Decizia penală nr. 1267/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1267/R/2012
Ședința publică din 24 septembrie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - S. T. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva sentinței penale nr.612/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C.-N., privind pe inculpații O. B. O. și R. I. A., trimiși în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă J. C. N. nr. 3. din data de 08 septembrie 2011, fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 si 2 Cod penal si furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.
209 alin.1 lit. a, i, Cod penal in condițiile art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O. B. O., av.R. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata R. I. A., av.Sîrb A. S., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpații O. B. O. și R. I. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul M.ui P. formulează o cerere prealabilă privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru ambii inculpați în sensul de a reține forma consumată a infracțiunilor. Solicitarea este de a se reține pentru infracțiunea de furt disp.art.41 al.2 C. pentru ambii inculpați întrucât starea de fapt descrisă în actul de sesizare care le-a fost adusă la cunoștință cu ocazia prezentării învinuirii, presupune două acte de furt, respectiv furtul cheii părților vătămate pe baza căreia s-a realizat copia neautorizată de părți folosită pe nedrept ulterior la realizarea activității de furt a bunurilor părții vătămate. E. adevărat că nici în rechizitoriu nu apare vreo mențiune cu privire la existența a doua acte, însă există o practică inclusiv a I.C.C.J. care arată că nu se pune problema extinderii acțiunii penale ci doar a schimbării încadrării juridice.
Consideră că nu s-a avut în vedere acest aspect deși inculpații au recunoscut starea de fapt pe care o expun pe larg.
Apărătorii inculpaților arată că nu solicită amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării față de noua încadrare juridică.
Față de cererea formulată, Curtea, acordă cuvântul părților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O. B., solicită respingerea ambelor cereri formulate de reprezentantul parchetului ca fiind nefondate.
Solicită a se avea în vedere că judecarea cauzei s-a realizat în baza disp.art.320/1
C., inculpatul O. recunoscând în totalitate faptele reținute în rechizitoriu. Ori, solicitându-se schimbarea celor reținute în rechizitoriu, inculpatul O. B. nu mai are posibilitatea să își mai modifice susținerile.
Apreciază că la acest moment, solicitarea parchetului este tardivă.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata R. I., susține că nu se impune în cauză reținerea acestui articol. Nici în rechizitoriu nu s-au avut în vedere aceste prevederi legale și solicitarea parchetului este tardivă. Pe de altă parte, nu împărtășește susținerea colegei, raportat la faptul că judecata nu s-a făcut în baza art.320/1 C. Inițial, instanța într-adevăr a aplicat aceste prevederi, după care a revenit și a administrat în cauză probe. Din punctul său de vedere, în ce privește solicitarea parchetului de a se schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului O. B., este întemeiată și solicitarea de schimbare a încadrării juridice din complicitate în infracțiunea de furt calificat. Consideră că încadrarea juridică dată faptei a fost legală prin rechizitoriu.
Reprezentantul M.ui P., pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea în parte a sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, reevaluarea întregului material probator, pronunțarea unei noi soluții de condamnare a ambilor inculpați pentru faptele comise, cu reținerea încadrării juridice corecte.
În susținerea recursului arată că încadrarea juridică dată faptelor dincolo de considerentele arătate de colegii săi prin memoriul depus la dosar pentru inculpatul O. B., respectiv față de netemeinicia schimbării de încadrare juridică din autorat în complicitate la furt care nu se bazează decât pe una din declarațiile date de inculpat în fața instanței, este greșită și din perspectiva nesesizării până în prezent a faptului că activitatea infracțională a inculpatului, raportat la furtul comis în dauna părții vătămate, a cuprins două etape care constituie o speță tipică de școală în care activitatea cuprinde două acte distincte în baza aceleiași rezoluții infracționale. De altfel, ambii inculpați, au arătat în diverse faze ale procesului penal că au hotărât împreună comiterea activității infracționale de furt de bunuri din locuința părților vătămate, plan pe care l-au pus în executare în două etape. Mai întâi, au procedat împreună la luarea cheii locuinței din posesia părților vătămate, au confecționat pe calea artizanală prin intermediul unei societăți comerciale o cheie pe care au și folosit-o ulterior pentru a realiza activității de luare a celorlalte bunuri cu privire la care se luase rezoluția infracțională inițial.
