Decizia penală nr. 86/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 86/A/2012

Ședința publică din 3 mai 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.- judecător JUDECĂTOR : D. P.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - D. S.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul U. R. împotriva sentinței penale nr. 102 din 9 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 2 Cod penal și art. 176 alin 1 lit. d Cod penal, art.

211 alin 1 și alin 2 lit. c Cod penal, art. 189 alin 1 Cod penal, art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, art. 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat P. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat M. R. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru părțile civile apărătorul ales avocat L. M. U., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile civile Z. M. și M. livia.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul din oficiu al inculpatului depune la dosar un memoriu din partea acestuia cuprinzând motivele de apel formulate în cauză.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală prin care a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, menționând totodată că nu are de făcut completări la acestea, în acest sens luându-se o scurtă declarație acestuia, declarație consemnată și atașată la procesul-verbal de ședință.

Apărătorul inculpatului depune la dosar în numele apărătorului desemnat din oficiu referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui

Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Apărătorul ales al părților civile depune la dosar chitanța în sumă de

300 lei reprezentând onorariu avocațial în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicată inculpatului, motivat de faptul că nu s-a luat în calcul de instanța de fond dispozițiile art 74 lit c Cod penal, inculpatul recunoscând și regretând săvârșirea faptei. Se arată în continuare că, inculpatul nu a dorit să facă vreun rău părții vătămate, ci doar să îi ia lucruri din apartament. Solicită a se aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind excesiv de mare, având în vedere că inculpatul nu mai are alte condamnări definitive, cu precizarea că, deși acesta mai este trimis în judecată pentru alte infracțiuni, nu s-au pronunțat hotărâri de condamnare, astfel că operează prezumția de nevinovăție.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Apărătorul ales al părților vătămate solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată de apărătorul părților vătămate că, prin activitatea sa de a încerca să suprime viața părții vătămate M. L., profitând și de constituția părții vătămate, inculpatul și-a creat condiții favorabile jefuirii acesteia, având reprezentarea scopului urmărit, respectiv săvârșirea tâlhăriei. Forma și modalitatea intenției, elemente ale laturii subiective, rezultă din relațiile preexistente între inculpat și partea vătămată, din faptul că inculpatul avea cunoștință că la acea dată partea vătămată se află în locuință doar cu mama ei, persoană în vârstă de 81 de ani, zona corpului asupra căreia a acționat inculpatul- zona gâtului, strângând în mod repetat și cu putere de gât partea vătămată M. L., pentru a crea condițiile favorabile realizării actului de sustragere. A. concrete de executare reflectă împrejurarea că inculatul a prevăzut intenție directă de a suprima viața victimei M. L., pentru a săvârși tâlhăria. Cu privire la afirmația inculpatului că nu a avut nimic cu partea vătămată Z. M. nu poate să îl disculpe deoarece faptul că nu a comis asupra ei o infracțiune mai gravă decât lipsirea de libertate se datorează credinței că partea vătămată este bătrână și neputincioasă și nu îi poate încurca planurile.

Intenția de a ucide a fost reflectată și de întrebarea inculpatului din momentul prinderii sale, adresată agentului de poliție, referitoare la faptul dacă partea vătămată mai trăiește sau nu. Dacă nu ar fi intenționat să o ucidă nu ar fi întreprins manevre de suprimare a vieții și nu l-ar fi interesat rezultatul lor. Mai mult, dacă nu ar fi avut intenția de a o ucide nu ar fi înfășurat și înnodat bluza de nailon în jurul gâtului după ce deja a sugrumat-o în primă fază cu mâinile. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a procedat în mod corect.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată, că de la început se desprinde ideea că fapta inculpatului a fost una premeditată, acesta având un comportament deosebit de pozitiv față de partea vătămată, pe care a cunoscut-o prin intermediul cuscrului ei, urmărind să îi câștige încrederea și să se apropie de ea suficient de mult încât să cunoască aspectele cotidiene ale vieții ei pentru a putea comite faptele. Nu are importanță lipsa de antecedente penale cât timp aceasta este pur întâmplătoare deoarece, fiind arestat preventiv în prezenta cauză, nu a apucat să fie judecat în celelalte dosare aflate pe rol, prezența lui la judecată fiind obligatorie. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea că inculpatul a luat din locuință toate bunurile valoroase ce pot fi ușor și rapid valorificate, aspect care, împreună cu „migrarea"; acestuia dintr-o provincie în alta a țării, denotă periculozitatea acestuia, obișnuința de a comite infracțiuni și determinarea de a continua săvârșirea lor.

Inculpatul U. R. având ultimul cuvânt, arată că este conștient de gravitatea faptei comise, însă consideră că pedeapsa aplicată este prea mare.

Mai arată că nu a avut intenția să o omoare pe partea vătămată M. L., pentru a o deposeda de bunuri, iar cu partea vătămată Z. M. nu a avut nimic.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.102 din 9 martie 2012 pronunțată de

Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. 2, art.

176 alin. 1 lit. d din Codul penal, cu aplic. art. 21 alin. 2 teza a II-a din Codul penal a fost condamnat inculpatul U. R., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav la pedeapsa de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. c din Codul penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. 1 din Codul penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a din Codul penal s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și în baza art. 33 lit. b din Codul penal au fost contopite pedepsele de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, 10 ani închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, în final 21 ani închisoare și

8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal, pedeapsă executabilă în regim de detenție.

