cel solicitat prin memoriu a cărui argumentație nu o mai reiterează. În principiu, solicită înlăturarea dispozițiilor articolului 74 litera a din Codul penal, reținut de instanță, în opinia sa, fără a exista vreuna din împrejurările la care se referă legiuitorul, din dosarul cauzei rezultând doar conduita sinceră a inculpatului prin prisma articolului 3201 Cod procedură penală, cu privire la care consideră că nu ar trebui să i se acorde o dublă semnificație.

Prin urma cere să se dispună în sensul solicitat și mai arată că din cuprinsul hotărârii rezultă, în mod evident, că prima instanță a reținut că în cauză este vorba de comiterea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în cursul unui accident rutier, în care culpa este comună ambelor părți. A., reținând circumstanțele evidențiate, instanța nu s-a pronunțat și cu privire la proporția culpei, disjungând latura civilă, după îndelungi dezbateri, aceasta urmând a fi soluționată separat. Așadar, consideră că ar fi trebuit ca instanța, prin hotărârea penală, să dispună și asupra acestui aspect, stabilind o proporție a culpei.

Lasă la aprecierea instanței de recurs oportunitatea remedierii omisiunii anterior evidențiate, cu precizarea că, în opinia sa, ar fi trebuit menționată cu exactitate proporția culpei sale și latura penală și este hotărâtoare ca circumstanță sub aspectul împrejurărilor care pot fi considerate, prin prisma articolului 72 Cod penal, ca definitorii pentru individualizare.

În concluzie, opinează că, în această cauză, cupla concurentă era egală, în proporție de 50%.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.15 din (...) pronunțată de Judecătoria Șimleul

Silvaniei în dosarul nr.(...), în baza art.184 alin. 2 și 4 C. pen., art. 3201 alin. 7

C., cu aplic. Art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. e C.pen. , a fost condamnat inculpatul Ș. C., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de către apărător ales - av. Negru

M. L..

S-a constatat că s-a disjuns latura civilă și s-a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...), în jurul orei 7,30, inculpatul a intenționat să plece cu autoutilitara care a fost parcată lângă magazinul Tora de pe str.G.Coșbuc, în apropiere cu intersecția cu str.P. din S. S..Pentru a iei din parcare inculpatul a fost nevoit să facă o manevră de mers înapoi, pentru a-și continua deplasarea spre înainte, întrucât în fața acesteia erau parcate alte autovehicule.

In momentul în care a efectuat manevra de mers înapoi, fără să se asigure suficient, inculpatul a lovit-o cu partea din spate a autoutilitarei pe partea vătămată A. F. care traversa strada prin spatele autoutilitarei, prin loc nesemnalizat și nemarcat.

In urma impactului partea vătămată a căzut pe carosabil, suferind leziuni traumatice, respectiv-tasare corp vertebral L-1 amielică, a fost transportată cu ambulanța la S. orășenesc S. S. și apoi la S. de U. din Z..

Inculpatul și partea vătămată au fost testați cu aparatul etilotest marca

Drager, rezultatul fiind alcoolemie 0.

Din raportul de constatare medico legală nr.2183/II/b/285 din (...) a S.ui de M. L. reiese că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.

In cauză a fost efectuată o expertiză auto potrivit căreia victima fost lovită cu partea mediană a părții din spate a autoutilitarei după care s-a dezechilibrat și căzut în spatele autoutilitarei, suferind leziunile menționate în raportul de expertiză medicală.

In momentul producerii accidentului inculpatul nu a respectat prevederile din RAOUG nr.195/2002, nu s-a asigurat în momentul efectuării manevrei de mers înapoi, dacă vizibilitatea din spate era împiedicată, inculpatul trebuia dirijat de o persoană aflată în afara autoutilitarei.

Potrivit expertizei tehnice auto accidentul rutier putea fi evitat de către inculpat dacă se respectau prevederile Codului rutier, privind obligațiile cei îi reveneau la efectuarea manevrei de mers înapoi.

Accidentul putea fi evitat și de către partea vătămată A. F. dacă se asigura în traversare numai după ce s-a asigurat că o putea face fără pericol pentru persoana sa și pentru ceilalți participanți la trafic.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului (f.4-14), raport de expertiză auto(f.16-23), proces verbal de verificare tehnică(f.25), raport de constatare medicală(f.28), declarațiile inculpatului (f.29,32), ale părții vătămate (f.33-35) și martori(f.36-40), rezultatul alcooltest(f.74).

In drept, fapta inculpatului Ș. C. de conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a se asigura corespunzător la manevra de mers înapoi, motiv pentru care a cauzat un accident de circulație, în urma căruia partea vătămată A. F. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr.de 90-100 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.184 al.2 și 4 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

Potrivit alin.2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art.182 alin.1 sau 2, respectiv dacă fapta a produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau au pus în primejdie viața victimei. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare 90-

100 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.