Prin urmare, consideră că soluția este clară. P. că în opinia sa aspectul nu necesită aplicarea art.335 al.1 C., ci o simplă schimbare de încadrare juridică, această activitate fiind descrisă de inculpat încă din primele cercetări și fiind luată în calcul ca atare fără a se reține dispozițiile legale corecte.
Pe de altă parte, rămâne în discuție problema legată de încadrarea juridică amintită pentru inculpatul O. A. problema este oarecum complicată datorită faptului că prima instanță a soluționat sui-generis această cauză, în sensul că a luat în aceeași zi trei declarații inculpatului care sunt contradictorii sub aspectul aplic.art.320/1 C., moment de la care derularea procedurii este guvernată de aspectul de nelegalitate sesizat și care face și el obiectul prezentului dosar.
Există o primă declarație luată inculpatului în data de (...). Acesta precizează expres la întrebările instanței, că dorește să uzeze de disp.art.320/1 C. P. de asemenea expres că nu contestă faptele reținute în actul de sesizare pe care și le însușește ca atare și solicită judecarea cauzei pe baza acestora. Intr-un mod de neînțeles, instanța îi mai ia o declarație prin care acesta detaliază starea de fapt, menționând că de fapt această expunere din rechizitoriu a derulării evenimentelor nu este cea corectă. In ceea ce privește pătrunderea sa în locuința părților vătămate cu ocazia luării efective a bunurilor, inculpatul a menționat că întreaga sa contribuție s-a rezumat la asigurarea pazei în fața ușii. Prin urmare, instanța a avut în vedere acest element de complicitate și a dispus schimbarea de încadrare juridică pentru acest inculpat, reținând art.26 C.
Consideră că declarația inițială a inculpatului prin care solicită aplicarea art.320/1 al.1 și 2 C., este irevocabilă iar instanța trebuia să acorde consecințele juridice corespunzătoare, pronunțând o soluție mai simplă respectiv disjungerea cauzei pentru acest inculpat sau derularea cercetărilor judecătorești în considerarea lipsei inculpatului.
E. cert că declarația făcută de inculpat prin care acceptă judecarea în condițiile procedurii simplificate este irevocabilă și sunt aplicabile disp.art.320/1
C., însă atunci nu se pune problema art.26 și schimbarea operată de instanță este nelegală întrucât starea de fapt din rechizitoriu nu precizează complicitate ci autorat perfect împreună cu un coinculpat. În această situație, trebuie să se accepte că încadrarea juridică corectă era cea de autorat la infracțiunile menționate, cu solicitarea de a se reține și art.41 al.2 C. pentru infracțiunea de furt, instanța neputând concepe în final o soluție preluând disp.art.320/1 C., dar prelevând și declarația inculpatului care nu recunoaște starea de fapt din actul de sesizare.
Apreciază că art.320/1 C. față de inculpatul O. B. este incidentă dar numai pentru acest considerent și cu consecința reținerii autoratului. În opinia sa, cauza ar putea suporta și o trimitere spre rejudecare pentru a se lămuri intenția părții și situația din dosarul cauzei sub acest aspect. Raportat la intenția inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, consideră că dispozițiile legale ar trebui aplicate ca atare și nu printr-o interpretare artificială de către instanță, în sensul modificării stării de fapt în favoarea inculpatului.
Prin urmare, solicitarea este de a se reține dispozițiile textului de lege, de a se aplica acestuia o sancțiune pentru încadrarea juridică corectă care presupune acceptarea stării de fapt din rechizitoriu.
În ceea ce-i privește pe ambii inculpați, susține că dată fiind lipsa de antecedente penale a acestora, nu opinează pentru o modalitate privativă de libertate.