În baza art. 66 din Codul penal executarea pedepsei complementare se va face după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.

În baza art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de (...), la zi.

În baza art. 350 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura arestului preventiv.

În baza art. 14 și urm., art. 346 din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 și art. 1391 din Codul civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile M. L., domiciliată în mun. C.-N., str. T., nr. 65, ap. 57, jud. C. suma de 9114 lei cu titlu de daune materiale și 25.000 lei cu titlu de daune morale, iar în favoarea părții civile Z. M. domiciliată în loc. L., nr. 9, jud. Sălaj, fără forme legale în mun. C.-N., str. T., nr. 65, ap. 57, jud. C. suma de 7000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile M. L. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 600 lei reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu (av. Urcan C. I. - 200 lei pentru faza de judecată, av. Ș. C. - 400 lei pentru faza de urmărire penală) ce s-a avansat din fondul M.ui Justiției.

În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că inculpatul U. R. care, la data de (...), aflându-se în locuința părții vătămate M. L. situată în C.-N., str. T. nr. 65, apt. 57, a strâns-o de gât cu putere, iar apoi a așezat peste capul acesteia un cearșaf și a strangulat-o cu un obiect vestimentar pe care 1-a înfășurat de mai multe ori în jurul gâtului părții vătămate și apoi 1-a înnodat cu putere, cu intenția directă de a suprima viața părții vătămate și a crea astfel condiții favorabile pentru a săvârși acțiunea de sustragere a bunurilor din locuința părții vătămate.

În cursul zilei de (...), în timp ce se afla în locuința părții vătămate M.

L. a întrebuințat acte de violență asupra acesteia în scopul de a suprima viața victimei, pentru a-și crea condiții favorabile sustragerii din locuință, în scopul însușirii pe nedrept, a mai multor bunuri (bijuterii, bani, calculatorul

și toate componentele sale, autovehiculul părții vătămate), cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 9114 lei.

La data de (...), după ce a comis faptele mai sus descrise, a asigurat ușa de acces a apartamentului și apoi a rupt cheia în yală cunoscând că în apartament se află partea vătămată Z. M., aceasta fiind lipsită în mod ilegal de libertatea fizică, de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință.

Instanța de fond a apreciat că nu se poate pune problema achitării inculpatului pentru această infracțiune pe motiv că partea vătămată nu a cerut inculpatului să o lase liberă. E. real că partea vătămată a conștientizat că este lipsită total de libertate doar în momentul în care a încercat să deschidă ușa cu cheia de rezervă pentru a chema ajutoare și nu a reușit, deși știa că inculpatul a încuiat ușa când a plecat, pentru că l-a văzut și auzit făcând-o, dar acest lucru nu face decât ca lipsirea de libertate să fie de relativă scurtă durată, nu să nu existe. Însă, indiferent cât a durat, lipsirea de libertate a avut loc pentru că partea vătămată nu a putut să iasă din apartament, fiind încălcate relațiile sociale referitoare la libertatea fizică a persoanei, la dreptul acesteia de a se deplasa și de a acționa în conformitate cu propria voință. Așa cum am arătat mai sus, infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal a părții vătămate M. L. îi lipsește un element constitutiv, respectiv intenția inculpatului de a o lipsi de libertate, la momentul în care acesta a părăsit locuința el crezând că a omorât-o.

Afirmația inculpatului că nu a avut nimic cu partea vătămată Z. M. nu poate să îl disculpe deoarece faptul că nu a comis asupra ei o infracțiune mai gravă decât lipsirea de libertate se datorează credinței că partea vătămată este bătrână și neputincioasă și nu îi poate încurca planurile.

Fapta inculpatului U. R., care la data de (...), a condus pe drumurile publice amplasate pe raza municipiului C.-N. și a localității F. autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Fapta inculpatului U. R. care la data de (...), după ce a fost implicat într-un accident de circulație pe raza localității F., accident produs ca urmare a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea poliției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,

Faptele descrise mai sus se probează prin: plângerea și declarațiile părții vătămate M. L. (f. 1, 3-4, 94-

95, 102-103), declarațiile părții vătămate Z. M. (f. 6, 7, 96, 97), procese- verbale de cercetare la fața locului (f. 10-11, 31-32) și planșe foto(f. 117-138, 152-163,201-204), proces-verbal de depistare (f. 33-34), concluzii preliminare (f. 24), raportul de constatare medico-legală nr.

5827/II/a/162 din (...) (f. 208), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 209-211), adresa Instituției Prefectului Jud. T., conform căreia inculpatul nu figurează ca posesor al permisului de conducere (f. 78, 79), dovezi de ridicare-predare (f. 2, 5), ordonanța de delegarea a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.P.J. C.-S.I.C. (f. 88), declarațiile martorilor B.

