Decizia penală nr. 714/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.714/R/2012

Ședința publică din 8 mai 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. JUDECĂTORI : V. V. A.

: L. H. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. V., împotriva sentinței penale nr. 148/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și allin.2/1 lit.a C.penal cu aplic.art.37 lit.b C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. V. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bumb Mioara C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă L. F.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului insistă în reaudierea coinculpaților , a părții civile și a martorului astfel cum a solicitat inculpatul în memoriul depus la dosar.

Reprezentantul P. se opune acestei cereri întrucât aceste persoane au fost audiate și au explicat de ce au revenit asupra declarațiilor date.

Instanța, deliberând, respinge cererea formulată cu motivarea că aceste persoane au fost audiate la instanța de fond.

Inculpatul B. V. achiesează concluziilor puse de apărătorul său. În plus, solicită vizionarea înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere din gară.

Reprezentantul P. solicită respingerea probei ca irelevantă.

Instanța, deliberând, respinge cererea formulată raportat la materialul probator administrat în cauză și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat. Mai mult, probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților civile și ale martorului sunt oscilante, fiind modificate de mai multe ori pe parcursul procesului. Cu onorar din FMJ.

Reprezentatul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. A. că vinovăția inculpatului a fost pe deplin ddovedită prin probele administrate în cauză. Mai mult, declarațiile inculpatului nu se coroborează cu nici o probă administrată. Solicită a se ține seama și de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiunea de tâlhărie. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul B. V., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat întrucât nu el a comis infracțiunea și solicită achitarea lui sau rejudecarea cauzei pentru audierea martorilor.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 148 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. Z., în baza art.211 alin 1, alin.2 lit. b) și c) și alin.21 lit. a) C., cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b C., având în vedere și prevederile art. 39 alin.4 C. a fost condamnat inculpatul B. V., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în municipiul Z., jud. S., CNP 1., cu domiciliul în localitatea S., comuna B., nr. 120, jud. S., cetățean român, cu antecedente penale, fără loc de muncă, necăsătorit, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.

În baza art.350 alin.1 C., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

B. V.

În baza art.88 alin.1 C. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului B. V. durata reținerii și arestării preventive, de la data de (...) la zi.

II. În baza art. 26 C. raportat la art.211 alin 1, alin.2 lit. b) și c) și alin.21 lit. a) C., cu aplicarea art. 74 alin. lit. a) și c) C., având în vedere și prevederile art. 27 și art. 76 alin. 1 lit. b) C. a fost condamnat inculpatul R. V. V., fiul lui G. și V., născut la data de (...) în loc. Z., jud. S., C.N.P. 1., cu domiciliul în localitatea S., comuna B., nr. 134, jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, necăsătorit, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.

În baza art.861 alin.1și 2 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 C..

În baza art.863 alin.1 C., pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Desemnează S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.

Datele prevăzute la art. 863 alin.1 lit. b, c și d C. s-au comunicat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.71 alin.5 C., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C..

În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că prejudiciul material produs a fost integral recuperat prin restituirea sumei de 24 lei sustrasă de la partea vătămată L. V.

În temeiul prevederilor art.346 alin.1 C. rap. la art.14 C., raportat și la art.

1349,1357 și art. 1382 din Noul cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă L. V. și au fost obligați inculpații B. V. și R. V. V. la plata în solidar a sumei de

100 lei către partea civilă L. V. cu titlu de daune morale.

În temeiul prevederilor art.346 alin.1 C. raportat la art.14 C., raportat și la art.

1349 și art. 1357 din Noul Cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă L. F. și obligă pe inculpatul B. V. la plata sumei de 1500 lei către partea civilă L. F. cu titlu de daune morale.

În baza art.189 alin.1 C. s-a dispus avansarea din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 1800 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu : suma de 900 lei pentru av. Ciortea A. și 900 lei pentru av. Chende Ciprian (fiecare câte 600 lei pentru faza de urmărire penală și câte 300 lei pentru faza de judecată).