R. la inculpata R. I., apreciază că nu sunt justificate circumstanțele atenuante întrucât instanța a sesizat corectă că această inculpată a avut o contribuție activă și substanțială în comiterea activității infracționale, fiind cea care a generat această activitate iar ulterior conduita sa procesuală a constat în lipsa de la dezbateri, instanța nesancționând acest aspect în nici un mod. Prin urmare, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
In ce privesc dispozițiile de confiscare, susține că nu înțelege să le susțină deoarece din verificările efectuate rezultă că prejudiciul părții vătămate respectiv civile P. A. a fost recuperat integral.
Solicită a se modifica latura penală în modul arătat anterior.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O. B., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale solicită a se constata că, pedeapsa stabilită de către instanța de fond de 1 an și 6 luni închisoare cu aplic.art.81 C., corespunde scopului acestei pedepsei.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat pentru două infracțiuni la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare, în final instanța aplicând pedeapsa cea mai grea prin contopirea acestora. Apreciază că față de derularea procesului penal și a urmăririi penale, această pedeapsă corespunde scopului pentru care a fost aplicată.
In subsidiar, în cazul în care se va aprecia faptul că acea schimbare a încadrării juridice s-a făcut peste rechizitoriu, iar inculpatul a solicitat judecarea în procedura simplificată prev.de art.320/1C., apreciază că se impune pentru rezolvarea acestei situații, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata R. I., solicită admiterea în parte a recursului declarat de parchet doar în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului O. și a reținerii prev.art.320/1 al. 7
C. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatei R. I. consideră că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Consideră că instanța în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce o privește pe inculpata R. I., din infracțiunea de furt calificat și violare de domiciliu, în complicitate la infracțiunea de furt calificat și violare de domiciliu, instanța luând în considerare doar o parte din actele și lucrările dosarului, neținând seama de probele din care rezultă participația acesteia sub forma autoratului la săvârșirea faptelor deduse judecății.
Susține că instanța nu a făcut o analiză riguroasă a stării de fapt și nu a avut în vedere faptele în ansamblul lor. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul O. a fost cel care a pătruns în locuința părților vătămate și a sustras respectiva cheie, că acesta a făcut o copie după cheia respectivă iar după câteva zile a dus-o în locuința părții vătămate și a lăsat-o pe pat. A., în data de (...) cei doi inculpați s-au deplasat împreună cu autoturismul inculpatului O. B., au pătruns în locuința părții vătămate și au sustras bunurile respective.
Apreciază că inculpatul O. B. a avut o contribuție esențială la săvârșirea faptei. Pe de altă parte, inculpatul a fost preocupat de valorificarea bunurilor.
Susține că inculpata R. I. a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise prin rechizitoriu, arătând că ambii inculpați au pătruns în locuință și că au sustras bunurile.
În ceea ce privesc pedepsele aplicate inculpatei R. I., consideră că acestea au fost corect individualizate în raport cu disp.art.72 C., fiind în măsură să contribuie eficient la reeducarea inculpatei potrivit disp.art.52 C.
Apreciază că față de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta și față de circumstanțele personale ale inculpatei, pedeapsa a fost corect individualizată și nu necesită corecții în sensul majorării ei.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 612 din data de 14 mai 2012 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 334 C., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. B. O. din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. 1 și 2 C. și art. 208 alin. 1, 209 alin.
1 lit. a, i C. în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. raportat la art. 192 alin. 1 și 2
C. și art. 26 C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C.
În temeiul art. 26 C. raportat la art. 192 alin. 1, 2 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C. s-a dispus condamnarea inculpatului O. B. O., fiul lui V. și N., născut la data de 23 mai 1988, în C.-N., CNP 1., cetățean român, studii 12 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în C.-N. str. F., nr. 1, ap. 4, jud. C., cu reședința în C.-N., str. A. V., nr. 44, ap. 100, jud. C., la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de violare de domiciliu.
În temeiul art. 26 C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C. în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C. s-a dispus condamnarea inculpatului O. B. O. cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare,pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat.
