Încheierea penală nr. 343/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
INCHEIEREA PENALĂ NR. 343/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L. GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. S. A., aflat În Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 21/C din 27 februarie 2012 a T.ui C., având ca obiect propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C. de prelungire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul L. S.
A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. L. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că-și menține recursul formulat în cauză, întrucât dorește să fie cercetat în stare de libertate și că este de acord să fie asistat de apărătorul dsemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului L. S. A., avocat M. L. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulate de DIICOT - S. T. C. de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
S-a dispus arestarea preventivă în temeiul art. 148 lit.a, b și f Cod pr.pen., însă aceste temeiuri nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.a Cod pr.pen. arată că nu există probe din care să rezulte că inculpatul a fugit și s-a ascuns cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau că va încerca să fugă și să se sustragă de la urmărirea penală. În acest sens, solicită să se aibă în vedere că la dosar există o cerere prin care inculpatul arată că dorește să colaboreze cu organele de urmărire penală.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. b Cod pr.pen.arată că nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreunei părți.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen.arată că prima teză referitoare la limita de pedeapsă este îndeplinită, însă referitor la teza a II-a acestui text de lege, susține că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în stare de libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se arată că urmărirea penală nu a fost finalizată și că în cauză urmează a se efectua și alte acte de urmărire penală.
Consideră că actele ce urmează a fi administrate nu sunt atât de numeroase și esențiale pentru a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul lăsat în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul obligându-se să se supună obligațiilor ce vor fi instituite însarcina sa.
Invocă principiul egalității de tratament, având în vedere că față de coinculpați care au avut aceeași activitate infracțională s-au luat măsuri mai puțin restrictive de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursul declarat de inculpatul L. S. A. cu consecința menținerii încheierii penale nr.
21/C din 27 februarie 2012 a T.ui C., ca temeinică și legală.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.b și f Cod pr.pen. pentru prelungirea măsurii arestării preventive și a înlăturat temeiul prev. de art.
148 lit. a Cod pr.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Consideră că prelungirea măsurii arestării preventive a fost necesară și în raport cu imposibilitatea obiectivă a încheierii actelor de urmărire penală în perioada acordată inițial, fiind nevoie a se completa probațiunea în sensul celor indicate punctual în propunerea scrisă.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul L. S. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu s-a sustras de la urmărirea penală. a fost plecat în O. și Franța de unde de bună voie a venit acasă și a depus o cerere la dosar pentru a fi audiat.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate și instituirea obligaților pe care le cunoaște și pe care le va respecta.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.21 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 159 din Codul de procedură penală a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și, în consecință, s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul L. S. A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 1 martie și până la data de 30 martie 2012.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că începând din anul 2009 inculpatul B. R. D., a constituit și condus un grup infracțional organizat din care mai fac parte inculpații M. V. G., O. T., P. N., A. C. F. și
S. P. D. și învinuiții B. I., C. I., L. S. A., A. S. M. Prin ordonanța din data de
26 iulie 2011 s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul B. R. D., învinuiții B. I., C. I., A. S. M. și inculpatul L. S. A. Prin rechizitoriul din data de 1 august 2011, inculpații M. V. G., O. T., P. N., A. C. F., S. P. D. au fost trimiși în judecată față de aceștia pronunțându-se o soluție de condamnare în primă instanță.
Membrii grupului au acționat în vederea racolării, transportării și găzduirii mai multor tinere în vederea plasării lor ca prostituate pentru obținerea de beneficii. T. astfel racolate au fost transportate de către membrii grupului infracțional în Austria, O., S., Franța, unde au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției, majoritatea sumelor provenite din aceste infracțiuni fiind însușite de către membrii grupului.
Începând din anul 2009 inculpatul B. R. D. a exploatat activitatea de prostituție desfășurată de concubina acestuia K. R. P.ța. Din probele administrate rezultă că cei doi erau prieteni de mai mulți ani. În anul 2009 inculpatul B. R. D. a fost chemat în O. împreună cu K. R. P.ța de către numitul B. E. (între timp condamnat în străinătate pentru infracțiuni care, potrivit legii române, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane). Numitul B. E. se ocupa de exploatarea activității de prostituție desfășurată de către concubina lui martora C. N. și de alte tinere originare din R., în localitatea A. din O. Tot prin intermediul numitului B. E., în cursul anului 2009 s-au deplasat în O. și numitul Mic R. C., implicat în activitatea de prostituție desfășurată de învinuita B. M. R. și învinuitul B. I. P. implicat în activitatea de prostituție a martorei M. C. A. La rândul său învinuitul B. I. P. i-a chemat în O. pe inculpatul L. S. A. și învinuitul A. S. M., fiecare cu prietenele lor, acestea urmând să practice prostituția la vitrine. În declarațiile învinuitului B. I. P. rezultă că acesta este cel care i-a transportat în O. pe inculpatul L. S. A. și martora F. M. R., L. S. A. achitând costul călătoriei.
