Decizia penală nr. 891/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.891/R/2012
Ședința publică din data de 11 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S.
T. C. reprezentat prin procuror D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. M. C. împotriva sentinței penale nr.218 din 31 mai 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.și ped.de art.2 al.1 din L. nr.1., cu aplic.art.41 al.2
C.pen., art.14 lit.c din L. nr.1.; deținere de droguri fără drept pentru consum propriu prev.și ped.de art.4 al.1 din L. nr.1., cu aplic.art.41 al.2
C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. M. C., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.M. L. și apărător ales av.Borz B., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. M., arată că își menține recursul formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului P. M., solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C., rap.la art.160/9 pct.4 C., apreciind că în acest moment nu mai există nici un pericol ca inculpatul să săvârșească alte acte care să constituie elementul constitutiv al unei infracțiuni, nu există date care să dovedească că acesta ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea unor probe și nu există pericolul ca inculpatul să influențeze declarația martorilor audiați câtă vreme urmărirea penală s-a încheiat, fiind prezentat materialul de urmărire penală la data de 5 iunie 2012.
Prin urmare, consideră că recursul este admisibil și inculpatul poate fi pus în libertate.
Solicită a fi avute în vedere motivele de recurs expuse pe larg la dosar. Își menține opinia, conform căreia, față de inculpat s-a luat măsura arestului preventiv la data de 15 mai 2012, datorită faptului că acesta a uzat de dreptul la tăcere, un drept care i-a fost adus la cunoștință chiar în momentul în care a fost audiat de către DIICOT la data de 1 mai 2012, când s-a pus în mișcare acțiunea penală.
În al doilea rând, față de circumstanțele reale ale faptei, respectiv împrejurarea că inculpatul a pus la dispoziție doar prietenilor cannabis sau rezină de cannabis, aceștia solicitându-i în mod expres inculpatului această substanță, ei fiind deja consumatori. Contrazice opinia instanței de fond, conform căreia inculpatul a pus în vânzare prin intermediul inculpatului A. B. A. substanțelor interzise.
In al treilea rând, se bazează pe ideea egalității de tratament față de coinculpat. S. că instanța de fond a considerat că situația celor doi inculpați este total diferită, însă fără a explica de ce a apreciat acest lucru.
De asemenea, susține că de la momentul arestării inculpatului P. M. C. nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, ultimele declarații de martori fiind date la 9 mai 2012.
Prin urmare, consideră că nu mai există vreun impediment ca cererea să fie admisă.
Nu în ultimul rând, arată că în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat și încearcă aplicarea art.16 din L. nr.1..
In final, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are multiple recomandări de la locul de muncă, este elev în clasa XII existând riscul să piardă acest an școlar, în situația în care va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin urmare, pentru toate aceste motive, consideră că recursul este admisibil.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Conform disp.art.1. C., liberarea provizorie sub control judiciar trebuie întrunit cumulativ mai multe condiții.
O primă condiție arătată în textul de lege, este ca pedeapsa pentru care este cercetat inculpatul să nu depășească 18 ani.
Cea de-a doua condiție în care sunt două teze, respectiv să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească noi infracțiuni și să nu existe date cu privire la faptul că acesta odată pus în libertate va încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Din punct de vedere formal, aceste condiții sunt realizabile, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani închisoare, nu există date certe că inculpatul ar săvârși noi infracțiuni sau că va încerca zădărnicirea adevărului dar textul art.1. al.1 C., folosește expresii „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de către instanță";, aceasta însemnând că liberarea provizorie nu este un drept absolut al inculpatului ci o facultate lăsată la îndemâna instanței care trebuie să analizeze în raport de circumstanțele reale ale cauzei și de circumstanțele personale ale persoanei, oportunitatea luării acestei măsuri după ce față de inculpat a fost luată în mod legal și temeinic măsura arestării preventive.
Ori, așa cum a arătat instanța fondului, apreciază că în acest moment, nu este oportună lăsarea în libertate a inculpatului iar criteriile care duc la această concluzie sunt dincolo de gravitatea infracțiunilor reflectate in limitele de pedeapsă prevăzute de norma de încriminare și în circumstanțele concrete ale comiteri lor, respectiv natura și durata activității infracționale, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, amploarea acestora, consecințele grave asupra sănătății persoanelor care beneficiază de consumul unor astfel de substanțe și faptul că printre aceste persoane se află persoane tinere.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului.
