Decizia penală nr. 1253/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1253/R/2012

Ședința publică din 19 septembrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R.

JUDECĂTORI : C. I.

: A. D. L.

GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. T. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații S. O. A. și S. C. L. împotriva sentinței penale nr.958 din 27 iulie 2012 a J. G., pronunțată în dosarul nr. (...), aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

■ inculpatul S. O. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 208 alineatul 1 și articolul 209 alineatul 1 literele a) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 37 litera a) din Codul penal și

■ inculpatul S. C. L., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 208 alineatul 1 și articolul 209 alineatul 1 literele a) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 40 din Codul penal.

La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă inculpații S. O. A. și S. C.

L., ambii în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat O. C. L., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar ( f. 19 ), precum și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. O. A., avocat V. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,

Apărătorul din oficiu pentru inculpatul arestat S. O. A., depune la dosar referat și solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să dispună plata onorariului aferent din fondurile M.ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial prin hotărâre.

Apărătorul ales al inculpaților S. O. A. și S. C. L. depune la dosar motive de recurs.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpaților S. O. A. și S. C. L. solicită admiterea recursului, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală pentru motivele formulate și depuse în scris la dosar.

Apreciază că în cauză nu există prejudiciu, iar constituirea de parte civilă a fost efectuată de către o persoană care nu a făcut dovada calității sale, ci doar a

1 fost împuternicit verbal de către administratorul societății, care se află în stare de arest, în M. B.

De asemenea, evidențiază două aspecte contradictorii reținute de către instanța de fond, respectiv susținerea că prejudiciul nu a fost recuperat deloc, iar ulterior, susținerea că prejudiciul a fost recuperat integral.

Consideră că fapta nu a fost săvârșită de către cei doi inculpați, iar în ceea ce privește ansamblul probator din cauză și coroborarea probelor existente, nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților. Mai arată că nu se poate face legătura între urmele materiale fixate și ridicate din interior halei cu prezența inculpaților în acel loc și, respectiv că nu există urme materiale care să ateste cu certitudine prezența inculpaților la locul săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, evidențiază inadvertențele ce vizează declarațiile martorilor din cele două faze procesuale și reiterează că, din punctul său de vedere, fapta nu a fost săvârșită de către inculpați, condiție în care instanța de fond ar fi trebuit să aplice principiul in dubio pro reo.

Invocă că inculpații au fost mai fost condamnați într-un alt dosar, unde au recunoscut, asumându-și astfel consecințele, iar în speță consideră că nu s-a dovedit în mod evident că fapta a fost săvârșită de către inculpați, motiv pentru care a solicitat achitarea acestora.

Reprezentanta M.ui P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate pentru considerentele care, în opinia sa, confirmă legalitatea și temeinicia soluției

și care se regăsesc în motivarea sentinței penale nr. 958 din 2012 a J. G., atacată în prezenta cauză.

Consideră că materialul probator în cauză prezintă elementul de complexitate arătat de către apărare legat de unele reveniri a unei părți dintre martorii audiați de către instanță cu privire la depozițiile date inițial, în faza de urmărire penală. Aspectul evidențiat a fost rezolvat de către instanță prin prisma articolul 63 din Codul de procedură penală, instanța arătând expres considerentul pentru care a apreciat ca fiind corespunzătoare adevărului declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și prin prisma coroborării cu celelalte probe din dosarul cauzei și ale depozițiilor martorilor care nu și-au modificat declarațiile, avându-se în vedere și elementul legat de lipsa oricărei justificări plauzibile a modificărilor.

Prin urmare, consideră că poziția inculpaților de nerecunoaștere nu este un element esențial pentru a înlătura materialul probator. Cu privire la elementele legate de latura civilă rezolvată de instanță prin respingerea constituirii de parte civilă, avându-se în vedere lipsa de calitate a persoanei ce s-a constituit ca parte civilă în procesul penal, consideră că nu este un aspect care să inducă concluzia lipsei unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii de furt, pentru că o astfel de infracțiune se urmărește din oficiu și se impune efectuarea dovezii că bunurile cu valoare economică, aspect indubitabil în speță, au fost luate, fără drept, din detenția sau posesia unei persoane.

Modalitatea de valorificare a dreptului unei persoane vătămate, sau introducerea ori neintroducerea în procesul penal pentru rezolvarea prejudiciului nu are nicio o legătură cu aspectul arătat de apărare și cu o potențială soluție de achitare.