În temeiul art. 33 lit. a C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. s-au contopit pedepsele rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
In temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 C.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.
2. În temeiul art. 192 alin. 1, 2 C., cu aplicarea art. 74 lit. a C., art. 76 lit. c
C. s-a dispus condamnarea inculpatei R. I.-A., fiica lui C. și S., născută la data de (...), în C.-N., CNP 2., cetățean român, studii 10 clase, fără antecedente penale, domiciliată în C.-N. str. S., nr. 6, bl. V14, ap. 12, jud. C., la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C., cu aplicarea art. 74 lit. a
C., art. 76 lit. c C. s-a dispus condamnarea inculpatei R. I. A. cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 33 lit. a C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. s-au contopit pedepsele rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatei exercițiul dreptului prev. de art.
64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
In temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.
83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. au fost obligați inculpații O. B. I. și R. I. A. în solidar la plata sumei de 1.500 lei părții civile M. Ana M., domiciliată în loc. V. M., str. L., nr. 73, jud. Covasna.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că partea vătămată P. R., domiciliată în comuna M., nr. 193, jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2 C. au fost obligați inculpații la plata sumei de
450 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat., iar în temeiul art. 189 C. onorariile apărătorilor din oficiu Coldea Ana M. și Ciubotariu A. în sumă de 300 lei fiecare s-au avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost trimiși în judecată inculpații O. B. O. și R. I.-A. fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C. și furt calificat prevăzută de art.
208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C., cu aplicarea art. 33 lit. a C.
În esență, sub aspectul stării de fapt, în rechizitoriu s-a reținut că în data de 12 aprilie 2011, inculpații au pătruns prin folosirea fără drept a unei chei adevărate în locuința părților vătămate M. Ana-M. și P. R., situată în C.-N., str. P., nr. 37, ap.18, jud. C., de unde au sustras în scopul însușirii pe nedrept două laptop-uri, două aparte foto,un ceas de mână, mai multe bijuterii din aur și argint, sumele de 100 E. și 1.000 lei, cauzând un prejudiciu total de 6.500 lei.
În cursul urmăririi penale inculpata R. I.-A. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor. Inculpatul O. B.-I. a recunoscut că a participat la săvârșirea infracțiunilor, însă a susținut că nu a pătruns în locuința părților vătămate, ci a asigurat paza, în timp de inculpata a pătruns în interior.
I. R. I.-A. nu s-a prezentat la termenele de judecată, deși a fost citată prin procedură obișnuită și cu mandate de aducere; din procesele verbale întocmite de organele de poliție rezultând că este plecată la muncă în S. (f.45, 64); inculpata a fost citată pentru fiecare termen de judecată cu mandat de aducere nefiind găsită de organele de poliție.
Inculpatul O. B.-O. s-a prezentat la termenul de judecată din data de 13 februarie 2012 și inițial a arătat că recunoaște faptele și că solicită aplicarea procedurii de judecată prevăzută de art. 320 indice 1 C. Cererea inculpatului a fost admisă, iar cu ocazia audierii sale în cadrul cercetării judecătorești declanșate pentru inculpata R. I. A. a fost audiat și a arătat că el nu a pătruns în locuința părților vătămate, asigurând însă paza în timp ce inculpata a intrat și a sustras bunurile. Față de noua poziție exprimată de inculpat, instanța a revenit asupra aplicării dispozițiilor art. 320 indice 1 C. și a aplicat procedura de judecată de drept comun și în privința inculpatului.
Partea vătămată P. R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Partea vătămată M. Ana-M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 lei. Din mijloacele de probă administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații O. B. O. și R. I. A. au fost prieteni cu părțile vătămate M. Ana-M.
și P. R., context în care au fost de mai multe ori în vizită în locuința acestora situată în C.-N., str. P., nr. 37, ap.18, jud. C. și au observat că acestea dețineau mai multe bunuri care puteau fi ușor valorificate. Cei doi s-au hotărât să sustragă bunuri și în acest context cu ocazia unei vizite făcute în locuința respectivă, inculpatul O. B.-O. a sustras din poșeta părții vătămate P. R. cheia de acces în apartament, fără ca aceasta să observe. Ulterior inculpatul a efectuat la un atelier specializat o copie a cheii de acces în locuința părților vătămate, iar după câteva zile cu ocazia unei alte vizite în apartamentul respectiv a lăsat cheia originală pe un pat.