În baza art.191 alin.1 și 2 C. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum total de 2600 lei, cheltuieli care au fost suportate astfel:

- B. V. 1400 lei (din care 1200 lei onorariul avansat pentru apărătorul din oficiu av. Chende Ciprian)

- R. V. V. 1200 lei (din care 900 lei onorariul avansat pentru apărătorul din oficiu);

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin R. din data de (...) al P. de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.381/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B. V., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. lit. b și c si alin. 2 1 lit. a C. cu aplicarea art. 37 lit. „b"; C. și R. V. V., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 C. rap la art. 211 alin. 1 și 2 lit. lit. b și c si alin. 2 1 lit. a C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că la data de (...) inculpații B. V. și R. V. V. au plecat cu trenul din localitatea S. până în mun. Z. și au ajuns în Stația CF Z. în jurul orelor 22.30, unde inculpații au văzut pe părțile vătămate L. F., L. V. și pe fratele acestora, L. S. - C. care se aflau în sala de așteptare și dormeau pe băncile aflate în partea din spate a sălii și s-au înțeles „să-i facă de bani";, iar inculpații au pătruns în locul respectiv și s-au apropiat de părțile vătămate. Inculpatul B. V. a prins-o de umăr pe partea vătămată L. V. care dormea, a scuturat-o și i-a spus să-i dea actul de identitate și câte 10 lei pentru fiecare dintre cele 3 persoane întrucât trebuie taxați pentru că stau în sala de așteptare. P. vătămată a refuzat să-i dea banii și a înmânat inculpatului doar actul de identitate. A. inculpatul B. V. l-a prins pe L. V. de sacoul pe care îl purta, i-a băgat mâna în buzunarul interior al acestuia și i-a luat suma de 24 lei, compusă din 2 bancnote a 5 lei și 14 bancnote a 1 leu. P. vătămată nu a opus rezistență pentru că i-a fost frică. P. vătămată L. F. a fost lovită cu pumnul de către inculpatul B. V. și a prezentat o contuzie în regiunea zigomatică stângă.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 7-8), declarațiile inculpaților (f. 23-26, 28-31, 89-90, 91-92), declarații părți vătămate (f. 36-

42), declarații martor (f. 44- 45, 49), procese verbale de percheziție corporală (f. 47-

48), procese-verbale de confruntare (f. 32-33, 86-87), adeverință medicală nr.

3648/(...) (f. 35), rapoarte de constatare medico-legală (f. 55, 58).

În cursul urmăririi penale partea vătămată L. V. s-a constituit parte civilă în cauză față de cei doi inculpați cu suma de 100 lei reprezentând daune morale (f. 40), iar partea vătămată L. F. s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpatul B. V. cu suma de 1500 lei reprezentând daune morale (f. 37), iar în fața instanței de judecată cele două părți civile au declarat că își mențin constituirea de părți civile.

La termenul de judecată din data de (...) inculpaților le-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 3201 C.p.p. privind judecarea cauzei în procedură simplificată, cei doi inculpați arătând că nu recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și nu doresc judecarea cauzei în procedură simplificată.

După citirea actului de sesizare potrivit art. 322 C.p.p., pe parcursul cercetării judecătorești au fost ascultați la termenul de judecată din data de (...) inculpații B. V. (f.137) și R. V. (f.138) care au arătat că doresc să dea o declarație în fața instanței de judecată, au fost ascultate părțile vătămate L. V. (f.139) și L. F. (f.140) precum și martorul minor L. S. C. în prezența părinților (f.141).

A fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare al inculpatului R. V. V. întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 129-130).

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de (...), inculpații B. V. și R. V. V. au plecat cu trenul din localitatea S. până în municipiul Z. cu intenția de a juca la aparatele de jocuri de noroc instalate în diverse baruri pe raza municipiului Z. și au ajuns în Stația CF Z. în jurul orei 22.30. După ce au coborât în Stația CF Z., în timp ce treceau pe holul de lângă sala de așteptare inculpații au văzut 3 persoane în sala de așteptare a gării, respectiv părțile vătămate L. F. și L. V. care dormeau pe băncile aflate în partea din spate a sălii și martorul L. S.-C. care stătea pe un calorifer lângă părțile vătămate ( frații acestuia), acesta din urmă nu dormea. La inițiativa lui B. V. cei doi inculpați s-au înțeles „să-i facă de bani";, au intrat împreună în sala de așteptare și s-au dus la părțile vătămate care dormeau. Inculpatul B. V. a prins-o de umăr pe partea vătămată L. V., a scuturat-o și i-a spus să-i dea actul de identitate și câte 10 lei pentru fiecare dintre cele 3 persoane, arătând că șeful de post l-ar fi trimis și că trebuie să-i dea banii, întrucât trebuie taxați pentru că stau în sala de așteptare. P. vătămată a refuzat să-i dea banii și a înmânat inculpatului doar actul de identitate, moment în care inculpatul B. V. a băgat mâna în buzunarul interior al sacoului părții vătămate și i-a luat suma de

