Sentința penală nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.15/2012
Ședința publică din 6 februarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător
GREFIER: M. V.-G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind plângerea formulată de petentul I. D. împotriva rezoluției procurorului din 10 octombrie 2011, dată în dosar nr.378/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de
A. C., menținută prin rezoluția procurorului general din 14 noiembrie 2011, dată în dosar nr.1021/II/2/2011.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului I. D. și a intimaților S. D., K. L. F. și S. R. F.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 30 ianuarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin rezoluția din 10 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 378/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:
- executorul judecătoresc K. L. F., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 alin. 1 Cod penal;
- S. R.-F., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.
215 alin. 1 din Codul penal;
- S. D., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 din Codul penal.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a constatat că prin ordonanța din (...) dată de procuror în dos. nr. 380/P/2011 al P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului privind pe executorul judecătoresc K. L. F. în favoarea P.ui de pe lângă Curtea de A. C., în vederea continuării actelor premergătoare față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a arătat că rezultă următoarele:
La data de (...) persoana vătămată lancău D. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarei S. R. F. pentru că a indus în eroare instanța de judecată respectiv Judecătoria Zalău în dos. nr. 5319/2003 al J. Z., menționând că în anul 2003 făptuitoarea a formulat împotriva sa plângere care a făcut obiectul dos. nr. 1312/P/2003 al J. Z. și care a fost finalizat prin rezoluție de neînceperea urmăririi penale la data de (...).
Persoana vătămată apreciază că toate aceste acțiuni ale făptuitorilor S. R. F. și S. D. sunt fapte de înșelăciune și amenințare.
Cât privește pe executorul judecătoresc K. L., I. D. consideră că acesta a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. întrucât l-a executat silit la data de (...).
De menționat că între persoana vătămată I. D. pe de o parte și făptuitoarea S. R. F., pe de altă parte, în cursul anului 2003 a avut loc un litigiu ca urmare a refuzului persoanei vătămate de a semna un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru o garsonieră ca urmare a împrumutului unor sume de bani.
De altfel, pentru suma de bani împrumutată între persoana vătămată
și făptuitoare s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și întrucât persoana vătămată a refuzat să se prezinte la notar pentru autentificare, făptuitoarea l-a acționat în instanță la Judecătoria
Zalău, cauza făcând obiectul dos. nr. 5319/2003.
Prin sentința civilă nr. 304 din 29 ianuarie 2004 pronunțată în dos. civ. nr. 5319/2003 al J. Z. s-a admis cererea formulată de reclamanta S. R. împotriva pârâtului I. D., instanța constatând că prin contractul sub semnătură privată din (...) s-a transmis către reclamantă dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Pentru acest fapt, s-a apreciat că S. R. și S. D. au acționat în mod legal, valorificându-și în justiție un drept, fapt care nu constituie infracțiunile de amenințare, prev. de art. 193 din Codul penal sau înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 din Codul penal, întrucât așa cum rezultă din sentința civilă menționată, lancău D. era dator făptuitoarei.
Întrucât sentința civilă constituie un titlu executoriu care îl îndreptățea pe executorul judecătoresc K. L. F. să procedeze la executarea silită, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză față și de acesta.
Împotriva rezoluției procurorului din 10 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 378/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., petentul I. D. a formulat plângere, care prin rezoluția procurorului general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. din 14 noiembrie 2011, sub nr. 1021/II/2/2011 a fost respinsă, reținându-se că soluția atacată este legală și temeinică, în sensul că, referitor la cele reclamate de numitul I. D. nu există nici un fel de încălcare a legii penale, de altfel, problema fiind soluționată încă din anul
2003.
Mai mult, în august 2008, a depus o sesizare la P. de pe lângă Curtea de A. C., înregistrată sub nr. 609/VII/1/208, cu privire la aceeași problemă a tranzacției din anul 2003, reclamând-o însă și pe judecătoarea de fond care a pronunțat sentința civilă nr. 3. ianuarie 2004. Petiția a fost clasată și arhivată.
Procedând potrivit art.278/1 C.pr.pen., petentul I. D. a formulat plângere la instanța căreia i-ar fi revenit competența potrivit legii, să judece cauza în primă instanță - Curtea de A. C., plângerea fiind înregistrată sub nr. de mai sus și, prin care, a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări față de S. R. și cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, față de K. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și mărturie mincinoasă, S. D. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și față de martorii G. M. și G. T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
S-a arătat că soluția pronunțată de procuror este nefondată, întrucât din probele dosarului rezultă că făptuitorii au comis faptele pentru care s-a făcut plângere, iar pe de altă parte, nu s-au făcut cercetări și pentru infracțiunile de fals și uz de fals - comise de S. R., furt și mărturie mincinoasă - comise de K. L. și, respectiv, procurorul nu s-a pronunțat și față de martorii G. M. și G. T. C. sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă
Ver if ic ând rezoluț ia atac ată , pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în virtutea dispoz. art.278/1 alin.7 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 228 alin.1 C.pr.pen., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art.221 C.pr.pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10
C.pr.pen.
În cauză, în mod corect, procurorul a constatat că există un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale față de cei trei făptuitori - cel prev. de art.10 lit.a C.pr.pen., chiar dacă temeiul neînceperii urmăririi penale, ar putea comporta unele discuții, în cazul unora dintre făptuitori.