În data de 12 aprilie 2011, inculpatul O. B. O. și inculpata R. I. A. s-au deplasat la locuința părților vătămate.
Din declarația inculpatei dată în faza de urmărire penală, rezultă că cei doi și-au pus mănuși pe mâini, au deschis ușa apartamentului și au pătruns în interior, de unde au sustras două laptop-uri, două aparate de fotografiat, un ceas de mână, bijuterii din aur și argint, bunuri pe care le-au așezat într-un rucsac pe care inculpatul îl avea asupra lui. I. a menționat faptul că într-un dulap a găsit două portmonee din care a luat sumele de 800 lei și 100 E. pe care le-a pus în buzunar, după care au părăsit locuința. În legătură cu bunurile inculpata a precizat că în cursul aceleiași zile au vândut numitului P. M. cele două laptop- uri, două aparate foto cu suma de 200 E. I. a menționat că sumele de bani sustrase din apartament și suma obținută din vânzarea bunurilor i-au rămas ei deoarece inculpatul avea o datorie față de ea (fila 54-55).
Inculpatul O. B.-O. a declarat în cursul urmăririi penale că s-a deplasat împreună cu inculpata la locuința părților vătămate, având asupra lor cheia confecționată anterior, unde inculpata R. a deschis ușa și a intrat în apartament, el rămânând pe palierul de la etajul inferior pentru a o anunța în cazul în care părțile vătămate s-ar fi întors acasă. Inculpatul a menționat că după câteva minute inculpata R. s-a întors cu ghiozdanul plin de bunuri și au plecat la locuința acesteia unde a fost chemat P. M. căruia i-au vândut cele 2 laptop-uri și aparatele foto. În legătură cu bijuteriile inculpatul a arătat că le-a vândut unei persoane cu suma de 560 lei, din care i-a dat inculpatei suma de 160 lei (f.51-
54).
În cursul judecății, inculpatul O. B. I. a declarat aceleași aspecte, recunoscând că a participat la săvârșirea faptei, prin aceea că a luat cheia din locuința părților vătămate pentru a obține o copie și a însoțit-o pe inculpată în ziua respectivă, asigurând paza în timp ce aceasta a intrat pentru a sustrage bunurile.
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat martorul P. M. care a confirmat că a cumpărat de la inculpați două laptop-uri și două aparate foto cu suma de 200 E., fără să cunoască proveniența bunurilor (f.47, 79 dosar instanță).
Din cercetările efectuate a rezultat că laptop-ul marca Del, aparatele foto, ceasul de mână, bijuteriile din aur, sumele de 1.000 lei și 100 E. aparțineau părții vătămate M. Ana-M., iar laptop-ul marca Lenovo părții vătămate P. R.
Partea vătămată M. Ana-M. a apreciat valoarea totală a prejudiciului la suma de 5.000 lei. Părții vătămate i-au fost restituite în cursul urmăririi penale bunurile recuperate de organele de poliție de la martorul P. M. și sumele de 100
E. și 131 lei. Cu ocazia audierii ulterior acestui moment, partea vătămată M.
Ana-M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 lei în care se include: valoarea bijuteriilor din aur (un lănțișor cu medalion, două perechi de cercei, un inel) care nu au fost recuperate și diferența sumei de bani care nu i-a fost restituită (f.30-32).
Partea vătămată P. R. nu s-a constituit parte civilă în cauză, laptop-ul fiindu-i restituit de organele de poliție (f.40).
I. R. I. A. nu a putut fi audiată în cursul judecății, având în vedere că nu s- a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere rezultând că este plecată din țară.