Inculpatul B. R. D. era în strânsă legătură cu N. B. A. zis „Crețu";, cunoscut membru al lumii interlope din C.-Napoca. În cursul lunii februarie
2010, între N. B. A. și inculpatul B. R. D., pe de o parte învinuiții B. I. P., A. S. și M. și inculpatul L. S. A. a avut loc un conflict determinat de încercarea lui N. B. A. și a inculpatului B. R. D. de a percepe taxe de protecție de la ceilalți învinuiți în legătură cu activitatea de exploatare a prostituției în care aceștia erau implicați. Învinuitul B. I. P. a apelat la numitul H., angajat ca bodyguard la vitrine, căruia i s-a plâns cu privire la faptul că N. B. A. și inculpatul B. R. D. încearcă să obțină taxe de protecție, însă numitul H. s-a situat de partea acestora din urmă. În urma intervenției poliției olandeze, numitul N. B. A. a părăsit teritoriul Olandei, lăsându-l în locul său pe inculpatul B. R. D. .
Din probele administrate ar rezulta că după arestarea numitului B. E. și plecarea numitului N. B. A., inculpatul B. R. D. a preluat activitatea de exploatare a prostituției, obținând sprijin din partea unui angajat al biroului de plasare a prostituatelor din A. zis H.. Prin intermediul acestuia, inculpatul obținea adrese unde tinerele racolate din R. puteau fi găzduite și vitrinele unde acestea urmau să lucreze. Martorul R. R. R. arată că inculpatul B. R. D. avea „strada"; lui și colecta de la prostituate și proxeneții acestora suma de 75 euro pe zi de persoană. Din probele administrate rezultă că inculpatul L. S. A. s-a apropiat de inculpatul B. R. D. și, în timp, au devenit un membru al grupului pe care acesta l-a constituit, în scopul exploatării activității de prostituție.
Inculpatul B. R. D. i-a chemat pe coinculpați și pe învinuitul S. P. D. în O. cerându-le să racoleze tinere în vederea practicării prostituției pe care urmau să le plaseze la vitrine în localitatea A. P. înțelegerii dintre inculpați și învinuit, inculpatul B. R. D. urma să procure locuri de cazare și vitrine, el și inculpații O. T., P. N. și A. C. F. să racoleze tinere în vederea practicării prostituției, urmând să exploateze împreună activitatea acestora. Inculpatul M. V. G. urma să asigure transportul tinerelor din R. în O., iar în O. să acționeze ca șofer al grupului în schimbul sumei de 100 euro pe zi. C. inculpați și învinuitul S. P. D. urmau să achite din banii percepuți de la tinerele care se prostituau in folosul grupului, între 10 și 20 de euro pe zi inculpatului M. V. G. De asemenea, inculpatul B. R. D. urma să încaseze de la coinculpați o altă parte din sumele de bani obținute din prostituție. După sosirea tinerelor in O., membrii grupului le-au asigurat acestora protecția fizică patrulând zilnic în zona vitrinelor.
Din declarațiile martorelor și învinuitelor care au practicat prostituția în O. a rezultat că în orașul A. prostituția se desfășura într-o zonă determinată în imobile cu intrare direct din stradă (vitrine). Fiecare vitrină era închiriată prin intermediul biroului (office), plata chiriei în sumă de 110 euro pe zi făcându-se în avans pentru ziua următoare. Existau situații în care tinerele erau date afară din vitrine și li se interzicea accesul în perimetrul cartierului, respectiv în situația în care tinerele nu reușeau să achite costul vitrinei, sau ieșeau pe stradă în ținută de lucru (sutien și chilot).
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul L. S. A. locuia cu prietena lui F. M. R., deși uneori lipsea diverse perioade de timp fiind presupus implicat și în activități de furt comise pe teritoriul altor state (Belgia, Franța, S., Italia). În S. inculpatul a locuit la martorul R. R. R. care arată că în mod repetat inculpatul a sunat-o pe prietena lui și i-a cerut diverse sume de bani, inculpatul relatându-i ulterior că banii provin din activitatea de prostituție pe care martora F. M. R. o desfășura la vitrine. S. martorului sunt confirmate de declarațiile martorei S. D. A. A. arată că timp de câteva zile a locuit împreună cu inculpatul L. S. A., învinuitul A. S. M. și martora F. M. R., observând personal cum inculpatul a dat-o pe martoră cu capul de pereți fiind nemulțumit de sumele pe care aceasta i le-a dat când s- a întors de la vitrine (deoarece avea nevoie urgentă de droguri). De asemenea, tinerele care au lucrat în aceeași perioadă la vitrine, audiate la dosar, confirmă faptul că inculpatul beneficia de sume de bani din activitatea de prostituție desfășurată de către martora F. M. R., bani pe care îi cheltuia pe jocuri de noroc și droguri. S-a mai reținut că inculpatul a desfășurat activități de transport în interesul grupului condus de B. R. D., el fiind cel care le-a transportat pe V. L. A., M. C. A., inculpatul A. C. F. și martorul P. R. zis Lai din G. în A., unde cele două tinere au fost obligate să practice prostituția în folosul grupului.