A. S. (f. 91), Pal A. (f. 9293), T. A. C. (f.179, 180), Tanțău I. (f. 181, 182 fotografii puse la dispoziție de partea vătămată M. L. (f. 112-15), rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică (f.141 - 148, 169-176), - planșă fotografică cu imagini video înregistrate în data de (...) de către camerele de supraveghere instalate la stația peco OMV situată pe C. T. (f. 187-190), planșă fotografică cu imagini video înregistrate în data de (...) de camerele de supraveghere instalate în incinta casei de amanet situată pe B-dul 21 D.

1989 (f. 194-197), declarațiile inculpatului U. R. (f.40-43, 48-50, 60-62, 98-

99), precum și prin probele administrate în faza de judecată.

Având în vedere cele de mai sus, instanța l-a condamnat pe inculpat pentru fiecare dintre infracțiunile de mai sus la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepselor s-a ținut cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de încriminare, de persoana inculpatului, de urmarea produsă, de urmarea care se putea produce și de circumstanțele comiterii infracțiunilor.

Astfel, de la început se desprinde ideea că fapta inculpatului a fost una premeditată (ne referim la dorința de a-și apropria bunurile părții vătămate, nu la infracțiunea de omor care apreciem că este instantanee, altfel s-ar fi reținut art. 175 lit. a din Codul penal). El a avut un comportament deosebit de pozitiv față de partea vătămată, pe care a cunoscut-o prin intermediul cuscrei ei, urmărind să îi câștige încrederea și să se apropie de ea suficient de mult încât să cunoască aspectele cotidiene ale vieții ei pentru a putea comite faptele. Acest lucru se desprinde din lecturarea referatelor de terminare a urmăririi penale în dosare aflate în prezent pe rolurile J. T. și I., în care inculpatul este cercetat pentru multiple infracțiuni de tâlhărie, violare de domiciliu și furt, calificat sau simplu, observându-se o predilecție a inculpatului pentru laptop-uri și calculatoare și o „împrietenire"; anterioară cu victimele, precum și din raportul de expertiză medico-legală care îl caracterizează pe inculpat ca pe o persoană cu „tendința de a acumula tensiune agresivă fără mecanisme pozitive de control, descărcarea emoțiilor exhibiționiste. Excitabilitate motrică și impulsivă antisocială. Eu narcisic, cu structură rapidă, care dorește să devină independent afectiv și să se implice emoțional la minim. T. înșelătorie și duplicitate. Ambivalență față de tendința de a se acrosa sau nu de obiectele din ambianță. Nevoia de a „. obiectele. Posesivitate și perseverență în urmărirea unui scop. Puțin interesat de modul în care acțiunile lui îi afectează pe ceilalți. C. antisocial";. Inculpatul a așteptat ca partea vătămată să fie singură în casă, adică să fie plecat soțul ei, neținând cont de mama ei, pe care a considerat-o neputincioasă. Apoi, deși M. L. i-a oferit o șansă uriașă de trai decent, dându-i de lucru, mâncare, bani împrumut și afectivitate, și s-au comportat, atât ea, cât și soțul ei, cu inculpatul ca și cu propriul copil, inculpatul a considerat că trebuie să răsplătească acest bine cu moartea din unica dorință de a avea unele bunuri în plus.

Nu are importanță lipsa de antecedente penale cât timp aceasta este pur întâmplătoare deoarece, fiind arestat preventiv în prezenta cauză, nu a apucat să fie judecat în celelalte dosare aflate pe rol prezența lui la judecată fiind obligatorie (inculpatul recunoaște faptele). Trebuie menționat și că inculpatul s-a deplasat din localitatea de domiciliu M., jud. T., la I., unde a comis infracțiuni, iar apoi exact în capătul opus de țară, în C., încercând astfel să i se piardă urma și să se sustragă de la judecata din celelalte dosare.

Apoi, „curajul"; de care a dat dovadă sugrumând partea vătămată deși în apartament se afla și mama acesteia și căutarea bunurilor în prezența ei dau dovadă de o tenacitate și perseverență ieșită din comun. Inculpatul a profitat de lipsa din locuință a soțului părții vătămate M. L., de lipsa ei de suspiciuni, bazată pe prietenia anterioară, demonstrată și de fotografiile pe care partea vătămată i le-a făcut înainte cu o zi inculpatului, precum și de vârsta înaintată a părții vătămate Z. M. și de imposibilitatea ei de a se deplasa.

Faptul că partea vătămată M. L. nu a decedat, iar infracțiunea de omor deosebit de grav a rămas în faza de tentativă nu se datorează acțiunilor inculpatului. El a făcut tot ce i-a stat în putere la acel moment pentru ca rezultatul să se producă, numai că a mizat în mod greșit pe imposibilitatea de deplasare a părții vătămate Z. E. indubitabil că dacă aceasta nu era în locuință partea vătămată M. deceda. Și așa, dacă părții vătămate i-au trebuit 6 minute să parcurgă cu ajutor 3-4 metri în sala de ședință, este ușor de imaginat și calculat cam cât i-a trebuit fără ajutor, chiar și cuprinsă de agitație fiind, să parcurgă de 3 ori drumul de la bucătărie în camera mare, traversând holul, prima dată să vadă de ce nu răspunde fiica ei, a doua oară pentru a lua cuțitul de bucătărie din sertarul din bucătărie și a treia oară, după ce l-a luat, până la fiica ei despre care a crezut inițial că este decapitată.