I. de fond a apreciat că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că inculpații R. I. A. și O. B.-O. au sustras bunuri din locuința părților vătămate. R. la participația inculpatului O., instanța a apreciat că nu se poate reține dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că acesta a pătruns în locuința părților vătămate pentru a sustrage bunurile și ca atare că a acționat în calitate de autor al infracțiunilor de furt și violare de domiciliu. Inculpatul O. B. O. a fost audiat în datele de (...) și 10 mai 2011 și a recunoscut că a luat cheia din locuința părților vătămate pentru a obține o copie, a însoțit-o pe inculpată în ziua respectivă, asigurând paza în timp ce aceasta a intrat pentru a sustrage bunurile. Poziția inculpatului în acest sens a fost constantă pe parcursul procesului penal. Singurul mijloc de probă din care rezultă că inculpatul ar fi pătruns în locuință este declarația coinculpatei R. I.-A., care a susținut că a intrat împreună cu acesta în apartamentul părților vătămate, de unde amândoi au sustras bunuri pe care le-au așezat în rucsac. Nu există alte mijloace de probă referitoare la participația efectivă a celor doi inculpați la săvârșirea infracțiunii, declarațiile acestora având aceeași forță probantă. În aceste condiții, instanța a apreciat că exclusiv pe baza declarației coinculpatei R. I.-A. nu poate fi reținută vinovăția inculpatului în calitate de autor la comiterea infracțiunilor și se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii formei de participație a complicității la comiterea celor două infracțiuni. Din aceste motive, în temeiul art.
334 C. instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. B. O. din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. 1 și 2 C. și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C. în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. raportat la art. 192 alin. 1 și 2 C. și art. 26
C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C.
Raportat la cele menționate anterior, având în vedere că instanța a reținut participația în calitate de complice a inculpatului O. la săvârșirea infracțiunilor, astfel cum acesta a declarat și a recunoscut cu ocazia audierii în cursul judecății, s-a reținut la aplicarea pedepselor incidența dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7
C.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal; limitele speciale de pedeapsă reduse cu 1/3 potrivit art. 320 ind. 1 al. 7 C. pentru inculpatul O. B.-O. gradul de pericol social al infracțiunilor care este destul de ridicat, raportat la modalitatea concretă de comitere, care a presupus din partea inculpaților o oarecare pregătire a activității infracționale, în special pentru a reuși să pătrundă în locuința părților vătămate; persoana inculpaților. I. de fond a reținut la stabilirea pedepselor faptul că inculpații se află la prima confruntare cu legea penală, astfel că a reținut în favoarea fiecăruia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C., pedepsele fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 lit. c, d C.
Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpaților următoarele pedepse: inculpatului O. B. O. pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 26 C. raportat la art. 192 alin. 1, 2 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7
C., art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C. și pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C. în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C.; inculpatei R. I.-A. pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 C., cu aplicarea art. 74 lit. a C., art. 76 lit. c C. și pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i C., cu aplicarea art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C., pedepse apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C.
În privința fiecărui inculpat, în temeiul art. 33 lit. a C. instanța de fond a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. a contopit pedepsele rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului O. B. O. și inculpatei R. I.-A. exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acestora poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție. În acest sens instanța a avut în vedere faptul că niciunul dintre inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu au fost cercetați pentru săvârșirea altor fapte penale, aspecte care rezultă din fișele de cazier judiciar (f.34-35). Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81
C. instanța a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei în privința fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 C.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C. instanța de fond a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată
M. Ana-M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 lei în care se include: valoarea bijuteriilor din aur (un lănțișor cu medalion, două perechi de cercei, un inel) care nu au fost recuperate și diferența sumei de bani care nu a fost restituită de inculpați.
Având în vedere că vinovăția inculpaților a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, s-a impus obligarea acestora în solidar la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate. Din aceste motive, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ., inculpații O. B. I. și R. I. A. au fost obligați în solidar la plata sumei de 1.500 lei părții civile M. Ana M.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța a constatat că partea vătămată P.
R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1, 2 C. inculpații au fost obligați la plata sumei de
450 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 189 C. onorariile apărătorilor din oficiu Coldea Ana M. și Ciubotariu A. în sumă de 300 lei fiecare s-au avansat din FMJ.