24 lei, compusă din 2 bancnote a 5 lei și 14 bancnote a câte 1 leu. În tot acest timp inculpatul R. V. V. se afla lângă inculpatul B. V. P. vătămată nu a opus rezistență fiindu-i teamă de cei doi, existând o disproporție vădită sub aspectul constituției fizice între inculpați și partea vătămată L. V. În acest context, partea vătămată L. F., care dormea pe o altă bancă alăturată, auzind gălăgie s-a trezit și în timp ce intenționa să se ridice de pe banca pe care dormea a fost lovită cu pumnul de B. V. în zona ochiului stâng. P. adeverinței medicale nr.3648/(...). partea vătămată prezenta o contuzie în regiunea zigomatică stângă, produsă prin agresiune. P. raportului de constatare medico legală nr. 192/II/a/7 din (...), partea vătămată L. F. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. Leziunile au necesitat 3-

4 zile îngrijiri medicale fără a fi de natură să pună în primejdie viața victimei, fila 58.

Imediat după aceasta cei doi inculpați au părăsit împreună sala de așteptare și s-au dus în barul din incinta gării unde au jucat la aparatele de jocuri de noroc. Inculpatul B. V. a pus în aparatul de jocuri de noroc suma de 5 lei pentru inculpatul R. V. și acesta a jucat suma respectivă, fără a se putea stabili dacă cei cinci lei erau din banii pe care inculpatul B. V. i-a luat de la partea vătămată L. V., întrucât acesta avea și alți bani asupra sa. Văzând că cei doi inculpați sunt în barul din incinta gării, părțile vătămate au anunța organele de poliție prin intermediul unui șofer de taxi. Cei doi inculpați au fost găsiți ulterior de organele de poliție în bar fiind idicați de părțile vătămate și legitimați. La controlul corporal efectuat asupra celor doi inculpați s-a găsit asupra inculpatului B. V. suma de 33 de lei compusă din 3 bancnote a 10 lei și 3 bancnote a 1 leu, iar asupra inculpatului R. V. V. s-a găsit suma de 20 lei (o bancnotă de 10 lei și 2 bancnote de 5 lei).

Starea de fapt expusă anterior a fost reținută de către instanță prin coroborarea declarațiilor inculpatului R. V. V. cu cele ale părților vătămate L. F. și L. V., cu declarațiile martorului L. S.-C. și având în vedere și înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei.

Astfel instanța a constatat că declarațiile părților vătămate L. F. și L. V. se coroborează între ele dar sunt concordante și cu declarațiile martorului minor L. S. (și parțial cu declarațiile inculpatului R. V.) în ce privește următoarele aspecte: prezența a două persoane în sala de așteptare a gării persoane pe care le-au recunoscut toți trei ca fiind cei doi inculpați, modul de acțiune al acestora, respectiv faptul că inculpații s- au prezentat ca fiind de la poliție și au cerut părților vătămate actul de identitate și bani pentru a putea dormi în sala de așteptare, faptul că inculpatul B. V. l-a prins de umăr pe L. V. și că l-a lovit în zona ochiului pe L. F., precum și faptul că partea vătămată L. V. nu a dat de bună voie banii și că nu au ripostat în nici un fel fiindu-le frică de cei doi inculpați (motivat de faptul că s-au prezentat ca fiind de la poliție și pentru că au spus că o să îi bată).

Instanța a constatat că există o neconcordanță în declarațiile părții vătămate L. V. care inițial în declarația olografă (f. 41-42) și declarația dată în fața procurorului susține că banii i-au fost luați din buzunar de către inculpatul R. V. (persoana mai slabă îmbrăcată în geacă albă) dar cu ocazia confruntării cu inculpatul R. V. (f. 87) și în fața instanței de judecată (f. 139) a revenit și a declarat că nu este sigur care dintre cei doi inculpați i-a luat banii din buzunar deoarece la momentul săvârșirii faptei tocmai se trezise din somn. P. vătămată L. F. declară că nu a văzut cine a luat banii deoarece la acel moment dormea. A. în vedere că inculpatul R. V. a declarat pe tot parcursul procesului că nu el a luat banii ci inculpatul B. V., în plus martorul L. S. în mod constant a declarat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată că persoana care a luat banii este bărbatul mai solid pe care l-a recunoscut în persoana lui B. V. (f. 44-45, 140) instanța reține că inculpatul B. V. a deposedat partea vătămată de suma de bani și nu inculpatul R. V.