În cursul lunii septembrie 2011, partea vătămată S. D. A. a fost racolată prin inducere în eroare de către R. V. C. și transportată de aceasta în O. Inculpatul L. S. A. împreună cu învinuitul A. S. M. prin inducere în eroare, a preluat-o pe martora S. D. A. de la R. V. C. achitându-i acesteia suma de 150 de euro. Inculpatul L. S. A., împreună cu învinuitul A. S. M., a găzduit-o pe martoră în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, aceasta reușind să fugă și să se întoarcă în țară cu ajutorul părinților ei.
Activitatea infracțională a inculpatului se susține că a continuat și după momentul când acesta a fost citat.
Sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală faptele descrise mai sus sunt probate prin următoarele mijloace de probă: procese - verbale de investigații; declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și interceptări ale convorbirilor telefonice; recunoașteri după planșe fotografice; perchezițiile domiciliare și auto; investigații financiare; declarațiile inculpaților și învinuiților.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 148 lit. a din Codul de procedură penală, acestea sunt îndeplinite dacă inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Considerăm că, în speță, simpla neprezentare a inculpatului la solicitarea din (...) a procurorului de a se prezenta în vederea audierii nu este suficientă pentru a reține acest temei deoarece inculpatul nu a fugit și nu s-a ascuns în vederea sustragerii de la urmărirea penală. Chiar dacă s-ar putea presupune că inculpatul s-ar întoarce în O. dacă ar fi pus în libertate, date în acest sens nu există la dosarul cauzei, presupunerea nefiind suficientă pentru a fi reținută ca temei de arestare. În fața judecătorului învestit cu propunerea de prelungire a arestului preventiv inculpatul a arătat că nu s-a prezentat la prima citație deoarece a avut unele probleme, inclusiv financiare și că apoi a venit de bunăvoie în R., la următoarea citație din ianuarie 2012. În concluzie, considerăm că nu poate fi reținut ca temei de prelungire a arestului preventiv cel prevăzut de art. 148 lit. a din Codul de procedură penală.
P. art. 148 lit. b din Codul de procedură penală, acest temei de arestare poate fi reținut dacă există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. În această privință este de observat că inițial inculpatul a dat o declarație la data de (...) în care nu recunoaște comiterea infracțiunilor de care este acuzat, nici măcar faptul că ar fi primit bani de la prietena sa F. M. R., ce se ocupa cu prostituția „la vitrine"; în O., afirmând că, din contra, el îi dădea bani ei. Declarația lui inițială este asemănătoare cu cele ale martorelor F. M. R. și a verișoarei acesteia - K. R. Cecilia. Ulterior, inculpatul, la data de (...) își schimbă declarațiile și recunoaște nuanțat unele fapte, împrejurare care duce la concluzia, că inițial între el și cele două martore a existat o înțelegere în ce privește declarațiile acestora, deci o încercare de denaturare a adevărului și de influențare a martorelor. E. neverosimil ca prima declarație, în care inculpatul nu recunoaște nimic, să reflecte adevărul într-o mai mare măsură decât cea ulterioară în care recunoaște unele fapte de natură penală, în concluzie există date că inculpatul încearcă zădărnicirea adevărului prin influențarea unor martori, deci sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. b din
Codul de procedură penală și acest temei de arestare subzistă și la momentul analizării propunerii de prelungire a arestului preventiv.
În același sens, considerăm că subzistă temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală deoarece în mod evident pedeapsa prevăzută de lege pentru oricare din infracțiunile de care este acuzat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar la dosarul cauzei există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este reflectat de gradul ridicat de pericol social abstract al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, de gradul de pericol social concret al acestor infracțiuni (apartenența la un grup organizat, amploarea activității desfășurate de grup, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea grupului, violența manifestată și sumele de bani uriașe rezultate în urma traficului de persoane), de fenomenul de răspândire continuă a criminalității organizate exercitate de persoane de naționalitate română în străinătate, de sentimentul de insecuritate al persoanelor ce află că infractori acuzați de comiterea a astfel de infracțiuni sunt cercetați în stare de libertate.