Inculpatul P. M. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și dorește să-și răscumpere greșeala.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 218/D din 31 mai 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 160/8a al. 6 C., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. M. C., fiul lui C. și V. I., născut la data de (...), deținut în Arestul IPJ C. și o fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...) instanța a fost sesizată cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. M. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. de art. 2 al.1 din L. nr. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped. de art 4 al.1 din L. 1. cu aplicarea art.
41 al.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
În susținerea acestei cereri s-a arătat pe scurt, că inculpatul a fost arestat preventiv la data de (...) dar în privința sa sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, câtă vreme pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat nu depășesc 18 ani închisoare și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În plus, se invocă egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați care sunt cercetați în stare de libertate, apreciind că din perspectiva circumstanțelor sale personale este evident că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale în materie și în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.754/(...) a Curții de A. C., s-a dispus admis recursul declarat de DIICOT-S. T. C. și arestarea preventivă a inculpatului P. M. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. de art. 2 al.1 din L. nr. 1. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped. de art 4 al.1 din L. 1. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
În fapt, în sarcina inculpatului P. s-a reținut că în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2011 - aprilie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acesta a pus în vânzare prin intermediul învinuitului A. B. A., a vândut și oferit cu titlu gratuit canabis - substanță care se regăsește pe T. A. nr.III la L. nr. 1., mai multor persoane printre care numiților C. M., A. M. C., B. O., precum și altor persoane până în prezent neidentificate.
Luând față de inculpat măsura arestului preventiv instanța a reținut că există probe și indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele art.
143 C. și totodată, s-a constatat că este incident cazul reglementat de art.148 lit. f C., respectiv inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare iar la dosar există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Referitor la condițiile prevăzute de art.143 C., s-a reținut că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul P. M. C. a săvârșit infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, aceste indicii fiind relevate, în principal, de declarațiile de recunoaștere parțială date de inculpatul P. în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, a coinculpatului A. B. A. (f.
171 și urm. u.p), a martorilor A. M. C. (f. 201 u.p), Balbineț O. (f. 202 u.p),
Paco Bulcsi A. (f. 206 u.p) și Bercheșan E. F. (f. 209 u.p), dar și de conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică depuse la dosar și care atestă natura substanței traficate de inculpatul P. ca fiind cannabis
(potrivit susținerilor coinculpatului A., drogurile fiind procurate de la acesta).
Conform art. 160/1 C. în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de
18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art. 1. al. 1 și 2 C.
S-a precizat faptul că, instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri, constatând că sunt îndeplinite aceste cerințe, va proceda la analizarea cererii și sub aspectul temeiniciei sale, deoarece simpla constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1. al. 1 și 2 C. nu obligă instanța în a-l pune în libertate pe inculpat.
Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori menținerea măsurii arestării preventive, pentru că instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, pentru că în caz contrar s-ar pune problema revocării acesteia, însă pe de altă parte nu este mai puțin adevărat că, atât în situația în care se discută luarea ori menținerea arestului preventiv, cât și atunci când se discută temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sunt avute în vedere aproximativ aceleași împrejurări, la care ne vom referi mai jos.
În acest caz concret, se poate observa că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășesc 18 ani închisoare iar pe de altă parte, nu au rezultat date în sensul cerut de art. 1. al. 2 C.
Așadar, cerințele de admisibilitate la care s-a făcut referit mai sus sunt îndeplinite, însă instanța consideră că se impune examinarea prezentei cereri de liberare provizorie sub control judiciar și sub aspectul oportunității sau al temeiniciei sale, conform art. 160/8a al. 2 C.
Acest text de lege stabilește că instanța admite cererea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Examinarea cererii sub aspectul temeiniciei sale se face în raport de anumite criterii care, deși nu au fost indicate în mod expres de legiuitor au fost identificate în literatura și practica judiciară, ca referindu-se pe de o parte, la circumstanțele ce țin de natura și gravitatea faptei sau faptelor comise, iar pe de altă parte, la circumstanțele ce privesc persoana inculpatului.
În acest context, instanța de fond a arătat că inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni grave, împrejurare reflectată nu doar în limitele pedepsei prevăzute de lege, dar și în circumstanțele concrete ale comiterii lor, în acest sens fiind avute în vedere, natura și durata activității infracționale desfășurate, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, amploarea acesteia, precum și consecințele extrem de grave asupra sănătății persoanelor care au beneficiat de „. inculpatului, în special acestea fiind persoane tinere din anturajul inculpatului.
Circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale, vârsta și pregătirea profesională, nu pot constitui, din punctul nostru de vedere argumente suficiente care să justifice admiterea unei astfel de cereri, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpat justificând concluzia că lăsarea acestuia în libertate nu este oportună la acest moment, mai ales în condițiile în care acesta a adoptat o atitudine parțial sinceră și nu a înțeles să colaboreze cu organele judiciare penale.
Instanța a mai precizat că nici argumentul egalității de tratament nu poate fi avut în vedere, deoarece situația inculpaților din prezentul dosar nu este identică, cel puțin din perspectiva poziției procesuale a acestora.
Așadar, față de argumentele invocate, s-a apreciat că în acest caz concret, nu se justifică liberarea provizorie a inculpatului P. M. C., sens în care în baza art. 160/8a al. 6 C. instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată și totodată, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul
P. M. C., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 11 iunie 2012, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința admiterii cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a arătat că nu mai există nici un pericol ca inculpatul să săvârșească alte acte care să constituie elementul constitutiv al unei infracțiuni, nu există date care să dovedească că acesta ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea unor probe și nu există pericolul ca inculpatul să influențeze declarația martorilor audiați câtă vreme urmărirea penală s-a încheiat, fiind prezentat materialul de urmărire penală la data de 5 iunie 2012.
S-a arătat că inculpatul a pus la dispoziție doar prietenilor cannabis sau rezină de cannabis, aceștia solicitându-i în mod expres inculpatului această substanță, ei fiind deja consumatori.
S-a invocat egalitatea de tratament arătând că alți doi inculpați sunt cercetați în stare de libertate și faptul că de la momentul arestării inculpatului nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, ultimele declarații de martori fiind date la 9 mai 2012.
În fața organelor de urmărire penală, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat și încearcă aplicarea art.16 din L. nr.1., nu are antecedente penale, are multiple recomandări de la locul de muncă, este elev în clasa XII existând riscul să piardă acest an școlar, în situația în care va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent P. M. C. este cercetat în dosarul nr.41/D/P/2012 al DIICOT S. T. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 din L. nr.1., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev.de art.4 din L. 1., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul recurent la data de (...), prin încheierea penală nr.754/2012 a Curții de A. C., temeiul arestării fiind cel prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Din actele dosarului rezultă că în cauză există în continuare probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptelor pentru care se efectuează cercetări.
Potrivit prevederilor art.136 alin.1 și 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.
Aceste dispoziții din legea română sunt în acord cu dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței (art.1602 alin.1 Cod procedură penală) și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază soluționează cererea, după ascultarea inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Curtea apreciază că în această fază a procesului penal și, în pofida împrejurării că, formal, cererea inculpatului îndeplinește condițiile legale, pe fond solicitarea inculpatului este neîntemeiată și se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest, pentru ca administrarea probelor în fața instanței de judecată să aibă loc în afara oricărei posibile influențe.
Intervalul scurs de la data arestării - 15 mai 2012 -(mai puțin de 1 lună) nu este unul care să conducă la concluzia că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față de acest caz, în care se așteaptă reacții prompte, ferme, din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.
Față de natura și gravitatea presupusei activității infracționale, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.
În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr.33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță.
Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată doar în urmă cu aproape o lună de zile.
Curtea are în vedere și pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpatul recurent, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, numărul de martori care urmează a fi audiați în cauză, atitudinea doar parțial sinceră a inculpatului până la acest moment procesual.
Multiplele caracterizări în favoarea inculpatului depuse în dosar nu sunt în măsură a oferi garanții pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, ele provenind de la prieteni și cunoscuți ai inculpatului, neavând astfel caracter obiectiv.
Inculpatul avea posibilitatea să solicite efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de lângă Tribunalul Cluj, dar nu a apelat la aceasta.
Pentru toate considerentele prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. C. fiul lui V. și G., născut la (...), aflat în prezent în
Arestul IPJ C. împotriva sentinței penale nr.218/D din (...) a T.ui C..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. C. fiul lui V. și G., născut la (...), aflat în prezent în Arestul IPJ C. împotriva sentinței penale nr.218/D din (...) a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A. Ț..
| ← Decizia penală nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1114/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
