Decizia penală nr. 1274/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1274/R/2012
Ședința publică din 24 septembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș. judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C., GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. : V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către partea civilă C. P. I. R. și asigurătorul S. Ț. A. împotriva sentinței penale nr.229 din 23 mai
2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpata H. E. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2 și 4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 229 din data de 23 mai 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. P. I. R., domiciliat în municipiul Z., str.Cireșului, nr.9, jud.S. și obligă pe inculpata H. E., fiica lui G. și I., născută la data de (...) în localitatea C. S., jud.S., cetățean român, studii medii, căsătorită, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliată în municipiul Z., str. 22 D. 1989, nr.137, jud.S., condamnată prin sentința penală nr. 404/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei Z., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, alături de asigurătorul S.-Ț. A. S., în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume de bani către partea civilă:
- 1.957,79 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale;
- 1.000 lei reprezentând costul reparației mopedului;
- 2.700 lei reprezentând cheltuieli de deplasare pe ruta Z. - C.-N. pe perioada spitalizării la S. C. J. de U. C.
- 558 lei reprezentând diferența între venitul lunar realizat de partea civilă anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată de aceasta pe perioada 6 octombrie 2009-6 aprilie 2010;
- 12.919 lei reprezentând venit lunar nerealizat de partea vătămată în perioada aprilie 2010 - mai 2012;
- 530 lei/lună reprezentând rentă periodică lunară de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încetarea stării de incapacitate de muncă;
- 200.000 lei daune morale.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din
Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și obligă inculpata H. E., alături de asigurătorul S.-Ț. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 5.571,13 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. P. I. R.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din
Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. și a fost obligată inculpata H. E., alături de asigurătorul S.-Ț. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 1.382 lei, reprezentând cheltuieli de transport pentru partea vătămată C. P. I. R.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din
Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. de U. C. și obligă inculpata H. E., alături de asigurătorul S.-Ț. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. C. J. de U. C., în cuantum de 2.094,99 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. P. I. R.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata H. E. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar î n baza art.193 alin.1 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligată inculpata H. E., alături de asigurătorul S.-Ț. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 2.100 lei în favoarea părții civile C. P. I. R., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.404 din (...) a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...), definitivă prin nerecurare, a fost condamnată inculpata H. E., în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și art.76 alin.1 lit.e) Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă împotriva părții vătămate C. P. I. R. În baza art.81 și art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni care constituie termen de încercare pentru inculpată. S-a făcut aplicarea art.71 alin.1 Cod penal cu art.64 lit.a), b) Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a), b) Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
De asemenea, s-a constatat că în baza 3201 alin.5 Cod procedură penală, a fost disjunsă latura civilă a cauzei, formându-se un nou dosar, cu numărul (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), în jurul orei 09.10, inculpata H. E. avea parcat autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare (...), pe partea dreapta a străzii 22 D. 1989, în direcția Aghires. În momentul în care a pus în mișcare de pe loc autoturismul de mai sus, nu s-a asigurat corespunzător dacă din direcția centru circula vreun vehicul și a intrat cu fața autoturismului pe sensul de mers centru - Aghireș fără a acorda prioritate de trecere mopedului NBK Neos, neînregistrat, care era condus de către partea vătămată C. P. I. R., pe același sens de mers cu inculpata. A. că, în momentul în care partea vătămată se afla în dreptul aripii stânga față a autoturismului condus de către învinuită, mopedul condus de acesta a fost acroșat în partea dreaptă spate cu partea stângă față a autoturismului ( aripă și bară de protecție). În urma acroșării, partea vătămată a pierdut controlul mopedului și a căzut la câțiva metri în fața autoturismului, în zona axului drumului, lovindu-se cu capul de carosabil.
În urma accidentului, C. P. I. R. a suferit leziuni traumatice, acesta fiind transportat cu ambulanța la S. J. Z. pentru acordarea de îngrijiri medicale. Conform raportului de constatare medico legală nr. 100/II/b/17 din (...), emis de S. J. de M. L. S., partea vătămată C. P. I. R. a suferit, ca urmare a accidentului, leziuni traumatice care pot data din (...) și care i-au pus părții vătămate viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 85 - 90 de zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată C. P. I. R. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 400.000 euro cu titlu de daune morale și despăgubiri materiale astfel: 1.000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor la mopedul avariat,
2.700 lei reprezentând cheltuieli de deplasare a soției la spital la C.-N. în perioada în care partea civilă a fost în comă, 800 lei/ lună pe perioada (...)- (...) reprezentând venit nerealizat de partea civilă, 800 lei/ lună pe perioada (...)-(...) reprezentând venit nerealizat de soția părții civile, 1.800 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor și 7.000 lei reprezentând cheltuieli medicale. Ulterior, la termenul de judecată din data de (...), partea civilă și-a majorat pretențiile în privința daunelor materiale, solicitând suplimentar acordarea unei sume de 1.500 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice, de la data de 6 ianuarie 2010 și până la încetarea stării de incapacitate de muncă. De asemenea, partea civilă S. J. S. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 4.965,18 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale aplicate părții vătămate, S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.382 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul părții vătămate, iar S. C. J. de U. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.094,99 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. P. I. R.