Deși până în acest moment nu există probe certe de vinovăție a inculpatului în privința infracțiunii de trafic de persoane, ele nefiind de altfel necesare la acest moment procesual, indiciile temeinice întărind presupunerea rezonabilă că inculpatul este autor al infracțiunilor, reiese că inculpatul, chiar dacă nu are antecedente penale, este o persoană periculoasă pentru societate, care se întreține din furturi (potrivit propriei declarații) și exploatarea sexuală a propriei prietene, care consumă droguri și alcool și face parte dintr-o rețea de exploatatori sexuali ai femeilor și care nu ezită în a folosi forța pentru a determina o persoană să întrețină relații sexuale cu el (potrivit declarației părții vătămate S. D.).
Apoi, consideră că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal ca toți membrii rețelei de traficanți de persoane și proxeneți să fie depistați și, în acest scop, este utilă menținerea în arest preventiv a inculpatului, cu atât mai mult cu cât este necesară audierea a numeroase persoane care locuiesc în alte localități decât C.-Napoca, precum și a coinculpaților B. R. D. și R. V. C., aflați în locație necunoscută la acest moment și ale căror declarații sunt deosebit de relevante.
Nu în ultimul rând, este de menționat că inculpatul a solicitat reaudierea părții vătămate S. D., care până în prezent a declarat împotriva inculpatului, ori, pentru a nu putea fi influențată declarația ei este obligatorie menținerea inculpatului în stare de arest.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 159 rap. la art. 148 lit. b și f din Codul de procedură penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 9/C/(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat, recurs în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu există probe din care să rezulte că acesta, lăsat liber ar încerca să se sustragă de la cercetarea penală, sau să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului. Mai mult decât atât, inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și nu există probe din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, în contextul în care coinculpații sunt judecați în stare de libertate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Astfel, fără a antama fondul cauzei, se bănuiește în baza declarațiilor coinculpaților, a martorilor audiați până în prezent că, inculpatul recurent a făcut parte din grupul organizat constituit încă din 2009, a avut legături cu ceilalți inculpați, în S. a locuit la martorul R. R. R., a beneficiat de sume de bani din activitatea de prostituție desfășurată de martora F. M. R. și a efectuat activități de transport în interesul grupului, el fiind cel care le-a transportat pe V. L. A. și M. C. în G. unde acestea au fost obligate să practice prostituția în interesul grupului.
Apreciem, raportat la activitatea infracțională ce se conturează în cauză, la perseverența infracțională de care se presupune că s-a dat dovadă, de modul și mijloacele în care s-a acționat, de complexitatea deosebită a cauzei, din actele dosarului rezultând necesitatea audierii a încă 19 martori, că sunt îndeplinite cerințele art.159 C.p.p., urmărirea penală nefiind finalizată până în prezent din motive obiective, neimputabile organelor judiciare.
Pentru a conchide astfel, s-a avut în primul rând în vedere faptul că majoritatea temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri preventive( cele prev. de art.148 lit.b, f C.p.p.) subzistă în continuare și în acest sens ne însușim argumentația instanței de fond, fiind evident că temeiul prev. de art.148 lit.a C.p.p. nu mai subzistă din moment ce inculpatul s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală de bunăvoie la a doua citare a sa.
Pe de altă parte, rezultă în mod evident din actele dosarului că inculpatul a încercat să influențeze martorele F. și K., în acest sens amintim declarațiile celor două martore, depoziții asemănătoare cu declarația inițială a inculpatului, ceea ce conduce la concluzia existenței temeiului prev. de art.148 lit.b C.p.p.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului acesta rezultă în mod clar din gravitatea deosebită a faptelor imputate, apartenența la un grup infracțional organizat, activitatea care se presupune că a ost comisă într-o perioadă de timp relativ lungă, violența manifestată, urmarea produsă precum și din rezonanța negativă a unor astfel de fapte de natură a provoca un sentiment de frică și insecuritate în rândul comunității din care provin părțile.
Un alt element important analizat de către curte este cel legat de persoana inculpatului, care nu obține venituri legale constante, nu a făcut dovada faptului că se întreține prin munca sa, ceea ce conduce la concluzia că cele susținute de anchetatori cu privire la sumele de bani obținute prin exploatarea sexuală a unor femei pot fi veridice.
În acest context, apreciem că s-ar impune efectuarea în cauză a unui referat de evaluare psiho-socială a inculpatului pentru a avea mai multe date cu privire la persoana acestuia și modul în care înțelege să se integreze în societate.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. S. A., aflat in Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 21/C din 27 februarie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. C. I. A. D. L.
M. V.-G.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.S. T.
| ← Sentința penală nr. 28/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 714/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