Consideră că soluția primei instanțe nu cuprinde elemente care să justifice criticile aduse și recursurile nefondate.

Inculpatul S. O. A., având ultimul cuvânt, lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.

Inculpatul S. C. L., având ultimul cuvânt, arată că faptele pe care le-a comis le-a recunoscut, dar în cauză nu este autorul, cu motivarea „chiar m-am schimbat";.

C U R T E A

Deliberând constată că,

Prin sentința penală nr.958 din 27 iulie 2012 Judecătoria Gherla a condamnat pe inculpatul S. O.-A. fiul lui O.-S. și D.-A., născut la data de 14 decembrie 1990 în municipiul C.-N., județul C., de cetățenie română, studii: 8 clase, fără ocupație, recidivist, domiciliat în comuna B., satul R., numărul 514, județul C., codul numeric personal 1., la pedeapsa de :

-- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul 208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 literele a) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 37 litera a) din Codul penal

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 1. a J. G. și obligă pe inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa de la punctul 1; în final 6 ani închisoare.

S-a menținut măsura arestării inculpatului și scade din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive din perioada (...) până la (...) și începând cu data de (...) până la zi.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul S. C.-L., fiul lui O.-S. și D.-A., născut la data de

16 mai 1993 în municipiul C.-N., județul C., de cetățenie română, studii: 10 clase, elev la Ș. "A. V." din C.-N., cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, domiciliat în comuna B., satul R., numărul 514, județul C., codul numeric personal

1. la pedeapsa de:

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 1. a J. G. și obligă pe inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa de la punctul 1; în final 5 ani închisoare.

4. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.

S-a respins acțiunea civilă a părții civile S. W. T. S. reprezentând contravaloarea unui număr de 3 calorifere (450 lei).

Au fost obligați inculpații să achite fiecare, câte 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.

P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul numărul 2. al P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. O.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul 208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 literele a) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 37 litera a) din Codul penal și a inculpatului S. C.-L., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul 208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 literele a)

și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 40 din Codul penal. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Inculpații S. O.-A. și S. C.-L. sunt frați, iar domiciliul lor din comuna

B., satul R., numărul 514 se învecinează cu atelierul de tâmplărie aparținând părții vătămate S. W. T. S. (filele 8-9).

La data de 4 februarie 2009, când inculpatul S. C.-L. era minor, cei doi au fost surprinși în flagrant când încercau să sustragă un utilaj electric instalat pe un banc de lucru, după ce au pătruns în atelier prin escaladarea unui geam. P. această faptă, inculpații au fost sancționați administrativ prin ordonanța nr.255/P/2009 din

29 septembrie 2009 (fila 88).

Prin sentința penală nr. 1. a J. G., inculpații au fost condamnați la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar și-au menținut hotărârea infracțională de a comite furturi (filele 48-49 și 60-61).

Astfel, în jurul datei de 21 februarie 2012, pe timp de zi, inculpații S. O.-A. și S. C.-L. au escaladat acoperișul unei anexe a imobilului în care locuiesc, după care au trecut prin escaladarea peretelui în podul halei de producție aparținând părții vătămate S. W. T. S., situat în comuna B., satul R., numărul 513 (la o distanță de aproximativ un metru față de clădirea inculpaților). Prin distrugerea unei porțiuni de tavan, inculpații au reușit să coboare în hală, apoi au demontat diverse piese de la patru utilaje folosite la prelucrarea lemnului. P. a putea transporta bunurile sustrase, inculpații au desfăcut cablurile metalice cu care era asigurată ușa situată pe latura de est a halei, în partea care se învecinează cu imobilul familiei S..

Cu ocazia cercetării la locul faptei s-a descoperit o cărare de urme în zăpadă, care ducea spre imobilul cu numărul 514, aparținând inculpaților. S-a constatat, de asemenea, că la capătul halei, în partea care se învecinează cu imobilul familiei S., mai multe scânduri au fost desfăcute, fapt ce a permis intrarea inculpaților în pod. O pereche de mănuși din material sintetic, abandonată de inculpați în interiorul halei a fost ridicată în vederea cercetărilor (filele 8-33).

În data de 22 februarie 2012, inculpatul S. O.-A. s-a deplasat la domiciliul martorului L. D. din R., rugându-l să-i transporte cu căruța niște deșeuri metalice la punctul de colectare din cadrul S. SIF A. S. Necunoscând proveniența ilicită a bunurilor martorul a acceptat și s-a deplasat cu căruța la imobilul cu numărul

514, unde ambii inculpați au scos din anexa situată lângă atelierul S. W. T. S.R.L, mai multe componente de utilaje vopsite parțial în culoarea verde și le-au încărcat în căruță (filele 76-77). În drum spre punctul de colectare, inculpații l-au luat în căruță și pe martorul P. I.-G., căruia anterior i-au mărturisit că au sustras bunuri din clădirea tâmplăriei (filele 74-75).