În cauză a fost citat în calitate de asigurător S. Ț. A. S.
La solicitarea părții civile, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către I. de M. legală C. N., raportul fiind depus la dosar la filele 230-232, în concluziile acestuia arătându-se că leziunile suferite de partea civilă au necesitat pentru vindecare 85-90 de zile de îngrijiri medicale, nu au pus în primejdie viața victimei și ca urmare a accidentului, partea civilă prezintă deficiență globală accentuată și o incapacitate adaptativă de 70%, încadrându-se în gradul II de invaliditate.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii T. J., E. T. și D. E. M., la termenul din data de (...), Boda Erika și Demjen Samoilă, la termenul de judecată din (...) și Mate A. și K. L., la termenul de judecată din
(...), declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei la filele 221-223,
245-246 și, respectiv, 217-218.
Totodată, a fost depus un set de chitanțe și bonuri fiscale pentru dovedirea pretențiilor materiale solicitate de partea civilă (f.259-261), chitanțe care atestă plata onorariului avocațial de către partea civilă (f.257-
258), adresa nr.23815/(...) emisă de A. F. P. S., privind veniturile realizate de partea civilă în perioada 2009-2011 (f.281-283) și fluturașii de salariu pe lunile ianuarie-martie 2010 și octombrie-decembrie 2009 ai părții civile (f.296-301).
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză și ținând cont de starea de fapt reținută în sarcina inculpatei H. E., care a fost condamnată la pedeapsa închisorii, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - rănirea părții civile, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
Având în vedere faptul că accidentul de circulație s-a soldat cu rănirea gravă a victimei C. P. I. R., acesteia cauzându-i-se leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale, instanța apreciază că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea și cu îngrijirile medicale, cât și un prejudiciu moral, constând în suferința fizică și psihică deosebită creată ca urmare a accidentării cu autoturismul prin provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale.
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că partea civilă a formulat pretenții atât cu privire la prejudiciul patrimonial suferit, cât și cu privire la cel nepatrimonial.
Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum).
În privința prejudiciului patrimonial suferit, instanța a reținut că acesta a fost dovedit în parte, respectiv sunt justificate sumele de 1.957,79 lei, potrivit chitanțelor aflate la filele 259-261, fiind vorba despre cheltuieli efectuate cu ocazia îngrijirilor medicale ulterioare accidentului, 1.000 lei, reprezentând costul reparației mopedului, dovedită prin depozițiile martorilor K. L. și E. T., 2.700 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare pe ruta Z. - C.-N. pe perioada spitalizării la S. C. J. de U. C., dovedită cu depozițiile martorilor T. J. și E. T. De asemenea, instanța a apreciat că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri materiale cu titlu de venit lunar nerealizat pe perioada aprilie 2010 - mai 2012, având în vedere că la momentul producerii accidentului, aceasta era angajată cu contract de muncă, motiv pentru care a obligat inculpatul, alături de asigurător la plata acestui venit, calculat la valoarea venitului minim pe economie net, respectiv de 461 lei lunar pentru anul 2010 (lunile aprilie-decembrie), de 510 lei lunar pentru anul 2011 și, respectiv de 530 lei lunar pentru anul 2012 (lunile ianuarie-mai), reprezentând venitul pe care l-ar fi obținut partea civilă dacă ar fi putut continua raporturile de muncă până la pronunțarea hotărârii, rezultând o sumă totală de 12.919 lei. În ceea ce privește venitul nerealizat în perioada cuprinsă între data producerii accidentului și data încetării raporturilor de muncă (6 octombrie 2009-6 aprilie 2010), întrucât partea civilă a beneficiat în această perioadă de indemnizație de concediu medical, venitul nerealizat s-a calculat ca diferență între salariul obținut în lunile anterioare producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată, rezultând o sumă totală de 558 lei. Totodată, întrucât potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea civilă este încadrată în gradul II de invaliditate, ceea ce presupune pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire, instanța a apreciat că aceasta este îndreptățită să primească o prestație periodică calculată la nivelul salariului minim pe economie, respectiv de 530 lei lunar, nefăcându-se dovada veniturilor realizate anterior accidentului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la încetarea stării de incapacitate de muncă.
