Decizia penală nr. 885/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.885/R/2012
Ședința publică din data de 11 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. Ș. împotriva sentinței penale nr.479 din 6 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.87 al.1 din OUG nr.1. republicată, cu aplicarea art.37 lit.a c.pen., art.89 al.1 din OUG nr.1. republicată cu aplic.art.37 lit.a C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. Ș. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.P. A. D. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul M. Ș. susține că din motive financiare a fost în imposibilitate de a-și angaja un apărător ales. Arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosar o caracterizare întocmită de primarul comunei V.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. Ș., solicită admiterea recursului formulat de către inculpat împotriva sentinței penale nr.479/2011 a
Judecătoriei G., criticând sentința sub două aspecte: În primul rând, solicită înlăturarea sporului aplicat inculpatului, apreciind că adăugarea unui spor nu se mai impunea, iar a doua critică vizează revocarea liberării condiționate a acestuia.
În susținerea recursului arată că în baza art.61 al.1 C.pen., instanța de fond putea să mențină liberarea condiționată, apreciind că raportat la gravitatea faptei săvârșită de inculpat, se putea dispune și menținerea acestei liberări condiționate. Solicită a se avea în vedere faptul că de la momentul liberării și până în prezent inculpatul lucrează ca cioban la turma de oi din comuna V., are un copil în vârstă de 5 ani și este singurul întreținător de familie. De asemenea, din caracterizarea depusă rezultă în mod cert că inculpatul a dat dovezi de îndreptare iar infracțiunile comise și pentru care a fost trimis în judecată au fost doar o sincopă în comportamentul acestuia după liberarea condiționată. Susține că încarcerarea inculpatul ar avea consecințe grave asupra minorului.
Raportat la faptele comise,consideră că pericolul concret a celor două infracțiuni săvârșite precum și modalitatea de comitere, faptul că nu au rezultat victime și nu au existat nici pretenții civile, acestea nu prezintă un grad de pericol social care să justifice revocarea liberării condiționate.
De asemenea, solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului, respectiv 57 ani, urmând ca în cazul în care se menține revocarea liberării condiționate să execute o perioadă de 6 ani de detenție.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Opinează că revocarea liberării condiționate s-a făcut pentru considerentele arătate în textul de lege, respectiv că faptele anterioare au fost substanțial de grave și s-a acordat o clemență de către instanța de executare, inculpatul fiind pus în libertate cu un rest substanțial iar în această perioadă acesta a comis două fapte a căror gravitate o apreciază ca substanțială sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, raportat la conducerea cu alcoolemie de
2,30 la mie, părăsirea locului accidentului și vătămarea corporală a unei persoane în urma accidentului rutier astfel provocat. Faptul că nu s-a depus plângere penală nu înlătură împrejurarea amintită și prin urmare din punctul său de vedere ca și al primei instanțe, soluția de revocare este una pe care instanța a ales-o raportat la textul de lege în mod corespunzător. Aplicarea sporului de 9 zile a fost realizată de către instanță în opinia sa justificat, prin prisma elementelor legate de necesitatea individualizării din perspectiva antecedenței penale și a conduitei după liberarea condiționată precum și din perspectiva realizării cuantumului final care să fie unul care să corespundă dispozițiilor legale aplicate în materie și procesului de individualizare realizat de instanță și de altfel motivat în cuprinsul hotărârii.
Nu opinează pentru înlăturarea acestor dispoziții, deoarece textele de lege au fost corect aplicate, cu atât mai mult cu cât, considerentele de ordin social pe lângă caracterul lor pur declarativ nu sunt justificate nici de situația din dosar. Grija pentru copilul minor ar fi trebuit să se manifeste în primul rând într-o conduită conformă normelor sociale și nu consumul exagerat de băuturi alcoolice și provocarea unor astfel de rezultate, care puteau fi mult mai grave dacă pasagerul suferea leziuni corporale mai serioase.
Prin urmare, solicită respingerea recursului.
Inculpatul M. Ș., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate. Solicită a nu fi revocată liberarea condiționată.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 479 din 6 aprilie 2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului M . Ș. , fiul lui Ș. și A., născut la data de 19 februarie 1954 în localitatea V., județul C., de cetățenie română, studii 8 clase, îngrijitor animale, necăsătorit, domiciliat în comuna V., satul V. nr. 30, județul C., posesor al cărții de identitate seria KX nr. 3., codul numeric personal 1., recidivist, la pedepsele de : a) 1 an 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin.1 din Ordonanța de U. a G. numărul 1., cu aplicarea art. 37 lit.a) din Codul penal și cu aplicarea art.
3201 din Codul de procedură penală. b) 2 ani 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulatie în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale unei persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzută de art. 89 alin.1 din Ordonanța de U. a G. numărul 1., cu aplicarea art.ui 37 lit.a) din Codul penal și cu aplicarea art.ui 3201 din Codul de procedură penală.