Art.69 C. prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. V., instanța a reținut că acesta nu recunoaște comiterea faptelor care i se impută, iar pe parcursul procesului penal, cu ocazia audierii sale de procuror și în fața instanței, a adus modificări radicale declarațiilor sale, împrejurare de natură să ridice serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea sa. În acest sens, este de subliniat că în fața procurorului, inculpatul a susținut că a făcut o glumă cu părțile vătămate, strigând „Poliția";, moment în care una dintre părțile vătămate a venit la el și i-a dat niște bani, pe care i-a băgat în buzunar, fără să îi numere, persoana respectivă cerându-i să îi lase să stea în continuare în sala de așteptare; inculpatul a susținut că nici el, nici inculpatul R. nu au intrat în sala de așteptare ci au stat doar la ușa la o distanță de aproximativ 15 m de părțile vătămate, partea vătămată venind de bunăvoie să îi dea banii. Ulterior, în fața instanței, și-a schimbat această declarație, a arătat că nu a purtat nici un fel de conversație cu persoanele aflate în sala de așteptare a gării, că nu a intrat în sala de așteptare mergând după ce a coborât din tren direct în barul din incinta gării, arătând că în privința coinculpatului R. nu poate preciza dacă acesta a intrat sau nu în sala de așteptare, deoarece acesta a rămas în urma lui după ce au coborât din tren, s-au întâlnit doar ulterior în bar, inculpatul R. V. având asupra sa o sumă de bani, despre proveniența căreia inculpatul i-ar fi spus doar că s-a descurcat și a făcut rost de banii respectivi, fără a-i furniza alte detalii. Susținerile inculpatului că nu au intrat în sala de așteptare și că partea vătămată s-a deplasat la ei pentru a îi înmâna banii sunt contrazise atât de declarațiile coinculpatului R. V. V., cât și de cele ale părților vătămate și ale martorului care toți au arătat că cei doi inculpați s-au aflat lângă ei, prezentând similar modul de comitere a faptei. Față de cele arătate, având în vedere că părțile vătămate și martorul l-au recunoscut pe inculpat și au arătat modul de comitere a faptei, declarațiile lor coroborându-se și cu declarația inculpatului R. V. în timp ce declarațiile inculpatului B. V. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, instanța va înlătura ca nesincere declarațiile inculpatului B. V., fiind făcute exclusiv în încercarea de a ascunde participarea sa la comiterea infracțiunii.

În ce privește declarațiile inculpatului R. V. V. instanța a constatat că acestea se coroborează doar parțial cu declarațiile părților vătămate și ale martorului, în ce privește faptul că ambii inculpați au intrat în sala de așteptare și că s-au dus lângă părțile vătămate, modul de acțiune pentru intimidarea părților vătămate, faptul că inculpatul B. V. a luat banii de la L. V. și că partea vătămată L. F. a fost lovită în zona ochiului de inculpatul B. V., precum și faptul că cei doi inculpați au plecat împreună din sala de așteptare a gării și s-au dus în bar unde au jucat la jocurile de noroc.

Inculpatul R. V. a declarat însă că partea vătămată L. V. a dat de bună voie banii inculpatului B. V. fiindu-i frică de acesta, dar această declarație nu este susținută de nici o probă administrată în cauză. De asemenea inculpatul R. V. a declarat inițial că a pătruns în sala de așteptare împreună cu B. V. întrucât îi era frică de acesta, apoi a declarat că a fost chiar forțat, tras de mână de către inculpatul B. V. și că a încercat să îl oprească pe acesta, dar nici aceste aspecte nu sunt susținute de probele administrate în cauză, martorul L. S. declarând că cei doi au intrat unul după celălalt în sala de așteptare, inculpatul B. nu îl trăgea de mână pe inculpatul R., acesta din urmă a stat lângă B., în fața părților vătămate, nu a încercat să îl împiedice a lua banii, au plecat împreună din sala de așteptare, în plus inculpatul R. V. la plecare a făcut celor trei persoane semn să tacă să nu spună despre faptă ( f. 141). Pe aceste considerente instanța va înlătura ca nesincere aceste declarații ale inculpatului R. V.

A. în vedere toate aceste considerente instanța a apreciat că starea de fapt reținută și vinovăția inculpaților sunt pe deplin dovedite de probele administrate în cauză.

I. În drept, fapta inculpatului B. V., aflat în stare de recidivă postexecutorie, care la data de (...) împreună cu inculpatul R. V. V., după prealabilă înțelegere, pe timp de noapte, în loc public - sala de așteptare a stației CFR din loc. Z., a exercitat acte de violență asupra părților vătămate L. V. și L. F. și a deposedat partea vătămată L. V. de suma de 24 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. lit. b și c si alin. 2 1 lit. a C. cu aplicarea

art. 37 lit. „b"; C.