În ceea ce privește pretențiile formulate cu titlu de despăgubiri materiale reprezentate de venitul nerealizat de soția părții civile, instanța de fond a respins ca neîntemeiate aceste pretenții, reținând că soția părții civile ar fi avut posibilitatea de a se constitui personal parte civilă în cauză atât pentru prejudiciul patrimonial suferit, cât și pentru cel nepatrimonial, neînțelegând însă să participe în proces în această calitate. În privința soției părții civile, fiind vorba de un prejudiciu prin ricoșeu, acesta nu poate fi reparat decât la solicitarea persoanei prejudiciate, nu și la solicitarea părții vătămate constituite parte civilă în prezenta cauză.
Referitor la prejudiciul nepatrimonial, instanța de fond a avut în vedere criteriul echității, care presupune ca indemnizația acordată să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.
Raportat la suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării cu autoturismul și provocării leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, la numărul de zile de spitalizare și de concediu medical, la restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării, dar și la faptul că leziunile cauzate au determinat apariția unei deficiențe globale accentuate a părții civile, aceasta prezentând o incapacitate adaptativă de 70% și încadrându-se în gradul II de invaliditate, pierzându-și integral capacitatea de muncă, fiind afectată inclusiv viața socială a părții civile, instanța de fond a apreciat ca fiind echitabil a i se acorda acesteia o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.
Sub aspectul prejudiciului nepatrimonial suferit, instanța a reținut și împrejurarea că partea vătămată este o persoană tânără, care în prezent se confruntă cu probleme de adaptare la viața cotidiană, din cuprinsul referatului de evaluare psihosocială a inculpatei întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în cadrul căruia se face referire și la relația cu partea vătămată, arătându-se că viața familiei părții civile a fost schimbată în mod radical, acesta nemaiputându-se ocupa de afacerea familiei, având nevoie de supraveghere permanentă, fiind totodată nervos, irascibil și intolerant chiar și față de propriul copil, fiindu-i extrem de afectat echilibrul emoțional. În aceste condiții, instanța a reținut că aceste urmări ale accidentului asupra părții civile sunt de natură să aibă un impact puternic inclusiv asupra psihicului acesteia, impunându-se o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice care suportate de către partea civilă și care o vor afecta inclusiv pe viitor.
Instanța de fond a apreciat că pretențiile părții civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că suma de 200.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile.
Instanța de fond a constatat că la fila 19 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. Ț. A. S., cu valabilitate de la (...) la (...), din care rezultă că autoutilitara marca Mercedes având număr de înmatriculare (...), proprietatea S.Sport Weekend S.R.L. și condusă la momentul accidentului de către inculpată, era asigurată la această societate la data producerii accidentului.
În consecință, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346
Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 și art.1000 alin.3 Cod civil, instanța a obligat pe inculpata H. E., alături de asigurătorul S. Ț. A. S., în limita plafonului legal, la despăgubiri către partea civilă C. P. I. R., materiale în cuantum de 19.134,79 lei (1.957,79 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale, 1.000 lei reprezentând costul reparației mopedului, 2.700 lei reprezentând cheltuieli de deplasare pe ruta Z.-C. N. pe perioada spitalizării la S. C. J. de U. C., 558 lei reprezentând diferența între venitul lunar realizat de partea civilă anterior producerii accidentului și indemnizația de concediu medical încasată de aceasta pe perioada 6 octombrie 2009-6 aprilie 2010 și 12.919 lei reprezentând venit lunar nerealizat de partea vătămată în perioada aprilie 2010 - mai 2012), precum și la suma de 530 lei/lună reprezentând rentă periodică lunară de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încetarea stării de incapacitate de muncă și la despăgubiri morale în cuantum de 200.000 lei.
Prin adresa nr.18297/(...), aflată la fila 20 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 4.965,18 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului C. P. I. R., prin adresa nr. 491/(...), aflată la fila 24, S. J. de A. S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.382 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul numitului C. P. I. R., iar prin adresa nr. 7626/(...), aflată la fila 25 din dosar, S. C. J. de U. C. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 2.094,99 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului C. P. I. R.
Instanța de fond a constată că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. Z., S. J. de A. S. și S. C. J. de U. C. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul părții civile.
Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, instanța de fond a obligat pe inculpata H. E., alături de asigurătorul S. Ț. S., în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U.