La punctul de colectare a deșeurilor metalice S. SIF A. S., gestionara B. Ana-

M. a cântărit bunurile prezentate și a întocmit adeverința de primire și plată nr.

0186 din 22 februarie 2012, pentru cantitatea de 172 kg. deșeuri metalice, pe numele căruțașului L. D.. Având însă unele suspiciuni cu privire la proveniența licită a bunurilor, martorul L. D. a refuzat categoric să semneze documentul, arătând că bunurile predate aparțin inculpaților S. O.-A. și S. C.-L. În această situație, unul dintre inculpați a încasat suma de 139,32 lei și a promis că va reveni a doua zi cu cartea de identitate în vederea întocmirii unei noi adeverințe, dar nu și-a respectat promisiunea (filele 71-77).

La data de 23 februarie 2012 organele de cercetare penală au ridicat bunurile predate de către inculpați la S. SIF A. S. și le-au restituit reprezentantului societății păgubite (filele 46-47).

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptei, dar vinovăția acestora a rezultat cu certitudine din coroborarea procesului verbal de cercetare la locul faptei, cu procesul verbal de constatare din 23 februarie 2012, declarațiile reprezentantului

4 părții vătămate, declarațiile martorilor B. Ana-M., P. I.-G., L. D., P. S.-A. și P. F.-I. P. a induce în eroare organele de urmărire penală inculpații au susținut, că în data de 22 februarie 2012 ei au transportat cu căruța numitului „." (L. D.) și au predat la punctul de colectare a deșeurilor metalice doar bunuri provenite din gospodărie (o sobă, o banchetă a unui autoturism și altele), solicitând totodată audierea martorului P. F.-I. (filele 64-66 și 96-97).

Deși este prieten cu sora inculpaților, martorul P. F.-I. nu a confirmat versiunea acestora, arătând că transportul de deșeuri metalice invocat de către inculpați s-a făcut în data de 20 februarie 2012 cu căruța numitului H. A., iar cu această ocazie inculpații au transportat toate deșeurile metalice pe care le aveau în gospodărie (filele 100-101).

Martorul P. S.-A. (fratele martorului P. F.-I.) a dat, de asemenea, declarații relevante în ceea ce privește vinovăția inculpaților, arătând că: „eu fiind în relații de prietenie cu frații S., respectivii mi-au spus de mai multe ori că există o clădire lângă imobilul lor unde a funcționat tâmplăria și că din aceea tămplărie de mai multe ori au sustras fier și m-au invitat și pe mine să furăm fier, dar eu am refuzat. Respectivii mi-au spus că ei au pătruns de mai multe ori în aceea tâmplărie și au sustras fier pe care l-au vândut, "(filele 98-99).

Semnificativă în acest sens este declarația martorului P. I.-G., care a menționat următoarele: "eu i-am întrebat pe cei doi frați de unde au fierul și mi-au spus amândoi, că l-au furat de la fosta hală a tâmplăriei, care se învecinează cu proprietatea lor. " (filele 74-75).

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea reprezentatntului părții vătămate (fila 1); declarațiile reprezentatntului părții vătămate (filele 5-7A); procesul verbal de cercetare la locul faptei (filele 8-9); planșa fotografică (filele 10-32 și 37-41); mijloace materiale de probă: o pereche de mănuși (filele 33-34); procesul verbal de constatare (fila 35); dovada recuperării prejudiciului (filele 46-47); declarațiile inculpaților (filele 53-55; 64-66; și 94-97); declarațiile martoriior (filele 71-72; 74-77 și 98-101); adeverința de primire și plată (fila 73) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 122-125).

De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarațiile inculpaților (filele 27 și 28) și declarațiile martorilor (filele 51, 53, 55,

97, 98 și 132).

Așa cum s-a arătat, inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii, nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței. Martorii audiați în fața instanței au dat declarații evazive, arătând, fie că nu își amintesc ce au declarat în timpul urmăririi penale, fie că nu au declarat la poliție aspectele consemnate în declarații și că acestea au fost trecute acolo de către polițiști, fără ca ei să spună așa ceva.