În ce privește elementul material al infracțiunii de tâlhărie inculpatul a deposedat partea vătămată de suma de 24 lei ( acțiunea principală) și a exercitat asupra părții vătămate L. V. acțiuni agresive, violente (la prins și scuturat de umăr și a băgat mâna în buzunarul interior al hainei fără voia lui) și amenințări (verbale și gesturi de intimidare) pentru a putea săvârși furtul, iar asupra părții vătămate L. F. acte de violență - lovitura cu pumnul în zona feței pentru a-și asigura păstrarea bunului sustras și scăparea - (acțiunea secundară); având în vedere starea de fapt nu pot fi justificate altfel actele de violență asupra acestei din urmă părții vătămate, deoarece inculpatul nu o cunoștea anterior, nu a fost provocat în nici un fel, nu a intervenit un conflict între aceștia. Prin fapta inculpatului s-au produs și urmările prevăzute de lege: un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate L. V. și atingerea adusă libertății morale (părțile vătămate nu au ripostat în nici un fel fiindu-le teamă) și integrității corporale a părților vătămate, între acțiunile inculpatului și aceste urmări existând legătură directă de cauzalitate

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu intenție directă în accepțiunea art. 19 alin.1 lit. a) C.p. inculpatul urmărind un dublu scop- însușirea banilor găsiți asupra părților vătămate, înlesnirea furtului prin amenințare și violență, precum și păstrarea bunului sustras prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate L. F. (trezindu-se partea vătămată L. F., exista riscul ca bunul sustras să nu poată fi păstrat sau să fie alertate alte persoane).

În cauză instanța a reținut starea de recidivă postexecutorie a inculpatului B. V. potrivit art. 37 alin.1 lit. b) C.p., primul termen al recidivei postexecutorii reprezentându-l o condamnare la o pedeapsă de 6 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, 2 lit. b și c și 21 lit.a C., pronunțată prin sentința penală nr. 19/(...) a T.ui S., definitivă prin decizia penală nr.4276/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția penală. Inculpatul B. V. a fost liberat condiționat la data de (...) prin sent. pen. 800/(...) a J. Gherla, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 924 zile, la data săvârșirii faptei ce face obiectul prezentei cauze pedeapsa fiind considerată executată (respectiv la data de (...)).

II. Fapta inculpatului R. V.-V. care în data de (...) a acceptat propunerea coinculpatului B. V. și l-a ajutat pe acesta să o deposedeze prin violență pe partea vătămată L. V. de suma de 24 de lei, fapta fiind săvârșită pe timp de noapte și în loc public, iar ulterior, a acceptat să beneficieze din banii sustrași de suma de 5 lei achitată de inculpatul B. V. la jocurile de noroc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 C. rap la art. 211 alin. 1 și 2 lit. lit. b și c si alin. 2 1 lit. a Cod pen .

Sub aspectul laturii obiective inculpatul R. V. a acordat inculpatului B. V. un ajutor moral susținându-l în decizia infracțională a acestuia „ să-i facem de bani„ l-a urmat pe acesta și a fost alături de el pe toată durata săvârșirii faptei întărindu-i astfel hotărârea infracțională și dându-i încredere în reușita și atingerea scopului urmărit. Din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul R. V. ar fi exercitat acțiuni specifice elementului material al infracțiunii de tâlhărie: deposedare, acte de violență sau amenințare.

În ce privește latura subiectivă instanța a apreciat din probele administrate că inculpatul a acționat cu intenție directă, a avut reprezentarea faptei ce urma a fi săvârșită de inculpatul B. V. și a ajutorului ce îl acordă acestuia și a urmărit un asemenea rezultat. Intenția directă a inculpatului rezultă din faptul că cei doi inculpați au avut o înțelegere prealabilă asupra faptei, inculpatul B. V. i-a propus să îi facă de bani iar inculpatul R. V. declară expres că prin aceasta el a înțeles că „să le ia banii „ (f. 30) și că l-a urmat pe inculpatul B., stând lângă acesta în timpul săvârșirii faptei. Așa cum am arătat și anterior, nu sunt susținute de probele administrate în cauză apărările inculpatului cum că a fost forțat de inculpatul B. V., că i-a fost frică de acesta (cei doi se cunosc de mult timp, inculpatul R. V. recunoscând că se întâlnesc des și ies împreună în baruri la jocurile de noroc) și că a încercat să îl oprească. Susținerea inculpatului R. V. pentru acțiunea inculpatului B. V. rezultă și din faptul că cei doi au plecat împreună, a acceptat de la inculpatul B. V. bani din cei sustrași, iar la plecarea din sala de așteptare, așa cum rezultă din declarația martorului L. S., a făcut semn părților vătămate să tacă, să nu spună despre faptă. Inculpatul R. V. V. nu s-a disociat nici un moment de activitatea infracțională, dând curs propunerii coinculpatului B. V. "de a-i face de bani"; pe cei trei frați care stăteau în sala de așteptare și a stat mereu în apropierea acestuia, întărindu-i hotărârea infracțională inițială.