Pornind de la textul legal care incriminează infracțiunea de înșelăciune
- art.215 C., reclamată ca fiind comisă de făptuitoarea S. R., se constată că într-adevăr - din conținutul actului de sesizare (plângerea petentului) și actele premergătoare efectuate în cauză, materializate în: declarațiile petentului, ale făptuitoarei, declarația martorului G. T. C., hotărârile pronunțate în cauza civilă - sentința civilă nr.304/2004 a J. Z., definitivă prin decizia civilă nr.939/A/2004 a C. de A. C. și, respectiv, decizia civilă nr.1680/A/2004 a C. de A. C. - rezultă că nu sunt întrunite niciunul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni și, pe cale de consecință, fapta nu există.
Nu s-a dovedit în cauză vreo acțiune a făptuitoarei, de inducere în eroare a petentului sau a instanței de judecată cu privire la imobilul pentru care s-a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare între părți la (...), în modalitatea prevăzută de lege - prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul obținerii unui folos material injust și care, să fi pricinuit petentului o pagubă.
S-a stabilit de către o instanță judecătorească, cu titlu definitiv, că petentul nu s-a prezentat la notariat pentru încheierea contractului în formă autentică și nici nu a predat făptuitoarei bunul cumpărat de la aceasta, astfel că, s-a constatat că prin contractul sub semnătură privată s-a transmis făptuitoarei (cumpărătoare în contract) dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare.
De asemenea, în sarcina executorului judecătoresc K. L. nu s-a putut reține vreo acțiune ilicită, care să se circumscrie celor incriminate de lege în art.246 C. - că nu ar fi îndeplinit un act, ce intra în atribuțiile sale de serviciu sau l-ar îndeplinit defectuos, iar prin aceasta să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.
Aceasta deoarece, faptul că executorul a pornit executarea silită în data de (...), deși petentul l-a încunoștințat că are termen la Curtea de A. C. la (...) în aceeași cauză privind litigiul cu făptuitoarea S. R. - nu contravine cu nimic atribuțiilor sale de executor, care a acționat în baza unei hotăr âr i
def in itive ș i execu tor ii (decizia civilă nr.939/A/2004 a C. de A. C., prin care se respinsese apelul petentului împotriva sentinței civile nr.304/2004 a J.
Z. fiind definitivă și executorie), la data de 25 iunie 2004 judecându-se o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.939/A/2004 a C. de A. C. - ceea ce nu-l împiedica pe executor să pornească executarea.
În privința făptuitorului S. D., reclamat pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, se constată că temeiul neînceperii urmăririi penale nu este cel corespunzător, întrucât fapta de amenințare a fost reclamată de petent, ca săvârșindu-se în cursul anului 2003, astfel că pentru această infracțiune, s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale de 4 ani și 6 luni, conform art.122 alin.1 lit.e și art.124 C. ( fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amenda), temeiul corect al neînceperii urmăririi penale fiind cel prev. de art. 10 alin.1 lit.g C.pr.pen.
Curtea apreciază însă, că doar pentru schimbarea temeiului neînceperii urmăririi penale nu se impune trimiterea cauzei la procuror, având în vedere că o soluție pe acest temei, oricum nu i-ar fi favorabilă petentului, ceea ce nu este admisibil în propria sa cale de atac.
Aceeași motivație, constată Curtea, este valabilă și în cazul infracțiunii de denunț calomnios prev. de art.259 C. ( conform pct. 1 din precizarea la plângerea penală - fila 6 dos u.p.) reclamată de petent în sarcina făptuitoarei S. R., că ar fi fost comisă la (...) ( pentru infracțiunea pentru care a făcut plângere făptuitoarea sub nr.1312/P/2003 la P. de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petent pentru infracțiunea de înșelăciune).
Aceasta deoarece, procurorul, într-adevăr, nu s-a pronunțat prin rezoluție, asupra acestei infracțiuni, dar se constată că pentru această infracțiune s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale de 7 ani și 6 luni, conform art.122 alin.1 lit.d și art.124 C. ( fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani), astfel că, nu se putea pronunța decât neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 alin.1 lit.g C.pr.pen. ( dacă făptuitoarea nu ar fi solicitat continuarea cercetărilor); pe același considerent deci, nu se impune trimiterea cauzei al procuror, oricare din soluțiile pe care le-ar putea pronunța procurorul ( neînceperea urmăririi penale pentru că fapta nu există sau pentru că răspunderea penală s-a prescris), nefiindu-i favorabilă petentului.
Pentru infracțiunile de: fals și uz de fals - comise de S. R. și, respectiv, furt și mărturie mincinoasă - comise de K. L. și, mărturie mincinoasă - comisă de martorii G. M. și G. T. C. - petentul nu a formulat plângere (conform aceleași precizări făcute în fața procurorului la 15 februarie 2011 - fila 6 dos u.p.), aceste aspecte fiind invocate prima dată în fața judecătorului învestit cu soluționarea plângerii întemeiate pe dispoz. art.278/1 C.pr.pen., astfel că, în această procedură, o analizare a rezoluției atacate și sub aceste aspecte, ar excede cadrului procesual, instanța fiind învestită doar cu analizarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate și nu cu alte aspecte noi, neînvederate în plângerea cu care a fost sesizat procurorul.
Pentru toate aceste considerente, plângerea petentului I. D. se privește ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a C.pr.penală.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.penală va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C.pr.penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul I. D., domiciliat în Z., str. D. II, bl. G.60, apt. 9, jud. Sălaj împotriva rezoluției procurorului din 10 octombrie 2011, emisă în dosar nr. 378/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă petentul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER ANA C. M. V.-G.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)
| ← Sentința penală nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