De asemenea, în conformitate cu art.184 alin.4 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin.2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. A., inculpatul a încălcat obligația prevăzută de art.54 alin. 1 din O. republicată și de art.128 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O., în sensul că nu s-a asigurat în momentul efectuării manevrei de mers înapoi a autoutilitarei, că poate face această manevră, fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți particpanți la trafic. De asemenea, în cazul manevrei de mers înapoi, dacă vizibilitatea din spate era împiedicată, învinuitul trebuia dirijat de o persoană aflată în afara autoutilitarei.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legal. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu neprevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia

3 circulației pe drumurile publice. Având în vedere concluziile raportului de expertiză auto, conform cărora la momentul impactului poziția victimei a fost verticală și analizând locul în care a căzut după impact, respectiv în spatele autoutilitarei în zona mediană, rezultă cu certitudine că prezența victimei pe partea carosabilă nu a putut fi sesizată de către conducătorul auto, instanța reține în sarcina inculpatului imposibilitatea de prevedere și astfel culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Instanța a reținut însă, tot din concluziile raportului de expertiză și celelalte probe administrate în cauză, că o culpă în producerea accidentului o are și partea vătămată întrucât accidentul putea fi evitat și de către aceasta, dacă respecta prevederile Codului rutier privind obligațiile ce le revin pietonilor la traversarea drumurilor publice.

A., din probele administrate (proces-verbal de cercetare la fața locului, raport expertiză, declarații inculpat, parte vătămată) rezultă că partea vătămată a traversat strada prin loc nemarcat și nesemnalizat, pe la colțul intersecției. Aceasta avea, potrivit art. 72 alin. 3 OUG 195/2002, obligația de a se angaja în traversare numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.

Reținând vinovăția inculpatului Ș. C., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal în dauna părții vătămate A. F.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul Ș. C., instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate, precum și faptul că la producerea accidentului a contribuit și partea vătămată care nu s-a asigurat când s-a angajat în traversare.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de (...), este în vârstă de 34 de ani, are 10 clase, ocupația de conducător auto și este căsătorit.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul, nu are antecedente penale.

A. a avut o comportare bună în fața organelor de urmărire penală și a instanței. A recunoscut și a regretat săvârșirea faptei. În fața instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. pr.

P., recunoscând săvârșirea faptei.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. A C. pen. , respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și a făcut aplicarea art. 76 lit. e C. pen.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și reducerea limitelor pedepsei cu o treime ca urmare a aplicării art. 3201 C.pr. pen. Si ca urmare a aplicării circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C. pen., instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 (două) luni închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.

Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

În privința modalității de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus în temeiul art.81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

Cu privire la latura civilă, a constatat că aceasta s-a disjuns și s-a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, P. de pe lângă

Judecătoria Șimleul Silvaniei, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei a învederat faptul că, în cauză nu se impunea, față de gravitatea faptei și urmarea produsă, reținerea unor circumstanțe atenuante și coborârea cuantumului sub minimul special prevăzut de textul incriminator, în condițiile în care inculpatul a beneficiat oricum de reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării art.320 ind.1 C. și a valorificării conduitei sale de recunoaștere a comiterii faptei.

Mai mult instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la procentul de culpă a inculpatului, procent ce va fi necesar și la soluționarea laturii civile a cauzei, disjunsă de latura penală.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele:

În urma administrării în condiții de legalitate și loialitate a unui probatoriu pertinent și concludent s-a dispus prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj din data de (...) trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 C.

Încă din faza de urmărire penală inculpatul a avut o comportare bună recunoscând și regretând comiterea faptei descrise în actul de sesizare l instanței, iar ulterior, în ședința publică din (...) arătând în mod expres că-și însușește probele administrate în faza de urmărire penală și dorește să fie judecat conform procedurii simplificate prev. de art.320 ind.1 C.

În acest context apreciem pe deplin dovedită vinovăția inculpatului sub forma culpei cerută de textul incriminator, reținând în sarcina acestuia că în data de (...), în jurul orei 7,30 a intenționat să plece cu autoutilitara care a fost parcată lângă magazinul Tora de pe str.G.Coșbuc, în apropiere cu intersecția cu str.P. din S. S.. Pentru a ieși din parcare inculpatul a fost nevoit să facă o manevră de mers înapoi, pentru a-și continua deplasarea spre înainte, întrucât în fața acesteia erau parcate alte autovehicule.

Coroborând probele administrate în cauză și ținând seama de expertiza auto efectuată, curtea apreciază ca fiind evidentă și lipsită de echivoc culpa concurentă a părților, fapt constatat de altfel și de către instanța de fond și reținut la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

De altfel, prima instanță a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72

C., în mod corect a apreciat că se impune reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea unor circumstanțe atenuante facultative.

Conduita corectă a inculpatului de pe întreg parcursul procesului penal, colaborarea acestuia cu organele de urmărire penală, regretul sincer de care a dat dovadă precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia constituie împrejurări care atenuează răspunderea penală.

Apreciem în consens cu instanța de fond că o pedeapsă de 2 luni închisoare va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului iar raportat la circumstanțele personale ale acestuia considerăm că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, fiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art.81 C.

Simpla omisiune a instanței de fond de a stabili sub forma procentajului gradul de culpă a inculpatului în producerea accidentului rutier va putea fi acoperită cu ocazia soluționării laturii civile a cauzei, neconstituind un motiv de casare.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU-S. împotriva sentinței penale nr. 15 din 17 februarie 2012 a Judecătoriei Ș.-S..

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. C. I. A. D. L.

L. A. S.

GREFIER

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...) Jud.fond.M. A.

← Decizia penală nr. 1114/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1455/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1249/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1249/2012, Curtea de Apel Cluj