Z., în cuantum de 4.965,18 lei și către S. C. J. de U. C. în cuantum de
2.094,99 lei, reprezentând cheltuieli cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate C. P. I. R., urmând ca aceste sume să fie actualizate cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale și la despăgubiri materiale către
S. J. de A. S., în cuantum de 1.382 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul aceleiași părți vătămate.
Instanța de fond a constatat că partea civilă C. P. I. R. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar întrucât au fost depuse la dosar chitanțele care atestă plata onorariului (f.257-258), în cuantum total de 2.100 lei, în baza art.193 alin.1 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr.136/1995, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatei H. E., alături de asigurătorul S. Ț. A. S., în limita plafonului legal, și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, în sumă de 2.100 lei.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpata H. E. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli ocazionate de îndeplinirea actelor procedurale și de administrarea mijloacelor de probă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal partea civilă C. P. I. R. si asiguratorul S. A. Ț. A. S.
Partea civilă C. P. I. R. a solicitat admiterea recursului și obligarea inculpatei alături de asigurător la plata de despăgubiri civile în cuantumul solicitat în fața primei instanțe, precum și la plata unei rente periodice lunare în cuantum de 1500 lei, din (...) și până la încetarea stării de incapacitate și la plata daunelor morale în cuantum de 400.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență că în mod eronat nu a admis instanța de fond toate pretențiile părții civile, considerând că nu au fost dovedite.
Referitor la suma de 7.000 lei reprezentând costul tratamentelor medicale se arată că aceasta a fost dovedită prin chitanțele depuse, dar și prin depozițiile martorilor, astfel că instanța greșit a acordat doar sumele pentru care există chitanțe.
Referitor la venitul lunar nerealizat și la prestația periodică se arată că prin depozițiile martorilor s-a demonstrat că anterior accidentului partea vătămată realiza un venit de 800 euro lunar, astfel că greșit instanța s-a raportat la venitul minim pe economie, trebuind să se raporteze la venitul mediu pe economie.
Consideră că greșit nu s-au acordat nici despăgubirile materiale solicitate pentru perioada (...)-(...) reprezentând venitul nerealizat de soția părții civile, care în perioada menționată nu a putut munci, fiind obligată să se ocupe de îngrijirea părții vătămate.
La stabilirea daunelor morale consideră că trebuia să se țină seama de suferința fizică încercată de partea vătămată, de efectele sale psihologice, de modul în care viața i-a fost radical schimbată, fiindu-i extrem de afectat echilibrul emoțional, de leziunile traumatice importante care i-au pus în pericol viața, rămânând cu o incapacitate adaptativă de 70%, ceea ce echivalează cu pierderea totală a capacității de muncă.
Asigurătorul A. T. A. SA a solicitat admiterea recursului, diminuarea despăgubirilor civile acordate de instanța de fond, înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor cu majorări de întârziere către unitățile spitalicești, înlăturarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat asigurătorul.
S-a arătat în esență că răspunderea asigurătorului este una contractuală, că în contractul de asigurare nu se prevede acordarea de majorări de întârziere și nici a cheltuielilor de judecată.
În ce privește cuantumul despăgubirilor acordate consideră că acesta este prea ridicat și că la stabilirea daunelor morale nu trebuie să se țină seama de atitudinea inculpatului, sancționarea acestuia fiind dispusă prin pedeapsa aplicată.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub aspectul laturii civile, care a fost disjunsă de instanța de fond din dosarul nr.(...) al Judecătoriei Z..
Daunele materiale au fost acordate de instanța de fond în măsura în care au fost dovedite și în raport cu prevederile legale în materie.
În mod corect a fost acordată doar suma de 1.957,79 lei reprezentând cheltuieli cu medicamente și materiale medicale, întrucât doar această sumă a fost dovedită prin chitanțele depuse la f.259-261.
Instanța nu poate acorda sumele de bani plătite medicilor cu ocazia internărilor, întrucât acordarea acelor sume de bani nu are un caracter licit, nu erau datorate, astfel că partea civilă își invocă propria culpă pentru cheltuirea sumelor respective, iar culpa proprie nu poate sta la baza admiterii unei acțiuni în instanță.
Martora D. M. a arătat că de la familia părții vătămate a aflat că medicilor nu le dădeau mai puțin de 200-300 de euro, că familia părții vătămate a efectuat cheltuieli cu medicamentele și deplasările, că nu cunoaște cuantumul acestora, dar că într-o discuție avută cu familia părții vătămate s-a făcut referire la suma de 15.000 lei cheltuită într-o perioadă de timp (f.224).
Așadar martora nu a perceput direct împrejurările arătate, aflând despre cuantumul sumelor cheltuite de la părțile vătămate, astfel că nu se pot acorda sumele indicate de acesta, care oricum nu sunt concret determinate.