2. S-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18/1993 a Judecătoriei C.- N.
3. S-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2.181 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.
18/1993 a Judecătoriei C.-N., cu pedeapsa de la punctul 1 lit. a), în pedeapsa mai grea de 2.181 zile închisoare, fără spor; în total 2.181 zile închisoare.
4. S-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 2.181 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.
18/1993 a Judecătoriei C.-N., cu pedeapsa de la punctul 1 lit. b), în pedeapsa mai grea de 2.181 zile închisoare, fără spor; în total 2.181 zile închisoare.
5. S-au contopit pedepsele de la punctul 3 și punctul 4 în pedeapsa mai grea de 2.181 zile închisoare, pe care a sporit-o cu 9 zile închisoare; în final 6 ani închisoare.
6. S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
7. a fost obligat inculpatul să achite 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile M.ui Justiției, domnului avocat C. A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin.1 din Ordonanța de U. a G. numărul 1. și pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin.1 din Ordonanța de U. a G. numărul 1., cu aplicarea art. 37 lit.a) și art. 33 lit.a) din Codul penal.
La termenul de azi, inculpatul a declarat conform art. 3201 din Codul de procedură penală, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, nu solicită administrarea de probe și cere ca judecata să aibă loc în baza probelor din faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (fila
11).
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța reține următoarele:
La data de 8 decembrie 2009, inculpatul M. Ș. a consumat băuturi alcoolice - aproximativ 500 ml țuică din spirt (alcool etilic)- fără aport alimentar, după care a condus autoturismul marca DACIA SUPER NOVA cu nr. de înmatriculare CJ-85-D1T pe drumurile publice DJ 109 și DJ 109/A, din localitatea V. spre C.-N. În jurul orelor 18,00, aflându-se pe localității Ș., la un moment dat inculpatul a pierdut controlul volanului intrând în șanțul din partea dreaptă a direcției de mers, apoi în gardul și porțile de acces ale imobilului de la nr. 1.
Urmare accidentului de circulație s-a cauzat vătămarea corporală a părții vătămate D. M. S. - pasager ocupant al locului din față dreapta în autovehicul, avarierea mașinii respective precum și deteriorarea părții de la imobilul menționat - care aparține părții vătămate P. L. C.
Imediat după producerea evenimentului rutier, inculpatul, părăsește în grabă autovehiculul cu intenția de a se sustrage cercetărilor care urmează să fie efectuate de organele de poliție abilitate - fără a aștepta încuviințarea din partea acestora. Datorită însă promptitudinii cu care lucrătorii postului de poliție comunala V. au fost sesizați, echipa operativă a sosit de îndată la fața locului și chiar s-a reușit depistarea inculpatului - care încerca să se ascundă la o anumită depărtare, fiind apoi însoțit până la C. de P. a U. nr. 1 (UPU 1) C.-N., unde imediat i-au fost recoltate două probe biologice (sânge) în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 9411/lX/a/
3567/16 decembrie 20098, eliberat de IML C.-N. alcoolemia inculpatului a fost de
2,30 %o și respectiv 2,1. (fila 38).
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu (f.3), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.4-8), fila și planșa fotografică (f.9-26), plicuri conținând probe materiale (urme biologice) recoltate de la locul accidentului (f.27, 29, 31), procesul-verbal de prelevare a probelor biologice (f.36), buletin de examinare clinică (f.37); buletin de analiză toxicologică alcoolemie
(f.38); declarația părții vătămate (f.39-40), declarațiile martorilor (f.39-41); declarațiile inculpatului (f.34-35, 43-44) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.45).
Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală. Prin urmare, instanța va reține la încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală.
În drept:
1. Fapta inculpatului M. Ș. care, la data de 8 decembrie 2009 a condus un autovehicul pe drumurile publice cu alcoolemie peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.l din OUG nr. 1. rep., cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală.
2. Fapta aceluiași inculpat care, fiind conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulatie în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției care urma să efectueze cercetarea locului faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin.1 din O.U.G. nr. 1.. cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală.
Întrucât faptele s-au comis în condițiile recidivei postcondamnatorii precum
și ale concursului real de infracțiuni, s-au aplicat și prev. art. 37 lit. a și art. 33 lit. a din Codul penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 din Codul penal: a). gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la categoria de drum pe care a circulat inculpatul și raportat la ora la care a circulat, și la concentrația de alcool pe care o avea în sânge; b). persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la închisoare (f.42 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare relativ bună în familie și societate; c). limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune, conform art. 3201 alin.7 din Codul de procedură penală.
În baza acestor elemente, instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă de 1 an 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere sub influența alcoolului și o pedeapsă de 2 ani 4 luni închisoare pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului.
Din cazierul aflat la fila 42 din dosarul de urmărire penală, reiese că inculpatul M. Ș. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 18/1993 a
Judecătoriei C.-N. la pedeapsa de 18 ani închisoare și a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de (...), rămânând de executat un rest de pedeapsă de 2.181 zile închisoare. Reiese că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, în perioada termenului de încercare, astfel că, întrucât a condus autoturismul având o alcoolemie foarte mare, prin care a pus în pericol viața participanților la trafic și bunurile acestora, provocând un accident de circulație în care a avut loc distrugerea unor bunuri apoi a fugit de la locul accidentului și în temeiul art. 61 din Codul penal, instanța a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de mai sus și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat cu fiecare din cele două pedepse de 1 an 8 luni închisoare și 2 ani 4 luni închisoare în pedeapsa mai grea de 2.181 zile închisoare, pe care a sporit-o cu 9 zile închisoare, în final 6 ani închisoare.