Apoi, împrejurarea că victima nu avea leziuni traumatice vizibile la data examenului obiectiv din (...) se datorează faptului că aceasta nu a fost pusă de medicul legist să deschidă gura. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat s-ar fi observat necroza limbii care este unul dintre indiciile clare de sugrumare.

Nu trebuie trecut cu vederea că inculpatul a luat din locuință toate bunurile valoroase ce pot fi ușor și rapid valorificate, aspect care, împreună cu „migrarea"; acestuia dintr-o provincie în alta a țării, denotă periculozitatea acestuia, obișnuința de a comite infracțiuni și determinarea de a continua săvârșirea lor.

Pentru motivele de mai sus, instanța a considerat că pedeapsa detențiunii pe viață este cea care trebuie aleasă, în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. 2 din Codul penal, deoarece raportat la persoana inculpatului și circumstanțele comiterii infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav doar aceasta garantează realizarea scopului preventiv al pedepsei. Evident, infracțiunea rămânând în formă de tentativă, pedeapsa aplicabilă este între 10 și 25 de ani închisoare conform art. 21 alin. 2 din Codul penal. S-a aplicat pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 2 rap. la art. 176 alin. 1 lit. d din Codul penal și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, considerată suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale pedepsei.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie calificată, având în vedere limitele de pedeapsă, de la 7 la 20 de ani închisoare, premeditarea faptei, împrejurarea că este comisă în concurs cu o tentativă de omor deosebit de grav, ultima infracțiune săvârșită pentru a face posibilă comiterea tâlhăriei, valoarea ridicată a bunurilor sustrase și toate celelalte elemente de caracterizare ale persoanei infractorului mai sus menționate, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

Pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.

189 din Codul penal, la individualizarea pedepsei, pe lângă elementele anterior menționate s-a ținut cont de limitele de pedeapsă, de la 3 la 10 ani închisoare, de faptul că lipsirea de libertate a durat relativ puțin timp, de traumele psihice cauzate părții vătămate Z. M. care s-a văzut în imposibilitatea de a chema ajutoare pentru fiica ei, despre care credea inițial că este decapitată, iar apoi a conștientizat că este în contratimp pentru salvarea vieții ei, precum și de persoana părții vătămate care este în vârstă și se deplasează cu greutate, drept urmare inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.

Pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare având în vedere împrejurarea că acesta a condus autovehiculul sustras pe raza municipiului C.-N., în centrul orașului, unde circulația este intensă și sunt numeroși participanți la trafic, motorizați sau pietoni, a căror integritate corporală a fost pusă în pericol, de împrejurarea că traseul până în localitatea F., pe C. T. din mun. C.-N. și pe D. F. este unul dificil, unde inculpatul putea produce numeroase accidente de circulație, nemaivorbind de ceea ce se putea întâmpla dacă inculpatul ar fi continuat deplasarea spre M., aflată la 770 km de mun. C.-N., precum și de faptul că a luat și un pasager în autovehicul, a cărui viață a pus-o în pericol atât în momentul în care a înțeles să îl transporte până la T. M. cât și atunci când a accelerat în „curba morții"; și a produs ulterior accidentul de circulație în urma căruia a proiectat mașina în valea unui pârâu.

Pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare ținând cont de faptul că inculpatul a plecat de la locul accidentului pentru a ascunde comiterea infracțiunilor anterioare, precum și de urmările accidentului constând în sperietura puternică produsă martorului Pal A. și avarierea autoturismului sustras.

Raportat la faptul că infracțiunile sunt comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat pentru vreuna din ele, faptele sunt concurente, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal pedepsele de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, 10 ani închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal. A. este considerată neîndestulătoare de către instanță, motiv pentru care a fost majorată cu un an având în vedere numărul mare de infracțiuni aflate în concurs, cuantumul pedepselor contopite, gravitatea infracțiunilor și persoana inculpatului, în final acesta urmând să execute în regim de detenție 21 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art. 66 din Codul penal executarea pedepsei complementare s- a făcut după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de (...), la zi.

În baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică precum și riscul ca acesta să se sustragă de la executarea pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată M. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9800 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din locuință, a reparației autovehiculului avariat, a ușii și a calculatorului și 18.000 lei daune morale, sumă majorată ulterior, cu ocazia dezbaterilor la 25.000 lei, iar partea civilă Z. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei.

În ceea ce privește daunele materiale, acestea au fost dovedite în cuantum de 9114 lei, respectiv, 3624 lei contravaloarea bijuteriilor de aur (151 lei contravaloarea unui gram de aur la data de (...) x 24 grame aur), 4190 lei reparația mașinii conform actului de la fila 39 din dosar, 300 lei reparația ușii și 500 lei reparația calculatorului (conform declarației martorei banc Iulia C.) și 500 lei suma sustrasă din portmoneu conform declarației părții vătămate și a inculpatului.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, acestea se cuvin în cuantumul solicitat ambelor părți civile având în vedere traumele psihice prin care au trecut, urmările acestora, constând în lipsa de încredere pe viitor în vreo persoană, capacitatea redusă de a mai face față situațiilor psihotraumatizante, sănătatea psihică afectată pe termen lung astfel cum reiese din actele medicale depuse la dosar (f. 40).