Împotriva acestei sentințe, P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, cu consecința condamnării inculpaților O. B. O. și R. I. A. la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată în cuantum sporit, inculpatul O. urmând a fi condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în calitate de coautor, astfel cum a fost trimis în judecată, și nu de complice, urmând a se înlătura dispoziția de schimbare a încadrării juridice.
În ședința publică din data de (...) motivele de recurs ale P. au fost completate cu solicitarea de schimbare a încadrării juridice pentru ambii inculpați din infracțiunea de furt calificat prev.de art.208, art.209 lit.a, i Cod penal în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev.de art.208, art.209 lit.a, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, arătându-se că în rechizitoriu este descris un prim act material de furt calificat, respectiv sustragerea cheii părții vătămate P. R., în vederea realizării unei copii a acesteia, faptă comisă de inculpați împreună, anterior sustragerii celorlalte bunuri.
În aceeași ședință publică s-a arătat că nu se susține motivul de recurs referitor la confiscarea specială în favoarea statului a sumei de 200 de la inculpații O. B. O. și R. I. A.
În motivele scrise de recurs se arată, în esență că, raportat la planul infracțional bine elaborat, la rolul inculpatului O. în conceperea acestuia și la interesul său real în sustragerea bunurilor respective, având în vedere numărul mare de obiecte sustrase și volumul acestora, nu se poate reține decât participarea inculpatului O. în calitate de autor la comiterea infracțiunii de furt calificat, fiind greu de imaginat că inculpata R. a reușit singură, într-un timp atât de scurt, să sustragă bunurile aflate în diferite încăperi.
R. la netemeinicia hotărârii s-a arătat că faptele inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, datorită împrejurărilor și modului de comitere a faptelor - de două persoane împreună, după un plan infracțional prestabilit și minuțios elaborat, prin pătrunderea în locuință cu ajutorul unei chei mincinoase, pe timp de zi, fără nicio temere că vor fi prinși, profitând de relația de prietenie pe care o aveau cu părțile vătămate pentru a-și pune în aplicare planul infracțional și pentru a face rost de cheia de acces la apartamentul acestora.
Susținerile P. din ședința publică din data de (...) sunt redate pe larg în practicaua prezentei decizii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de (...), prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, inculpata R. I. A. a pătruns în locuința părților vătămate M. Ana-M. și P. R. din C.-N., strada P. nr.37, ap.18, de unde a luat în scopul însușirii pe nedrept 2 laptopuri, 2 aparate foto, un ceas de mână, mai multe bijuterii de aur și argint și sumele de 100 euro și 1.000 lei, cauzând un prejudiciu total de 6.500 lei, în timp ce inculpatul O. B. O. a urcat în scara blocului și a rămas cu un etaj mai jos, pentru a asigura paza și a o alerta pe inculpata R. în cazul în care venea cineva, iar în momentul în care inculpata a părăsit apartamentul cu bunurile asupra sa, a ajutat la transportul acestora și apoi la valorificarea lor.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpaților O. B. O. și R. I. A. în comiterea acestora, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepselor aplicate, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C.
La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, reduse cu 1/3 potrivit art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală pentru inculpatul O. B.-O. gradul de pericol social al infracțiunilor care este destul de ridicat, raportat la modalitatea concretă de comitere, care a presupus din partea inculpaților o oarecare pregătire a activității infracționale, în special pentru a reuși să pătrundă în locuința părților vătămate; persoana inculpaților, care se află la prima confruntare cu legea penală, astfel că a fost reținută în mod just în favoarea fiecăruia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.
În ce privește schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul O. prin reținerea calității de complice și nu de autor la infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu, curtea constată că instanța de fond a procedat în mod corect, întrucât inculpatul O. a declarat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond că nu a pătruns în locuința părților vătămate împreună cu coinculpata, ci a asigurat paza, iar singurul mijloc de probă din care rezultă că inculpatul ar fi pătruns în locuință este declarația coinculpatei R. I.-A., care a arătat acest fapt în cursul urmării penale, dar nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată.