Pentru transport s-a acordat părții civile recurente suma de 2.700 lei, dovedită cu depozițiile martorilor T. J. și E. T., în mod distinct față de suma cheltuită cu medicamentele.
Referitor la venitul lunar nerealizat și la prestația periodică curtea constată că în mod corect instanța de fond a stabilit nivelul acestora prin raportare la venitul minim pe economie, întrucât partea civilă nu a făcut dovada veniturilor realizate anterior accidentului cu acte precum stat de plată, fișa fiscală, adeverință de la administrația financiară.
Ori dovada veniturilor se realizează cu documente de felul celor mai sus precizate și nu cu declarații de martori.
În lipsa acestor dovezi practica judiciară a stabilit că venitul lunar nerealizat și prestația periodică se pot stabili prin raportare la venitul minim pe economie, venit pe care orice persoană aptă de muncă este prezumată a-l putea realiza și care este considerat suficient pentru a-i asigura existența într-o lună de zile.
În mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiate pretențiile reprezentând despăgubiri materiale pentru venitul nerealizat de soția părții civile, întrucât partea civilă C. P. nu are calitatea procesuală activă pentru a solicita aceste sume.
În ce privește daunele morale instanța de fond a procedat la cuantificarea acestora în raport de datele concrete ale cauzei.
A., s-a ținut seama de suferința fizică resimțită ca urmare leziunilor traumatice descrise în actele medicale, de disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești, a administrării tratamentului, de numărul de zile de spitalizare și de concediu medical, de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării, de faptul că leziunile cauzate au avut ca urmare o incapacitate adaptativă de 70% și încadrându-se în gradul II de invaliditate, fiind afectată inclusiv viața socială a părții civil, de referatului de evaluare psihosocială a inculpatei întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și în cadrul căruia se face referire și la relația cu partea vătămată, arătându-se că viața familiei părții civile a fost schimbată în mod radical, acesta nemaiputându-se ocupa de afacerea familiei, având nevoie de supraveghere permanentă, fiind totodată nervos, irascibil și intolerant chiar și față de propriul copil, fiindu-i extrem de afectat echilibrul emoțional.
În raport de aceste date în mod corect a fost acordată părții civile suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, sumă ce constituie și în opinia curții o justă compensare pentru prejudiciul moral cauzat, fără a fi o sursă de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă și nici o amendă excesivă pentru inculpata H. E.
Curtea are în vedere și practica sa constantă în această materie, sumele acordate în cauze asemănătoare, precum și depoziția martorului E. T., prieten de familie cu partea vătămată C. P., care a declarat -. fond - că în prezent partea vătămată lucrează, a fost la firma acesteia și știe că partea vătămată conduce autovehicule.
În ceea ce privește recursul declarat de asiguratorul S. A. Ț. A. S. curtea reține că nu se impune diminuarea despăgubirilor materiale și morale acordate de instanța de fond în considerarea argumentelor mai sus expuse ce conduc la respingerea recursului părții civile prin care aceasta solicită majorarea despăgubirilor.
Nu poate fi primită susținerea asiguratorului potrivit căreia nu se cuvine obligarea sa la plata majorărilor de întârziere către părțile civile unități spitalicești și nici la plata cheltuielilor de judecată deoarece potrivit prevederilor art.50 din Legea nr.136/1995 despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Principiul reparării integrale a prejudiciului care guvernează materia răspunderii civile delictuale presupune ca sumele cheltuite cu ocazia accidentului să nu fie diminuate cu trecerea timpului prin devalorizarea monedei, creșterea inflației, iar pentru evitarea acestei situații sumele se actualizează cu indicele de inflație, cu dobânda legală, sau în cazul unităților spitalicești, prin calcularea majorărilor de întârziere prevăzute de lege.
Răspunderea asiguratorului este una contractuală, nefiind necesar ca instanța să menționeze în mod expres acest aspect, însă contractul trebuie să respecte prevederile legale în materia asigurării obligatorii pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondate recursurile declarate de către partea civilă C. P. I. R. si asiguratorul S. A. Ț. A. S. împotriva sentinței penale nr. 229 din 23 mai 2012 a Judecătoriei Z.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții C.
P. si S. A. Ț. A. S. să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei, fiecare cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către partea civilă C. P. I. R. si asiguratorul S. A. Ț. A. S. împotriva sentintei penale nr. 229 din 23 mai 2012 a Judecătoriei Z.
Obligă pe recurentii C. P. si S. A. Ț. A. S. să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei, fiecare cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: Ș. M. C.
| ← Decizia penală nr. 193/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1769/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