În baza art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile M. L. suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea

Baroului C. suma de 600 lei reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu

(av. Urcan C. I. - 200 lei pentru faza de judecată, av. Ș. C. - 400 lei pentru faza de urmărire penală) ce s-a avansat din fondul M.ui Justiției.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.p. cu motivarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor, că nu a dorit să suprime viața părții vătămate, ci doar să-i ia bunurile pe care aceasta le avea în apartament, solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, întrucât pedepsele aplicate de către instanța de fond sunt excesiv de mari, care a luat în considerare faptul că inculpatul este trimis în judecată și pentru alte infracțiuni, însă în aceste cauze nu s-a pronunțat până în prezent o hotărâre de condamnare, astfel că operează prezumția de nevinovăție.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

P. vătămată M. L. și inculpatul U. R. se cunosc din cursul lunii iunie a anului 2011, dată de la care inculpatul efectua lucrări de zidărie la o dependință a unui imobil pe care partea vătămată M. L., împreună cu soțul său, îl deține pe V. C. F. Inculpatul a aflat că partea vătămată M. L. locuiește, în mod efectiv, pe str. T., deoarece aceasta i-a solicitat inculpatului să efectueze lucrări de amenajare și la această locuință, pentru ca apoi inculpatul să continue să o viziteze pe partea vătămată în mod frecvent, fie pentru a-i fi servită masa, fie pentru a-i solicita cu titlu de împrumut sume de bani. R. dintre aceștia a devenit cordială, partea vătămată purtându-se cu inculpatul la fel ca și cu proprii copii.

P. declarației părții vătămate M. L., anterior datei de (...), soțul său i-a adus la cunoștința inculpatului U. R. că urmează sa lipsească din localitate, recomandându-i acestuia sa-și continue activitatea pentru care a fost angajat și în lipsa unei supravegheri, aspect recunoscut și de inculpat. În cursul vizitei efectuate în data de (...), pentru că partea vătămată M. L. îl considera ca pe propriul fiu pe inculpat, 1-a fotografiat. Conform declarației părții vătămate M. L., la data de (...), nu a adus la cunoștința inculpatului faptul că soțul său nu se află în localitate, însă a apreciat că inculpatul și-a dat seama de acest aspect, pentru că autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) se afla parcat în fața imobilului de pe str. T.

La data de (...), soțul părții vătămate M. L. a părăsit municipiul C.-N.

În dimineața zilei de (...) inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții vătămate la ora 07,00, aceasta fiind surprinsă de ora matinală neobișnuită pentru vizită, a comunicat părții vătămate că a fost evacuat din căminul în care locuia pe motiv că acesta se renovează și a cerut permisiunea părții vătămate de a locui în casa în construcție de pe V. C. P. vătămată și-a dat permisiunea și a remis inculpatului o pătură ca să nu-i fie frig. Deși atât inculpatul, cât și partea vătămată aveau telefon mobil și își cunoșteau unul altuia numerele, inculpatul nu a comunicat părții vătămate acest aspect prin telefon, deoarece a afirmat că nu îl mai avea, fiindu-i sustras, în ziua anterioară solicitând părții vătămate 100 de lei pentru a-și cumpăra un nou mobil.

În cursul după-amiezii aceleași zile de (...), inculpatul a vizitat-o din nou la locuință pe partea vătămată M. L., în jurul orei 17.00 pe motiv că nu mai are nevoie să locuiască în imobilul în construcție deoarece va locui la un prieten (evident că acest lucru ar fi putut fi comunicat la telefon dacă inculpatul nu ar fi cerut deja bani pentru a-și cumpăra unul nou). P. vătămată l-a servit pe inculpat cu mâncare în bucătărie și apoi s-a dus în camera mare (sufragerie) să vizioneze un serial TV. În apartament se afla și mama acesteia, partea vătămată Z. M., care ședea pe un scaun în bucătărie, unde lua masa inculpatul. A. este o persoană în vârstă de 81 de ani, care se deplasează extrem de dificil neajutată .

La un moment dat, inculpatul s-a deplasat în hol și i-a solicitat părții vătămate să vină și ea acolo. A. a refuzat deoarece se uita la serial și a cerut inculpatului să vină el în cameră. Inculpatul a insistat și partea vătămată s-a deplasat în hol. Acolo inculpatul i-a cerut să-i remită cu titlu de împrumut 50 de lei.

Fiind de acord cu solicitarea inculpatului, partea vătămată M. L. s-a îndreptat înspre camera din apartament (sufragerie) unde îi era așezată geanta. Apoi, partea vătămată M. L. a luat din geantă portmoneul, moment în care a conștientizat că în spatele ei se află inculpatul U. R., „. că a tras puternic aer în piept și imediat cu ambele mâini cumva încrucișate m-a strâns de la spate de gât, astfel încât nu puteam respira decât cu greutate și în orice caz nu puteam striga, nu aveam voce". P. vătămată M. L. a apreciat că inculpatul U. R. „m-a strâns de gât cu toată puterea lui". De altfel, declarația părții vătămate cu privire la intensitatea acțiunii inculpatului, de strangulare, s-a coroborat și cu declarația inculpatului U. R. care a arătat că în momentul în care partea vătămată se uita în portmoneu „din spate, folosindu-mi antebrațul, am început să o strâng de gât tare". Urmare a acțiunii inculpatului de strangulare a părții vătămate M. L., cei doi s-au dezechilibrat și au căzut pe patul din cameră, inculpatul continuând să o strângă de gât pe partea vătămată deși aceasta l-a rugat să o lase pentru că îi dă orice vrea el. De menționat este faptul că inculpatul a continuat să o strângă cu putere de gât, evitând să o privească, până când aceasta și-a pierdut cunoștința.