Așa cum s-a arătat în practica judiciară (Tribunalul Municipiului

București, secția I penală, decizia nr. 215/1989, publicată în revista ,,Dreptul’’ nr. 6/1992, pagina 90) P. a putea fi luate în considerare revenirile inculpatului în fața instanței de judecată asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, când a recunoscut săvârșirea faptei imputate, este necesară îndeplinirea cumulativă a două cerințe: pe de o parte, modificarea poziției inculpatului să fie determinată de motive temeinice, convingător dovedite, și, pe de altă parte, noile declarații să se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză.

În faza de urmărire penală, martorii au dat declarații fără echivoc, care dovedesc săvârșirea de către inculpați a faptei pentru care sunt trimiși în judecată. Revenirea acestora în fața instanței (cu excepția martorului P. I.-G.) asupra declarațiilor anterioare, nu este justificată cu nimic, afirmațiile martorilor,

5 în sensul că s-a consemnat altceva decât au spus ei, nu pot fi luate în considerare.

Prin urmare, instanța a considerat ca fiind adevărate, declarațiile date de martori în faza de urmărire penală.

Din coroborarea acestor probe a reieșit că inculpații se face vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

În drept, fapta inculpaților S. O.-A. și S. C.-L., care în jurul datei de 21 februarie 2012 au însușit pe nedrept, împreună, prin escaladare și efracție, bunuri în valoare totală de aproximativ 9.550 lei din patrimoniul părții vătămate S. W. T. S. din R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „. calificat" prev. de art.208 alin.l și art.209 alin. 1 lit. „a" și „i" din Codul penal.

Față de inculpatul S. O.-A. sunt aplicabile și prevederile art.37 lit."a" din Codul penal, întrucât a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, înainte ca pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1. a J. G. să fi fost considerată ca executată.

In temeiul art. 85 alin.l din Codul de procedură penală s-a impus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S. O.-A. prin sentința penală nr. 1. a J. G., întrucât a săvârșit o nouă infracțiune în perioada termenului de încercare.

Față de inculpatul S. C.-L. sunt aplicabile și prevederile art. 40 din

Codul penal, întrucât pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1. a J. G. a fost comisă în timpul minorității și nu poate constitui primul termen al recidivei.

La individualizarea pedepsei ce se va stabili fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal: gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta nu a fost recuperat; persoana inculpaților: ambii inculpați au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare cu suspendare prin sentința penală nr. 1. a J. G., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485/A din 20 decembrie 2010 a T. C..

Față de inculpatul S. O.-A. a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla nr.959/P/2011 din 1 noiembrie

2011. Cauza se află pe rol la Judecătoria Gherla.

Ambii inculpați au mai fost sancționați administrativ pentru comiterea unor furturi, (filele 118-120 din dosarul de urmărire penală).

Din caracterizările întocmite de P. comunei B. a rezultat că ambii inculpați frecventează barurile și consumă băuturi alcoolice. Prin numeroasele furturi pe care le-au comis au creat o stare de nesiguranță în cadrul comunității locale, iar încercările autorităților locale de de a-i influența pozitiv s-au dovedit a fi lipsite de eficiență (filele 89-90) c) limitele speciale ale pedepsei.

În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului S. O.-A., o pedeapsă de 3 ani închisoare iar inculpatului S. C.-L., o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Prin sentința penală numărul 1. a J. G., pronunțată în dosarul numărul (...) (atașat) și modificată prin decizia penală numărul 4. a T. C., rămasă definitivă, instanța a hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul major S. O.-A., fiul lui O.-S. și D.-A., născut la data de (...) în municipiul C.-N., județul C., domiciliat în comuna B., satul R., nr. 514, județul C., având codul numeric personal 1., la pedepsele de : a) 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pătrundere fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, prevăzută de articolul 4

6 alineatul 2 din Legea numărul 2., cu aplicarea articolului 75 alineatul 1 litera c) din Codul penal, b) 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de componente ale căii ferate, prevăzută de articolul 6 alineatul 1 din Legea numărul

2. raportat la articolul 208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 literele a) și g) și alineatul 3 litera f) din Codul penal, cu aplicarea articolului 75 alineatul 1 litera c) din Codul penal.

S-au contopit pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, fără spor; în final 3 ani închisoare.

S-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei precizate la punctul

2, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

S-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la (...).