Reținând vinovăția celor doi inculpați, la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1, art.181 alin.2 C. și art.52 C. și a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

În ce privește pericolul social concret al faptelor, raportat la împrejurările săvârșirii acestora, locul și modul de acțiune, disproporția vădită de forță dintre inculpați și victime, faptul că au acționat împreună, în loc public, instanța a apreciat că faptele inculpaților prezintă un grad de pericol foarte ridicat.

La individualizarea pedepsei instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpaților.

Inculpatul B. V. este în vârstă de 30 de ani, este necăsătorit, nu are un loc de muncă, este recidivist, potrivit fișei de cazier judiciar (f. 19) a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 6 ani și 4 luni închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie fiind liberat condiționat la data de (...), cu un rest de pedeapsă neexecutat de

924 zile, a mai fost cercetat în dosarul P. de pe lângă Judecătoria Zalău nr. 1. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și amenințare însă, prin ordonanța din (...), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative pe considerentul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, și-a schimbat în mod radical și nejustificat declarațiile, în final negând participarea sa la săvârșirea faptei, apărările acestuia nefiind susținute de nici un mijloc de probă.

Inculpatul R. V. V. este în vârstă de 21 ani, este necăsătorit, are 4 clase, nu are un loc de muncă, potrivit fișei de cazier judiciar ( f. 261 ) nu are antecedente penale, față de acesta dispunându-se - în două situații - aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ pe considerentul că faptele săvârșite nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracțiuni (ordonanțele P. de pe lângă Judecătoria Zalău pronunțate în dosarele penale 3004/P/2009 și 2257/P/2011 - în ambele situații inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unor fapte de distrugere). Inculpatul R. V. V. a colaborat cu organele de cercetare, a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând înțelegerea prealabilă avută cu inculpatul B. V. cu privire la săvârșirea infracțiunii, precum și împrejurarea că a beneficiat de puncte în valoare de 5 lei la jocurile de noroc. P. referatului de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 129-130) rezultă că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool și a anturajului nepotrivit, inculpatul se implică în muncă, regretă comiterea faptei, familia din care face parte este una funcțională ce poate exercita un control asupra inculpatului pentru a evita implicarea în alte fapte penale, pentru reintegrare socială inculpatul trebuie să continue să muncească și să-și controleze consumul de alcool, putând fi sprijinit în procesul de maturizare și adoptare de atitudini pro-sociale de serviciul de probațiune.

Ținând seama de persoana inculpatului R. V. V., de conduita anterioară a acestuia, lipsa antecedentelor penale, conduita ulterioară a acestuia și comportarea sa pe parcursul procesului penal dar și modul concret de implicare a acestuia în săvârșirea faptei, instanța apreciază că în cauză periculozitatea faptelor și a persoanei inculpatului este mai redusă și în consecință este întemeiată angajarea răspunderii acestuia prin raportare la limite de pedeapsă mai reduse prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a) și c) C..

În ce îl privește pe inculpatul B. V., având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța a dispus aplicarea față de acesta a pedepsei de 7 ani și 4 luni închisoare cu privare de libertate, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 C., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a C. și lit.b) C., pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. A. în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) C.. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C..

Instanța a constatat că inculpatul B. V. a fost reținut pentru 24 de ore, începând cu data de (...) ora 02.00 (f.12). Prin Încheierea penală nr.9/A din (...) a J. Z., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. V. pentru o perioadă de 29 de zile (de la data de (...) până la data de (...)), fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.4/J. din (...) (f.82). Prin Încheierea penală din data de (...), după înregistrarea cauzei pe rolul instanței, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a dispus menținerea acestei măsuri. Față de gradul de pericol social abstract și concret al faptei dar și față de circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum au fost reținute anterior, instanța apreciază că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 148 alin. 1 lit. d) și f) C.p., subzistând pericolul concret reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate pentru integritatea patrimoniilor persoanelor, aspecte ce rezultă din lipsa unui mijloc de trai, perseverența infracțională, disprețul față de normele legale și sociale, faptul că nu a fost un avertisment pentru el condamnarea anterioară. Pe aceste considerente, în baza art. 350 alin.1 C. instanța va menține măsura arestării preventive a inculpatului B. V., iar în baza art.88 alin.1 C. va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la data de (...) la zi.