D. ce inculpatul U. R. a eliberat gâtul părții vătămate, aceasta a căzut din pat, în poziția decubit dorsal. Apoi, inculpatul a luat bijuteriile care se aflau asupra părții vătămate, respectiv cerceii, lanțul și verigheta acesteia, după care a acoperit fața părții vătămate cu un cearșaf sau față de plapumă, și s-a îndreptat către ușa de acces a camerei apartamentului, în care se aflau, pentru a lua portmoneul, care a fost scăpat din mână de partea vătămată, urmare a acțiunii inculpatului de strangulare. D. partea vătămată M. L. a început „să horcăie mai tare și să facă zgomot urmare a respirației ciudate pe care o avea" și „. că nu doream ca aceasta să facă zgomot, respectiv pentru a nu fi surprins de mama părții vătămate", inculpatul a luat din cameră un obiect vestimentar (o bluză de nailon) pe care a înfășurat-o în jurul gâtului părții vătămate și apoi a înnodat-o.

Având asupra sa bijuteriile și portmoneul părții vătămate (în care se afla suma de 400 lei, actul de identitate al părții vătămate, precum și alte înscrisuri), inculpatul a părăsit camera și s-a îndreptat spre bucătărie de unde a luat cheile autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), ignorând prezența în aceeași încăpere a părții vătămate Z. M. care l-a întrebat ce caută, inculpatul răspunzând „cheile de la mașină";. Apoi, a intrat în camera mică de unde a luat calculatorul cu toate piesele sale componente (unitate centrală, monitor, tastatură, mouse-ul și două stick-uri de memorie) pe care le-a transportat, pe rând, până în dreptul ușii de acces în apartament, fiind observat de partea vătămată Z. P. propriei declarații, a revenit în bucătăria de unde a luat anterior cheile autoturismului, loc de unde și-a însușit și un aparat de fotografiat și telefonul mobil al părții vătămate. Inculpatul a transportat toate bunurile sustrase în exteriorul apartamentului - cu toate că era observat de partea vătămată Z. M., depozitându-le în casa scărilor, după care a luat din yala ușii de acces a apartamentului cheia. D. ce a ieșit din apartament, a închis ușa de acces și a asigurat-o cu cheia, după care a rupt cheia în yală „ pentru ca partea vătămată să nu poată ieși din locuință.

Inculpatul a transportat bunurile sustrase din apartamentul părții vătămate în locul în care era parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) și le-a introdus în interiorul acestuia. Apoi, s-a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus, cu intenția de a se deplasa în județul T., comuna M., dinspre str. T. înspre str. A. Vaida Voevod și apoi pe b-dul 21 D.

1989.

În stația pentru mijloacele de transport în comun, situată vis-a-vis de P. M., inculpatul a oprit autoturismul pentru a se deplasa la o casă de amanet. Inculpatul a intrat în casa de amanet SC D. SRL, unde la acea dată își desfășura activitatea martora T. A. C., căreia i-a oferit spre vânzare bijuteriile care aparțineau părții vătămate M. L., fără însă a-i da amănunte martorei asupra provenienței bunurilor. Martora T. A. C. a verificat bijuteriile, constatând faptul că sunt din aur de 14 kt, respectiv faptul că aveau o greutate de aproximativ 24 gr. și apoi a purtat discuții cu inculpatul U. R. pentru a negocia prețul, fiind interesată să le cumpere pentru sine. În urma discuțiilor purtate de martora T. A. C. cu inculpatul U. R., martora a achitat acestuia suma de 1.680 lei (calculată la valoarea de amanet a bijuteriilor). Ulterior, martora s-a deplasat pe litoral în vilegiatură, a rămas fără bani lichizi și a vândut bijuteriile unei persoane necunoscute, astfel că acestea nu au mai putut fi recuperate

D. ce inculpatul a părăsit societatea comercială s-a urcat la volanul autovehiculului pe care 1-a condus pe străzile situate în zona centrală a municipiului C.-N., respectiv în zona Pieței Avram Iancu, cu intenția de a se deplasa înspre C. T.