În condițiile în care declarațiile inculpaților au forță juridică egală, iar declarația inculpatei R. nu se coroborează cu alt mijloc de probă, nu se poate reține participația inculpatului O. în calitate de autor la comiterea infracțiunilor, ci doar complicitatea recunoscută de acesta.
Afirmațiile P. din motivele de recurs că raportat la planul infracțional bine elaborat, la rolul inculpatului O. în conceperea acestuia și la interesul său real în sustragerea bunurilor respective, având în vedere numărul mare de obiecte sustrase și volumul acestora, nu se poate reține decât participarea inculpatului O. în calitate de autor la comiterea infracțiunii de furt calificat, fiind greu de imaginat că inculpata R. a reușit singură, într-un timp atât de scurt, să sustragă bunurile aflate în diferite încăperi reprezintă simple supoziții, nesusținute de vreun mijloc de probă.
Astfel nu este dovedit timpul în care s-a derulat activitatea infracțională, eventualul timp scurt de derulare a evenimentelor putându-se datora și faptului că inculpata era familiarizată cu locuința părților vătămate, fiind în relație de prietenie cu acestea, și de asemenea cunoștea unde se află lucrurile de valoare, nefiind nevoită a irosi timp cu căutarea respectivelor lucruri.
În ce privește solicitarea P. de schimbare a încadrării juridice prin reținerea formei continuate a infracțiunii de furt calificat, întrucât în rechizitoriu este descris și actul material al sustragerii cheii de la apartamentul părților vătămate, curtea constată că la încadrarea în drept dată faptelor inculpaților în rechizitoriu se face referire expresă doar la faptele petrecute în data de (...), dată la care se arată că s-a pătruns în apartamentul părților vătămate prin folosirea fără drept a unei chei adevărate și au fost sustrase bunuri.
Sustragerea cheii de la apartamentul părților vătămate a avut loc la începutul lunii aprilie 2011 și despre această împrejurare nu se face vorbire la încadrarea în drept și în consecință nici în dispoziția de trimitere în judecată.
Curtea reține că prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților inculpatului, ci și descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, o atare condiție, pentru a putea învesti instanța, neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă.
Altfel s-ar putea ajunge la efectuarea urmării penale cu asigurarea garanțiilor procesuale înscrise în lege, numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, pe calea exercitării apelului sau recursului de către procuror, să se ceară condamnarea și pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanții menite să asigure aflarea adevărului și dreptul la apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual-penal, precum și obligației înscrise în art.6 alin.3 Cod procedură penală, potrivit căreia organele judiciare au obligația să-l încunoștințeze de îndată și mai înainte de a-l audia pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.
Întrucât în rechizitoriu nu s-a indicat încadrarea juridică și pentru actul material de sustragere a cheii și nici nu a fost manifestată voința procurorului de a dispune trimiterea în judecată a inculpatului prin dispozitivul rechizitoriului sau în fața instanței, pe calea extinderii procesului penal, judecarea nu poate avea loc decât ca urmare a unui nou act de sesizare a instanței.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin decizia nr. 74 din (...).
Nu se poate omite nici împrejurarea că inculpații au dreptul de a solicita ca judecata să aibă loc în procedura reglementată de art.320/1 Cod procedură penală, astfel că întocmirea rechizitoriului trebuie să aibă loc în condiții de maximă rigurozitate, în caz contrar fiind încălcate garanțiile procesuale și dreptul la apărare al inculpaților.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 612 din 14 mai 2012 a Judecătoriei C.-N...
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 600 lei (2x300 lei) ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. R. C. si Sârb A..
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACE. M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 612 din 14 mai 2012 a Judecătoriei C.-N...
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 600 lei (2x300 lei) ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. R. C. si Sârb A..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
L. M. ANA C. | M. Ș. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex./ Jud.fond: A. P.
| ← Decizia penală nr. 86/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 186/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