În ce îl privește pe inculpatul R. V.-V., având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, contribuția acestuia la săvârșirea faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, dar și prevederile art. 76 alin. 1 lit. c) C.p., instanța a dispus aplicarea față de acesta a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, apreciind că aceasta a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În baza art.71 C., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a C. și lit.b) C., pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, preocuparea acestuia pentru muncă și concluziile referatului de evaluare, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție, dar pentru asigurarea reinserției sociale a inculpatului și adoptarea de către acesta a unui comportament pro-social apreciază că inculpatul trebuie susținut prin consilierea și supravegherea unui serviciu de specialitate.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute art.861 alin. l C., riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, în consecință, în baza art.861 C., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 C..

Desemnează S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.

Datele prevăzute la art. 863 alin.1 lit. b, c și d C. s-au comunicat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 C., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) C..

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a constatat că prejudiciul material cauzat părții vătămate L. V. a fost reparat integral prin restituirea sumei de 24 lei în baza dovezii de predare primire de la fila 76.

Instanța a reținut că partea vătămată L. V. s-a constituit parte civilă în cauză față de cei doi inculpați cu suma de 100 lei reprezentând daune morale (f. 40), iar partea vătămată L. F. s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpatul B. V. cu suma de 1500 lei reprezentând daune morale (f. 37).

Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 1349 și

1357 Cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu moral - atingerea adusă libertății de acțiune și decizie a părții civile L. V. prin amenințare și inducerea unei stări de temere și atingerea adusă integrității corporale a părții civile L. F. (suferințe fizice ca urmare a leziunilor corporale pentru care sunt necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale), existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, în speță săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie (fiind dovedită vinovăția acestora așa cum s-a reținut anterior) și, de asemenea, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu.

Față de cuantumul daunele morale solicitate de părțile civile, având în vedere starea de fapt reținută, rezultă în mod cert că faptele inculpaților au produs părților vătămate suferințe fizice și psihice. Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la aceste considerente și ținând cont de starea de fapt reținută, instanța apreciază că pretențiile părților civile sunt justificate fiind în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, fără a duce la obținerea unor beneficii necuvenite.

Pe aceste considerente, în temeiul prevederilor art.346 alin.1 C. rap. la art.14

C., raportat și la art. 1349,1357 și art. 1382 din Noul Cod civil instanța a admis acțiunea civilă formulată de cele două părți civile și i-a obligat pe inculpații B. V. și R. V. V. la plata în solidar a sumei de 100 lei către partea civilă L. V. cu titlu de daune morale, iar pe inculpatul B. V. la plata sumei de 1500 lei către partea civilă L. F. cu titlu de daune morale.

S-a constatat că asistența juridică obligatorie a inculpaților în faza de urmărire penală și în faza de judecată a fost asigurată de apărătorii desemnați din oficiu, av. Chende Ciprian pentru inculpatul B. V. ( cu delegație la fila 64 și 134) și av. Ciortea A. pentru inculpatul R. V. V. (cu delegație la fila 63 și 133). În baza art.189 alin.1 C. s-a dispus avansarea din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 1800 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu : suma de 900 lei pentru av. Ciortea A. și

900 lei pentru av. Chende Ciprian (fiecare câte 600 lei pentru faza de urmărire penală și câte 300 lei pentru faza de judecată).

Inculpatul B. V. a fost asistat de către apărătorul desemnat din oficiu la judecarea propunerii de arestare preventivă și verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, iar onorariul cuvenit în sumă de 200 lei a fost avansat din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj.

În baza art.191 alin.1 și 2 C. instanța i-a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum total de 2600 lei, cheltuieli care au fost suportate astfel: B. V. 1400 lei (din care 1200 lei onorariul avansat pentru apărătorul din oficiu av. Chende Ciprian) și R. V. V. 1200 lei (din care 900 lei onorariul avansat pentru apărătorul din oficiu).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. V., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen.

Recursul a fost motivat arătându-se că recurentul nu a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, că fapta a fost savârșită de inculpatul R. V. V. și că s-a aflat întâmplător, în trecere, în locul și la momentul comiterii infracțiunii de către coinculpat. În susținerea motivelor de recurs invocă faptul că declarațiile părților civile și ale martorilor sunt oscilante și fiind modificate de mai multe ori pe parcursul procesului penal.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:

Apărarea inculpatului recurent potrivit căreia nu este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată a fost corect înlăturată de către instanța de fond.