A fost condamnat inculpatul minor S. C.-L., fiul lui O.-S. și D.-A., născut la data de (...) în municipiul C.-N., județul C., domiciliat în comuna B., satul R., nr. 514, județul C., posesor C.I. seria KX nr. 5. eliberat de S. G. la data de (...), având codul numeric personal 1., la pedepsele de : a) 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pătrundere fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, prevăzută de articolul 4 alineatul 2 din Legea numărul 2., cu aplicarea articolului 99 și următoarele din

Codul penal, b) 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de componente ale căii ferate, prevăzută de articolul 6 alineatul 1 din Legea numărul

2. raportat la articolul 208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 literele a) și g) și alineatul 3 litera f) din Codul penal, cu aplicarea articolului 99 și următoarele din

Codul penal.

S-au contopit pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare, fără spor; în final 2 ani închisoare.

S-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei precizate la punctul

2, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

S-a scazut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la (...).

Conform articolului 83 alineatul 1 din Codul penal, Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a savârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

De asemenea, conform articolului 864 din Codul penal, Dispozițiile art. 83 si 84 se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și a obligat pe inculpatul

S. O.-A. să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa stabilită în prezentul dosar; în final 6 ani închisoare.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și a obligat pe inculpatul S. C.-L. să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa stabilită în prezentul dosar; în final 5 ani închisoare.

Modalitatea de cumulare a pedepselor utilizată de instanță a fost agreată și în literatura de specialitate (I. C. M., Suspendarea condiționată a executării pedepsei - șansă sau capacană - ,,Editura ,,Lumina Lex’’, București, 2002, paginile 174-177).

În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție

- S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța apreciază în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că va proceda în consecință.

Prin ordonanța din (...), organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului S. O.-A. (fila 52 din dosarul de urmărire penală). Prin ordonanța din (...), organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului S. C.-L. (fila 63 din dosarul de urmărire penală).

Prin încheierea penală numărul 8. a J. G. (fila 112 din dosarul de urmărire penală) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...). Această măsură a fost menținută de către instanță până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și în temeiul articolului 350 alineatul 1 din Codul de procedură penală, instanța a menținut măsura arestării inculpatului.

În temeiul articolului 88 din Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând începând cu data de

(...) până la (...) și începând cu data de (...) până la zi.

Prejudiciul în valoare de 9.550 lei a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase. Reprezentantul părții vătămate S. W. T. S. se mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 450 lei (fila 7 din dosarul de urmărire penală) reprezentând contravaloarea unui număr de 3 calorifere pe care inculpații le-ar fi sustras odată cu componentele celor 4 utilaje. Întrucât sustragerea celor 3 calorifere nu a putut fi dovedită iar inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru sustragerea acestora, constituirea de parte civilă nu se justifică. Prin urmare, în temeiul articolelor 14, 15 și 346 din Codul de procedură penală, s-a respins acțiunea civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații S. O. A. și S. C. L., solicitând casarea hotărârii și rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. să se dispună achitarea lor pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C.pen.

Susține că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților, astfel că trebuia să se facă aplicarea principiului in dubio pro reo.

Astfel, s-a arătat că hala în care se presupune că a fost săvârșită infracțiunea este părăsită de mai mulți ani și este accesibilă oricui ar avea intenția de a pătrunde în interior, putându-se pătrunde prin orice parte a

acesteia.

De asemenea, urmele ridicate din curtea imobilului unde locuiesc inculpații au fost fără elemente de identificare, în timp ce din interiorul halei au fost fixate și ridicate urme de încălțăminte tip tenis cu amprenta specifică, care ar fi trebuit comparată cu amprenta încălțămintei purtate de cei doi inculpați. Cum inculpații nu purtau un astfel de tip de pantof, nu se

poate face legătura între urmele materiale fixate și ridicate din interiorul halei cu prezența inculpaților în acest loc. Totodată nu s-a dovedit că ar exista vreo legătură între inculpați și mănușile găsite în hală.

S-a mai susținut că declarațiile martorilor din faza de cercetare judecătorească atestă o cu totul altă stare de fapt decât cea reținută prin actul de sesizare. O parte dintre martori au arătat în fața instanței că nu

au văzut obiectele pe care le aveau în căruță cei doi inculpați, cu toate că în faza de urmărire penală le-au descris explicând aceasta prin faptul că declarațiile din cursul urmăririi penale nu corespund realității, fiind scrise de polițist. R. la modul în care au fost luate declarațiile în faza de urmărire penală, acestea trebuie puse sub semnul îndoielii și în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare declarațiile martorilor din faza de judecată, apreciindu-le adevărate doar pe cele date în faza de urmărire penală.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că prima instanță a interpretat corect probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, stabilind o stare de fapt

conformă cu acestea.