La un moment dat, pe C. T., inculpatul a oprit autoturismul, pentru că

1-a observat pe martorul Pal A. făcându-i semn cu mâna, acesta așteptând un vehicul de ocazie. D. ce martorul a adus la cunoștință inculpatului că dorește să se deplaseze înspre T. M., inculpatul 1-a poftit pe martor în autoturism și astfel martorul Pal A. a ocupat loc pe scaunul dreapta față, continuându-și deplasarea până la stația peco OMV de pe C. T., unde a oprit autoturismul pentru a alimenta cu combustibil, după care și -a continuat deplasarea până la intersecția C. T. cu str. Făget, unde se aflau în acțiune ordonată agenți de poliție din cadrul Biroului Rutier C.-N., urmare a faptului că între timp partea vătămată a sesizat organele de poliție despre sustragerea autoturismului. Observând că este urmat de un echipaj al poliției rutiere, inculpatul a mărit viteza de deplasare a autoturismului, cu toate că în momentul declanșării urmăririi, agentul din cadrul Biroului Rutier C.-N., aflat la volanul autovehiculului de serviciu a pus în funcțiune semnalele acustice și luminoase. Pentru că inculpatul nu dădea curs solicitării organelor de poliție de a se opri, martorul Pal A. 1-a chestionat pe acesta asupra motivului care-1 determină să nu oprească, context în care inculpatul i-a relatat martorului că nu este posesor de permis de conducere.

Inculpatul U. R. și-a continuat deplasarea până pe raza localității F. unde, pentru a i se pierde urma, a părăsit drumul european, continuând să conducă până în dreptul imobilului cu nr. 237, unde a pierdut controlul direcției autovehiculului, căzând în valea unui pârâu, fapt ce a condus la avarierea vehiculului. Până la sosirea organelor de poliție inculpatul a părăsit locul accidentului. Conform procesului-verbal aflat la fila 33-34 din dosar, în autoturism a fost depistat doar martorul Pal A. A. fiind de instanță, acesta a declarat că s-a speriat în „curba morții"; de pe D. F. (între localitățile C.-N. și F.) deoarece știa deja că inculpatul nu posedă permis de conducere, iar acesta circula cu viteză foarte mare fiind urmăriți de mașina poliției. A declarat că nu a avut curajul să ceară inculpatului să se oprească, fiindu-i frică, practic el fiind lipsit de libertate în mod ilegal din momentul în care a conștientizat că inculpatul fuge de urmăritori și până la momentul accidentului, aspecte care au reieșit doar din declarația lui, dată instanței de judecată. În cauză nu s-a solicitat însă extinderea procesului penal pentru alte fapte conform art. 336 din Codul de procedură penală.

P. declarației inculpatului, după părăsirea locului accidentului, a revenit la drumul european și s-a deplasat (cu un autovehicul de ocazie) până în municipiul T. unde a înnoptat, pentru ca apoi să se deplaseze în localitatea de domiciliu, respectiv comuna M., jud. T..

Revenind la apartament, potrivit declarației părții vătămate Z. M. - personal nu a observat momentul în care inculpatul și partea vătămată M. L. au intrat într-una din camerele apartamentului, dar apoi l-a observat pe inculpat căutând în sertarele mobilierului din bucătărie și apoi intrând în cealaltă cameră a apartamentului, de unde a ieșit la scurt timp, având asupra lui componentele calculatorului, după care a ieșit pe ușa de acces din apartament pe care a și asigurat-o. N. datorită faptului că partea vătămată M. L. nu a răspuns în momentul în care a fost strigată de partea vătămată Z. M., aceasta a intrat în camera apartamentului, unde a observat-o pe fiica sa întinsă pe spate „cu o față de pernă pe cap", crezând în primul moment că fiica ei a fost decapitată. A îndepărtat lenjeria care acoperea capul părții vătămate M. L. și a observat că partea vătămată M. L. sângera în zona nasului și avea ochii închiși, crezând că a decedat. Apoi a observat în jurul gâtului părții vătămate M. L. înfășurat, de mai multe ori, un obiect vestimentar, înnodat, pe care a încercat să-1 desfacă însă nu a reușit, motiv pentru care 1-a tăiat cu ajutorul unui cuțit pe care 1-a luat din bucătăria apartamentului. Nici ulterior acestui moment, potrivit susținerii părții vătămate Z. M., partea vătămată M. L., nu a dat nici un semn de viață, motiv pentru care s-a îndreptat înspre ușa de acces a apartamentului pentru a cere ajutorul unui vecin, însă nu a putut părăsi apartamentul deoarece cheia de acces nu se mai afla în yală și ușa era asigurată. Cu ajutorul unei chei de rezervă, partea vătămată Z. M. a încercat să deschidă ușa apartamentului, dar nu a reușit.

D. ce partea vătămată M. L. și-a revenit și a constatat faptul că i-au fost sustrase bijuteriile pe care le purta, portmoneul în care se aflau actele de identitate, suma de 400 lei, precum și alte înscrisuri, telefonul mobil, aparatul foto și calculatorul cu toate componentele sale, a sesizat organele de poliție. P. vătămată Z. M. și M. L. au încercat apoi, din nou, să deschidă ușa de acces a apartamentului cu ajutorul cheii de rezervă, însă nu au reușit decât după sosirea organelor de poliție, (f. 103 verso). Conform procesului- verbal de cercetare a locului faptei întocmit de organele de poliție, în partea exterioară a yalei ușii de acces în locuință, în orificiul destinat pentru introducerea cheii, a fost găsită o bucată de cheie ruptă. (f. 32 verso). De altfel, inculpatul U. R. a recunoscut în cuprinsul declarației sale motivul pentru care a ales să asigure ușa de acces în apartament, iar apoi să rupă cheia. D. raportat la declarația inculpatului aflată la fila 50 din dosar, cel mai probabil a crezut că partea vătămată a decedat, însă era conștient de prezența părții vătămate Z., dar cu toate acestea a înțeles să asigure din exterior ușa apartamentului și apoi, să rupă cheia, apreciem că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de lipsire de libertate - în privința părții vătămate M. L. În ceea ce o privește pe partea vătămată Z. M. apreciem că infracțiunea de lipsire de libertate subzistă (raportat la acțiunea inculpatului de a lua cheia cu care a asigurat, din exterior, ușa apartamentului și apoi a rupt-o), deoarece această acțiune, de imobilizare a părții vătămate Z. M. excede acțiunilor necesare în desfășurarea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie și astfel ne aflăm în prezența unei infracțiuni de sine-stătătoare, respectiv lipsirea de libertate a părții vătămate Z. M.