Astfel, din declarația coinculpatului R. V. V. rezultă că recurentul a fost cel care, văzând victimele care dormeau în sala de așteptare a gării, a avut inițiativa deposedării acestora de bani spunându-i „hai să îi facem de bani"; (f. 30 dos.u.p.), că a strigat „poliția"; si a luat victimele prin surprindere, după care a spus unuia dintre ei să îi dea câte 10 lei de fiecare pentru a le permite în continuare să doarmă în gară, că a exercitat asupra părții vătămate L. V. acțiuni agresive, (l-a prins și scuturat de umăr și a băgat mâna în buzunarul interior al hainei fără voia lui), iar asupra părții vătămate L. F. a exercitat o lovitura cu pumnul în zona feței pentru a-și asigura păstrarea bunului sustras și scăparea (f. 138 dos.fond).

De altfel, în primele declarații date în fața organelor de urmărire penală inculpatul recurent a confirmat în parte declarati coinculpatului atunci când a recunoscut că a observat victimele dormind în gară și că le-a surprins atunci când și-a declinat calitatea de polițist ceea ce le-a determinat pe acestea să îi dea bani pentru a le permite să doarmă în sala de așteptare (f. 25 dos.u.p.)

Despre faptul exercitării actelor de violență fizică de către recurent și sustragerea sumei de bani de către acesta fac vorbire și martorul L. S. C. (f. 141 dos.fond) și partea vătămată L. V. (f. 139 dos. fond).

Așa fiind, concluzia care se desprinde este că în cauză s-a probat că inculpatul recurent a exercitat o constrângere fizică și psihică asupra victimelor, constrângere care a fost efectivă și a avut aptitudinea de a înfrânge rezistența acestora cu scopul de a realiza actul de sustragere, între cele două realizându-se o legătură de la mijloc la scop ceea ce constituie elementul material al infracțiunii complexe de tâlhărie.

Cu privire la existența agravantei, Curtea reține participarea efectivă a celor doi inculpati, acțiunile acestora complinindu-se pentru realizarea rezultatului, determinantă fiind cooperarea fizică, în sens material, care a mărit forța de acțiune a făptuitorilor, cu consecința anihilării ori micșorării posibilității victimelor de a se apăra. Chiar dacă activitatea inculpatului R. s-a limitat numai la realizarea acțiunii adiacente, respectiv la comiterea actelor de intimidare , acesta și-a dat seama că, prin activitatea sa, chiar parțială, contribuie la realizarea întregii infracțiuni complexe, la producerea rezultatului acesteia pe care l-a urmărit și l-a acceptat.

Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea constată că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

P. art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Raportat la cele expuse concluzia care se desprinde este aceea că prima instanță a omis în procesul de individualizare a pedepsei a tine seama de urmările cauzate, respectiv de valoarea redusă a prejudiciului, criteriu care impune retinerea circumstanței atenunate prev. de art. 74 lit. b C. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Așa fiind, Curtea concluzionează că o pedepasă de 5 ani închisoare constituie o sancțiune justă și proporțională, în masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei.

Pentru toate aceste motive în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul declarat de inculpatul B. V., iar sentița atacată se va casa în parte, în latura penală, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate si rejudecând în aceste limite se va dispune condamnarea recurentului la pedepasa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b și c si al. 2 ind. 1 lit.a C., cu aplicarea art. 37 lit.a, art. 74 al.2 și 76 lit.b C..

Vor fi mentinute restul dispozitiilor hotărârii atacate.

P. art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată retinerea și arestul preventiv începând cu 12 februarie 2012 la zi.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189

C. se va stabili suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu in favoarea

Baroului C. ce va fi suportat din fondurile MJ.

În baza art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admis recursul declarat de inculpatul B. V. împotriva sentintei penale nr.148 din

30 martie 2012 a J. Z., pe care o casează în parte, în latura penală, în ce privește cuantumul pedepsei aplicate si rejudecând în aceste limite:

Condamna pe inculpatul B. V. la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit.b și c si al. 2 ind. 1 lit.a C., cu aplicarea art. 37 lit.a, art. 74 al.2 și 76 lit.b C..

Mentine restul dispozitiilor hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată retinerea și arestul preventiv începând cu 12 februarie 2012 la zi.

Stabilește 200 lei onorariu din oficiu in favoarea Baroului C. ce va fi suportat din fondurile MJ.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronuntata in ședința publică din 8 mai 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER, L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...)

Jud.fond. D. E. M.

← Încheierea penală nr. 343/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 47/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 714/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 714/2012, Curtea de Apel Cluj