Astfel, din declarațiile martorilor B. A., P. I. G., L. D., P. S. A. și P. F. I., coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că cei doi inculpați sunt autorii faptei comise în dauna părții vătămate SC W. T. SRL, situat în satul R.

Martora B. A. audiată în cursul urmăririi penale a arătat că la

punctul de colectare a deșeurilor metalice unde lucrează în calitate de gestionară s-au prezentat cei doi inculpați împreună cu martorul L. D., iar întrucât inculpații nu au avut vreun act de identitate asupra lor, a întocmit adeverința pe numele martorului L. D., declarând că ulterior acestui moment, organele de cercetare penală au identificat printre bunurile achiziționate și recunoscute de martoră ca fiind cele pe care inculpații le- au vândut, acele bucăți de utilaje sustrase din hala aparținând părții vătămate.

Martorul P. I. G. a declarat în cursul urmăririi penale că i-a însoțit pe inculpați și pe căruțaș la punctul de colectare, iar din discuțiile purtate, a înțeles că fierul ar fi fost sustras, arătând chiar că a observat că este vorba de obiecte care ar fi putut proveni de la utilajele aflate în hală.

L. D. a susținut că a avut anumite suspiciuni în privința fierului deținut de inculpați și a văzut că acesta este de culoare verde, astfel că a refuzat să semneze adeverința eliberată de gestionara societății de colectare a deșeurilor metalice.

În același timp, ceilalți doi martori susțin starea de fapt reținută de instanța de fond, iar toate probele se coroborează cu procesul verbal de

cercetare la fața locului, din care a rezultat că pe cărarea dinspre hala de unde s-a comis fapta se aflau urme de pași pe zăpadă până în dreptul imobilului nr.514 aparținând inculpaților.

Chiar în condițiile în care în cursul judecății, martorii L. D. și P. S. A. nu și-au menținut declarațiile din faza de urmărire penală, revenirea asupra acestor declarații nu a fost justificată, iar din declarațiile celorlalți

martori audiați în cursul judecății și văzând probele administrate în cursul urmăririi penale la care s-a făcut referire mai sus, rezultă în mod cert că inculpații sunt autorii infracțiunii de furt calificat, încadrată corect în drept în disp.art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și i C.pen. cu aplic.art.37 lit.a C.pen. pentru inculpatul S. O. A. și art.40 C.pen. pentru inculpatul S. C. L.

Prin urmare nu se poate dispune achitarea inculpaților conform

art.10 lit.c C.pr.pen. Este de precizat că în susținerea vinovăției celor doi

inculpați nu au fost reținute ca probe existența unor alte urme decât cele constatate în procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală, după cum s-a precizat mai sus.

În consecință recursurile declarate în cauză sunt nefondate și apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor, ținând cont de toate criteriile de individualizare prev.de art.72 C.pen. se

impune respingerea acestora în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

De asemenea, instanța de fond a ținut seama de împrejurarea că inculpatul S. O. A. a comis infracțiunea în perioada termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1. a J. G. și în stare de recidivă postcondamnatorie, iar inculpatul S. C. L., după ce a fost condamnat la o

pedeapsă de 2 ani închisoare prin aceeași sentință, procedând în mod

judicios la revocarea suspendării sub supraveghere a celor două pedepse.

În baza art.381 C.pr.pen. rap.la art.88 C.pen. se va deduce din pedeapsă perioada detenției preventive pentru fiecare inculpat, din data de 3 iunie 2010 și până la data de 28 iulie 2010 și începând cu data de 26 februarie 2012 - la zi.

Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.

P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. O. A. și S. C. L. împotriva sentinței penale nr. 958 din 27 iulie 2012 a J. G.

Deduce din pedeapsă perioada detenției preventive pentru fiecare inculpat, din data de 3 iunie 2010 și până la data de 28 iulie 2010 și începând cu data de

26 februarie 2012 - la zi.

Stabilește onorarii parțiale în sumă de câte 150 lei în favoarea apărătorilor desemnați din oficiu, avocat B. V. și avocat S. I. A.

Obligă pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în sarcina statului în recurs, în sumă de câte 300 lei fiecare, Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. R. C LAUDIA I. A. D. L.

GREFIER L. A. S. red.C.I./A.C.

2 ex. (...) jud.fond.Georgiu I.

← Decizia penală nr. 856/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 140/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1253/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1253/2012, Curtea de Apel Cluj