În temeiul art. 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie
2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța de fond a apreciat, în baza criteriilor prevăzute de art. 71 alin.3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul M. Ș. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, cu consecința aplicării unei pedepse mai mici, arătând că este în vârstă, bolnav, aproape fără nici un venit și își duce zilele ca și cioban, când nu este bolnav.
În ședința publică din data de 11 iunie 2012, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat înlăturarea sporului aplicat, apreciind că adăugarea unui spor nu se mai impunea, și menținerea liberării condiționate din executarea pedepsei anterioare.
S-a arătat că raportat la gravitatea faptei săvârșite de inculpat se putea dispune menținerea liberării condiționate. De la momentul liberării și până în prezent inculpatul lucrează ca cioban la turma de oi din comuna V., are un copil în vârstă de 5 ani și este singurul întreținător de familie. De asemenea, din caracterizarea depusă rezultă în mod cert că inculpatul a dat dovezi de îndreptare iar infracțiunile comise și pentru care a fost trimis în judecată au fost doar o sincopă în comportamentul acestuia după liberarea condiționată. S-a susținut că încarcerarea inculpatul ar avea consecințe grave asupra minorului, că pericolul concret al celor două infracțiuni săvârșite este redus, raportat la modalitatea de comitere, la faptul că nu au rezultat victime și nici pretenții civile.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpatului recurent M. Ș. în comiterea acestora, punând însă în evidență caracterul neadecvat al pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
A rezultat din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale că la data de 8 decembrie 2009 inculpatul M. Ș. a condus un autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală și fiind conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției care urma să efectueze cercetarea locului faptei.
Judecata în primă instanță a avut loc potrivit procedurii reglementate de art.320/1 Cod procedură penală, inculpatul recunoscând faptele descrise în actul de sesizarea a instanței și solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, valorificând eficient criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, dar și dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul pedepsei închisorii, inculpatul judecat în această procedură beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a stabilit pentru infracțiunile comise pedepse proporționale cu gradul de pericol social al faptelor comise și cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, a avut un comportament sincer și s-a prezentat în fața instanței.
În aceste condiții pedepsele stabilite de prima instanță sunt în măsură să asigure scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal, criteriile prevăzute de art.72
Cod penal fiind respectate.
În ce privește revocarea liberării condiționate, curtea constată că potrivit art.61 alin.1 teza a 2-a Cod penal, în situația în care în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis o nouă infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.
În cazul concret se constată că inculpatul recurent a fost liberat condiționat la data de (...), faptele pentru care a fost trimis în judecată sunt din data de (...), inculpatul având o conduită corespunzătoare timp de peste 5 ani de la data liberării condiționate, precum și ulterior comiterii faptelor din prezentul dosar.
Infracțiunile comise în anul 2009 nu prezintă o gravitate care să impună revocarea unui rest neexecutat de aproape 6 ani închisoare, câtă vreme în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal pedeapsa cea mai mare stabilită pentru una dintre noile infracțiuni este de 2 ani și 4 luni închisoare.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere statutul de recidivist al inculpatului, nu se poate dispune decât executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, nefiind întrunite cerințele art.81 alin.1 lit.b Cod penal, nici cele ale art.86/1 alin.1 lit.b Cod penal.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, curtea va admite recursul declarat de inculpatul M. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la (...), domiciliat în V. nr.30 județul C., împotriva sentinței penale nr. 479 din (...) a Judecătoriei G., pe care o va casa în parte, în ce privește aplicarea prevederilor art.61 Cod penal.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, în baza art.61 Cod penal se va menține liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18/1993 a T.ului C., înlăturând revocarea restului neexecutat de 2.181 zile închisoare și sporirea cu 9 zile a pedepsei rezultante.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal se vor contopi pedepsele de 1 an
și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 1., cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.320/1 Cod procedură penală și de 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG 1., cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.320/1 Cod procedură penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.P. A. A., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul M. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la (...), domiciliat în V. nr.30 județul C., împotriva sentinței penale nr. 479 din (...) a Judecătoriei G., pe care o casează în parte, în ce privește aplicarea prevederilor art.61 Cod penal.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, în baza art.61 Cod penal menține liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18/1993 a T.ului C., înlăturând revocarea restului neexecutat de 2.181 zile închisoare și sporirea cu 9 zile a pedepsei rezultante.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele de 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG 1., cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.320/1 Cod procedură penală și de 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG 1., cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art.320/1 Cod procedură penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare , în regim de detenție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.P. A. A., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: G. I.
| ← Decizia penală nr. 186/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1463/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