Prin activitatea sa de a încerca să suprime viața părții vătămate M. L., profitând și de constituția părții vătămate, inculpatul și-a creat condiții favorabile jefuirii acesteia, având reprezentarea scopului urmărit, respectiv săvârșirea tâlhăriei. Forma și modalitatea intenției, elemente ale laturii subiective, rezultă din relațiile preexistente între inculpat și partea vătămată, din faptul că inculpatul avea cunoștință că la acea dată partea vătămată se afla în locuință doar cu mama ei, persoană în vârstă de 81 ani, zona corpului asupra căreia a acționat inculpatul - zona gâtului, strângând în mod repetat și cu putere de gât partea vătămată M. L., pentru a crea condițiile favorabile realizării actului de sustragere. A. concrete de executare reflectă împrejurarea că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei și a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei M. L., pentru a săvârși tâlhăria.

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpatul U. R. întrucât acestea realizează elementele constitutive ale tentativei la omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 C. rap. la art. 174 alin. 2 C. pen. și art. 176 alin. 1 lit. d C. tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 21 lit. c C. lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 C. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr.

195/2002.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate, ținându-se seama de dispozițiile art.72 C.p..

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, însă în cauză nu s-au aplicat dispozițiile art.320/1 C.p.p., întrucât potrivit alin.7 teza ultima dispozițiile alin.1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepselor aplicate acestuia, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.p. este neîntemeiată, raportat la fapte comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv profitând de încrederea acordată de partea vătămată, care l-a considerat ca pe propriul său copil, asigurându-i cauzarea și masa, precum și sume de bani în momentul în care acesta avea nevoie, s-a deplasat la locuința părții vătămate pe care a strâns-o de gât, după care a legat-o cu o eșarfă încercând să-i suprime viața pentru a sustrage bunurile de valoare din apartament, iar după însușirea acestor bunuri, a închis ușa din exterior cu sistemul de închidere, iar cheia a rupt-o, pentru a îngreuna ieșirea părții vătămate din apartament , după care a sustras și autoturismul părții vătămate pe care l-a condus pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.

Neîntemeiată este și susținerea inculpatului care a arătat și în apel că nu a intenționat să suprime viața părții vătămate, ci doar să-i sustragă bunurile proprietatea acesteia, întrucât intenția de a suprima viață părții vătămate rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv strângerea de gât a părții vătămate, iar după ce aceasta a rămas în stare de inconștiență a legat-o cu o eșarfă de gât și chiar dacă inculpatul nu a dorit suprimarea vieții părții vătămate, putea să prevadă că prin strângerea de gât , starea de inconștiență a părții vătămate și legarea cu acea eșarfă , putea să cauzeze decesul părții vătămate, însă aceasta nu a decedat datorită intervenției mamei sale, care a tăiat acea eșarfă cu un cuțit, eliberând gâtul părții vătămate.

Pe de altă parte posibilitatea de suprimare a vieții părții vătămate rezultă și din comportamentul inculpatului, care în momentul în care a fost surprins de organele de poliție a întrebat dacă partea vătămată a decedat, de unde rezultă că a prevăzut posibilitatea suprimării vieții părții vătămate.

Având în vedere că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.p. cu reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.379 alin.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de inculpatul U. R. împotriva sentinței penale nr.102 din 9 martie 2012 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat.

În baza art.350 C.p.p. urmează să fie menținută starea de arest a inculpatului, întrucât la instanța de fond a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 21 de ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p. cu executarea în regim de detenție, iar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, până la finalizarea acestuia și o eventuală sustragere a inculpatului de la executarea pedepsei, se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului.

P. art.88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu data de 9 august 2011 și până în prezent.

În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de

A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ.

P. art.193 alin.1 C.p.p. inculpatul urmează să plătească părții civile suma de 300 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.

În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. R., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 102 din 9 martie 2012 a T.ui C.. Menține starea de arest a inculpatului.

P. art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestului preventiv, începând cu data de 9 august 2011 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat M. M.).

Obligă pe inculpat să plătească părții civile M. L. suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul

și comunicare cu partea civilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 3 mai 2012, în prezența inculpatului arestat.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER V. G. D. P. M. N.

Red.V.G./S.M.D.

5 ex./(...)/Jud.fond. S. T.

← Încheierea penală nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1267/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 86/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 86/2012, Curtea de Apel Cluj